Dacă oamenii reprezintă cea mai inteligentă formă de viață de pe această planetă, atunci de ce li se pare atât de greu să efectueze mici modificări în stilul de viață, oprind astfel înmulțirea atâtor boli? Un intelect dezvoltat este cu totul nefolositor în prezența unui sistem biologic permisiv și a unui mediu provocator, structurat pe consum. Alimentația satisface nevoi biologice, menținând viața; în același timp, este o sursă de plăcere și de mulțumire, reflectând și exprimând informații privind trăsăturile personale și culturale caracteristice, precum și starea și relațiile sociale.
Fără îndoială, accesibilitatea e, adesea, principalul determinant al calității și al cantității alimentelor consumate. Însă de multe ori observăm că diferite grupări etnice manifestă obiceiuri alimentare deosebite în prezența acelorași surse de hrană, și aceasta chiar dacă deosebirile culturale și geografice sunt mici – de exemplu, țările din nordul Europei sau cele din Europa de răsărit.
Cultura este, poate, factorul care influențează cel mai mult preferințele și alegerea hranei, având puternice antecedente istorice, înrădăcinate într-o asociere unică a mediului (geografie, climă, numărul speciilor de plante și de animale autohtone), a sistemului ritual și de credință, a structurilor familiale, a străduințelor umane (inovații, mecanizare, experimentări), a mobilității și a sistemelor economice și politice, care sunt integrate toate într-o secvență particulară de reguli „tradiționale” și acceptate ale bucătăriei considerate a fi ideală.
Azi se observă că și în cadrul unor unități culturale mai mari există subgrupe care manifestă normele și comportamentele lor proprii. Cel mai bun exemplu este acela al adolescenților și al adulților tineri, care și-au însușit normele difuzate de McDonald’s.
În sfârșit, fiecare familie își modelează un anumit mod de alimentație, cu preferințe și aversiuni comune. Iar din hrana existentă, fiecare persoană decide ce și cât să consume. De obicei, discuția privind nutriția e dominată de dimensiunile plăcerii, totuși trebuie să recunoaștem că răspunsurile senzorialafective, plăcerile gustative, pot ocupa un loc secundar în preferințele și în aversiunile față de anumite alimente. Foarte des, respingerea sau acceptarea nu este legată de caracteristicile gustativo-senzoriale sau de valoarea nutritivă reală. Motivele pentru care europenii nu consumă zilnic soia, moluște, pisici sau șobolani n-au de-a face cu plăcerea gustativă și nici cu filozofia. Dacă cele amintite s-ar consuma, fără să se știe ce reprezintă, ar fi acceptate fără probleme, însă șansele ca să fie alese în mod voit sunt extrem de mici. Natura oferă hrana, iar oamenii au creat obiceiuri ca, de exemplu, de mai multe ori pe zi să servească ceai sau cafea cu dulciuri sau alte produse cu o densitate energetică mare, în loc de morcovi, salată verde sau floricele. Pentru mulți ar fi greu de imaginat o masă festivă fără carne. Iar însușirea acestor obiceiuri are loc deja în fragedă copilărie, determinând un anumit mod de alimentație, care va fi considerat ca normal și sănătos pentru
tot restul vieții.
Răspunsul apatic al populației față de sfaturile dietetice poate fi asemănat cu schimbarea direcției unui vapor mare, ce survine mult mai târziu după momentul când căpitanul a cerut modificarea
direcției. Chiar dacă cunoștințele nu sunt suficiente pentru schimbarea modului de alimentație, totuși ele contribuie la formarea unor convingeri, iar convingerile sunt precursorii acțiunilor voluntare.
Pe lângă schimbarea convingerilor și a obiceiurilor, alimentația poate fi modificată și prin schimbarea compoziției, a prețului și a accesibilității.
Cercetările au descoperit că volumul de alimente consumate este constant, indiferent de compoziție sau de densitatea energetică. Studiile efectuate pe oameni au arătat că o modalitate de a combate
obezitatea și bolile degenerative legate de un aport energetic mare este de a scoate grăsimile, care au un volum mic, însă un număr mare de calorii. Gospodinele să încerce reducerea treptată a cantității
de ulei care se adaugă de obicei alimentelor. Se va vedea că volumul de hrană consumat va rămâne același, însă aportul de calorii va fi mult mai mic. Iar cele care vor ajunge să gătească fără nici un pic de grăsime vor observa că spălatul vaselor va deveni aproape o plăcere, pe lângă economia de detergenți.
Câteva cuvinte și despre preferințele gustative cu care ne naștem. Azi se știe că sunt foarte puține și, în afară de gustul pentru dulce, se pare că nu mai există o altă plăcere gustativă determinată genetic. Studii efectuate pe gemeni au dovedit că influențele genetice nu explică decât o parte foarte mică a preferințelor alimentare. În mod incontestabil, obiceiurile părinților sunt preluate și de copii.
Dar chiar și preferințele și aversiunile prezentate la naștere pot fi ușor modificate. Un exemplu este acceptarea și plăcerea pentru condimentele puternice la unele populații, ca cele din India, sau pentru gustul amar al cafelei sau al berii. Experiența arată că oamenilor începe să le placă ce mănâncă, și nu invers. Alimentele consumate în mod obișnuit vor fi preferate. În decurs de 10-14 zile, papilele gustative se obișnuiesc chiar și cu alimentele la care nu s-a adăugat nici un pic de sare.
Mamele trebuie să știe că expunerea continuă, contactul repetat constituie un factor important, ce contribuie la acceptarea și la formarea plăcerii pentru alimentele noi. Capacitatea de a dobândi anumite gusturi și preferințe alimentare este evidentă din cea mai fragedă copilărie. Nou-născuții recunosc și răspund preferențial la mirosuri, la arome din mediu și la alimente deja la câteva ore după naștere. Iar cercetările au arătat că aceste răspunsuri pot fi învățate în viața intrauterină, prin expunerea la dieta mamei. Gusturile și mirosurile din alimentația mamei sunt prezente în lichidul amniotic, ducând la obișnuirea cu ele deja în perioada prenatală. Iar răspunsurile inițiale ale nou-născuților se lărgesc foarte repede, datorită stimulilor din laptele de mamă. Aromele și mirosurile alimentelor intră și în laptele matern, având o importanță apreciabilă asupra atitudinilor alimentare ale sugarilor.
Trebuie să reținem avantajul biologic al capacității de a modifica preferințele, prin consumarea repetată a unui aliment. Gospodinele care vor proceda așa vor determina răspunsul senzorial dorit din
partea copiilor. Desigur, adulții care-și folosesc inteligența la alegerea hranei și a cantității consumate nu se pot separa de influențele cognitive, de informațiile privind calitățile alimentului respectiv. Dar, în această privință, nu toți oamenii sunt la fel.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu