Înainte de toate, trebuie să precizez: vegetarianismul nu este o religie, nu este un cult. Cu toate că pe parcursul vremii practicarea sa a fost asociată cu puritate spirituală, cu holism, abnegaţie şi concepţii victoriene (sănătate trupească, mintală şi spirituală), vegetarianismul este pur şi simplu un program alimentar care selectează acele alimente de origine vegetală care pot să asigure necesarul de substanţe nutritive pentru o sănătate deosebită. Cu toate că nu erau vegetarieni, în sensul strict al cuvântului, filozofii greci Pitagora, Socrate şi Platon recomandau alimentaţia pe bază de vegetale ca parte a unui program de viaţă natural şi igienic.
Termenul de vegetarian provine din cuvântul latinesc "vegetus" care înseamnă "proaspăt, sănătos și activ". Conceptul de vegetarianism însemnând o viață bazată pe o dietă compusă din mâncăruri pe bază de plante, suplimentată de cei mai mulți cu ouă și/sau produse lactate, apare la filozoful grec Pitagora care crede că acesta este condiția esențială pentru o conviețuire armonioasă.
Scurt istoric:
La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX-lea s-au organizat în Anglia primele societăţi vegetariene, exportate mai târziu în coloniile britanice în special în America de Nord.
Sylvester Graham (propus folosirea făinii integrale) a fost unul din primii adepţi a vegetarianismului în Lumea Nouă.
Până în anii 1970 argumentele forte pentru dieta vegetariană erau de natură etică, vegetarienii au fost motivaţi mai mult de drepturile animalelor.
Tipuri de vegetarianism:
- Lacto-Ovo-Vegetarienii - mănâncă ouă și produse lactate. Această este cea mai întâlnită formă de vegetarianism în Europa și America.
- Lacto-Vegetarienii - sunt cel mai des întâlniți în India. Ei mănâncă produse lactate, dar refuză ouăle.
- Ovo-Vegetarienii - acceptă ouăle, dar refuză produsele lactate. Această este cea mai rară formă de vegetarianism.
- Veganii - nu consumă decât hrană din surse vegetale.
- Dieta macrobiotică - originară din Japonia, principiul dietei macrobiotice este de a combina învățăturile budismului Zen cu o dietă vegetariană în stil occidental. Cei care urmează dieta macrobiotică ar trebui să mănânce alimente naturale cultivate pe plan local, preparate și consumate în mod tradițional, cum ar fi prin fierbere, coacere sau preparare la abur. În meniurile dietei macrobiotice pot fi incluse cereale integrale, legume, semințe, soia și fructe.
- Raw veganii - consumă doar alimente de origine vegetală, crude, neprocesate termic.
- Fructarienii sau frugivorii - consumă preponderent fructe. În dieta acestora se mai adaugă și semințe, nuci și verdețuri.
Veganismul se poate aborda și din motive etice. Acești vegani încearcă să excludă, pe cât este posibil și practic, toate formele de exploatare și cruzime față de animale pentru mâncare, haine sau pentru orice alt scop. Această presupune o dietă fără nici un fel de produs animal, incluzând carnea, lactatele (cu excepția laptelui matern pentru bebeluș), ouăle și toate ingredientele care derivă din aceste produse, lăsând mierea la latitudinea conștiintei individuale. Cei mai mulți vegani (în mod special cei care sunt din motive etice) nu poartă haine din produse animale, incluzând pielea, blană, mătasea și lâna. De asemenea aceștia nu cumpără produse de la firme care testează pe animale sau produse care au ingrediente derivate din cele animale.
Când termenul "vegan" a fost inventat, vremurile erau diferite și produsele din animale nu erau în aproape orice produs. Se putea renunța la toate produsele de acest fel și duce în același timp o viață normală. În zilele noastre ar trebui să renunțăm la telefoane, cărți, calculatoare, biciclete, avioane etc. (pentru că toate conțin câteodată produse de origine animală) ca să fim "vegani etici" după definiția originală.
Nu trebuie să ne îngrijorăm din cauza aceasta pentru că dacă oamenii ar renunța la carne atunci nici aceste produse nu ar mai avea ingrediente de origine animală, căci nimeni nu ar mai crește animale doar ca să obțină un anume ingredient folosit într-o anumită industrie. De exemplu grăsimea animalelor în loc să fie aruncată se folosește la producerea săpunului solid sau a altor produse, fără animale crescute pentru carne nu ar exista nici această grăsime.
După părerea mea, dietele care includ pești (pesco-vegetarieni), pui (pollo-vegetarieni) sau orice alt fel de ființe, de fapt nu ar trebui categorizate ca fiind vegetariene, ci omnivore.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
Totuși din cauza coastelor de porc la grătar nu as putea sa devin vegetarian și mai ales vegan. Cu alte cuvinte dacă ai o alimentație echilibrata, consumând de toate, corpul are asigurat toți compușii necesari pentru organism.
RăspundețiȘtergere