SfatFarma logo 5/18/2017

Glucidele - principalele noastre surse de energie - continuare ~ SfatFarma - Farmacistul tău online

Glucidele - principalele noastre surse de energie - continuare



Glucidele - principalele noastre surse de energie

    Voi continua articolul meu pecedent, pe acest subiect.
    Glucidele sau hidrații de carbon constituie principala sursă de energie a organismului, fiind combustibilul cu care funcționează motorul biologic.
    OMS recomandă ca 55 până la 75% din necesarul caloric să fie acoperit de glucide. În dieta adulților, glucidele trebuie să alcătuiască 75% din totalul caloriilor ingerate. Indienii Tarahumara din Mexic, a căror hrană constă în 75-80% din glucide, nu suferă de hipertensiune arterială, obezitate, hipercolesterolemie sau diabet, iar infarctul, cancerul și bolile degenerative sunt o excepție.
    În momentul de față, în România, glucidele nu reprezintă decât mai puțin de 40% din totalul caloriilor ingerate.
    Creatorul a căutat să satisfacă plăcerea noastră pentru dulce, așezând cantități apreciabile de zaharoză, fructoză și glucoză în toate fructele și în multe alte plante, în special în trestia și sfecla de
zahăr. Câteva exemple: merele conțin 2% glucoză, 5,74% fructoză, 2,55% zaharoză, deci un kilogram de mere conține aproximativ 100 g de zaharuri simple și 20-30 g de fibre, adică 400 kcal. Merele uscate conțin 60-65% zaharuri simple și 10% fibre, adică aproximativ 2.250 kcal.
    Prunele au 13-14 g de zahăr la suta de grame, prunele uscate, 48% zahăr. Caisele au 12,3% zahăr, cireșele dulci – 15%, căpșunile – 7,5%, grepfruturile – 9%, strugurii – 17%, ananasul – 13%, mandarinele – 10-11%, pepenele verde – 5%, bananele – 20-23%, smochinele uscate – 61%, stafidele uscate – 71%, curmalele uscate – 65-73% zahăr.
    Nemulțumiți numai cu dulceața fructelor, oamenii extrag zahărul din plante și-l așază pe mesele noastre sub formă rafinată de glucoză, fructoză sau zaharoză. Deseori am fost întrebat: Dacă și fructele au zahăr, atunci ce rău e să-l consum sub formă extrasă? Nu e tot zahăr, nu e totuna? Nu, nu e totuna! Și iată de ce: în timp ce zahărul consumat sub forma băuturilor dulci, a torturilor, a marmeladei, a mierii și a altor nenumărate forme de dulciuri se absoarbe foarte repede, inundând organismul cu o cantitate enormă de glucoză sau de fructoză, declanșând o secreție exagerată de insulină, care apoi va duce la hipoglicemie cu manifestările cunoscute, zahărul din fructe, fiind legat de fibre, în special de pectină, se absoarbe mai încet, fără să ducă la o creștere marcată a glicemiei, cu toate urmările ei.
    Și mai e un aspect: pentru a consuma 100-110 g de zahăr sub formă naturală, trebuie să mănânc un kilogram de mere, o cantitate apreciabilă. În schimb, sub forma zahărului rafinat, consumăm,
fără să ne dăm seama, cantități mult mai mari: de exemplu, un pahar de băutură dulce conține 10 lingurițe zahăr, deci aproximativ 50 g, o felie de tort are 10-12 lingurițe de zahăr și chiar un pahar de iaurt de fructe conține 10 lingurițe de zahăr. Absorbția zaharurilor simple, crescând brusc glicemia, declanșează secreția masivă de insulină. Glucoza va fi depozitată, sub formă de glicogen, în ficat și în celulele musculare, dar această posibilitate e limitată – rezervele de glicogen nu pot depăși 1,5 kg, așa că restul este transformat în grăsimi și înmagazinat ulterior.
    Organismul nostru însă necesită un aport constant de glucoză, și nu valori foarte mari, urmate de hipoglicemie datorită excesului de insulină; glucoza aceasta constituie nu numai o sursă de energie, ci e importantă și pentru menținerea funcției creierului și a nervilor. Zilnic creierul nostru consumă 140 g de glucoză. Studii epidemiologice, efectuate în peste 40 de țări, au arătat că persoanele care consumă mult zahăr consumă și multe grăsimi.
    Zahărul rafinat face grăsimea gustoasă, contribuind împreună la obezitate și diabet. Consumul crescut de zahăr se însoțește de o frecvență mai mare de cancere de sân, de colon și infarct miocardic.
    Iată, pe scurt, câteva din acțiunile zaharurilor rafinate asupra organismului:

  • Zahărul furnizează doar calorii goale, de care n-avem nevoie, deoarece acestea nu conțin: vitamine, minerale, fibre sau substanțe fitochimice.
  • Zahărul scade capacitatea leucocitelor (fagocitelor) de a ucide microbii. La o glicemie normală, între 60 și 100 mg/dl, celulele sistemului imunitar sunt foarte active. O dată cu creșterea glicemiei, leucocitele își modifică forma, devenind mai leneșe și reacționând mai încet față de agenții patogeni, nemaifiind în stare să distrugă același număr de bacterii. Dacă pe stomacul gol și cu o glicemie normală un leucocit distruge 14 bacterii, după o masă conținând 20 lingurițe de zahăr, adică 2 felii de tort sau 2-3 pahare de băuturi dulci, un leucocit nu reușește să distrugă decât o singură bacterie, deci capacitatea de luptă a fost diminuată cu peste 90%.
  • Zahărul rafinat spoliază organismul în special de vitamina B1. Pentru a putea fi utilizată și pentru a produce energie, glucoza, o dată ajunsă în celule, are nevoie de vitamine din grupul B. Așadar, consumul de zahăr pune organismul în situația de a folosi propriile rezerve de vitamina B, cu riscul de a le epuiza.
  • Zahărul are o acțiune acidifiantă, deoarece din metabolismul lui iau naștere produși acizi, pentru a căror neutralizare organismul scoate calciul din oase și din dinți. Prin urmare, zahărul favorizează osteoporoza și slăbirea danturii. În urina persoanelor care au consumat mult zahăr se găsește o cantitate mai mare de calciu. Iar prin intermediul acidului oxalic, consumul crescut de zahăr poate favoriza litiaza renală. Efectul zahărului asupra danturii se realizează pe două căi:


    • zahărul fermentat de microbii din cavitatea bucală dă naștere la acizi care atacă smalțul dinților sănătoși;
    • dentina e străbătută de numeroase canalicule foarte fine, prin care circulă un lichid. Acesta, pornind de la pulpa dentară, hrănește dentina și smalțul. Consumul de zahăr încetinește circulația în aceste canalicule și, cel puțin în parte, canaliculele sunt astupate. Dentina nu mai e hrănită normal. Cercetătorii de la Universitatea Oulu, din Finlanda, au arătat că alimentația bogată în zahăr diminuează formarea dentinei.
  • Consumul crescut de zahăr tulbură utilizarea proteinelor, crescând colesterolemia și trigliceridele, adică grăsimile în sânge.
  • Hrănirea animalelor de laborator cu zahăr și făină albă duce la litiază biliară.
  • Ulceroșii știu că zahărul crește aciditatea gastrică.
  • Adesea, acneea se accentuează după consumul de zahăr.
  • Consumul crescut de zahăr favorizează apariția cancerului hepatic, colic și rectal.
  • În sfârșit, Clubul German de Automobilism consideră că ingestia de zahăr poate favoriza accidentele de circulație. Între două și patru ore, după o doză apreciabilă de zahăr, se instalează o hipersecreție de insulină, care scade glicemia sub valorile normale, ceea ce duce la o hrănire insuficientă a creierului, însoțită de senzația de oboseală, lipsă de concentrare, scăderea atenției și a vitezei reflexelor, precum și o diminuare a acuității vizuale. Toate acestea favorizează accidentele de circulație. Deci, în locul băuturilor dulci sau al ciocolatei, în timpul conducerii se recomandă morcovi cruzi, pâine integrală sau mere. La încheierea acestui capitol, un sfat ce merită a fi urmat: evitați siesta după mese! În stare de repaus, insulina are dificultăți în a introduce glucoza în celulele musculare, deoarece oferta de energie NU e solicitată și NU e acceptată de mușchi. Pe măsură ce glucoza continuă să fie absorbită din intestin, glicemia și insulinemia cresc și ele. Excesul de energie și de insulină determină o diminuare a numărului și a eficacității receptorilor de glucoză, ceea ce e exprimat sub noțiunea de „rezistență la insulină”.

    Lipsind activitatea musculară, care să consume glucoza, urmează un al doilea efect al insulinei: sinteza de acizi grași și depunerea surplusului energetic, sub formă de grăsime. Depozitarea glucozei în mușchi și în ficat se face sub formă de glicogen, însă capacitatea acestui depozit e limitată la aproximativ 1,5 kg. Când „rezervorul” de glicogen e umplut, toată glucoza e transformată în grăsime, iar posibilitățile depozitării grăsimilor sunt, aparent, nelimitate. Și așa se face că la întâlnirile după 20-30 de ani de la bacalaureat sau de la absolvirea facultății abia dacă ne mai recunoaștem!

V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!




0 comentarii până acum

Trimiteți un comentariu

smiley
:)
smiley
:(
smiley
:))
smiley
:((
smiley
=))
smiley
=D>
smiley
:D
smiley
:P
smiley
:-O
smiley
:-?
smiley
:-SS
smiley
:-f
smiley
d(
smiley
:-*
smiley
b-(
smiley
h-(
smiley
g-)
smiley
5-p
smiley
y-)
smiley
c-)
smiley
s-)
smiley
d-)
smiley
w-)
smiley
:-h
smiley
:X
Arată emoticoanele smiley