De mult voiam să fac o listă de acest gen și să vă spun părerea ce mi-am format-o de-a lungul timpului în legătură cu îndulcitorii de tot felul. Acum voi face o prezentare succintă a îndulcitorilor, urmând să scot în evidența într-o postare viitoare ce efecte are zahărul asupra organismului, la ce dezechilibre serioase poate duce și cât de bine știe să se camufleze.
Îndulcitori rafinați:
Zahăr de masă, sirop de porumb – pe aceștia i-am trecut în postare doar că să-i fac de rușine așa cum făceau profesorii când ne scoteau în față clasei. Sunt ascunși peste tot în dulciurile procesate pentru că sunt foarte ieftini și se prezervă excelent. În ciuda atrocităților de care este capabil, gospodinelor li se spune de decenii că zahărul de masă este inofensiv și că pot folosi oricât, iar copiilor li se dau acadele și caramele pline de zahăr la liber. În aceeași măsură, siropul de porumb sunt prezente pe lista de ingrediente a foarte multor alimente (inclusiv deserturi pentru copii).
Îndulcitori nerafinati sau puțin prelucrați:
Sunt mai de treabă decât cei de mai sus, însă tot ne cresc glicemia și tot ne îngrașă, așa că moderația este cuvântul potrivit lor. Folosinţa în exces pot duce aproape la aceleași dezechilibre ca zahărul rafinat.
Melasa este substanță maronie ce rezultă în urma prelucrării zahărului. Dacă este extrasă din trestia de zahăr ce s-a dezvoltat în sol fertil, va conține minerale precum fier, calciu, zinc, cupru și crom.
Mierea crudă, organică. Ce găsiți în supermarket sub formă de miere este, în general, sirop de zahăr. Căutați mierea organică sau cea direct de la apicultori în care aveți încredere. Dacă nu este încălzită peste 47 de grade, conține o enzimă numită amilază, care digeră carbohidrații precum și nutrienții. Întinsă pe pâine (preferați mereu de casă, cu maia) sau adăugată în cereale/pseudocereale (integrale, preparate corect) ajută la digerarea carbohidraților din acestea. În cazul celor mai multe persoane mierea nu are foarte mare influența asupra glicemiei. Mierea nu ar trebui dată bebelușilor și copiilor mici deoarece ei nu au destul acid în stomac cu care să dezactiveze sporii bacteriilor care se pot găsi în miere.
Rapadura este numele comercial pentru sucul deshidratat de trestie de zahăr, folosit în India de mii de ani. Este bogat în minerale, are culoarea maro deschis și o aromă foarte plăcută de caramel. Poate fi folosit cu succes la copt. Se găseşte în magazinele bio.
Sirop de arțar și zahăr de arțar. Siropul de arțar îmi place așa de mult încât regret că nu m-am născut în Canada. Este bogat în minerale, datorită faptului că arțarul are rădăcinile foarte adânc înfipte în pământ. Poate fi folosit la copt și are o aromă grozavă de caramel. Este indicat să ne asigurăm că nu s-au folosit formaldehide în procesul de prelucrare (deși informația asta nu este trecută pe sticle, sper că firmele mari bio se îngrijesc de aspectul ăsta). Găsiți în mai toate magazinele cu produse bio precum și în supermarketuri. Prețul este destul de mare (aprox. 40 lei/250 ml).
Zahărul de arțar este ceea ce rezultă dacă seva din care se extrage siropul de arțar este fiartă pentru mai mult timp, iar apa se evaporă. N-am găsit pe nicăieri pe la noi.
Sirop de malț. Sirop făcut din boabe de cereale (în special orz) încolțite, uscate și măcinate. Acest gen de îndulcitor este folosit de mii de ani în Orient. Marele avantaj al siropului de malț este acela că el conține aproximativ 65% maltoză. Se găsește la prețuri decente în unele magazine cu produse bio.
Sirop de sorg. Făcut din sorg dulce, o cereală înrudită cu meiul. Siropul se obține prin fierberea sevei sorgului. Conține vitamine din grupa B și minerale precum fier, calciu și fosfor. Poate fi utilizat inclusiv la copt. Nu l-am găsit pe nicăieri.
Zahăr de curmale. Este făcut din curmale deshidratate, însă nu se dizolvă cu ușurință și nu poate fi folosit la orice tip de desert. Deși slabă nădejde să-l găsiți la noi, o să vă spun că este bogat în triptofan (aminoacid cu efect calmant) ceea ce-l face potrivit pentru copiii hiperactivi. Puteți face sirop de curmale acasă din curmale organice nesulfurate, apă și arome (se găsesc rețete crude sau cu foc pe internet).
Zahăr din cocos (palm sugar). Este zahărul obținut în urmă extragerii sevei din mugurii florilor cocotierului și este folosit de mii de ani în sudul și sud- estul Asiei. Am găsit la magazinele bio, 12 lei/500 g, și l-am luat de curiozitate.
Îndulcitori ce se vor nerafinati:
Turbinado sau Sucanat, deși nu au trecut prin procese de rafinare precum înălbire sau clorizare, sunt atât de filtrați încât cei mai mulți nutrienți din ei dispar.
Sirop/nectar de agave. Un îndulcitor tot mai controversat, obținut din seva unei specii de cactus, care se pare că trece printr-un proces de hidroliză pentru a deveni dulce.
Siropul de Yacon. Extras din tuberculii Yaconului ce cresc în zona Anzilor, este preparat în mod tradițional printr-un proces de evaporare, similar cu cel folosit la extragerea siropului de arțar. Obținut prin metode tradiționale își păstrează calitățile naturale, nu influențează glicemia și de aceea e preferat de sudamericani. O să găsiți însă și informații conform cărora cel găsit în general în comerț nu e obținut prin metode tradiționale, ci e trecut prin procese chimice de nedorit. Ca și siropul de agave, este apreciat de vegani.
Îndulcitori fără calorii și care nu afectează glicemia:
Ștevia este un îndulcitor cu care merită să dezvoltăm o relație cât mai bună. Se înrudește cu mușețelul și este folosită de secole de indienii Guarani din America de Sud. Este de 200-300 de ori mai dulce decât zahărul, însă are extrem de puține calorii și nu influențează glicemia. Poate fi consumată de persoanele cu diabet sau care suferă de alte boli ce presupun reducerea/excluderea zahărului, de persoanele ce au scăpat de sub control candida și de oricine vrea să-și mențină o stare bună de sănătate limitând foarte mult consumul de zahăr, de copii. Totul este să găsiți un brand care să vă convingă cu gustul ei dulce, dar puțin altfel decât al zahărului. Poate fi găsită sub formă de pudră sau lichidă. Cel mai ușor de utilizat atunci când o adăugăm la ceaiuri, în smoothie-uri, budinci crude etc, este sub formă lichidă. Pudra poate fi folosită la copt, însă nu se vor obține aceleași rezultate ca atunci când folosim zahăr. Este decentă că preț.
Lakanto este îndulcitorul natural cel mai asemănător cu zahărul, obținut din 2 ingrediente naturale: eritritol (obținut pentru Lakanto prin fermentarea zahărului din porumb) și extractul fructului luo han guo din China. Se fabrică în Japonia, este scump, nu se găsește la noi, dar e bine de știut că există.
Eritritolul se găsește în mod natural în struguri, pere, ciuperci, sos de soia, brânză, vin și bere. Este obținut prin fermentare, ceea ce-l face superior altor îndulcitori de acest gen. Organismul îl excreta în proporție de aproximativ 90%, ceea ce-l face aproape lipsit de calorii.
Xilitolul (obținut din fructe, legume și celuloză de mesteacăn) și eritritolul sunt formați din așa numiții carbohidrați indisponibili sau non-glicemici (fără calorii) pe care organismul nu-i utilizează ca energie și astfel nivelul glicemiei rămâne stabil.
Eu folosesc la copt în special Rapadura, în rest miere și sirop de arțar. Din toate consumăm foarte puțin, iar cea mică foarte, foarte, foarte puțin. Ștevia pudră sau lichidă găsită la noi nu m-a convins, așa că o să încerc câteva mărci mult lăudate de pe iherb.com și vă țin la curent.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu