vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta bine de știut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bine de știut. Afișați toate postările
SfatFarma logo 3/20/2017

Alimente recomandate și interzise celor cu bila leneșă


bila lenesa

    Cunoscută și sub denumirea de colecist sau fiere, vezica biliară este un săculeț în formă de pară, localizat sub ficat. Anumite boli, precum colita sau gastrita, și obiceiurile alimentare greșite pot duce la dischinezie biliară sau la așa-numita bilă leneșă.
    Durerile de cap, amețelile, grețurile, vărsăturile și durerile în regiunea ficatului sunt simptomele prin care se manifestă bila leneșă. Ele apar în special după mesele copioase, care conțin tocături, sosuri și prăjeli.
    Evitaţi excesele alimentare, pentru a nu bloca bila, mâncaţi la intervale regulate, iar pentru un drenaj biliar eficient e indicat ca după masa de prânz să staţi 30 de minute întinşi pe partea dreaptă. Dacă, însă, criza apare, iată câteva remedii naturiste:

  1. Păpădia este una dintre plantele cele mai indicate în această afecţiune. Această plantă este poate cea mai eficientă pentru drenarea hepatică şi eliberarea bilei în circuitul digestiv, fiind un excelent stimulent al activităţii ficatului. Păpădia se poate folosi sub formă de infuzie preparată din două linguriţe de plantă întreagă la o cană de apă. Se vor bea 2-3 căni pe zi.
  2. Porumbul creşte secreţia de bilă şi uşurează evacuarea acesteia, fiind util în dischinezia biliară, dispepsie (tulburare a digestiei manifestată prin dureri şi balonări) şi colecistit, reducând inflamaţia veziculei biliare. De aceea se recomandă să consumaţi mămăligă în loc de pâine şi multe salate de crudităţi, pentru un aport crescut de vitamine.
  3. Rostopasca este utilă contra dischineziei deoarece calmează durerile date de contracţiile vezicii biliare. Se poate folosi infuzia preparată din 3 g de frunze uscate la o cană cu apă (se bea treptat în decursul unei zile) sau un amestec de tincturi de rostopască, anghinare şi şovârf. Puneţi câte jumătate de lingură din fiecare cele 3 tincturi în 500 ml apă. Luaţi jumătate de pahar din acest preparat cu 15 minute înainte de masă. Consumaţi în 48 de ore de la preparare.
  4. Pelinul declanşează secreţia de sucuri digestive şi peristaltismul tubului digestiv (mişcările prin care substanţele nutritive sunt împinse prin tub). Astfel, pelinul nu permite apariţia balonării, ne conferă o digestie bună şi tratează dischinezia biliară. Luaţi înainte de masă 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumătate de linguriţă de tinctură.
  5. Sucul de coacăze roşii este un tonic digestiv care decongestionează ficatul. Acest tratament e eficient în dischinezia biliară mai ales pentru calmarea migrenelor asociate acesteia. Zdrobiţi fructele, stoarceţi-le printr-un tifon şi beţi câte un pahar din sucul obţinut cu un sfert de oră înainte de masă. Preparaţi sucul doar înainte de a-l folosi, pentru a evita oxidezarea acestuia.

    Ce alimente sunt interzise?
    Pentru amelionarea simptomelor, prima măsură este regimul alimentar drastic. Nu aveți voie să mâncați:

  • Supe grase
  • Unele legume: fasole, linte, mazăre, sparanghel, varză, vinete, roșii necojite și în cantități mari, ardei iute, ciuperci, ridichi, ceapă, usturoi, țelină, praz, legume la conservă sau congelate.
  • Murături.
  • Carne: prăjită, de porc, de rață, de gâscă, afumături, mezeluri, șuncă grasă, organe (creier, rinichi, ficat și plămâni).
  • Pește și fructe de mare: somon, hering, morun, icre.
  • Untură și slănină.
  • Lactate: brânză fermentată, smântână, cașcaval, iaurt gras, cremă de brânză, unt, brânză Camembert și Roquefort.
  • Pâine: neagră.
  • Dulciuri: care au în componență ouă, cacao, frișcă, precum și torturi, înghețate și ciocolate.
  • Fructe oleaginoase: nuci, alune, migdale.
  • Semințe: sărate și prăjite.
  • Condimente: boia, muștar, dafin, piper.
  • Băuturi: alcool (bere, vin, țuică etc.), băuturi cofeinizate (cafea etc.)




SfatFarma logo 3/18/2017

Cum arată o dietă recomandată persoanelor cu diabet zaharat?


diabetul zaharat

    Este foarte greu să găseşti un meniu pentru diabetici care să fie şi gustos şi accesibil. În prezent, se recomandă diabeticilor o dietă cât mai apropiată de o alimentaţie echilibrată (dar conţinutul în glucide este cântărit şi calculat). Regimul alimentar este de o importanţă primordială în tratamentul diabetului, ajută nu numai la echilibrarea glicemiei, dar contribuie şi la evitarea complicaţiilor diabetului – hipoglicemia sau hiperglicemia şi, pe termen lung, reduce riscurile de boli renale, neurologice sau cardiovasculare.
    Sfatul medicului este esenţial pentru dumneavoastră! Pentru a fi sigur că respectă regimul alimentar, diabeticul este obligat să cântărească zilnic alimentele care conţin glucide. Orice depăşire a prescripţiei medicului la alimentele din această categorie, duce la decompensarea diabetului. În schimb, respectarea regimului permite diabeticului să-şi continue activitatea normală.
    Şi nu uitaţi: măsuraţi-vă glicemia în fiecare zi!

    Există două tipuri de diabet, tip 1 sau al copilului, datorat unui deficit absolut de insulină - hormonul pancreatic care ajută la metabolizarea glucozei din sânge, şi tip 2 sau al adultului vârstnic, caracterizat prin rezistenţa periferică a ţesuturilor la acţiunea insulinei.
    Pentru ambele forme de boală, dieta este elementul constant alâ tratamentului şi poate reprezenta, cel puţin pentru unele forme de boală, singurul element terapeutic. Dacă devenim doar puţin filozofi, ne amintim de vechii medici chinezi, care spuneau că primele şi adevăratele medicamente sunt alimentele. Cu toate acestea, studiile au arătat că mai mult de jumătate dintre diabetici nu reuşesc să ţină regimul dietetic indicat. În diabet, lucrurile stau tocmai pe dos: elementul terapeutic indispensabil este dieta, alături de care pot sau nu să apară insulina şi antidiabeticele orale.
    Nu există o dietă diabetică în sine! Dieta recomandată diabeticilor pentru a controla glucoza din sânge (sau glicemia) este indicată pentru cei cu diabet dar este recomandată pentru oricine altcineva. Aceasta înseamnă că dumneavoastră şi familia dumneavoastră puteţi mânca aceleaşi alimente sănătoase atunci când este ora mesei. Totuşi, pentru persoanele cu diabet, cantitatea totală de carbohidraţi consumată zilnic trebuie monitorizată cu multă atenţie. Dintre diferitele componente nutritive – carbohidraţi (glucide), lipide şi proteine – carbohidraţii au cea mai mare influenţă asupra nivelului de zahăr în sânge. Cele mai multe persoane cu diabet trebuie, de asemenea, să monitorizeze ingestia zilnică de grăsimi şi proteine.
    Pentru a avea controlul nivelului de zahăr în sânge, trebuie să alegeţi o mâncare sănătoasă, să faceţi zilnic exerciţii fizice şi să vă luaţi medicamentele prescrise de către medicul dumneavoastră. Un nutriţionist vă va ajuta să vă formaţi o educaţie nutriţionistă solidă care să vă susţină în dezvoltarea unui plan personal de dietă care să se potrivească stilului dumneavoastră de viaţă şi nivelului de activitate, satisfăcând totodată şi nevoile medicale ale dumneavoastră.

    Alimentele permise fără restricţii datorită conţinutului scăzut de glucide, sub 10%, sunt: morcovii, ţelina, sfecla, ceapa uscată, usturoiul, legumele verzi, roşiile, salata, varza, ardeiul, prazul și vinetele.

    Alimente interzise
    Datorită conţinutului mare de glucide: zahăr, miere, malţ, biscuiţi, prăjituri de cofetărie, smochine, stafide, curmale uscate, dulceaţă, prune uscate, marmeladă, lapte condensat îndulcit. Aceste alimente au un conţinut glucidic variind între 55% şi 100%.

    Alimente permise, dar limitat
    Pâine albă, pâine graham, cartofi, orez, paste făinoase, fasole boabe, mazăre boabe, fructele proaspete, sucurile din fructe - conţinutul lor glucidic variază între 50% şi10%. Orezul, pastele făinoase, fasolea şi mazărea se vor cântări fierte, deoarece uscate conţinutul lor glucidic creşte la 75-90%.

    Caracteristicile dietei diabeticului
    În alcătuirea oricărei diete trebuie să se ţină seama de câteva elemente de bază: cantitatea de calorii ce urmează a fi consumată zilnic, procentul şi tipul de glucide, proteine, lipide permise, aportul de fibre alimentare, de sare, cantitatea de alcool permisă şi îndulcitorii folosiţi.
    Glucidele recomandate pacientului diabetic sunt glucidele complexe, care se absorb în timp mai îndelungat şi nu cresc brusc glicemia postprandial, cum sunt cele din lactate, pâine, cartof. Glucidele simple, rapid absorbite, cum sunt cele din zahăr, miere, dulciuri concentrate, cresc rapid glicemia şi sunt interzise pacientului diabetic, cu excepţia unor cazuri de diabet zaharat tip 1 bine echilibrate sau în cazurile de hipoglicemie, ce pot apărea în cursul tratamentului sau în urma unor eforturi fizice intense. Astfel, glucidele pot fi împărţite în două categorii mari, glucide interzise şi glucide permise diabeticului.
    Sarea.
    Prezenţa hipertensiunii arteriale asociate diabetului sau a nefropatiei diabetice implică reducerea consumului de sare la mai puţin de 7 g zilnic, ceea ce înseamnă doar sarea conţinută în pâine şi în mod natural în carne şi legume, fără adaos suplimentar la gătit sau la masă. E într-adevăr
nevoie de un exerciţiu de voinţă, apoi totul va decurge mult mai uşor.
    Conţinutul în lipide al dietei diabetice a fost subiectul unor discuţii aprinse în cercurile de specialitate, deoarece s-a propus ca, la diabeticii ce prezintă asociat obezitate, limitarea aportului glucidic să se facă prin înlocuirea acestora cu uleiuri mononesaturate noncolesterolice (uleiul de măsline, de nuci sau avocado). Pe de altă parte, ultimele studii au arătat că diabetul de tip 2 este cauzat de excesul de lipide din dietă (ci nu de excesul de glucide!). Chiar s-a realizat o operație în care s-a extras grăsimea din pancreas, iar drept rezultat a fost vindecarea diabetului.
    Raportul glucide/lipide al pacientului se stabileşte individualizat, în funcţie de răspunsul glicemic, răspunsul terapiei insulinice şi de activitatea fizică. Aportul zilnic de colesterol nu trebuie să depăşească 300mg.
    Fibrele alimentare sunt glucide nedigerabile pentru om, dar a căror importanţă în economia organismului este foarte mare. Ele pot fi solubile - pectine, gume, mucilagii - din boabele leguminoaselor, coaja merelor, boabele de orz sau insolubile - celuloza, lignina - din cereale, tărâţe. Cele solubile scad absorbţia substanţelor nutritive şi, implicit, a glucidelor, împiedicând hiperglicemiile postprandiale, în timp ce fibrele insolubile accelerează tranzitul intestinal, cu efecte benefice asupra colonului. S-a dovedit că un conţinut ridicat de fibre solubile în dietă are efecte
favorabile şi asupra nivelului sangvin al colesterolului. Se recomandă o cantitate de 25-30g/zi de fibre, atât solubile cât şi insolubile.
    Proteinele. Se preferă proteinele vegetale, în scopul menţinerii unui nivel scăzut al grăsimilor animale consumate, deoarece diabetul este o disfuncţie metabolică în care este afectat şi metabolismul lipidic, nu doar cel glucidic.
    În cazul în care diabetul este complicat cu nefropatie diabetică - afectare renală secundară - aportul proteic trebuie să fie <1g corp="" kg="" p="" zi..="">




SfatFarma logo 3/14/2017

Nutriția adolescentului vegan


adolescent vegan

    Veganii adolescenți au aceleași nevoi nutriționale ca orice alt adolescent. Vârstele între 13 și 19 ani sunt o perioadă de creștere și schimbare deosebit de rapide. Nevoile nutriționale sunt la un nivel ridicat în acești ani. Adolescentul vegan ar trebui să se ghideze după aceleași recomandări care se aplică la toți veganii, de a consuma o varietate de alimente, în special fruncte, cereale integrale, nuci, semințe și leguminoase. Nutrienții de care ar trebui să fie preocupați veganii adolescenți sunt calciul, fierul, vitamina D și vitamina B-12.
    Recomandarea oficială pentru consumul de proteine este de 0,95g per kg de greutate la copii între 11 și 13 ani și 0,88g per kg la adolescenții între 14 și 18 ani. Cei care depun foarte mult efort fizic (cum ar fi alergătorii de maraton) pot avea nevoie de ceva mai multe proteine.
    Un copil de 16 ani care cântărește 54kg are nevoie de aproximativ 48 de grame de proteine zilnic. În privința alimentelor, o cană de fasole uscată gătită conține 12g de proteine, o cană de lapte de soia sau iaurt de soia conține 7g, 115g de tofu conține 9g, o lingură de arahide sau unt de arahide conține 4g și 1 felie de pâine sau 1 cană de cereale conține aproximativ 3g de proteine.
    Grăsimile și alcoolul nu oferă prea multe proteine, deci o dietă care se bazează preponderent pe aceste lucruri are mari șanse să nu satisfacă nevoile de proteine. Veganii care au niște diete variate ce conțin fructe, legume, fasole, cereale, nuci și semințe foarte rar au vreo dificultate în a obține destule proteine atâta timp cât dieta include destulă energie (calorii) pentru a susține creșterea. Nu e nici o nevoie să se ia suplimente de proteine. Nu există nici un beneficiu în a avea o dietă bogată în proteine și nu îi va ajuta nici să facă mușchi, ba dimpotrivă, le va crește riscul de a dezvolta diverse boli cronice.
    În timpul adolescenței, calciul este folosit pentru a construi oasele. Densitatea oaselor este determinată în adolescenșă și la începutul maturității, și de aceea este important ca dieta unui adolescent să includă trei sau mai multe surse bogate în calciu pe zi.
    Laptele de vacă și produsele lactate conțin într-adevăr calciu. Însă există alte surse importante de calciu cum ar fi tofu procesat cu sulfat de calciu, plantele cu frunze verzi cum ar fi salata verde, spanacul, varza verde, frunzele de muștar sau varza fără căpățâna, cât și tahini (unt de susan), lapte de soia fortificat sau suc de portocale fortificat.
    Dacă copilul are o dietă variată, orice copil vegan poate să-și satisfacă necesarul de fier evitând în același timp excesul de grăsimi și colesterolul care se găsesc în carnea de vită și porc. Pentru a spori cantitatea de fier absorbită la o masă, consumați un aliment bogat în vitamina C la masa respectivă. Fructele citrice și sucurile din citrice, roșiile și broccoli sunt toate surse bune de vitamina C. Alimente cu un conținut bogat de fier sunt broccoli, pepene verde, spanac, năut și fasole.
    Este important să se consume un nivel adecvat de vitamina B-12 în timpul adolescenței. Vitamina B-12 nu se găsește în plante. Unele cereale fortificate conțin vitamina B-12 (verificați eticheta). Fulgii de drojdie, de asemenea, pot conține vitamina B-12 (verificați).
    Mulți adolescenți sunt preocupați de dorința de a pierde sau a lua în greutate. Pentru a pierde în greutate, analizează-ți dietă. În cazul în care conține multe alimente grase, înlocuiește-le cu fructe, legume, cereale și leguminoase. Dacă dieta deja pare sănătoasă, mai multă mișcare – mersul pe jos, alergatul sau înotul zilnic – te poate ajută să-ți controlezi greutatea. Pentru a câștiga în greutate, ai nevoie de mai multe calorii. Poate că dacă mănânci mai des sau dacă mănânci alimente ceva mai bogate în grăsimi (mai dense caloric), te va ajuta. Încearcă să mănânci de trei sau mai multe ori pe zi indiferent că încerci să câștigi sau să pierzi în greutate. Este greu să obții toată hrana nutritivă de care ai nevoie dacă mănânci numai o dată pe zi. Dacă simți că nu-ți poți controla comportamentul alimentar sau dacă pierzi foarte mult în greutate, ar trebui să discuți aceste lucruri cu medicul de familie.
    De multe ori pur și simplu nu ai destul timp să mănânci. Câteva idei pentru gustări pe care le poți aduce de acasă includ:
    Mere, portocale, banane, struguri, piersici, prune, fructe uscate, pâinici cu unt de arahide, bețișoare de morcov sau alte crudități, popcorn, cornuri, pizza cu brânză vegetală, lipii cu diferite umpluturi, salată, iaurt de soia, lapte de soia, orez, sandvișuri, înghețată din suc de fructe.

    Referințe bibliografice:

    1. USDA/DHHS: Dietary Guidelines for Americans, 2005. Washington, DC: Government Printing Office, 2005.
    2. Messina V, Mangels, R, Messina M. The Dietitian’s Guide to Vegetarian Diets, 2nd ed. Sudbury, MĂ: Jones and Bartlett Publishers, 2004.
    3. Food and Nutrition Board, Institute of Medicine. Dietary Reference Intakes for Energy, Carbohydrate, Fiber, Făt, Fatty Acids, Cholesterol, Protein, and Amino Acids. Washington, DC: Național Academy Press, 2002.




SfatFarma logo 3/13/2017

Mai multe detalii de alimentație pentru copii și adolescenți vegani sau vegetarieni


bebelus vegan

    Prin acest articol, voi continua articolul meu precedent pe acest subiect.
    Mulți părinți aleg să folosească mâncare pentru bebeluși din comerț. Există produse disponbile pentru copii vegani, dar trebuie să citiți bine etichetele. Deoarece produsele din comerț conțin sortimente limitate pentru bebelușii vegani mai mari, mulți părinți își vor prepara singuri mâncarea pentru bebeluși. Alimentele trebuie să fie bine spălate, fierte complet și date prin blender sau sfărâmate pentru consistență potrivită. Alimentele preparate în casă pot fi păstrate în frigider până la 2 zile sau congelate în cantități mici pentru a fi folosite mai târziu.
    De la 10-12 luni încolo, majoritatea copiilor mănâncă cel puțin cantitățile de alimente indicate în Tabelul 1 de mai jos.
    Este logic cu siguranță că mamele vegane să continue să alăpteze pentru un an sau, dacă se poate, chiar mai mult, deoarece laptele de sân este o sursă bogată de nutrienți. Bebelușii vegani ar trebui să fie înțărcați cu lapte de soia fortificat cu calciu, vitamina B-12 și vitamina D. Lapte de soia cu conținut scăzut sau zero de grăsimi nu ar trebui folosit înainte de 2 ani. Laptele de orez nu este recomandat ca băutură principală pentru bebeluși și copii mici pentru că are un conținut scăzut de proteine și calorii.
    S-au raportat mai multe studii care arată că rata de creștere a copiilor vegani este mai scăzută decât cea pentru non-vegani. Studiile de acest fel sunt citate adeseori ca evidență că dietele vegane sunt inerent nesănătoase. Însă dacă examinăm aceste studii mai îndeaproape vom vedea că acestea se bazează pe vegani care au diete cu conținut foarte scăzut de calorii sau sunt foarte limitate. În plus, mulți bebeluși vegani sunt alăptați la sân. Comparat cu bebeluși hrăniți cu lapte formulă pentru sugari, bebelușii alăptați la sân în general iau în greutate în același ritm pentru primele 2-3 luni și apoi mai lent de la 3 la 12 luni. Asta înseamnă că la 12 luni, copiii alăptați la sân tind să fie mai slăbi decât cei hrăniți cu formulă (lucru ce nu este neapărat rău). Cele mai noi grafice de creștere se bazează și pe creșterea copiilor hrăniți cu formulă și pe a copiilor alăptați la sân, iar asta ar trebui luat în considerare atunci când evaluezi creșterea unui copil hrănit exclusiv la sân.
    O întrebare suplimentară care trebuie pusă este “Ce înseamnă o rată normală de creștere?” Rata de creștere este evaluată comparând schimbările în înălțimea, greutatea și circumferința capului copilului cu ratele de creștere care au fost stabilite măsurând un număr mare de copii aparent sănătoși. Nu există o singură rată de creștere ideală. În schimb, înălțimea, greutatea și circumferința capului sunt raportate ca “procentile”. Dacă înălțimea copilului tău e în al 50-lea procentil, asta înseamnă că 50% din copiii de aceeași vârstă sunt mai înalți și 50% sunt mai scunzi. La fel, o greutate în al 25-lea procentil înseamnă că 25% din copii cântăresc mai puțin și 75% cântăresc mai mult.

Tabel 1: Programul alimentar pentru bebelusi vegani intre 6-12 luni

6 luni
6-8 luni*
7-10 luni
10-12 luni
LAPTE
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
CEREALE
Introduceți cereale pentru bebeluși fortificate cu fier amestecate cu lapte.
Continuați cu cerealele pentru bebeluși. Introduceși pâine și alte cereale.
Cereale pentru bebeluși. Pâine și alte cereale.
Cereale pentru bebeluși până la 18 luni. Total de 4 porții (1 porție=1/4 felie de pâine sau 2-4 linguri cereale).
FRUCTE ȘI LEGUME
Nu 
Introduceți sucul de fructe din cană: 60-120 ml. Introduceți legumele si fructele piure.
120 ml suc. Bucăți de fructe și legume moi/fierte.
Copilul mănâncă “la masă”. 4 porții pe zi (1 porție=2-4 linguri fructe și legume, 120 ml suc).
LEGUMINOASE ȘI UNT DE NUCI
Nu
Nu
Introduceți gradual tofu. Introduceți mâncare de legume la cuptor, leguminoase piure, brânză de soia și iaurt de soia.
2 porții pe zi, fiecare aprox. 15 g. Untul de nuci/alune/arahide nu trebuie introdus înainte de 1 an.
*Vârstele se suprapun deoarece ratele de dezvoltare sunt diferite la diferiți copii.

     Deși unele studii arată că dintre copii cei vegani sunt la un procentil de greutate și înălțime mai mic decât alții de vârstă asemănătoare, un studiu recent arată că de fapt copiii vegani pot avea rațe de creștere care nu se deosebesc de cele ale copiilor omnivori de aceeași vârstă (10). La momentul de față nu putem spune că un copil care crește în al 25-lea procentil este mai mult sau mai puțin sănătos decât un copil care crește în al 75-lea procentil. De exemplu, un copil care este la al 50-lea procentil pentru înălțime la vârstă de 2 ani și numai la al 25-lea procentil la 3 ani a suferit o fluctuație în rată de creștere. Ar trebui determinată cauza acestei fluctuații. În plus, copiii la extreme (al 5-lea procentil sau mai puțin, sau al 85-lea procentil sau mai mult) ar trebui să fie evaluați individual de către medicul de familie. 
    Cea mai sigură cale prin care copiii pot atinge o rată ideală de creștere este să aibă un consum adecvat de calorii. Unii copii vegani au dificultăți în obținerea unui nivel satisfăcător de calorii din cauza volumului alimentelor pe care se bazează dieta lor. Copiii au stomacuri mici și pot deveni sătui înainte de a mânca destul pentru a menține creșterea. Folosirea chibzuită (dar nu excesivă) a grăsimilor sub forme cum ar fi avocado, nuci, unt de nuci, semințe și unt de semințe va oferi o sursă concentrată de calorii necesară multor copii vegani. Fructele uscate sunt și ele o sursă concentrată de calorii și sunt o hrană atractivă pentru mulți copii. Pentru a preveni degradarea dinților, copiii ar trebui să se spele pe dinți după ce mănâncă fructe uscate.

    Sunt dietele foarte sărace în grăsimi potrivite pentru copii? 
   Unii părinți doresc să reducă la copii riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în viață și de aceea restricționează serios cantitatea de grăsimi din dieta copiilor (10-15 % de calorii din grăsimi). În unele cazuri, o dietă foarte săracă în grăsimi poate compromite creșterea copilului prin singurul motiv că acesta nu obține destule calorii. Dacă folosiți o dietă cu mai puține grăsimi, verificați faptul că rată de creștere a copilului este normală și că acesta mănâncă destul pentru a-și asigura necesarul de nutrienți.
    Sursele de proteine pentru copiii vegani includ leguminoase, cereale, tofu, tempeh (un aliment din boabe de soia fermentate), lapte de soia sau orez, nuci, unt de arahide, tahini (unt de susan), falafel din năut, iaurt de soia și burgeri vegetarieni. Unele din aceste alimente ar trebui să fie folosite zilnic. Copiii trebuie să obțină destule calorii așa încât proteiele să fie folosite pentru creștere pe lângă asigurarea necesarului de energie. 

    Atenție la conținutul caloric al dietei!
    Conținutul caloric al dietei poate fi îmbunătățit de cantități mai mari de unt de nuci, fructe uscate, produse din soia și alte alimente bogate caloric.
    Ar trebui folosită o sursă regulată de vitamina B-12 cum ar fi fulgii de drojdie fortificați, laptele de soia fortificat, cereale fortificate, înlocuitori de carne fortificați sau suplimente de vitamina B-12.
    Expunerea adecvată la soare - între 20 și 30 de minute de soare de vară pe mâini și față de două sau trei ori pe săptămâna, este recomandată pentru promovarea sintezei vitaminei D. Dacă expunerea la soare este limitată, ar trebui adăugată vitamina D prin alimente fortificate sau suplimente.
    Deși astăzi tot mai mulți copii sunt vegani din naștere, mulți copii de vârste mai mari devin și ei vegani. Sunt multe căi pentru tranziția de la o dietă non-vegană la una vegană. Unele familii elimină gradual produsele lactate și ouăle, în timp ce altele fac o tranziție mai abruptă. Indiferent ce abordare alegeți, nu neglijați să-i explicați copilului ce se petrece și de ce, la nivelul său de înțelegere. La început, oferiți alimente care arată familiar. 
    Dacă faceți traziția, sandvișurile cu unt de arahide par să fie universal apreciate (atenție: unii copii sunt alergici la arahide) și multor copii le plac pastele și mâncărurile mexicane. Introduceți gradual noile alimente. Monitorizați îndeaproape greutatea copilului. Dacă observați o scădere bruscă în greutate sau copilul nu pare să crească la fel de rapid ca înainte, adaugați mai multe calorii.

    Referințe bibliografice:

    1. Fulton JR, Hutton CW, Stitt KR: Preschool vegetarian children. J Am Diet Assoc 1980; 76: 360-365.
    2. Sanders TAB and Purves R: An anthropometric and dietary assessment of the nutrițional status of vegan pre-school children. J Hum Nutr 1981; 35: 349-357.
    3. Shinwell ED and Gorodischer R: Totally vegetarian diets and infant nutrition. Pediatrics 1982; 70: 582-586.
    4. Centers for Deisease Control. Growth Charts, 2000. http://www.cdc.gov/growthcharts/ Accessed October 3, 2005.
    5. O’Connell JM, Dibley MJ, Sierra J et al: Growth of vegetarian children: The Farm study. Pediatrics1989; 84: 475-481.






SfatFarma logo 2/15/2017

Despre iaurtul vegan de casă (de cocos, migdale sau caju) și ceaiurile macerate


iaurt de casa

    Prima dintre delicatesele de azi - Iaurtul de cocos

    Am încercat recent o rețetă simplă, rapidă și incredibil de sănătoasă. O să va placă la nebunie iaurtul acesta vegan, din nucă de cocos. Este delicios, surprinzător de ușor de făcut și este un mod foarte bun de a introduce alimente fermentate în dietă ta.
    Alimentele fermentate precum iaurtul lipsesc de regulă din dietă modernă (dar și cea vegană). Bacteriile bune din aceste alimente contribuie la sănătatea stomacului, îmbunătățesc imunitatea și ajută la reducerea inflamațiilor din organism. Acest iaurt în mod special este mai bogat în bacterii decât iaurtul din magazin, și fără adaos de zahăr sau alte chimicale.
    Iată și rețeta:

    Ingrediente:
  • 400 gr lapte de cocos făcut în casă (nucă de cocoș + apă în blender și apoi filtrată) (alternativ, se poate folosi și lapte de caju sau de migdale)
  • 1 cană de căpșuni proaspete (opțional)
  • 1 borcan de 450 ml cu capac ermetic (sau alt recipient închis ermetic) 
    Mod de preparare: 
    
     Se procesează în blender caju-ul împreună cu apa după care se strecoară cu ajutorul unui tifon. Conținutul se pune într-un borcan, într-un loc călduț dar nu foarte cald timp de 8-10 ore sau peste noapte. După ce a fermentat, dacă doriți să preparați iaurt, se alege iaurtul și se pune în blender împreună cu curmalele/ stafidele și vanilia.
    De asemenea, se poate consuma și ca atare, fără să alegeți iaurtul, drept ca un lapte bătut.
    Se poate consuma imediat sau se păstrează în frigider într-un borcan de sticlă, timp de maxim 2 zile.
ceai fermentat

    O altă minune a fermentării - ceaiurile macerate: 

    Dacă vrem ceai simplu este suficient să lăsăm o linguriță de plante într-o cană de apă timp de 12 ore (sau peste noapte) după care strecurăm amestecul și avem ceaiul - foarte aromat și chiar călduț, dacă macerarea s-a produs pe calorifer.
     Presupunând că vrem să îmbunătățim banalul ceai macerat peste noapte la suc cu bule, durată de macerare-fermentare va fi diferită: vara 2-3 zile, iar iarna 5-6 zile. Vara poate sta în orice loc la temperatura camerei, iar iarna obligatoriu lângă o sursă de căldură (calorifer). Aroma este data de fructele și plantele din care o facem.
     Fermentarea este lactică iar ca sursă de probiotice vom folosi ori mierea (ce conține enzime capabile să facă acest lucru în contact cu apa) sau fructe cu coajă închisă la culoare (stafide negre, prune, curmale – pe coaja cărora există enzime care produc fermentarea).

    Ingrediente:
  • un borcan mare, de 5 litri, închis ermetic
  • 3 lămâi
  • apă
  • diferite arome, după preferință: fructe, flori, condimente, frunze parfumate
  • 500g miere sau 300g stafide
    Mod de preparare:
    Luăm un borcan mare, o umplem cu apă și adăugăm suc de lămâie după gust (cam 3 lămâi la 5 litri de apă). Adăugăm aromele: fructe, flori, condimente și frunze parfumate și apoi miere sau stafide. În cazul celor 5 litri de apă ne trebuie aproximativ 500-600g de miere. Nu vă speriați că iese prea dulce. Bacteriile consumă zahărul iar după 5 zile va fi acrișoară. Puteți încerca și cu mai puțină miere, însă va fermenta mai greu. În loc de miere încercați cu 1-2 căni de stafide negre. Nu va fi la fel de gustos ca cel cu miere dar va avea cu siguranță toată lista de probiotice ca și primul. Amestecați zilnic în borcan pentru că are nevoie de aer proaspăt.
     Sucul gata acidulat trebuie strecurat și ținut în sticle la frigider. Vă recomand să îl consumați în maxim 2-3 zile. Dacă au trecut mai multe zile și sucul nu s-a terminat încă sau are o tentă de vin, înseamnă că nu a avut suficientă hrană pentru bacterii (miere/stafide) sau a fost prea frig pentru ele.  
     Spor la fermentat și poftă bună!




SfatFarma logo 2/11/2017

Produsele cosmetice si efectele lor negative. Ce putem face în acest sens?


cosmeticele

     Din păcate suntem prea grăbiți sau prea seduși de campaniile de marketing și cele publicitare încât cu proprii bani și cu o încredere totală în miracolul spotului publicitar achiziționăm produsele noastre de toate zilele îndeplinandu-ne nevoile dar nu în concordanță cu sănătatea noastră. Creme care ne apără de soare dar sunt cancerigene, rujuri toxice, creme de riduri care ne îmbătrânesc, șampoane și balsame cu puteri mirifice și mulți parabeni, sunt produse care se află în recuzită zilnică și de care nu ne putem lipsi doar pentru că am fost obișnuiți în acest fel.
    Majoritatea produselor din recuzita noastră sunt invenții ale marketingului, adoptate de noi cu foarte multă ușurință. Nu avem nevoie de majoritatea acestora și putem avea un trai mult mai sănătos și cu costuri mult mai mici fără a aplica zilnic aporape 100 de compuși chimici din produsele pe care le folosim.
    De ce aceste informații nu sunt mediatizate este simplu, contractele de milioane de euro care susțin campanile de publicitate nu permit ca televiziunile să publice aceste informații. În schimb acest articol nu este împotriva acestora ci pentru a schimba modul nostru de viață în unul real sănătos. Companiile deja încearcă să adopte ingrediente mai puțin nocive în produsele lor (deoarece au văzut că acest lucru începe să fie cerut pe piață), dar din păcate nu în număr foarte mare.
    “Alliance for a Healthy Tomorrow”Massachusetts Breast Cancer CoalitionBreast Cancer FundCommonwealEnvironmental Working Group și Friends of the Earth sunt câteva organizații care luptă împotrivă bolilor cancerogene cauzate de chimicalele folosite de pe piața cosmetică.
     Ar trebui să ne ferim de, cel puțin, următoarele ingrediente din cosmeticele și produsele pe care le folosim zilnic:

     Glicerina: este în cele mai multe din cazuri produsă din grăsimi animale, fiind un amestec de grăsimi, tratate cu diverși compuși chimici; una din cauzele folosirii glicerinei animale în cosmetice reprezintă costul redus de producere. Glicerina se întâlnește în aproape toate produsele cosmetice: săpunuri , creme de corp, șampoane, paste de dinți, rujuri de buze, produse cosmetice pentru copii.
 
     Formaldehidele: sunt conservanți chimici folosiți în majoritatea șampoanelor și loțiunilor de corp care au un rol strategic pentru produse, de a nu permite bacteriilor să se înmulțească în apa din conținutul cosmeticelor, dar sunt absorbite de către piele și pot crea numeroase alergii inclusiv cancer. Uniunea Europeană restricționează folosirea acestor ingrediente în cantități mari în produsele cosmetice și acelea care totuși conțin acești conservanți sunt obligate de a afișa pe produs acest lucru.
 
    Nitrozaminele: caracterizate de Departamentul de Comerț și Industrie din Regatul Unit drept chimicale extrem de toxice și spre surpriza noastră acestea nu trebuiesc listate ca și ingrediente pe etichetele produselor. Acestea sunt considerate drept impurități. Peste 53 de ingrediente care se găsesc în peste 10.000 de cosmetice întâlnite în magazinele din întreagă lume, inclusiv cele din România, conțin aceste "impurități". Au fost testate de Institutul de Protecție a Mediului din SUA care a emis un raport demonstrând că acestea pot produce cancer.
 
    Parabenii: sunt cei mai folosiți ingredieți în majoritatea produselor cosmetice de la pasta de dinți până la cremele pentru bebeluși. Rolul lor este de a nu permite dezvoltarea microbilor în cosmetice, acestea păstrându-și așa zisele calități. Parabenii sunt absorbiți prin piele și prin sistemul digestiv. În urma analizelor, importante cantități au fost găsite în tumorile identificate la sân, cât și prezente în urină, la majoritatea celor care folosesc aceste produse. Multe companii abandonează parabenii în special pentru produsele pentru bebeluși indicând pe produse absența acestora.

    Produsele noastre de toate zilele:

    Parfumurile 
    Ingredientele acestora, de cele mai multe ori sunt considerate a fi secrete și din punct de vedere legal companiile nu sunt obligate să dezvăluie toate ingredientele acestora, ca și măsură de protecție împotriva concurenței.
    De multe ori s-a dovedit că parfumurile conțin zeci de compuși sintentici. Câteva produse periculoase sunt considerate ca fiind în top 5 între cele mai cunoscute produse care produc alergii și care cauzează astmul.
    Un test efectuat în SUA a dus la găsirea în componența câtorva produse de lux, compuși ca DEP și DEHP (interzise în Europa). Esența de mosc este de multe ori extrasă din organele genitale ale animalelor sălbatice, care în ultimii ani a fost creat și pe cale sintetică fiind întâlnit în laptele mamar cât și în cordonul ombilical al fătului la unii pacienți investigați.
 
    Rujurile de buze 
    În Octombrie 2007 s-a efectuat un test asupra a 33 de produse comune pentru buze incluzând și produse de lux unele care costau peste 25 dolari bucata. În majoritatea s-a găsit plumb.
    Ultimele cercetări arată că, corpul uman nu tolerează plumbul, deci nu putem spune că există un nivel de siguranță în acest sens, în concluzie orice cantitate de plumb fiind dăunătoare corpului uman, cu aspecte grave la femeile gravide și la copii. Companiile nu afișează ca și ingrediente acest component fiind o impuritate care există în cantități mici.
    Marea majoritate a rujurilor și derivatele acestora, sunt făcute din grăsimi animale în combinație cu câțiva compuși chimici și aromtici care sunt ingerate continuu pe cale bucală. Multe din grețurile multor femei și indigestiile acestora se datorează și acestui fapt.
 
    Șampoanele 
    Sunt la fel de nesănătoase ca și celelalte produse prezentate mai sus și cu multă încredere noi le folosim pentru igiena copiilor și a noastră. În plus, acestea sunt foarte costisitoare, în raport cu conținutul lor.
    Aceste produse conțin ingrediente ca: 1.4 dioxane, sodium laurel sulfate procesat cu ethylene oxide care sunt chimicale cancerigene.

    Antiperspirantele cu aluminiu 
    Reprezintă un subiect foarte controversat. Antiperspirantele au rolul de a bloca toxinele pe care corpul nostru le elimină prin glandele surodipare eliminând și mirosul de transpirație care este un fenomen natural. Practic aceste deodorante cu aluminiu se împotrivesc corpului omenesc care dorește să elimine aceste toxine. Majoritatea acestor produse au în conținutul lor aluminiu care creează o peliculă impermeabilă, nepermițând ca toxinele să fie eliminate conducând la o acumulare de toxine care poate cauza chiar și cancer.
 
    Pasta de dinți 
    Din păcate și pastele de dinți sunt pline de compuși chimici pe care îi înghițim de cel puțin 3 ori pe zi.
    Se discută încă despre efectele triclosanului și ale fluorului și despre sensibilitatea dinților. Fluorul anorganic este toxic și dăunător corpului uman, iar triclosanul este un pesticid. Mulți dintre compușii chimici din pastele de dinți sunt dăunători pe termen lung și totuși acestea sunt recomandate de asociațiile de dentiști.

    La această listă se adaugă și toate lacurile de unghii și vopselele de păr, cremele de corp și aproape toate cosmeticele pe care le folosim zilnic și care sunt produse de către cele mai mari companii de cosmetice.
 
    Produsele Organice și Naturale 
    Cuvintele “BIO”, “NATURAL” și “ORGANIC” au devenit termeni comerciali, care produc confuzie la cine caută produse care nu sunt în detrimentul sănătății.
    Din cauza lipsei unei legislații clare în acest sens, nu întotdeauna aceste companii respectă strict semnificația noțiunilor de BIO sau NATURAL. Din păcate rămâne tot obligația noastră să interogăm ingredientele produselor și să descoperim dacă companiile producătoare respectă ceea ce vând și dacă aceste produse sunt sau nu în detrimentul sănătății noastre, ne protejează sau ne ajută.

    Dacă doriți să aflați mai multe despre acest subiect, vă recomand site-ul http://www.ewg.org. Conține foarte multe articole interesante despre cosmetice și sănătate.
 
    Alternative naturale, nebranduite
    Produse de curățat
 
    Oțetul este binecunoscut ca fiind un ingredient excelent în salatele noastre, un antiseptic de folos atunci când avem angine, laringite, dar cum probabil bunicile noastre știu foarte bine, este și un bun dezinfectant natural care nu afectează sănătatea noastră.
    Noi cei din generațiile mai tinere ne-am obișnuit cu produsele frumos ambalate și frumos mirositoare dar nu știm că sunt foarte nocive pentru sănătatea noastră și pentru mediul în care trăim.
    Un amestec de oțet cu câteva picături de ulei esențial de lămâie sau portocale este un dezinfectant excelent pentru casă, cu care se pot spăla suprafețele din bucătărie și podeaua din toată casa și din baie.
    Sănătatea noastră poate suferi din cauza chimicalelor cu care ne curățăm casa. Există numeroase produse care pot fi cumpărate din magazinele naturiste, care nu sunt în detrimentul sănătății noastre, tot ce trebuie să facem este să le căutăm.
    Un exemplu sunt nucile indiene pentru spălat rufe. În India și în Nepal, de secole, nucile de spălat (Sapindus mukorossi) sunt folosite pentru spălarea mătăsii și a țesăturilor tradiționale foarte viu colorate.
    Indiencele le utilizează de asemenea pentru spălarea părului, a corpului, ca detergent la spălatul vaselor sau menaj.
    Total biodegradabile, reduc poluarea solului și a apei generate de detergenții sintetici. Nucile de săpun prin calitățile lor dezinfectante și degresante permit spălarea țesăturilor colorate sau delicate (lâna, mătase) fără a le uza sau decolora.
    Rufele spălate nu vor mirosi a parfum ci vor avea un miros neutru. Puteți personaliza mirosul adăugînd pe săculețul cu nucii de săpun, a câteva picături de ulei esențial preferat. Nu este necesară folosirea balsamului, rufele vor fi moi datorită saponinei prezente în mod natural.
 
    Recomandări în folosirea nucilor de săpun:
 
    Utilizarea nucilor de săpun: 500g - 65 de spălări:
 
    1. În mașina de spălat: se pun 10-12 nuci sparte în săculețul din bumbac (sau într-o șosetă înnodată). Se pune săculețul în mașina cu rufe și se folosește programul dorit. Nucile sunt reutilizabile de 3 ori pentru spălări cu temperatură mică 30-40°C și de 2 ori pentru 60-90°C. După spălare săculețul se poate reutiliza imediat sau se scoate și se lasă la uscat până la următoarea spălare. Pentru rufele albe este preferabil să adăugați 1-2 linguri de sare înălbitoare. Sarea va elibera oxigen activ în apă, nefiind periculos pentru mediu. Pentru petele persistente efectuați o prespălare manuală, frecând pata cu săpun de Alep sau cu sare înălbitoare.
 
     2. Spălare manuală: Fierbeți 1 litru de apă cu 6-7 nuci într-o cratiță mai mare (saponina face spume). Lăsați să macereze toată noaptea, apoi strecurați. Decoctul este gata de utilizat drept săpun lichid pentru o folosire multiplă: rufe, șampon pentru animale domestice, menaj, veselă. Poate fi păstrat maximum 10 zile la frigider, dacă se adaugă 5-6 picături de acid citric (sare de lămâie).





SfatFarma logo 2/11/2017

Exemple de meniuri vegane pentru o perioadă de 14 zile


meniuri vegane

    Azi am să vă împărtășesc câteva exemple de meniuri vegane pentru o perioadă de 14 zile. Am să încerc în continuare să postez cât mai multe rețete delicoase care să încerce să completeze această listă de meniuri.


Ziua
Masa de dimineață
Masa de prânz*,**
Masa de seară
1
Fulgi de ovăz + lapte de soia + stafide + mere + nuci
Cartofi piure + chifteluțe de soia + salata de roșii și ceapă
Lasagna cu tofu și spanac
2
Tartine cu unt de arahide + piersici + lapte de soia
Fasole batută + ardei copți cu sos de roșii
Supă cremă de legume + crutoane de pâine
3
Grâu fiert + curmale + nuci + pere. Suc de portocale
Mâncare de linte + mămăliguță + mujdei de usturoi
Pizza. Ceai de fructe de pădure
4
Budincă de griș cu stafide + vișine + suc de fructe
Cartofi înăbușiți + mujdei de usturoi + chifteluțe de năut
Roșii umplute cu salată de vinete
5
Musli + lapte de soia + caise
Mâncare de spanac + drob cu nuci + salată de primăvară
Salată de mazăre cu porumb
6
Budincă de mălai cu stafide + mere + lapte de orez
Cartofi cu praz la cuptor + cârnăciori din ovaz + salată de morcovi și țelină
Sote de morcovi. Rondele de orez cu ciocolată de carob
7
Kisel din orz boabe fiert și curmale + compot de ananas
Ardei umpluți cu soia boabe/nuci + smântână vegetală
Cartofi copți cu salată de varză. Suc de portocale
8
Granola + căpșune + lapte de orez
Pilaf cu ciuperci + salată de sfeclă roșie
Spaghete cu dovlecei.
Baton de cereale cu susan
9
Fulgi de porumb cu fructe + smochine + lapte de arahide
Conopidă cu orez + cârnăciori din soia boabe + salată de roșii
Mămăliguță + varză călită.
10
Pâine integrală cu struguri și nuci
Papricaș de cartofi cu năut + salată de varză roșie cu hrean
Broccoli cu tofu + salată verde
11
Graham umplut cu fructe + lapte de migdale
Iahnie de fasole + salată de varză
Salată orientală. Compot de fructe
12
Biscuiți cu semințe + lapte de soia + prune
Varză cu orez + chifteluțe de linte + măsline
Tocăniță de conopidă
13
Tartine cu pastă de nuci + pere + lapte de mei
Piure de urzici + ruladă de cartofi cu soia boabe + salată verde
Spaghete cu sos de tomate
14
Budincă de fructe uscate + lapte de orez.
Cartofi cu ciuperci la cuptor + salată de praz
Ghiveci de legume cu orez + măsline

* Deserturi la masa de prânz: salate de fructe, creme de fructe, prăjituri cu fructe, plăcinte. Deserturile trebuie limitate la cel mult trei pe săptămână. Nevoia de dulce este împlinită însă la masa de dimineață unde se consumă fructe din plin, zilnic. 
 ** Pentru masa de prânz la pachet (pentru cei ce merg la serviciu): pastele, pateurile se pretează cel mai bine căci sunt alimente concentrate, bogate în calorii, ne satură și le putem servi cu roșii, castraveți, andive, ardei, măsline, salată verde, etc., în funcție de sezon. Pateurile respective (de soia, năut, linte, etc.) se pot pune într-o cutiuță de plastic sau un borcănel cu capac și pot fi ușor transportate. Sau se pot face sandwich-uri direct de acasă pentru a fi consumate mai confortabil la serviciu.
    Mai multe rețete vegane delicioase puteți găsi pe blogul SfatFarma, la secțiunea rețete.
    Poftă bună!





SfatFarma logo 2/04/2017

Tipuri de vegetarieni. Care este diferența între vegetarieni, vegani și raw vegani?



     Înainte de toate, trebuie să precizez: vegetarianismul nu este o religie, nu este un cult. Cu toate că pe parcursul vremii practicarea sa a fost asociată cu puritate spirituală, cu holism, abnegaţie şi concepţii victoriene (sănătate trupească, mintală şi spirituală), vegetarianismul este pur şi simplu un program alimentar care selectează acele alimente de origine vegetală care pot să asigure necesarul de substanţe nutritive pentru o sănătate deosebită. Cu toate că nu erau vegetarieni, în sensul strict al cuvântului, filozofii greci Pitagora, Socrate şi Platon recomandau alimentaţia pe bază de vegetale ca parte a unui program de viaţă natural şi igienic.
    Termenul de vegetarian provine din cuvântul latinesc "vegetus" care înseamnă "proaspăt, sănătos și activ". Conceptul de vegetarianism însemnând o viață bazată pe o dietă compusă din mâncăruri pe bază de plante, suplimentată de cei mai mulți cu ouă și/sau produse lactate, apare la filozoful grec Pitagora care crede că acesta este condiția esențială pentru o conviețuire armonioasă.

    Scurt istoric:

    La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX-lea s-au organizat în Anglia primele societăţi vegetariene, exportate mai târziu în coloniile britanice în special în America de Nord. 
Sylvester Graham (propus folosirea făinii integrale) a fost unul din primii adepţi a vegetarianismului în Lumea Nouă. 
    Până în anii 1970 argumentele forte pentru dieta vegetariană erau de natură etică, vegetarienii au fost motivaţi mai mult de drepturile animalelor.

    Tipuri de vegetarianism:


  1. Lacto-Ovo-Vegetarienii - mănâncă ouă și produse lactate. Această este cea mai întâlnită formă de vegetarianism în Europa și America. 
  2. Lacto-Vegetarienii - sunt cel mai des întâlniți în India. Ei mănâncă produse lactate, dar refuză ouăle. 
  3. Ovo-Vegetarienii - acceptă ouăle, dar refuză produsele lactate. Această este cea mai rară formă de vegetarianism. 
  4. Veganii - nu consumă decât hrană din surse vegetale. 
  5. Dieta macrobiotică - originară din Japonia, principiul dietei macrobiotice este de a combina învățăturile budismului Zen cu o dietă vegetariană în stil occidental. Cei care urmează dieta macrobiotică ar trebui să mănânce alimente naturale cultivate pe plan local, preparate și consumate în mod tradițional, cum ar fi prin fierbere, coacere sau preparare la abur. În meniurile dietei macrobiotice pot fi incluse cereale integrale, legume, semințe, soia și fructe.
  6. Raw veganii - consumă doar alimente de origine vegetală, crude, neprocesate termic. 
  7. Fructarienii sau frugivorii - consumă preponderent fructe. În dieta acestora se mai adaugă și semințe, nuci și verdețuri.
tipuri de vegetarieni

    Dieta vegană se mai poate numi și dietă pe bază de plante sau dietă bazată pe plante. După părerea mea, această denumire descrie cel mai bine dieta vegană.
    Veganismul se poate aborda și din motive etice. Acești vegani încearcă să excludă, pe cât este posibil și practic, toate formele de exploatare și cruzime față de animale pentru mâncare, haine sau pentru orice alt scop. Această presupune o dietă fără nici un fel de produs animal, incluzând carnea, lactatele (cu excepția laptelui matern pentru bebeluș), ouăle și toate ingredientele care derivă din aceste produse, lăsând mierea la latitudinea conștiintei individuale. Cei mai mulți vegani (în mod special cei care sunt din motive etice) nu poartă haine din produse animale, incluzând pielea, blană, mătasea și lâna. De asemenea aceștia nu cumpără produse de la firme care testează pe animale sau produse care au ingrediente derivate din cele animale.
     Când termenul "vegan" a fost inventat, vremurile erau diferite și produsele din animale nu erau în aproape orice produs. Se putea renunța la toate produsele de acest fel și duce în același timp o viață normală. În zilele noastre ar trebui să renunțăm la telefoane, cărți, calculatoare, biciclete, avioane etc. (pentru că toate conțin câteodată produse de origine animală) ca să fim "vegani etici" după definiția originală.
    Nu trebuie să ne îngrijorăm din cauza aceasta pentru că dacă oamenii ar renunța la carne atunci nici aceste produse nu ar mai avea ingrediente de origine animală, căci nimeni nu ar mai crește animale doar ca să obțină un anume ingredient folosit într-o anumită industrie. De exemplu grăsimea animalelor în loc să fie aruncată se folosește la producerea săpunului solid sau a altor produse, fără animale crescute pentru carne nu ar exista nici această grăsime.
     După părerea mea, dietele care includ pești (pesco-vegetarieni), pui (pollo-vegetarieni) sau orice alt fel de ființe, de fapt nu ar trebui categorizate ca fiind vegetariene, ci omnivore.




SfatFarma logo 2/01/2017

Consumul de lapte și lactate - secretul oaselor puternice?


lapte si lactate

    Consumul zilnic de lapte și lactate este asociat, de către cei mai mulți dintre noi, cu formarea oaselor puternice în organismul nostru. Dar, inspectând cele mai concludente studii realizate pe această temă, ajungem la concluzia că aceste două aspecte nu pot fi corelate, beneficiile asupra oaselor a consumului de lapte, fiindu-ne insuflate doar din reclame.
    Aparent, creșterea masei osoase datorită suplementării cu calciu se pierde în decursul a câțiva ani, chiar dacă se continuă administrarea dozei ridicate de calciu. Acest lucru însă, nu explică de ce, în comunitățile unde sunt consumate cantități ridicate de lapte și lactate, rata fracturilor osoase este de asemenea, mai mare. Atunci de ce se întâmplă acest lucru oare?
    Mai mulți oamenii de știință au fost puți pe gânduri, deoarece studiile care arată că un consum ridicat de lapte este asociat cu oasele slăbite, continuă să apară an de an.
    Un răspuns posibil îl putem oferi, studiind boala numită galactozemie. Aceasta este o boală genetică rară, care se manifestă chiar după naștere, fiind asociată cu lipsa enzimei care are rolul de a metaboliza galactoza din lapte, ajunsă în sânge. Astfel, bebelușii cu această boală, au nivel crescut de galactoză sanguină. Această boală, de cele mai multe ori, cauzează (chiar și bebelușilor) pierderi ale masei osoase.
    Dar oare, acest efect nu se manifestă într-un mod redus și la adulții care de fapt pot metaboliza galactoza din sânge?
    În plus, galactoza nu face rău doar oaselor. Oamenii de știință administrează galactoză animalelor de laborator pentru a le cauza îmbătrânire prematură. Acesta le scurtează durata de viață, cauzându-le stres oxidativ, inflamație și degenerarea creierului.
    Dat fiind faptul că laptele este extrem de bogat în galactoză, recomandările medicilor de a crește consumul de lapte pentru a preveni fracturile osoase poate fi o contradicție de neconceput.
    Din păcate, nu doar galactoza poate fi o potențială problemă. De asemenea, pot exista intoleranțe la proteinele sau grăsimile din lapte și chiar și la hormonii găsiți în acesta.
    Să luăm drept exemplu concret, un studiu realizat pe o sută de mii de oameni, bărbați și femei, care au fost urmăriți pentru maximum 20 de ani. Cercetătorii au descoperit că femeile care consumau regulat lapte, aveau rate mai crescute de deces, rate mai crescute de boli cardiovasculare și au suferit de mult mai multe cazuri de cancer. Consumul a trei pahare de lapte, zilnic, a fost asociat cu dublarea ratei de deces prematur și creșterea semnificativă a riscului de fractură de oase și de șold. Bărbații din acest studiu, de asemenea, au avut rate crescute de deces, dacă consumau lapte zilnic.
    Atunci, ce putem face pentru a ne întări oasele? Răspunsul este simplu: trebuie să facem mișcare fizică regulată. Antrenamentele intense care constă din sărituri, alergări și antrenamente calistenice, sunt dovedite că vor crește masa și rezistența osoasă.
    De asemenea, pe lângă consumul dozei zilnice recomandate de calciu (preluată preferabil din surse vegetale), trebuie să avem grijă și de aportul de vitamina soarelui - vitamina D. În plus, dacă evităm consumul de aditivi alimentari cu conținut de fosfați (din cărnuri roșii și cola), de asemenea ne vom ajuta și întreține sănătatea osoasă.
    Până data viitoare, oase puternice și sănătate multă vă doresc!





SfatFarma logo 1/29/2017

Amaranth-ul. Ce știți despre acesta? Cum se gătește și cum se consumă?


amaranth

     Astăzi voi trece în revistă, amaranth-ul.  Am descoperit acesta cam în același timp cu quinoa și de atunci l-am inclus în meniul meu.  Gustul amaranth-ului amintește ușor de nucă și are o textură gelatinoasă.
     Amaranth-ul este supranumit și  „floarea nemuritoare și a frumuseții veșnice”.  Denumirea de amaranth provine din limbă greacă unde „amaranthos” înseamnă „cel care nu se va veșteji”, în trecut fiind considerat o plantă sacră, un simbol al nemuririi.
     Amaranth-ul reprezintă o foarte bună sursă de proteine. Comparativ cu alte cereale, amaranth-ul este surprinzător de bogat în aminoacizi, în special lizină. Acesta este bogat în fibre, vitamină A, E, B, D, minerale că fier, zinc. fosfor, magneziu, mangan dar și calciu.  Are un conținut redus de sodiu și nu conține grăsimi saturate.
     Consumul regulat de amaranth poate aduce beneficii persoanelor cu boli cardiovasculare, reduce tensiunea arterială și nivelul colesterolului și previne dezechilibrele metabolismului de calciu și fier. Chinezii foloseau amaranth-ul pentru a vindeca infecțiile și migrenele.

    Ingrediente:

  • 1 cupă amaranth
  • 3 cupe apă
  • sare
    Mod de preparare:

     Spălați foarte bine amaranth-ul în mai multe jeturi de apă, după care lăsați-l la înmuiat pentru aproximativ o oră (puteți la fel de bine să îl lăsați și peste noapte).
     Scurgeți amaranth-ul și puneți-l la fiert în apă cu sare. Proporția de amaranth/apă trebuie să fie la fel ca și cea de la orez, adică de 1:3. Când apa începe să clocotească acoperiți-l cu capac și lăsați-l la fiert la foc mic, pentru aproximativ 20-25 de minute (sau până când apa scade și amaranth-ul este fiert). Nu uitați că trebuie amestecat din când în când pentru a nu se forma cocoloașe. Opriți focul și mai lăsați-l pentru încă 5 minute acoperit cu capac.
    Poftă bună!





SfatFarma logo 1/23/2017

Dieta mediteraneană - care este secretul acesteia?


dieta mediteraneana

    Dieta mediteraneană este foarte populară atât în literatura medicală cât și în râdul mass-mediei. Articolele pe acest subiect, de obicei, nu critică deloc această dietă, aducându-i-se doar laude. Dar din ce constă de fapt această dietă? De unde provine? De ce este ne benefică? Aceste lucruri nu ne sunt niciodată detaliate. De asemenea, posibilele dezavantaje nu sunt menționate niciodată. Din cauza aceasta, m-am gândit că ar fi bine să scriu acest articol.
    Dieta mediteraneană  a luat naștere după Al Doilea Război Mondial, când guvernul Greciei a cerut fundației Rockefeller să realizeze un studiu legat de sănătatea populației țării. Cercetărorii care au realizat studiul, au fost impresionați de incidența scăzută a bolilor cardiovasculare din zonă. Rezultatele au arătat că incidența acestor boli pe Insula Creta a fost de 20 de ori mai scăzută decât cea din Statele Unite ale Americii. De asemenea, cretanii aveau mult mai puține cazuri de pacienți care sufereau de cancer. S-a căutat motivul acestor discrepanțe și s-a ajuns la concluzia că alimentele specificce acestei zone aduc aceste beneficii. Dar care erau alimentele consumate de cretani?
    Dieta cretană era peste 90% provenită din surse vegetale, ceea ce ar putea explica de ce boala coronariană se întâlnea atât de rar în acea zonă. Cercetătorii au tras concluzia că, efectele pozitive resimțite pe urma acestei diete au fost din cauza consumului redus de carne și produse de origine animală (maxim o dată pe săptămână).
    Din păcate însă, nimeni nu mai consumă dieta mediteraneană adevărată, nici măcar în zona mediteraneană. Dieta s-a modificat chiar și în mod oficial, în toamna anului 2008 în cadrul Conferinței de la Cambridge. Membrii consiliului consultativ științific au adus o modificare majoră în cadrul acestei diete. S-a mărit consumul de carne de la maxim 1 dată pe săptămână la cel puțin de 2 ori pe săptămână (în special carne albă).
    Așa că, eu personal, consider drept dezavantajul major al diete mediteraneene moderne faptul că este una modificată și nu mai corespunde cu dieta originală, despre care s-au făcut observațiile inițiale.
    Tot în cadrul Conferinței de la Cambridge a luat naștere și Piramida Dietei Mediteraneene Moderne care este mediatizată în momentul de față (poza de mai jos).
piramida dietei mediteraneane moderne

    Drept urmare a acestei modificări, incidența bolilor cardiovasculare a explodat și în Creta, vinovatul principal fiind creșterea consumului de carne, lactate și produse procesate.
    În general, se crede că pizza plină de ulei și grăsime sau spaghetele cu sos de carne care înoată în ulei aparțin acestei diete. Restaurantele cu specific grecesc sau italian își atrag clienții făcându-și reclamă cum că ar servi mâncare care este conformă dietei mediteranene și drept urmare este extrem de sănătoasă. Dar de fapt, nu este nici pe departe așa.
    Cercetătorii au realizat un barem care acordă un punctaj mâncărurilor, bazat pe specificul dietei mediteranene. Acesta a fost realizat pentru a observa dacă cei care consumă o dietă mai apropiată de cea mediteraneană, sunt mai sănătoși decât cei care consumă o dietă standard. Conform acestui barem, un anumit fel de mâncare primește punctaj maxim dacă este bazat pe ingrediente de origine vegetală și îi sunt scăzute din puncte dacă acesta conține ingrediente de origine animală. Până la urmă, dieta mediteraneană adevărată, poate fi considerată a fi "aproape vegetariană", carnea fiind consumată maxim o dată pe săptămână.
    Dar din ce cauză apar beneficiile acestei diete? O posibilă cauză sunt fitonutrienții polifenolici (găsiți în plante), despre care s-a arătat că sunt corelați cu rate mai scăzută de aparăție a cancerului și a bolilor cardiovasculare. De asemea, consumul crescut de magneziu este asociat cu incidența scăzută a bolilor cardiovasculare.
    Pe de altă parte, fierul preluat din surse de origine animală (găsit în sânge și mușchi) este un oxidant puternic și crește rata apariției bolilor cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare. În schimb, fierul preluat din alimente de origine vegetală, nu are aceste efecte negative.
    Concluzia este că, dieta medieteraneană este benefică sănătății noastre, mai ales dacă este comparată cu dieta standard a populației din anul 2017. Dar, de fapt, orice dietă bogată în produse de origine vegetală și săracă în produse animale va avea exact aceleași beneficii.






SfatFarma logo 1/22/2017

Beneficiile consumului semințelor în dieta noastră. Cele mai populare semințe și beneficiile acestora


semintele

    Seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturale. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Și nu numai la meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru diferite boli. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente preparate naturiste. Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci adăugate unui un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente din punct de vedere terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece, prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul lor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Seminţele de dovleac

    Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Sunt recomandate în combaterea prostatitei, constipaţiei şi balonării. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului și elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de dovleac, dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut, de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă.
    Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, deoarece acestea desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul, stimulează activitatea rinichilor și au rol de adjuvant în tratarea cancerului, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.
Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac. Ele conţin mult magneziu. De asemenea, au un efect excelent împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau zilnic câte 10‑15 seminţe de dovleac, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin.
    Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare, dăunătoare organismului.

Seminţele de susan

    Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât în carne. Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în calciu.

Seminţele de in

    Dacă urmaţi o cură cu seminţe de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie, de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate, cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare.
    Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus, sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, o lingură de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară.
    Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acesta menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos.
    Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia la osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă, până la obţinerea unei paste. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dv. să devină mai fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in prevenirea căderea părului.
    Semințele de in conțin Omega-3. Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3.
    Beneficii ale consumului de semințe de in
- protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
- protecția plămânilor
- activitate anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecție împotriva diabetului
- prevenirea și tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii împotriva alergiilor
- beneficii împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii împotriva retenției de apă
- beneficii pentru o piele uscată, dură
- beneficii pentru scleroza multiplă
- cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează zahărul în sânge
- cresc rezistența la frig
- îmbunătățesc sistemul imunitar
- îmbunătățesc vederea
- ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților
- ajută funcțiile renale
- ajută la formarea spermei
- ameliorează unele dereglări psihice
E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultate.
Surse de Omega-3 - uleiul de pește sau semințele de in?
În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile, uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in. Dar, deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega-3 de 20%, față de numai 2% al peștelui.
    8 motive pentru a consuma semințele de in în locul uleiului de pește:
    1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una este aceea de a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3, el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3.
    2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele nu conține fibre și este o formă de hrană concentrată, nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă reduc pericolul de cancer de colon sau de sân.
    3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este acela că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă!
    4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă niciun risc de acest fel.
    5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism, indiferent de cantitatea de semințe ingerate.
    6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.
    7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică.
    8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.
    Cum consumăm semințele de in?
    Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de cca 3 lingurițe. În cazul în care se preferă uleiul de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei, în funcție de necesitați.
    Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate). Devin mai ușor asimilabile. O altă metodă, poate cea mai potrivită, este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și simplu ca atare.
Aportul de semințe de in în dietă este important atât pentru vegetarieni, cât și pentru nevegetarieni. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste). Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm în dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din asta!
    Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne aduce vreun beneficiu.

Seminţele de floarea-soarelui

    Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat nicotina. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi de circulaţie. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Conţin vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu, cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude. Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. De asemenea, contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.

Seminţele de schinduf 

    Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două-trei căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care necesită reducerea gradată a dozei de insulină. Pentru valori crescute de colesterol, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia (lipsa poftei de mâncare). Infuzia de schinduf ajută femeile la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul adipos.

Seminţele de chimen

    Chimenul este cunoscut de sute de ani pentru proprietățile lui medicinale. Ajută digestia, prin uleiul esenţial din seminţele sale, care activează glandele salivare. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o digestie bună şi grăbeşte vindecarea arsurilor. Dacă aveţi de insomnie, seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit, deoarece au efect calmant. Ameliorează greţurile de dimineaţă la femeile gravide. Se consumă sub formă de ceai – o  linguriţă la un pahar cu apă. Seminţele de chimen ajută în reducerea simptomelor răcelii, printre care şi tusea. De asemenea, durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminţe. Cu vârsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen vă va ajuta, deoarece sporeşte căldura în organism şi, în cele din urmă, creşte metabolismul. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi mai bine. Ele acţionează ca un laxativ natural. De asemenea, seminţele de chimen previn astmul, bronşita şi alte probleme respiratorii.

Seminţele de coriandru

    Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice, bolilor de rinichi şi anemiilor. Acizii conţinuţi, printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează colesterolul. Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care-l puteţi consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de dimineață. Are şi rol antibacterian, deci îl puteţi folosi cu încredere pentru evitarea balonărilor, diareii sau durerilor de stomac. Are efect antiseptic şi e un bun leac în ulcerul bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de mestecat după masă. Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile stomacale şi stimulează digestia. Pentru femei, este un bun remediu în normalizarea menstrei şi reducerea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C, dar şi fosforul, îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu aromaterapia, poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.

Seminţele de mac

    Macul este una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). Abundă în hidraţi de carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la prevenirea multor boli. Acestea sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator. Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc colesterolul, împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. Seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând, calmant, atât pentru copii, cât şi pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor de comportament. În plus, îmbunătăţesc puterea de concentrare, memoria și performanțele intelectuale. Cu un conţinut bogat în minerale, iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală. De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi în organismul uman, pentru a-i asigura o bună stare de funcţionare. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă și constipație. Pentru a da prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc seminţe de mac. Ele se pot adăuga și în pâine, pentru un gust deosebit, sau în diferite tipuri de sosuri, ca agent de îngroşare.
    Macul combate cu succes osteoporoza, deoarece facilitează absorbţia calciului în organism.  Proprietăţile lui în acest sens au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei ce sufereau de osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac, în amestec cu miere şi ulei de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.
    Puteți citi articolul și pe blogul FrumoasaVerde.blogspot.ro.