Suferiți de simptome ciudate și nu știți exact ce boală ați putea avea? De cele mai multe ori, misterele bolilor se clarifică după o vizită rapidă la un medic, după o analiză amănunțită a simptomelor dumneavoastră. Dar ce se întâmplă atunci când nici unul dintre medici nu poate identifica cu exactitiate boala de care suferiți? Iată 5 dintre cele mai misterioase boli, care nici până în momentul de față nu au explicație, cauză elucidată sau tratament sigur.
Boala Morgellons a apărut pentru prima dată, în anul 2002. când, în SUA, au început să fie raportate cazuri de o boală misterioasă, simtomele cărora constau din apariția pe piele a unor fire fine, care seamănă cu un puf de păpădie și a unor micro-răni dureroase. Acestea se răspândeau încet pe tot corpul celui afectat, acesta simțind de parcă "îi umblă gândaci pe sub piele”. Medicii s-au arătat neputincioși în fața acestei maladii și au concluzionat că e o boală imaginată, iar firele stranii, de fapt sunt doar fibre de la hainele purtate, care s-au lipit de răni.
De atunci, mai ales în SUA, numărul celor afectați a crescut rapid, în anul 2012, doar în Statele Unite ale Americii s-au înregistrat peste două mii de cazuri de adresare la medic cu această problemă. Bolnavii sunt convinşi că ei extrag din răni fire misterioase, care cresc direct în focarele de infecţie, iar uneori chiar afirmă că au văzut pe piele ceva asemănător ouălor de paraziţi.
Au fost și câteva cazuri de români, care au raportat simptome asemănătoare,
În orice caz, numărul „bolnavilor închipuiţi” ne cam pune pe gânduri. Chiar nu pot milioane de oameni să distingă fibrele sintetice de firele care ies din propriile răni sângerânde sau infectate? Şi de ce toţi medicii vorbesc doar despre o boală psihică sau halucinaţii? Este greu de spus care este adevărul în acest caz.
De atunci, mai ales în SUA, numărul celor afectați a crescut rapid, în anul 2012, doar în Statele Unite ale Americii s-au înregistrat peste două mii de cazuri de adresare la medic cu această problemă. Bolnavii sunt convinşi că ei extrag din răni fire misterioase, care cresc direct în focarele de infecţie, iar uneori chiar afirmă că au văzut pe piele ceva asemănător ouălor de paraziţi.
Au fost și câteva cazuri de români, care au raportat simptome asemănătoare,
În orice caz, numărul „bolnavilor închipuiţi” ne cam pune pe gânduri. Chiar nu pot milioane de oameni să distingă fibrele sintetice de firele care ies din propriile răni sângerânde sau infectate? Şi de ce toţi medicii vorbesc doar despre o boală psihică sau halucinaţii? Este greu de spus care este adevărul în acest caz.
Boala Kuru este o tulburare neurologică degenerativă incurabilă întâlnită mai ales în regiunile tribale din Papua Noua Guinee. Este un tip de encefalopatie spongiformă transmisibilă, probabil cauzată de un prion găsit recent la cei afectați.
Termenul "Kuru" derivă din cuvântul băștinaș "kuria" ("se agită"), o referire la tremorul corpului, care este un simptom clasic al bolii. De asemenea, boala este cunoscută și ca "boala râsului", din cauza exploziilor patologice de râsete ale afectaților de această boală. Alte simptome sunt: inabilitatea de a vorbi coerent, inabilitatea de a umbla, de a menține echilibrul, inabilitatea de a controla defecația și în final moartea.
Se crede că această boală a fost transmisă printre membri triburilor din Papua Noua Guinee, prin intermediul canibalismului funerar practicat de aceștia.
Boala "datulului din cap" este o boală descoperită recent, putin cunoscută, care a apărut prima dată în Sudan. Este o boală care dezactivează pacientul mental și fizic, care afecteaza numai copiii, cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Momentan, boala s-a răspândit doar în unele regiuni din Tanzania și Uganda de Nord.
Boala și-a primit numele de la cel mai cunoscut simptom a acesteia, datul constant din cap al bolnavului (parcă ar afirma ceva), într-un mod ritmic. În mod curios, acest simptom apare de cele mai multe ori, atunci când cel afectat vede mâncare. Dacă bolnavului i se prezintă mâncare pe care acesta nu îl recunoaște, simptomul nu apare.
Nimeni nu știe ce cauzează această boală, dar la cei afectați, s-au descoperit atrofii semnificative ale creierului în zone responsabile pentru funcționarea corectă a sistemului imunitar sau funcționarea corectă a memoriei.
În anul 1991, aproape 700.000 de soldați americani au fost implicați în Războiul din Golf. În medie, 250.000 din aceștia au suferit de o rază de simptome, care acum, sunt clasificate ca și Sindromul Războiului din Golf. Acestea includeau: oboseală, iritații, diaree, dureri musculare, dureri de cap persistente, dereglări gastrointestinale și respiratorii. Aceste simtome sunt prezente la cei afectați chiar și acum, la mai bine de 20 de ani de la încheierea războiului. Întrebările care rămân valabile sunt: ce a cauzat această afecțiune? Cum se vindecă cei afectați? Răspunsurile pentru aceste întrebări nu sunt găsite nici în momentul de față.
Cunoscută și ca "boala somnului", Encephalitis lethargica, o afecțiune care a infectat aproximativ un milion de persoane din 1915 până în 1926, a ucis aproape o treime dintre pacienți și i-a lăsat pe alții într-o stare catatonică. Simptomele acestei maladii erau: letargia și somnolența severă care ținea chiar și săptămâni. Nu s-a putut găsi cauză și nici tratament pentru această boală misterioasă, care a dispărut subit după anul 1926.
Un caz raportat în 1998 face referire la o femeie a cărei mână stânga îi lovea față involuntar și chiar îi strângea gâtul.
Cauza acestei probleme este de cele mai multe ori, întreruperea comunicației între cele două emisfere ale creierului, astfel creându-se discrepanțe între acțiunile comandate de părțile creierului.
Ei pot să creadă că le lipsesc anumite părți ale corpului sau anumite organe sau că sufletul lor a murit. Sindromul este mai des întâlnit la persoanele care suferă de schizofrenie sau de tulburare bipolară, dar și la unele persoane care au migrene, tumori sau traume.
Cercetătorii au descoperit în timp că jumătate dintre persoanele care au sindromul Ehlers-Danlos au mutații la nivelul genelor COL5A1 și COL5A2, ei fiind de părere că cel puțin unul din 5.000 de oameni are această boală.
Acum câteva luni bune, cazul unei femei incapabile să simtă frică a făcut înconjurul lumii prin intermediul mijloacelor de informare în masă. Femeia suferă de boală Urbach-Wiethe, care distruge o regiune din creier, porțiune în formă de migdală, responsabilă cu sentimentul de frică.
Paciență a fost expusă de specialiști la numeroși stimuli care în mod normal ar genera frică -d e la case bântuite și șerpi vii până la filme de groază, însă nimic nu i-a declanșat crispare sau teamă.
Cele aproximativ 300 de cazuri recunoscute în literatura de specialitate o cataloghează ca fiind o boală extrem de rară. Dintre acestea, 25% interesează populația continentului African, fiind frecvente cazurile în care afectarea este familială.
Se caracterizează prin hipersensibilitatea celui afectat la mediul de viață modern, mai ales urban. Simptomele sunt de obicei cele asociate cu alergiile, dar fără să se descopere o cauză clară. Simtomele se ameliorează, când cel afectat renunță la stilul de viață modern.
Dar iată de unde vine ciudățenia acestei boli: prin teste oarbe s-a demonstrat că pacienții nu reacționează la chimicale, ci au simptome chiar și atunci când doar cred că sunt expuși unui factor sensibilizant.
Sindromul omului rigid (SOR) este o boală ciudată și rară, care se manifestă prin spasme musculare atât de puternice încât pacientul cade și își rupe oasele. SOR este caracterizată prin rigiditate fluctuantă a mușchilor trunchiului și membrelor și sensibilitate mărită la stimuli: zgomote, atingere, stres, ce declanșează spasmele.
Posturile anormale ale corpului (cocoașa și înțepeneala) sunt caracteristice bolii. Bolnavii sunt uneori prea afectați pentru a mai putea merge sau mișca, fiindu-le frică să-și părăsească locuințele din cauza zgomotelor de pe stradă (claxoane), care le pot declanșa imediat spasme și căderi. SOR afectează de două ori mai multe femei decât bărbați.
Bolnavii pot vomita și de 6-12 ori pe oră, iar un episod poate dura de la câteva ore până la peste 3 săptămâni. Când voma este severă, ei vomită, după mâncarea din stomac și acid, bilă și sânge. Pacienții nu pot dormi, nu pot mânca și nu se pot concentra.
Zgomotele se produc în general la o oră sau două după ce pacienții adorm, însă boala nu este un rezultat al somnului și se poate manifesta și în stare conștientă.
Sunetele puternice nu sunt însoțite de durere. Bolnavii sunt anxioși după atac și au tensiunea ridicată. Cauza acestui sindrom este necunoscută, deși medicii indică o posibilă cauză ca fiind stresul sau oboseala extremă. El se poate dezvolta în orice etapă a vieții, iar femeile sunt mai des afectate decât bărbații. Atacurile pot fi unice sau se pot repeta.
Cunoscută și ca "boala somnului", Encephalitis lethargica, o afecțiune care a infectat aproximativ un milion de persoane din 1915 până în 1926, a ucis aproape o treime dintre pacienți și i-a lăsat pe alții într-o stare catatonică. Simptomele acestei maladii erau: letargia și somnolența severă care ținea chiar și săptămâni. Nu s-a putut găsi cauză și nici tratament pentru această boală misterioasă, care a dispărut subit după anul 1926.
În filmul "Dr. Strangelove" este relatată povestea unui bărbat cu o mână ce pare a avea un creier propriu. Pentru unii oameni, însă, o astfel de problemă este reală și este cunoscută sub denumirea sindromul mâinii de extraterestru, aceștia având o mână care se mișcă independent de intențiile lor.
Un caz raportat în 1998 face referire la o femeie a cărei mână stânga îi lovea față involuntar și chiar îi strângea gâtul.
Cauza acestei probleme este de cele mai multe ori, întreruperea comunicației între cele două emisfere ale creierului, astfel creându-se discrepanțe între acțiunile comandate de părțile creierului.
Această este o afecțiune foarte rară, care are ca principal simptom faptul că oamenii în cauză cred fie că au murit, fie că o parte a corpului lor a fost distrusă.
Ei pot să creadă că le lipsesc anumite părți ale corpului sau anumite organe sau că sufletul lor a murit. Sindromul este mai des întâlnit la persoanele care suferă de schizofrenie sau de tulburare bipolară, dar și la unele persoane care au migrene, tumori sau traume.
Persoanele cu acest sindrom dau dovadă de o hiperflexibilitate, având capacitatea de a îndoi membrele în direcții imposibile pentru restul lumii. De asemenea, au o piele foarte flexibilă, se julesc ușor, iar rănile se vindecă greu.
Cercetătorii au descoperit în timp că jumătate dintre persoanele care au sindromul Ehlers-Danlos au mutații la nivelul genelor COL5A1 și COL5A2, ei fiind de părere că cel puțin unul din 5.000 de oameni are această boală.
Cunoscută și ca proteinoza lipidică sau hialinoza cutanată și mucoasă, este o afecțiune genetică ce interesează tegumentele, mucoasele, uneori și sistemul nervos.
Acum câteva luni bune, cazul unei femei incapabile să simtă frică a făcut înconjurul lumii prin intermediul mijloacelor de informare în masă. Femeia suferă de boală Urbach-Wiethe, care distruge o regiune din creier, porțiune în formă de migdală, responsabilă cu sentimentul de frică.
Paciență a fost expusă de specialiști la numeroși stimuli care în mod normal ar genera frică -d e la case bântuite și șerpi vii până la filme de groază, însă nimic nu i-a declanșat crispare sau teamă.
Cele aproximativ 300 de cazuri recunoscute în literatura de specialitate o cataloghează ca fiind o boală extrem de rară. Dintre acestea, 25% interesează populația continentului African, fiind frecvente cazurile în care afectarea este familială.
Acest sindrom, care apare în special la femei, provoacă o hipersensibilitate la nivelul organului genital din cauza căreia la cea mai ușoară presiune sau mișcare, și de multe ori fără apariția unei dorințe sexuale, apare un orgasm. Sindromul a fost diagnosticat pentru prima data în 2001, însă se știu destul de puține lucruri despre cauza acestuia.
În acest caz este vorba de o boală care determină lacrimi de sânge, o altă femeie devenind destul de cunoscută tot acum ceva timp din pricină acestei afecțiuni. Rashida Khatoon, din India, plânge cu lacrimi de sânge, însă, deși medicii i-au făcut toate investigațiile, nu au descoperit nimic în neregulă în afară de hemolacria-boală ce poate să apăra uneori și din cauza unei conjunctivite severe.
Cunoscută și drept Sensibillitate Chimică Multiplă (SCM), Boala Secolului 20 este de fapt o afecțiune cronică caracterizată prin efecte adverse după expunerea la substanțe chimice din interioarele moderne. Substanțele incriminate includ: fumul, pesticidele, plasticul, materialele sintetice, parfumurile și vopselele.
Se caracterizează prin hipersensibilitatea celui afectat la mediul de viață modern, mai ales urban. Simptomele sunt de obicei cele asociate cu alergiile, dar fără să se descopere o cauză clară. Simtomele se ameliorează, când cel afectat renunță la stilul de viață modern.
Dar iată de unde vine ciudățenia acestei boli: prin teste oarbe s-a demonstrat că pacienții nu reacționează la chimicale, ci au simptome chiar și atunci când doar cred că sunt expuși unui factor sensibilizant.
Sindromul omului rigid (SOR) este o boală ciudată și rară, care se manifestă prin spasme musculare atât de puternice încât pacientul cade și își rupe oasele. SOR este caracterizată prin rigiditate fluctuantă a mușchilor trunchiului și membrelor și sensibilitate mărită la stimuli: zgomote, atingere, stres, ce declanșează spasmele.
Posturile anormale ale corpului (cocoașa și înțepeneala) sunt caracteristice bolii. Bolnavii sunt uneori prea afectați pentru a mai putea merge sau mișca, fiindu-le frică să-și părăsească locuințele din cauza zgomotelor de pe stradă (claxoane), care le pot declanșa imediat spasme și căderi. SOR afectează de două ori mai multe femei decât bărbați.
Simptomele sindromului vomitării ciclice sunt atacurile recurente de grețuri intense, vomă și uneori dureri de cap sau migrene. Acest sindrom se dezvoltă adesea în copilărie și dispare în adolescență, însă el poate și persista toată viață.
Bolnavii pot vomita și de 6-12 ori pe oră, iar un episod poate dura de la câteva ore până la peste 3 săptămâni. Când voma este severă, ei vomită, după mâncarea din stomac și acid, bilă și sânge. Pacienții nu pot dormi, nu pot mânca și nu se pot concentra.
"Sindromul capului care explodează" este o boală ce provoacă experiențe de auz a unor zgomote puternice. Practic, pacienții aud explozii sau roci care se sparg, țârâit sau voci puternice ce provin din capul lor.
Zgomotele se produc în general la o oră sau două după ce pacienții adorm, însă boala nu este un rezultat al somnului și se poate manifesta și în stare conștientă.
Sunetele puternice nu sunt însoțite de durere. Bolnavii sunt anxioși după atac și au tensiunea ridicată. Cauza acestui sindrom este necunoscută, deși medicii indică o posibilă cauză ca fiind stresul sau oboseala extremă. El se poate dezvolta în orice etapă a vieții, iar femeile sunt mai des afectate decât bărbații. Atacurile pot fi unice sau se pot repeta.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu