În ultimii 30 de ani, în unele țări apusene, mortalitatea prin boli cardiovasculare a scăzut, în timp ce, în țările în curs de dezvoltare, s-a observat o creștere substanțială. În deceniile viitoare, morbiditatea prematură și mortalitatea prin afecțiuni cardiovasculare se va dubla, și 80% dintre victime vor fi în țările în curs de dezvoltare. Cu excepția unor țări situate în sudul Saharei, toate regiunile globului prezintă o creștere marcantă a mortalității prin infarct miocardic. Între anii 1990 și 2000, rata infarctelor, în țările care au aparținut lagărului socialist, a crescut cu 32% la bărbați și cu 18% la femei.
În aceeași perioadă, în China, a crescut cu 21% la bărbați și cu 9% la femei; iar în celelalte țări asiatice, frecvența infarctelor de miocard a crescut cu 21% la bărbați și cu 15% la femei. Creșterea numărului bolilor cardiovasculare în țările în curs de dezvoltare e consecința a cel puțin trei factori:
- în primul rând, scăderea mortalității prin boli infecțioase și creșterea duratei de viață, cu un număr din ce în ce mai mare de persoane care ating vârsta mijlocie;
- în al doilea rând, modificările stilului de viață, legate de urbanizare și de industrializare;
- în al treilea rând, o susceptibilitate specială a populațiilor respective.
Globalizarea producției de alimente și a comerțului a permis accesul la uleiuri și la grăsimi ieftine, crescând consumul alimentelor bogate în energie, dar sărace în fibre și în micronutrienți.
O altă caracteristică a schimbărilor nutriționale este trecerea de la proteine vegetale la proteine animale, creșterea marcantă a consumului de glucide rafinate, făină albă și dulciuri, cu consecința inevitabilă a obezității. Aceste schimbări au loc în prezent chiar și în cadrul populațiilor cu un venit mic și sunt accelerate de urbanizare. Studiile efectuate în Brazilia, între anii 1974 și 1989, arată creșterea frecvenței obezității, de la 21% la 33%. În China, în centrele urbane, consumul de grăsimi depășește 30% din aportul energetic total, în timp ce, în zonele rurale, este între 14 și 19%. Tot în China, în centrele urbane, predomină activitățile sedentare, iar în rândul populației cu venituri mari și mijlocii, obezitatea se întâlnește foarte des.
Din nefericire, în toate țările în curs de dezvoltare crește și consumul de tutun, în timp ce, în majoritatea țărilor apusene, tendința este inversă.
În India, mortalitatea din cauza tutunului, care în anul 1990 era de 1%, în anul 2020 va ajunge 13%. În țările care au aparținut lagărului comunist, mortalitatea produsă direct de tutun va crește de la 14% la 23%. În anul 2025, în China, numai tutunul va produce, anual, peste 2 milioane de decese.
Progresele incontestabile realizate de știința medicală au dat multora o falsă senzație de siguranță, în sensul că majoritatea problemelor de sănătate se rezolvă cu medicamente și cu ajutorul aparaturii medicale sofisticate. Deci, poate singurul lucru pe care trebuie să-l fac este de a mă îngriji de o asigurare medicală cât mai cuprinzătoare, iar în rest pot trăi liniștit ca până acum, așa cum au trăit părinții și bunicii.
Un studiu efectuat recent a arătat că 71% din populația Uniunii Europene consideră că se alimentează absolut sănătos și că nu e nevoie de nici o schimbare în modul de alimentație și în stilul de viață. Această satisfacție, în ceea ce privește modul de alimentație, nu e împărtășită de nutriționiști care, cu eforturi mari, dar cu rezultate mici, încearcă să schimbe obiceiurile alimentare ale populației. Cei mai dispuși de a îmbunătăți modul de alimentație sunt finlandezii – 46% din populație recunoaște nevoia unei schimbări, și aceasta nu fără nici un motiv. Consumul mare de produse lactate, de carne și de cafea, alături de fumat, a făcut ca Finlanda să fie una dintre țările cu cele mai multe cazuri de infarct miocardic. Se pare că finlandezii încep să înțeleagă nevoia schimbării.
Cei mai convinși că tot ceea ce fac este bine sunt frații noștri italieni: 83% dintre ei consideră că nu e nevoie de nici o schimbare și că „la dolce vita” își poate urma cursul normal. Se pare că noi, latinii, ținem neapărat să învățăm din proprie experiență care, uneori, costă foarte mult!
Realitatea e că, dintre principalele opt cauze de mortalitate din țările dezvoltate, surplusul ponderal e implicat în cel puțin patru dintre cauze: boala coronariană, cancerul, accidentele vasculare cerebrale și diabetul. Studiind factorii care reglează consumul de alimente, nutriționiștii au constatat că densitatea energetică, adică conținutul în calorii, reprezintă un factor deosebit de important.
În același timp, s-a observat că oamenii tind să consume mai degrabă aceeași cantitate sau același volum de alimente decât de calorii. Reducerea densității energetice a alimentelor ar putea constitui un factor important în prevenirea și în tratamentul obezității. Vegetalele și fructele crude au, în mod natural, o densitate energetică mică, datorită conținutului lor mare de apă. Densitatea energetică e redusă și de prezența fibrelor, a amidonului rezistent și a gumelor. Însă intervine ceva – alimentele cu o densitate mare sunt mai gustoase, datorită conținutului lor mare de energie, mai ales de grăsimi și de zahăr. Orice copil preferă ciocolata, nu spanacul.
De cele mai multe ori, densitatea energetică e percepută prin simțul gustului. Cu cât un aliment place mai mult, cu atât se ingerează o cantitate mai mare. Cu toții am observat că gustul zahărului și al grăsimilor aduce la tăcere semnalele normale de sațietate, ducând la un consum exagerat și la câștig în greutate. Există primejdia ca grăsimile să fie consumate într-o cantitate prea mare, deoarece nu produc senzația de sațietate în aceeași măsură ca glucidele și proteinele. Între sațietate și densitatea energetică este o relație inversă.
Într-un studiu asupra a 38 de alimente, s-a căutat să se determine rata senzației de sațietate după ingestia unor porții ce conțineau același număr de calorii, adică 240 de calorii. Cantitatea aceasta de energie poate fi furnizată de 38 g de arahide, 45 g de ciocolată, 625 g de portocale sau 1 kg și ceva de spanac fiert. Alimentele cu o densitate energetică scăzută, zarzavaturi, fructe, cartofi, au produs o senzație de sațietate mai mare decât ciocolata, dulciurile și prăjiturile.
În condițiile unei alimentații fără restricții, oamenii tind să consume o greutate sau un volum fix de alimente. Dacă hrana se deosebește în densitate energetică, atunci vor exista deosebiri între consumul zilnic de energie. De fapt, principalul mecanism al organismului de reglare a aportului energetic constă în a schimba densitatea energetică a alimentelor. Copiii, adolescenții și adulții tineri consumă alimente mai bogate în energie, în timp ce vârstnicii reduc ingestia de energie, consumând mai mult cereale, zarzavaturi și fructe. Să nu uităm că, în realitate, la toate vârstele există tendința de a consuma mai multă energie decât ar avea nevoie organismul.
Dacă ciocolata și arahidele furnizează 5-6 kcal/g, iar hamburgerul și cartofii prăjiți, 3-4 kcal/g, majoritatea vegetalelor conțin o cantitate mică de energie, oferind mai puțin de 0,5 kcal/g. Ca o regulă generală, alimentele bogate în energie sunt gustoase, însă NU sățioase, în timp ce hrana cu o densitate energetică mică produce o mai mare senzație de sațietate.
Un studiu efectuat cu militari americani a arătat că preferințele alimentare creșteau în funcție de densitatea energetică a alimentelor. Din acest motiv, în tratamentul obezității e nevoie mai întâi de o discuție cu persoana în cauză, pentru a arăta că nu gustul cu care s-a obișnuit trebuie să fie principalul criteriu în alegerea alimentelor.
Cel puțin la început, alimentele cu un conținut mai mare în fibre și în apă s-ar putea să nu fie atât de gustoase ca acelea bogate în zahăr și în grăsimi. Acesta e motivul pentru care cei care nu recurg și la voință renunță după câteva zile la schimbările care ar fi atât de necesare. ªi e păcat, pentru că gusturile noastre se schimbă în câteva săptămâni, iar eforturile inițiale vor fi răsplătite nu numai prin revenirea la o greutate normală, ci și prin satisfacții culinare.
Dar mai există un aspect. Fenolii, flavonoidele, izoflavonele, terpenele, glucosinolatele și alți compuși, care se găsesc în hrana zilnică, au proprietăți antioxidante și anticancerigene. Chimioprofilaxia, oferită de acțiunea biologică a unor substanțe care se găsesc în crucifere (varză, conopidă, broccoli), vegetalele verzi, soia și fructele (în special citricele) joacă un rol important în prevenirea bolilor cronice. Unora nu le plac produsele vegetale și pentru faptul că substanțele amintite au un gust mai neobișnuit, ceva mai amărui sau mai astringent. Gândiți-vă la grepfrut!
Există trei categorii de agenți chimioprotectori împotriva cancerului:
- substanțe care blochează activitatea metabolică a carcinogenelor;
- substanțe care previn formarea de carcinogene din precursori;
- substanțe care suprimă neoplazia în celulele expuse în prealabil la carcinogene.
Principala funcție a hranei este aceea de a furniza nutrienți; a doua funcție privește atributele senzoriale (gust și arome); iar a treia funcție, independentă de primele două, este aceea de a preveni bolile la nivelul molecular. Creatorul S-a îngrijit ca alimentația vegetariană să satisfacă cerințele organismului uman. Cei care ani de-a rândul nu consumă absolut nimic de origine animală e bine să-și determine concentrația vitaminei B12.
Exercitarea voinței și puțină înțelepciune sunt necesare și în îngrijirea sănătății.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu