"Medicii lucrează pentru a ne menţine sănătatea, iar bucătarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes."
Diderot
În cursul vieții, un om consumă de la 40 până la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare că obiceiurile alimentare sunt decisive pentru sănătatea noastră. Iar datele științifice atestă faptul că alimentația vegetariană se însoțește de mai puține riscuri pentru sănătate decât cea cu produse provenind de la animale. Exemplele în privința aceasta sunt foarte numeroase. Totuși, când se pune problema schimbării modului de alimentație cu care ne-am obișnuit din moși-strămoși, unii încearcă să abată discuția asupra poluanților din mediul înconjurător (pesticide, insecticide), care pot să ajungă în hrana noastră, și asupra diferitelor substanțe care se adaugă alimentelor, de exemplu, conservantele. Se uită că pesticidele și insecticidele intră și în hrana animalelor, inclusiv a peștilor, și că, în organismul animalelor, aceste substanțe suferă procesul de acumulare și de bioamplificare; dacă aceste produse animale sunt consumate, în organismul uman vor intra cantități și mai mari de poluante din mediul înconjurător.Pe de altă parte, după cercetările făcute de experți în acest domeniu, reiese că riscul acestor substanțe asupra sănătății e foarte mic, dacă-l comparăm cu acela al cuiva care fumează zilnic un pachet de țigări și al cărui risc e de 50.000 de ori mai mare.
În țările industriale, un nou-născut la termen cântărește în jur de 3 kg. La atingerea vârstei de adult, greutatea corpului va fi de aproximativ 65 kg. Această creștere de aproape 20 de ori în greutate, precum și toate țesuturile care s-au format în perioada dezvoltării se datorează alimentelor care au fost absorbite și reținute în corpul uman. În felul acesta, în locul dictonului „Suntem ceea ce mâncăm”, ar fi mai potrivit să se spună „Suntem ceea ce absorbim și reținem”, și acest concept formează baza nutriției.
Fondatorul științei nutriției e considerat francezul Lavoisier (1743-1794), care a descoperit principiul oxidării, al producerii de căldură și al combustiei. Folosind în experiențele sale un cobai și un calorimetru cu gheață, chimistul francez a arătat că oxigenul inspirat e consumat, cu producere de CO2 și H2O. El a fost primul care a demonstrat că procesul oxidativ constituie sursa de căldură pentru viețuitoare. Iar principiile promulgate de Lavoisier, cu mai bine de 200 de ani înainte, reprezintă și azi bazele calorimetriei și energeticii umane.
Oamenii și animalele sunt sisteme biologice, care convertesc energia pe care o primesc sub formă de alimente, într-o energie utilă. Energia e necesară pentru activitate, pentru menținerea temperaturii corpului, pentru creștere și reproducere. Organismul viu e o uzină chimică, în care componentele alimentelor – grăsimi, hidrați de carbon și proteine – sunt oxidate printr-o serie de pași mici. În cursul acestui proces de oxidare, energia eliberată e folosită pentru lucru.
Din punct de vedere termodinamic, reacțiile chimice oxidative care au loc în corpul uman sunt identice, producând aceeași cantitate de energie ca oxidarea rapidă ce survine într-o flacără. Cantitățile de oxigen folosite, cele de CO2 produse și energia eliberată depind de tipul combustibilului folosit. Majoritatea alimentelor consumate reprezintă un amestec complex de grăsimi, proteine, glucide, apă, fibre, vitamine, substanțe chimice și minerale. Contribuția fiecăruia dintre acești constituenți poate varia foarte mult.
Legătura dintre nutriție, sănătate și boală a fost recunoscută de mult. În secolul al XII-lea, învățatul și medicul Moses Maimonides scria: „Cunoștințele privind alimentația sunt poate cele mai importante din toată medicina, deoarece nevoia de hrană nu încetează niciodată, nici în sănătate, nici în boală”. Din nefericire, în secolul XXI, absolvenții facultăților de medicină din toate țările sunt foarte puțin pregătiți pentru a putea da sfaturi competente în domeniul nutriției. Nu e surprinzător, deoarece știința nutriției nu mai are loc în programa analitică, și așa foarte încărcată. Mult timp, nutriția a fost văzută doar în contextul compoziției corpului – de exemplu, persoane subnutrite sau prea bine hrănite, adică obeze. Azi, știința nutriției e considerată însă într-un mod mult mai nuanțat. Cercetările au arătat că nutriția e un factor de mediu deosebit de important, care interacționează cu profilul genetic al persoanei, influențând evoluția bolilor și răspunsul la tratament.
Recunoscând importanța nutriției asupra tractului gastrointestinal, Societatea Americană de Gastroenterologie a înființat recent o secție de nutriție și obezitate. S-a ajuns să se recunoască faptul că, atunci când cineva prezintă o boală gastrointestinală, nu e afectat numai intestinul. Într-o boală intestinală inflamatorie, de exemplu colita ulceroasă, boala Crohn și altele, există o interacțiune între alimentație și inflamație. În ultimii ani s-au observat efectele nutriției asupra funcției imunitare, asupra musculaturii și asupra funcției antioxidante.
Relația dintre nutriție și starea sănătății se poate observa dacă aruncăm o privire asupra datelor statistice. În anul 1900, aproximativ 10-15% dintre americani mureau de boli cardiovasculare și de accidente vasculare cerebrale (o mare parte dintre aceste decese se datorau valvulopatiilor reumatismale, deci aveau o cauză infecțioasă). Azi, 45% mor prin boli cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale, deși valvulopatiile reumatismale, practic, au dispărut.
În anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer. Azi, proporția e de 25%. Frecvența bolilor cardiovasculare și canceroase a crescut într-un mod exploziv după al doilea război mondial, când populația a început să consume, în cantități mari, produse de origine animală, iar industria a inundat piața cu alimente înțesate de calorii, dar lipsite de nutrienți. În momentul de față, din întreaga producție de porumb din SUA, pe care o invidia atât de mult domnul Hrusciov pe timpuri, deci, din întreaga producție de porumb din SUA, populația consumă mai puțin de 1%, în timp ce 99% se folosește pentru creșterea animalelor, fabricarea siropului de porumb pentru băuturi dulci, fabricarea de aditive la combustibil pentru motoare cu explozie și fabricarea hârtiei.
Pe plan mondial, în acest an, vor fi 56 de milioane de decese, din care 7 milioane, prin boală coronariană și 5,5 milioane, prin accidente vasculare cerebrale, iar majoritatea acestor decese survin în țările industriale. Principalii factori de risc pentru aceste afecțiuni sunt alimentația excesivă cu produse animale și inactivitatea fizică, rezultând concentrații crescute de grăsimi în sânge, obezitate și hipertensiune arterială, la toate acestea mai adăugându-se și fumatul.
După dr. R. Beaglhole, de la Universitatea Auckland, Noua Zeelandă, cel puțin 75% dintre cazurile noi de boli cardiovasculare se datorează alimentației, sedentarismului și fumatului. Înlăturarea acestor trei factori ar putea reduce decesele prin boli cardiovasculare cu cel puțin 75%, după unii chiar cu 90%. Celor care-și pun speranțele în progresul geneticii, cercetătorul din Auckland le spune că genetica ne ajută să înțelegem susceptibilitatea individuală, însă nu va contribui la controlul bolilor cardiovasculare ale populației. Numai o scădere cu 2% a tensiunii arteriale medii, adică cu 3 mmHg a presiunii diastolice, ar putea preveni 1,3 milioane de decese prin accidente vasculare cerebrale (AVC) (aproximativ 15% din totalul deceselor prin avc) și 600.000 de decese prin infarct miocardic. Această reducere a tensiunii arteriale ar putea fi realizată prin scăderea de sare – 0,7g de sare pe zi fiind de ajuns pentru nevoile organismului, iar populația consumă cel puțin de 10 ori mai mult.
În China, Asia de Sud-Est, Africa, America Centrală și de Sud, unde încă n-au pătruns alimentele bogate în carne, zahăr și grăsimi, cazurile de boală coronariană și de diabet sunt foarte rare. Se pare că drumul spre o sănătate mai bună ocolește restaurantele fast-food, de tipul McDonald’s, raioanele cu carne, brânzeturi și dulciuri, conducându-ne înapoi, spre hrana dată inițial omenirii: boabele de aur ale cerealelor, vegetalele și fructele. Concepția că bolile civilizației apusene sunt legate de stilul de viață și că ele pot fi prevenite reprezintă cea mai importantă descoperire medicală a secolului XX.
Pentru a schimba un obicei, trebuie să dorim schimbarea. Obiceiurile vechi sunt comode și, pentru a scăpa din brațele lor, e nevoie de o dorință puternică. Dar dorința singură nu poate schimba vechile obiceiuri ale stilului de viață. Trebuie să știm ce să schimbăm și să înțelegem de ce. Apoi trebuie un efort conștient pentru a pune în practică noul mod de a trăi, care, cu timpul, va deveni ceva automat. „Alege ce este mai bun”, a spus Pitagora, „și obișnuința îl va face plăcut și ușor.” „Obiceiul este o funie; zilnic toarcem un fir la el și, până la urmă, nu se poate rupe.” (Horace Mann).
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu