vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
SfatFarma logo 3/25/2017

Relația dintre psihicul nostru și alimentaţie


psihicul si alimentatia noastra

    Primejdia cea mai mare pentru sănătatea omenirii pornește de la un stil de viață nesănătos și, în primul rând, de la alimentația nepotrivită. Cu toate că, cel puțin în societatea industrializată, există o abundență de alimente valoroase, chiar o supraabundență, cu toate că regulile de bază ale nutriției sănătoase sunt mai cunoscute în prezent decât înainte, tulburările de nutriție legate de alimentație, mai ales obezitatea, hipertensiunea arterială și diabetul, sunt în continuă creștere.
    Chiar dacă, la sondajele efectuate, 80% din populație susține că alimentația sănătoasă și condiția fizică bună constituie o preocupare permanentă, realitatea arată contrariul. Există o discrepanță mare între dorința unei alimentații sănătoase și modul real de hrănire.
    Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentație nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecși: sociali și psihici. Educația, obiceiurile și tradiția joacă un rol imens, dar și starea psihică individuală. Alimentația face parte din comportamentul nostru social; luarea mesei cu alții ne apropie, creează senzația de „noi” și satisface
nevoia contactului social. Una dintre principalele probleme de sănătate, în Europa, America, țările arabe și multe țări din Asia, este surplusul ponderal, obezitatea. Nu de mult timp, cu ocazia unui congres, echipa de cercetători de la Facultatea de Medicină din Cluj a comunicat că, și în România, 50% din populație este hiperponderală.
    Savanții cercetează semnalele cu acțiune imediată și de lungă durată care dirijează senzațiile de foame, de poftă de mâncare și de sațietate. În acest domeniu, acționează numeroși factori, începând de la digestia gastrică, continuând cu hormonii secretați de aparatul digestiv, insulina și glucagonul, până la mesagerii chimici – leptina, care este secretată de țesutul adipos și frânează ingestia de calorii.
    La obezi, acest semnal nu e înțeles în mod corect, creându-se o rezistență la leptină. Acolo unde, într-adevăr, e vorba de o rezistență la leptină, ea s-ar putea să fie, cel puțin în parte, determinată genetic. Dar nu numai leptina dirijează ingestia de alimente, ci și alți factori: neurohormonii – neuropeptidul Y și melanocortinele, precum și defectele genetice ale homeostaziei energetice și ale reglării greutății corporale. Totuși, numai în extrem de puține cazuri putem arunca vina obezității asupra genelor. Mult mai importante sunt mecanismele dobândite, începând din primele zile de viață. Căci a mânca nu înseamnă doar potolirea senzației de foame, ci în același timp o plăcere, iar atitudinea față de hrană, care începe la sânul mamei, este întotdeauna fixată într-o relație socială și emotivă.
    Temelia atitudinii față de modul de alimentație se așază în prima copilărie. Deoarece hrănirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obișnuiesc cu anumite gusturi, pe care ajung să le iubească. Prin părinți, frați, surori și copii de aceeași vârstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente și băuturi, se transmite componenta socială a nutriției.
    Mâncăm pentru a sărbători, pentru a ne răsplăti, pentru a ne relaxa sau pentru a ne consola. Problema apare când, în situațiile respective, în locul alimentelor nu dispunem de alternative. În aceste cazuri, consumul crescut de hrană, de exemplu pentru a ne consola, este programat, pregătindu-se apariția obezității. De multe ori, stresul poate anihila controlul asupra consumului de alimente, ducând la o ingestie crescută de alimente.
    Cheia combaterii obezității se găsește în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului ponderal trebuie să înceapă deja în copilărie. Părinții trebuie să știe că în această perioadă se fixează gusturile față de alimentele sănătoase, formându-se stilul de viață, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vieții. Este extrem de important ca, de la cea mai fragedă vârstă, copiii să consume împreună cu părinții alimentele cele mai sănătoase, oferite în formele adecvate vârstei: salate de roșii, de varză, castraveți, spanac, măcriș, morcovi, gulii; zarzavaturi fierte, fără grăsimi: conopidă, broccoli, mazăre verde; leguminoase: fasole, linte, cereale integrale și tot felul de fructe. Copiii se vor obișnui și vor îndrăgi această hrană.
    Și acum un sfat foarte important: nu forțați copiii să mănânce! Permiteți păstrarea și întărirea senzațiilor de foame și de sațietate. În loc de a-i îndemna pe copii să mănânce mai mult sau să golească farfuria, să ne încredem mai mult în instinctele naturale și în reglarea fiziologică. Îndemnul de a mânca sau chiar obligarea de a consuma întreaga porție diminuează propria senzație de sațietate a copilului, deoarece insistența și autoritatea părinților vor fi considerate mult mai importante decât propriul simț de sațietate. Prin aceste semnale simple, dar repetate, dacă există și o predispoziție genetică, se așază fundamentul viitoarei obezități.
    Aș dori să atrag atenția asupra faptului că fetițelor li se creează viitoare probleme de sănătate, pentru că nu li se oferă ocazia de a fi suficient de active fizic, înainte de a ajunge la vârsta adolescenței. Deja la vârsta de 5-6 ani fetițele sunt mai puțin active fizic decât băieții. Aceasta pentru că, de cele mai multe ori, părinții au o atitudine exagerată de protecție față de fetițe.
    Părinții exagerează când, de teamă, limitează libertatea copiilor. Riscul unei răpiri sau al seducerii e foarte mic, în comparație cu riscul bolilor care se vor instala datorită lipsei de mișcare.
     Pe lângă a le acorda mai multă libertate, pentru a se juca în aer liber, părinții îi pot convinge pe copii să fie mai activi prin exemplul personal. Copiii percep extrem de exact câtă activitate fizică depun părinții. De exemplu, dacă în loc de a urca scările mama ia liftul, copiii vor observa și îi vor urma exemplul.
     Creșterea copiilor este, probabil, cea mai importantă problemă de sănătate publică, cu care e confruntată societatea zilelor noastre. Ea este singura și cea mai importantă variabilă implicată în bolile și în accidentele copilăriei, în folosirea tutunului, a alcoolului și a altor droguri, în părăsirea școlii, în sarcinile la minore, în criminalitatea juvenilă și în bolile psihice. Toate acestea, și încă multe altele, nu numai că sunt extrem de grave prin ele însele, dar devin și mai importante ca precursoare ale nenorocirilor din viața de adult.
    Și dacă cumva am uitat, să ne reamintim că educația = exemplu + iubire.




SfatFarma logo 3/24/2017

Factorul uman în alegerea și consumul de alimente


factorul uman in nutritie

    Dacă oamenii reprezintă cea mai inteligentă formă de viață de pe această planetă, atunci de ce li se pare atât de greu să efectueze mici modificări în stilul de viață, oprind astfel înmulțirea atâtor boli? Un intelect dezvoltat este cu totul nefolositor în prezența unui sistem biologic permisiv și a unui mediu provocator, structurat pe consum. Alimentația satisface nevoi biologice, menținând viața; în același timp, este o sursă de plăcere și de mulțumire, reflectând și exprimând informații privind trăsăturile personale și culturale caracteristice, precum și starea și relațiile sociale.
    Fără îndoială, accesibilitatea e, adesea, principalul determinant al calității și al cantității alimentelor consumate. Însă de multe ori observăm că diferite grupări etnice manifestă obiceiuri alimentare deosebite în prezența acelorași surse de hrană, și aceasta chiar dacă deosebirile culturale și geografice sunt mici – de exemplu, țările din nordul Europei sau cele din Europa de răsărit.
    Cultura este, poate, factorul care influențează cel mai mult preferințele și alegerea hranei, având puternice antecedente istorice, înrădăcinate într-o asociere unică a mediului (geografie, climă, numărul speciilor de plante și de animale autohtone), a sistemului ritual și de credință, a structurilor familiale, a străduințelor umane (inovații, mecanizare, experimentări), a mobilității și a sistemelor economice și politice, care sunt integrate toate într-o secvență particulară de reguli „tradiționale” și acceptate ale bucătăriei considerate a fi ideală.
    Azi se observă că și în cadrul unor unități culturale mai mari există subgrupe care manifestă normele și comportamentele lor proprii. Cel mai bun exemplu este acela al adolescenților și al adulților tineri, care și-au însușit normele difuzate de McDonald’s.
    În sfârșit, fiecare familie își modelează un anumit mod de alimentație, cu preferințe și aversiuni comune. Iar din hrana existentă, fiecare persoană decide ce și cât să consume. De obicei, discuția privind nutriția e dominată de dimensiunile plăcerii, totuși trebuie să recunoaștem că răspunsurile senzorialafective, plăcerile gustative, pot ocupa un loc secundar în preferințele și în aversiunile față de anumite alimente. Foarte des, respingerea sau acceptarea nu este legată de caracteristicile gustativo-senzoriale sau de valoarea nutritivă reală. Motivele pentru care europenii nu consumă zilnic soia, moluște, pisici sau șobolani n-au de-a face cu plăcerea gustativă și nici cu filozofia. Dacă cele amintite s-ar consuma, fără să se știe ce reprezintă, ar fi acceptate fără probleme, însă șansele ca să fie alese în mod voit sunt extrem de mici. Natura oferă hrana, iar oamenii au creat obiceiuri ca, de exemplu, de mai multe ori pe zi să servească ceai sau cafea cu dulciuri sau alte produse cu o densitate energetică mare, în loc de morcovi, salată verde sau floricele. Pentru mulți ar fi greu de imaginat o masă festivă fără carne. Iar însușirea acestor obiceiuri are loc deja în fragedă copilărie, determinând un anumit mod de alimentație, care va fi considerat ca normal și sănătos pentru
tot restul vieții.
    Răspunsul apatic al populației față de sfaturile dietetice poate fi asemănat cu schimbarea direcției unui vapor mare, ce survine mult mai târziu după momentul când căpitanul a cerut modificarea
direcției. Chiar dacă cunoștințele nu sunt suficiente pentru schimbarea modului de alimentație, totuși ele contribuie la formarea unor convingeri, iar convingerile sunt precursorii acțiunilor voluntare.
    Pe lângă schimbarea convingerilor și a obiceiurilor, alimentația poate fi modificată și prin schimbarea compoziției, a prețului și a accesibilității.
    Cercetările au descoperit că volumul de alimente consumate este constant, indiferent de compoziție sau de densitatea energetică. Studiile efectuate pe oameni au arătat că o modalitate de a combate
obezitatea și bolile degenerative legate de un aport energetic mare este de a scoate grăsimile, care au un volum mic, însă un număr mare de calorii. Gospodinele să încerce reducerea treptată a cantității
de ulei care se adaugă de obicei alimentelor. Se va vedea că volumul de hrană consumat va rămâne același, însă aportul de calorii va fi mult mai mic. Iar cele care vor ajunge să gătească fără nici un pic de grăsime vor observa că spălatul vaselor va deveni aproape o plăcere, pe lângă economia de detergenți.

     Câteva cuvinte și despre preferințele gustative cu care ne naștem. Azi se știe că sunt foarte puține și, în afară de gustul pentru dulce, se pare că nu mai există o altă plăcere gustativă determinată genetic. Studii efectuate pe gemeni au dovedit că influențele genetice nu explică decât o parte foarte mică a preferințelor alimentare. În mod incontestabil, obiceiurile părinților sunt preluate și de copii.
    Dar chiar și preferințele și aversiunile prezentate la naștere pot fi ușor modificate. Un exemplu este acceptarea și plăcerea pentru condimentele puternice la unele populații, ca cele din India, sau pentru gustul amar al cafelei sau al berii. Experiența arată că oamenilor începe să le placă ce mănâncă, și nu invers. Alimentele consumate în mod obișnuit vor fi preferate. În decurs de 10-14 zile, papilele gustative se obișnuiesc chiar și cu alimentele la care nu s-a adăugat nici un pic de sare.
    Mamele trebuie să știe că expunerea continuă, contactul repetat constituie un factor important, ce contribuie la acceptarea și la formarea plăcerii pentru alimentele noi. Capacitatea de a dobândi anumite gusturi și preferințe alimentare este evidentă din cea mai fragedă copilărie. Nou-născuții recunosc și răspund preferențial la mirosuri, la arome din mediu și la alimente deja la câteva ore după naștere. Iar cercetările au arătat că aceste răspunsuri pot fi învățate în viața intrauterină, prin expunerea la dieta mamei. Gusturile și mirosurile din alimentația mamei sunt prezente în lichidul amniotic, ducând la obișnuirea cu ele deja în perioada prenatală. Iar răspunsurile inițiale ale nou-născuților se lărgesc foarte repede, datorită stimulilor din laptele de mamă. Aromele și mirosurile alimentelor intră și în laptele matern, având o importanță apreciabilă asupra atitudinilor alimentare ale sugarilor.
    Trebuie să reținem avantajul biologic al capacității de a modifica preferințele, prin consumarea repetată a unui aliment. Gospodinele care vor proceda așa vor determina răspunsul senzorial dorit din
partea copiilor. Desigur, adulții care-și folosesc inteligența la alegerea hranei și a cantității consumate nu se pot separa de influențele cognitive, de informațiile privind calitățile alimentului respectiv. Dar, în această privință, nu toți oamenii sunt la fel.




SfatFarma logo 3/20/2017

Alimente recomandate și interzise celor cu bila leneșă


bila lenesa

    Cunoscută și sub denumirea de colecist sau fiere, vezica biliară este un săculeț în formă de pară, localizat sub ficat. Anumite boli, precum colita sau gastrita, și obiceiurile alimentare greșite pot duce la dischinezie biliară sau la așa-numita bilă leneșă.
    Durerile de cap, amețelile, grețurile, vărsăturile și durerile în regiunea ficatului sunt simptomele prin care se manifestă bila leneșă. Ele apar în special după mesele copioase, care conțin tocături, sosuri și prăjeli.
    Evitaţi excesele alimentare, pentru a nu bloca bila, mâncaţi la intervale regulate, iar pentru un drenaj biliar eficient e indicat ca după masa de prânz să staţi 30 de minute întinşi pe partea dreaptă. Dacă, însă, criza apare, iată câteva remedii naturiste:

  1. Păpădia este una dintre plantele cele mai indicate în această afecţiune. Această plantă este poate cea mai eficientă pentru drenarea hepatică şi eliberarea bilei în circuitul digestiv, fiind un excelent stimulent al activităţii ficatului. Păpădia se poate folosi sub formă de infuzie preparată din două linguriţe de plantă întreagă la o cană de apă. Se vor bea 2-3 căni pe zi.
  2. Porumbul creşte secreţia de bilă şi uşurează evacuarea acesteia, fiind util în dischinezia biliară, dispepsie (tulburare a digestiei manifestată prin dureri şi balonări) şi colecistit, reducând inflamaţia veziculei biliare. De aceea se recomandă să consumaţi mămăligă în loc de pâine şi multe salate de crudităţi, pentru un aport crescut de vitamine.
  3. Rostopasca este utilă contra dischineziei deoarece calmează durerile date de contracţiile vezicii biliare. Se poate folosi infuzia preparată din 3 g de frunze uscate la o cană cu apă (se bea treptat în decursul unei zile) sau un amestec de tincturi de rostopască, anghinare şi şovârf. Puneţi câte jumătate de lingură din fiecare cele 3 tincturi în 500 ml apă. Luaţi jumătate de pahar din acest preparat cu 15 minute înainte de masă. Consumaţi în 48 de ore de la preparare.
  4. Pelinul declanşează secreţia de sucuri digestive şi peristaltismul tubului digestiv (mişcările prin care substanţele nutritive sunt împinse prin tub). Astfel, pelinul nu permite apariţia balonării, ne conferă o digestie bună şi tratează dischinezia biliară. Luaţi înainte de masă 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumătate de linguriţă de tinctură.
  5. Sucul de coacăze roşii este un tonic digestiv care decongestionează ficatul. Acest tratament e eficient în dischinezia biliară mai ales pentru calmarea migrenelor asociate acesteia. Zdrobiţi fructele, stoarceţi-le printr-un tifon şi beţi câte un pahar din sucul obţinut cu un sfert de oră înainte de masă. Preparaţi sucul doar înainte de a-l folosi, pentru a evita oxidezarea acestuia.

    Ce alimente sunt interzise?
    Pentru amelionarea simptomelor, prima măsură este regimul alimentar drastic. Nu aveți voie să mâncați:

  • Supe grase
  • Unele legume: fasole, linte, mazăre, sparanghel, varză, vinete, roșii necojite și în cantități mari, ardei iute, ciuperci, ridichi, ceapă, usturoi, țelină, praz, legume la conservă sau congelate.
  • Murături.
  • Carne: prăjită, de porc, de rață, de gâscă, afumături, mezeluri, șuncă grasă, organe (creier, rinichi, ficat și plămâni).
  • Pește și fructe de mare: somon, hering, morun, icre.
  • Untură și slănină.
  • Lactate: brânză fermentată, smântână, cașcaval, iaurt gras, cremă de brânză, unt, brânză Camembert și Roquefort.
  • Pâine: neagră.
  • Dulciuri: care au în componență ouă, cacao, frișcă, precum și torturi, înghețate și ciocolate.
  • Fructe oleaginoase: nuci, alune, migdale.
  • Semințe: sărate și prăjite.
  • Condimente: boia, muștar, dafin, piper.
  • Băuturi: alcool (bere, vin, țuică etc.), băuturi cofeinizate (cafea etc.)




SfatFarma logo 3/18/2017

Cum arată o dietă recomandată persoanelor cu diabet zaharat?


diabetul zaharat

    Este foarte greu să găseşti un meniu pentru diabetici care să fie şi gustos şi accesibil. În prezent, se recomandă diabeticilor o dietă cât mai apropiată de o alimentaţie echilibrată (dar conţinutul în glucide este cântărit şi calculat). Regimul alimentar este de o importanţă primordială în tratamentul diabetului, ajută nu numai la echilibrarea glicemiei, dar contribuie şi la evitarea complicaţiilor diabetului – hipoglicemia sau hiperglicemia şi, pe termen lung, reduce riscurile de boli renale, neurologice sau cardiovasculare.
    Sfatul medicului este esenţial pentru dumneavoastră! Pentru a fi sigur că respectă regimul alimentar, diabeticul este obligat să cântărească zilnic alimentele care conţin glucide. Orice depăşire a prescripţiei medicului la alimentele din această categorie, duce la decompensarea diabetului. În schimb, respectarea regimului permite diabeticului să-şi continue activitatea normală.
    Şi nu uitaţi: măsuraţi-vă glicemia în fiecare zi!

    Există două tipuri de diabet, tip 1 sau al copilului, datorat unui deficit absolut de insulină - hormonul pancreatic care ajută la metabolizarea glucozei din sânge, şi tip 2 sau al adultului vârstnic, caracterizat prin rezistenţa periferică a ţesuturilor la acţiunea insulinei.
    Pentru ambele forme de boală, dieta este elementul constant alâ tratamentului şi poate reprezenta, cel puţin pentru unele forme de boală, singurul element terapeutic. Dacă devenim doar puţin filozofi, ne amintim de vechii medici chinezi, care spuneau că primele şi adevăratele medicamente sunt alimentele. Cu toate acestea, studiile au arătat că mai mult de jumătate dintre diabetici nu reuşesc să ţină regimul dietetic indicat. În diabet, lucrurile stau tocmai pe dos: elementul terapeutic indispensabil este dieta, alături de care pot sau nu să apară insulina şi antidiabeticele orale.
    Nu există o dietă diabetică în sine! Dieta recomandată diabeticilor pentru a controla glucoza din sânge (sau glicemia) este indicată pentru cei cu diabet dar este recomandată pentru oricine altcineva. Aceasta înseamnă că dumneavoastră şi familia dumneavoastră puteţi mânca aceleaşi alimente sănătoase atunci când este ora mesei. Totuşi, pentru persoanele cu diabet, cantitatea totală de carbohidraţi consumată zilnic trebuie monitorizată cu multă atenţie. Dintre diferitele componente nutritive – carbohidraţi (glucide), lipide şi proteine – carbohidraţii au cea mai mare influenţă asupra nivelului de zahăr în sânge. Cele mai multe persoane cu diabet trebuie, de asemenea, să monitorizeze ingestia zilnică de grăsimi şi proteine.
    Pentru a avea controlul nivelului de zahăr în sânge, trebuie să alegeţi o mâncare sănătoasă, să faceţi zilnic exerciţii fizice şi să vă luaţi medicamentele prescrise de către medicul dumneavoastră. Un nutriţionist vă va ajuta să vă formaţi o educaţie nutriţionistă solidă care să vă susţină în dezvoltarea unui plan personal de dietă care să se potrivească stilului dumneavoastră de viaţă şi nivelului de activitate, satisfăcând totodată şi nevoile medicale ale dumneavoastră.

    Alimentele permise fără restricţii datorită conţinutului scăzut de glucide, sub 10%, sunt: morcovii, ţelina, sfecla, ceapa uscată, usturoiul, legumele verzi, roşiile, salata, varza, ardeiul, prazul și vinetele.

    Alimente interzise
    Datorită conţinutului mare de glucide: zahăr, miere, malţ, biscuiţi, prăjituri de cofetărie, smochine, stafide, curmale uscate, dulceaţă, prune uscate, marmeladă, lapte condensat îndulcit. Aceste alimente au un conţinut glucidic variind între 55% şi 100%.

    Alimente permise, dar limitat
    Pâine albă, pâine graham, cartofi, orez, paste făinoase, fasole boabe, mazăre boabe, fructele proaspete, sucurile din fructe - conţinutul lor glucidic variază între 50% şi10%. Orezul, pastele făinoase, fasolea şi mazărea se vor cântări fierte, deoarece uscate conţinutul lor glucidic creşte la 75-90%.

    Caracteristicile dietei diabeticului
    În alcătuirea oricărei diete trebuie să se ţină seama de câteva elemente de bază: cantitatea de calorii ce urmează a fi consumată zilnic, procentul şi tipul de glucide, proteine, lipide permise, aportul de fibre alimentare, de sare, cantitatea de alcool permisă şi îndulcitorii folosiţi.
    Glucidele recomandate pacientului diabetic sunt glucidele complexe, care se absorb în timp mai îndelungat şi nu cresc brusc glicemia postprandial, cum sunt cele din lactate, pâine, cartof. Glucidele simple, rapid absorbite, cum sunt cele din zahăr, miere, dulciuri concentrate, cresc rapid glicemia şi sunt interzise pacientului diabetic, cu excepţia unor cazuri de diabet zaharat tip 1 bine echilibrate sau în cazurile de hipoglicemie, ce pot apărea în cursul tratamentului sau în urma unor eforturi fizice intense. Astfel, glucidele pot fi împărţite în două categorii mari, glucide interzise şi glucide permise diabeticului.
    Sarea.
    Prezenţa hipertensiunii arteriale asociate diabetului sau a nefropatiei diabetice implică reducerea consumului de sare la mai puţin de 7 g zilnic, ceea ce înseamnă doar sarea conţinută în pâine şi în mod natural în carne şi legume, fără adaos suplimentar la gătit sau la masă. E într-adevăr
nevoie de un exerciţiu de voinţă, apoi totul va decurge mult mai uşor.
    Conţinutul în lipide al dietei diabetice a fost subiectul unor discuţii aprinse în cercurile de specialitate, deoarece s-a propus ca, la diabeticii ce prezintă asociat obezitate, limitarea aportului glucidic să se facă prin înlocuirea acestora cu uleiuri mononesaturate noncolesterolice (uleiul de măsline, de nuci sau avocado). Pe de altă parte, ultimele studii au arătat că diabetul de tip 2 este cauzat de excesul de lipide din dietă (ci nu de excesul de glucide!). Chiar s-a realizat o operație în care s-a extras grăsimea din pancreas, iar drept rezultat a fost vindecarea diabetului.
    Raportul glucide/lipide al pacientului se stabileşte individualizat, în funcţie de răspunsul glicemic, răspunsul terapiei insulinice şi de activitatea fizică. Aportul zilnic de colesterol nu trebuie să depăşească 300mg.
    Fibrele alimentare sunt glucide nedigerabile pentru om, dar a căror importanţă în economia organismului este foarte mare. Ele pot fi solubile - pectine, gume, mucilagii - din boabele leguminoaselor, coaja merelor, boabele de orz sau insolubile - celuloza, lignina - din cereale, tărâţe. Cele solubile scad absorbţia substanţelor nutritive şi, implicit, a glucidelor, împiedicând hiperglicemiile postprandiale, în timp ce fibrele insolubile accelerează tranzitul intestinal, cu efecte benefice asupra colonului. S-a dovedit că un conţinut ridicat de fibre solubile în dietă are efecte
favorabile şi asupra nivelului sangvin al colesterolului. Se recomandă o cantitate de 25-30g/zi de fibre, atât solubile cât şi insolubile.
    Proteinele. Se preferă proteinele vegetale, în scopul menţinerii unui nivel scăzut al grăsimilor animale consumate, deoarece diabetul este o disfuncţie metabolică în care este afectat şi metabolismul lipidic, nu doar cel glucidic.
    În cazul în care diabetul este complicat cu nefropatie diabetică - afectare renală secundară - aportul proteic trebuie să fie <1g corp="" kg="" p="" zi..="">




SfatFarma logo 3/14/2017

Nutriția adolescentului vegan


adolescent vegan

    Veganii adolescenți au aceleași nevoi nutriționale ca orice alt adolescent. Vârstele între 13 și 19 ani sunt o perioadă de creștere și schimbare deosebit de rapide. Nevoile nutriționale sunt la un nivel ridicat în acești ani. Adolescentul vegan ar trebui să se ghideze după aceleași recomandări care se aplică la toți veganii, de a consuma o varietate de alimente, în special fruncte, cereale integrale, nuci, semințe și leguminoase. Nutrienții de care ar trebui să fie preocupați veganii adolescenți sunt calciul, fierul, vitamina D și vitamina B-12.
    Recomandarea oficială pentru consumul de proteine este de 0,95g per kg de greutate la copii între 11 și 13 ani și 0,88g per kg la adolescenții între 14 și 18 ani. Cei care depun foarte mult efort fizic (cum ar fi alergătorii de maraton) pot avea nevoie de ceva mai multe proteine.
    Un copil de 16 ani care cântărește 54kg are nevoie de aproximativ 48 de grame de proteine zilnic. În privința alimentelor, o cană de fasole uscată gătită conține 12g de proteine, o cană de lapte de soia sau iaurt de soia conține 7g, 115g de tofu conține 9g, o lingură de arahide sau unt de arahide conține 4g și 1 felie de pâine sau 1 cană de cereale conține aproximativ 3g de proteine.
    Grăsimile și alcoolul nu oferă prea multe proteine, deci o dietă care se bazează preponderent pe aceste lucruri are mari șanse să nu satisfacă nevoile de proteine. Veganii care au niște diete variate ce conțin fructe, legume, fasole, cereale, nuci și semințe foarte rar au vreo dificultate în a obține destule proteine atâta timp cât dieta include destulă energie (calorii) pentru a susține creșterea. Nu e nici o nevoie să se ia suplimente de proteine. Nu există nici un beneficiu în a avea o dietă bogată în proteine și nu îi va ajuta nici să facă mușchi, ba dimpotrivă, le va crește riscul de a dezvolta diverse boli cronice.
    În timpul adolescenței, calciul este folosit pentru a construi oasele. Densitatea oaselor este determinată în adolescenșă și la începutul maturității, și de aceea este important ca dieta unui adolescent să includă trei sau mai multe surse bogate în calciu pe zi.
    Laptele de vacă și produsele lactate conțin într-adevăr calciu. Însă există alte surse importante de calciu cum ar fi tofu procesat cu sulfat de calciu, plantele cu frunze verzi cum ar fi salata verde, spanacul, varza verde, frunzele de muștar sau varza fără căpățâna, cât și tahini (unt de susan), lapte de soia fortificat sau suc de portocale fortificat.
    Dacă copilul are o dietă variată, orice copil vegan poate să-și satisfacă necesarul de fier evitând în același timp excesul de grăsimi și colesterolul care se găsesc în carnea de vită și porc. Pentru a spori cantitatea de fier absorbită la o masă, consumați un aliment bogat în vitamina C la masa respectivă. Fructele citrice și sucurile din citrice, roșiile și broccoli sunt toate surse bune de vitamina C. Alimente cu un conținut bogat de fier sunt broccoli, pepene verde, spanac, năut și fasole.
    Este important să se consume un nivel adecvat de vitamina B-12 în timpul adolescenței. Vitamina B-12 nu se găsește în plante. Unele cereale fortificate conțin vitamina B-12 (verificați eticheta). Fulgii de drojdie, de asemenea, pot conține vitamina B-12 (verificați).
    Mulți adolescenți sunt preocupați de dorința de a pierde sau a lua în greutate. Pentru a pierde în greutate, analizează-ți dietă. În cazul în care conține multe alimente grase, înlocuiește-le cu fructe, legume, cereale și leguminoase. Dacă dieta deja pare sănătoasă, mai multă mișcare – mersul pe jos, alergatul sau înotul zilnic – te poate ajută să-ți controlezi greutatea. Pentru a câștiga în greutate, ai nevoie de mai multe calorii. Poate că dacă mănânci mai des sau dacă mănânci alimente ceva mai bogate în grăsimi (mai dense caloric), te va ajuta. Încearcă să mănânci de trei sau mai multe ori pe zi indiferent că încerci să câștigi sau să pierzi în greutate. Este greu să obții toată hrana nutritivă de care ai nevoie dacă mănânci numai o dată pe zi. Dacă simți că nu-ți poți controla comportamentul alimentar sau dacă pierzi foarte mult în greutate, ar trebui să discuți aceste lucruri cu medicul de familie.
    De multe ori pur și simplu nu ai destul timp să mănânci. Câteva idei pentru gustări pe care le poți aduce de acasă includ:
    Mere, portocale, banane, struguri, piersici, prune, fructe uscate, pâinici cu unt de arahide, bețișoare de morcov sau alte crudități, popcorn, cornuri, pizza cu brânză vegetală, lipii cu diferite umpluturi, salată, iaurt de soia, lapte de soia, orez, sandvișuri, înghețată din suc de fructe.

    Referințe bibliografice:

    1. USDA/DHHS: Dietary Guidelines for Americans, 2005. Washington, DC: Government Printing Office, 2005.
    2. Messina V, Mangels, R, Messina M. The Dietitian’s Guide to Vegetarian Diets, 2nd ed. Sudbury, MĂ: Jones and Bartlett Publishers, 2004.
    3. Food and Nutrition Board, Institute of Medicine. Dietary Reference Intakes for Energy, Carbohydrate, Fiber, Făt, Fatty Acids, Cholesterol, Protein, and Amino Acids. Washington, DC: Național Academy Press, 2002.




SfatFarma logo 3/13/2017

Mai multe detalii de alimentație pentru copii și adolescenți vegani sau vegetarieni


bebelus vegan

    Prin acest articol, voi continua articolul meu precedent pe acest subiect.
    Mulți părinți aleg să folosească mâncare pentru bebeluși din comerț. Există produse disponbile pentru copii vegani, dar trebuie să citiți bine etichetele. Deoarece produsele din comerț conțin sortimente limitate pentru bebelușii vegani mai mari, mulți părinți își vor prepara singuri mâncarea pentru bebeluși. Alimentele trebuie să fie bine spălate, fierte complet și date prin blender sau sfărâmate pentru consistență potrivită. Alimentele preparate în casă pot fi păstrate în frigider până la 2 zile sau congelate în cantități mici pentru a fi folosite mai târziu.
    De la 10-12 luni încolo, majoritatea copiilor mănâncă cel puțin cantitățile de alimente indicate în Tabelul 1 de mai jos.
    Este logic cu siguranță că mamele vegane să continue să alăpteze pentru un an sau, dacă se poate, chiar mai mult, deoarece laptele de sân este o sursă bogată de nutrienți. Bebelușii vegani ar trebui să fie înțărcați cu lapte de soia fortificat cu calciu, vitamina B-12 și vitamina D. Lapte de soia cu conținut scăzut sau zero de grăsimi nu ar trebui folosit înainte de 2 ani. Laptele de orez nu este recomandat ca băutură principală pentru bebeluși și copii mici pentru că are un conținut scăzut de proteine și calorii.
    S-au raportat mai multe studii care arată că rata de creștere a copiilor vegani este mai scăzută decât cea pentru non-vegani. Studiile de acest fel sunt citate adeseori ca evidență că dietele vegane sunt inerent nesănătoase. Însă dacă examinăm aceste studii mai îndeaproape vom vedea că acestea se bazează pe vegani care au diete cu conținut foarte scăzut de calorii sau sunt foarte limitate. În plus, mulți bebeluși vegani sunt alăptați la sân. Comparat cu bebeluși hrăniți cu lapte formulă pentru sugari, bebelușii alăptați la sân în general iau în greutate în același ritm pentru primele 2-3 luni și apoi mai lent de la 3 la 12 luni. Asta înseamnă că la 12 luni, copiii alăptați la sân tind să fie mai slăbi decât cei hrăniți cu formulă (lucru ce nu este neapărat rău). Cele mai noi grafice de creștere se bazează și pe creșterea copiilor hrăniți cu formulă și pe a copiilor alăptați la sân, iar asta ar trebui luat în considerare atunci când evaluezi creșterea unui copil hrănit exclusiv la sân.
    O întrebare suplimentară care trebuie pusă este “Ce înseamnă o rată normală de creștere?” Rata de creștere este evaluată comparând schimbările în înălțimea, greutatea și circumferința capului copilului cu ratele de creștere care au fost stabilite măsurând un număr mare de copii aparent sănătoși. Nu există o singură rată de creștere ideală. În schimb, înălțimea, greutatea și circumferința capului sunt raportate ca “procentile”. Dacă înălțimea copilului tău e în al 50-lea procentil, asta înseamnă că 50% din copiii de aceeași vârstă sunt mai înalți și 50% sunt mai scunzi. La fel, o greutate în al 25-lea procentil înseamnă că 25% din copii cântăresc mai puțin și 75% cântăresc mai mult.

Tabel 1: Programul alimentar pentru bebelusi vegani intre 6-12 luni

6 luni
6-8 luni*
7-10 luni
10-12 luni
LAPTE
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
Lapte de sân sau formulă de lapte.
CEREALE
Introduceți cereale pentru bebeluși fortificate cu fier amestecate cu lapte.
Continuați cu cerealele pentru bebeluși. Introduceși pâine și alte cereale.
Cereale pentru bebeluși. Pâine și alte cereale.
Cereale pentru bebeluși până la 18 luni. Total de 4 porții (1 porție=1/4 felie de pâine sau 2-4 linguri cereale).
FRUCTE ȘI LEGUME
Nu 
Introduceți sucul de fructe din cană: 60-120 ml. Introduceți legumele si fructele piure.
120 ml suc. Bucăți de fructe și legume moi/fierte.
Copilul mănâncă “la masă”. 4 porții pe zi (1 porție=2-4 linguri fructe și legume, 120 ml suc).
LEGUMINOASE ȘI UNT DE NUCI
Nu
Nu
Introduceți gradual tofu. Introduceți mâncare de legume la cuptor, leguminoase piure, brânză de soia și iaurt de soia.
2 porții pe zi, fiecare aprox. 15 g. Untul de nuci/alune/arahide nu trebuie introdus înainte de 1 an.
*Vârstele se suprapun deoarece ratele de dezvoltare sunt diferite la diferiți copii.

     Deși unele studii arată că dintre copii cei vegani sunt la un procentil de greutate și înălțime mai mic decât alții de vârstă asemănătoare, un studiu recent arată că de fapt copiii vegani pot avea rațe de creștere care nu se deosebesc de cele ale copiilor omnivori de aceeași vârstă (10). La momentul de față nu putem spune că un copil care crește în al 25-lea procentil este mai mult sau mai puțin sănătos decât un copil care crește în al 75-lea procentil. De exemplu, un copil care este la al 50-lea procentil pentru înălțime la vârstă de 2 ani și numai la al 25-lea procentil la 3 ani a suferit o fluctuație în rată de creștere. Ar trebui determinată cauza acestei fluctuații. În plus, copiii la extreme (al 5-lea procentil sau mai puțin, sau al 85-lea procentil sau mai mult) ar trebui să fie evaluați individual de către medicul de familie. 
    Cea mai sigură cale prin care copiii pot atinge o rată ideală de creștere este să aibă un consum adecvat de calorii. Unii copii vegani au dificultăți în obținerea unui nivel satisfăcător de calorii din cauza volumului alimentelor pe care se bazează dieta lor. Copiii au stomacuri mici și pot deveni sătui înainte de a mânca destul pentru a menține creșterea. Folosirea chibzuită (dar nu excesivă) a grăsimilor sub forme cum ar fi avocado, nuci, unt de nuci, semințe și unt de semințe va oferi o sursă concentrată de calorii necesară multor copii vegani. Fructele uscate sunt și ele o sursă concentrată de calorii și sunt o hrană atractivă pentru mulți copii. Pentru a preveni degradarea dinților, copiii ar trebui să se spele pe dinți după ce mănâncă fructe uscate.

    Sunt dietele foarte sărace în grăsimi potrivite pentru copii? 
   Unii părinți doresc să reducă la copii riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în viață și de aceea restricționează serios cantitatea de grăsimi din dieta copiilor (10-15 % de calorii din grăsimi). În unele cazuri, o dietă foarte săracă în grăsimi poate compromite creșterea copilului prin singurul motiv că acesta nu obține destule calorii. Dacă folosiți o dietă cu mai puține grăsimi, verificați faptul că rată de creștere a copilului este normală și că acesta mănâncă destul pentru a-și asigura necesarul de nutrienți.
    Sursele de proteine pentru copiii vegani includ leguminoase, cereale, tofu, tempeh (un aliment din boabe de soia fermentate), lapte de soia sau orez, nuci, unt de arahide, tahini (unt de susan), falafel din năut, iaurt de soia și burgeri vegetarieni. Unele din aceste alimente ar trebui să fie folosite zilnic. Copiii trebuie să obțină destule calorii așa încât proteiele să fie folosite pentru creștere pe lângă asigurarea necesarului de energie. 

    Atenție la conținutul caloric al dietei!
    Conținutul caloric al dietei poate fi îmbunătățit de cantități mai mari de unt de nuci, fructe uscate, produse din soia și alte alimente bogate caloric.
    Ar trebui folosită o sursă regulată de vitamina B-12 cum ar fi fulgii de drojdie fortificați, laptele de soia fortificat, cereale fortificate, înlocuitori de carne fortificați sau suplimente de vitamina B-12.
    Expunerea adecvată la soare - între 20 și 30 de minute de soare de vară pe mâini și față de două sau trei ori pe săptămâna, este recomandată pentru promovarea sintezei vitaminei D. Dacă expunerea la soare este limitată, ar trebui adăugată vitamina D prin alimente fortificate sau suplimente.
    Deși astăzi tot mai mulți copii sunt vegani din naștere, mulți copii de vârste mai mari devin și ei vegani. Sunt multe căi pentru tranziția de la o dietă non-vegană la una vegană. Unele familii elimină gradual produsele lactate și ouăle, în timp ce altele fac o tranziție mai abruptă. Indiferent ce abordare alegeți, nu neglijați să-i explicați copilului ce se petrece și de ce, la nivelul său de înțelegere. La început, oferiți alimente care arată familiar. 
    Dacă faceți traziția, sandvișurile cu unt de arahide par să fie universal apreciate (atenție: unii copii sunt alergici la arahide) și multor copii le plac pastele și mâncărurile mexicane. Introduceți gradual noile alimente. Monitorizați îndeaproape greutatea copilului. Dacă observați o scădere bruscă în greutate sau copilul nu pare să crească la fel de rapid ca înainte, adaugați mai multe calorii.

    Referințe bibliografice:

    1. Fulton JR, Hutton CW, Stitt KR: Preschool vegetarian children. J Am Diet Assoc 1980; 76: 360-365.
    2. Sanders TAB and Purves R: An anthropometric and dietary assessment of the nutrițional status of vegan pre-school children. J Hum Nutr 1981; 35: 349-357.
    3. Shinwell ED and Gorodischer R: Totally vegetarian diets and infant nutrition. Pediatrics 1982; 70: 582-586.
    4. Centers for Deisease Control. Growth Charts, 2000. http://www.cdc.gov/growthcharts/ Accessed October 3, 2005.
    5. O’Connell JM, Dibley MJ, Sierra J et al: Growth of vegetarian children: The Farm study. Pediatrics1989; 84: 475-481.






SfatFarma logo 3/09/2017

Detalii de alimentație pentru copii și adolescenți vegani sau vegetarieni


copil vegan

     Așa cum dovedesc mulți membri ai Vegetarian Resource Group, copiii vegani pot să fie perfect sănătoși, să crească normal, să fie extrem de activi și să ajungă deasupra mediei de inteligență. Bineînțeles că este nevoie de timp și grijă pentru a hrăni copiii vegani. Dar n-ar trebui ca hrănirea oricărui copil să necesite timp și grijă? În fond, anii de la naștere la adolescență sunt anii când se stabilesc obiceiurile de alimentație ai copilului, când rata de creștere este ridicată și în mare parte când se determină mărimea depozitelor de nutrienți esențiali cum ar fi calciul și fierul.
    În mod ideal, prima hrană pentru un bebeluș vegan este laptele de sân. Acesta oferă copilului multe beneficii printre care fortificarea sistemului imunitar, protecție contra infecțiilor și un risc redus de alergii. În plus, laptele matern este special creat pentru bebeluși și conține mai mult ca sigur, substanțe necesare dezvoltării copiilor despre care nici nu se știe că sunt 'esențiale bebelușilor' și astfel nu sunt incluse în formulele pentru bebeluși.
    Multe cărți despre îngrijirea copiilor au secțiuni despre tehnicile și programarea alăptării și recomandăm să consultați o astfel de carte pentru informații suplimentare. Trebuie să știți că aceste cărți s-ar putea să descurajeze vegetarianismul. Nu au dreptate. Cu puțină atenție la detalii, vegetarianismul și alăptarea sunt o bună combinație. De fapt, mai multe rapoarte arată că laptele femeilor vegetariene are un nivel mai scăzut de pesticide decât laptele femeilor care consumă diete tipic vestice.
    Dacă alegeți să alăptați, fiți atentă mai ales la vitamina B-12. Dacă dieta dumneavoastră nu conține surse sigure de vitamina B-12, bebelușul pe care îl alăptați ar trebui să primească zilnic suplimente de 0,4-0,5 micrograme de vitamina B-12.
    În plus, bebelușul ar trebui să fie expus la soare cel puțin 30 de minute pe săptămâna dacă poartă doar un scutec sau 2 ore pe săptămâna în hăinuțe dar cu capul descoperit, pentru a menține niveluri normale de vitamina D. Bebelușii cu pielea de culoare închisă au nevoie de mai multă expunere la soare. Dacă expunerea la soare este limitată, din cauza unor factori cum ar fi clima noroasă, iarna, sau pielea de culoare mai închisă, copiii hrăniți numai la sân ar trebui să ia suplimente de vitamina D de cel puțin 5 micrograme (sau 200 UI) pe zi. Deficiența de vitamina D poate duce la rahitism (oase moi, insuficient mineralizate). Laptele uman conține numai niveluri reduse de vitamina D.
    Laptele de sân are în general un nivel scăzut de fier, indiferent cât de completă este dietă mamei. Totuși, fierul din laptele de sân este ușor absorbit de bebeluși, astfel nu este nevoie de suplimentarea cu fier.
    Dacă dintr-un motiv sau altul alegeți să nu alăptați sau dacă folosiți lapte praf formulă pentru sugari pentru a suplimenta alăptarea, există câteva formule pe bază de soia. Aceste produse susțin creșterea și dezvoltarea normală a copilului. Formulele pe bază de soia sunt folosite de familiile vegane că cea mai bună opțiune atunci când alăptarea la sân este imposibilă. La momentul de față toate formulele conțin vitamina D derivată din lanolină (lână de oaie). Formulele din soia se folosesc exclusiv pentru primele șase luni.
     În primul an din viața copilului, lapte de soia, lapte de orez sau orice alt fel de lapte vegetal, nu ar trebui folosite pentru a înlocui laptele de sân sau formule de sugari din comerț. Asemenea alimente nu conțin rațiile adecvate de proteine, grăsimi și carbohidrați și nici nu au niveluri adecvate din multe dintre vitaminele și mineralele care ar trebui să alcătuiască o parte semnificativă a dietei copilului în primul an.
    Hrana suplimentară (hrana folosită pe lângă laptele de sân și formula pentru sugari) poate fi introdusă la momente diferite pentru copii diferiți, în funcție de rata de creștere a copilului și de stagiul său de dezvoltare, dar de obicei este introdusă în jurul vârstei de șase luni. Câteva indicii pentru momentul când ar trebui începută diversificarea (introduserea alimentelor solide) sunt: abilitatea de a sta în fund fără susținere, dispariția reflexului de a scoate limba, interesul mai mare în ce mănâncă alții și abilitatea de a aduce mâncarea la gură.
    Pentru diversificare, introduceți pe rând câte un aliment, așa încât orice sursă de alergii să poată fi identificată mai târziu. Multe persoane folosesc drept prim aliment solid cerealele din orez fortificate cu fier pentru copii. Această este o alegere bună deoarece este o sursă bogată de fier și e puțin probabil ca cerealele din orez să cauzeze un răspuns alergic. Cerealele pot fi amestecate cu lapte stors de la sân sau formulă din soia așa încât consistența să fie destul de subțire. Alăptarea (cu lapte de sân sau lapte preparat din formula pentru sugari) ar trebui să continue ca de obicei. Începeți cu o singură masă cu cereale sau fructe pe zi până ajungeți la 2 astfel de mese, sau un volum de 80-125 ml. Ovăz, orz, porumb și alte cereale integrale pot fi măcinate într-un blender și apoi fierte până devin foarte moi și bine omogenizate. Aceste cereale se pot introduce pe rând.
    Odată ce copilul acceptă ușor cerealele, se pot introduce fructe, suc de fructe și legume. Fructele și legumele trebuie să fie bine sfărâmate sau făcute piure. Piureul de banane este un aliment care copiilor mici le place în mod special. Alte fructe pe care le puteți încerca sunt avocado sfărâmat, sos de mere și piure din piersici sau pere de la conservă. Fructele citrice și sucurile din citrice sunt alergeni comuni și nu ar trebui să fie introduse înainte de 1 an. Legumele cu un gust nu prea puternic cum ar fi cartofii, morcovii, mazărea, cartofii dulci și fasolea verde trebuie fierte bine și sfărâmate. Nu este nici o nevoie să adăugați condimente, zahăr sau sare la cereale, fructe și legume. Alimente pe bază de cereale cum ar fi paște sau orez, pâine moale, cereale uscate și biscuiți pot fi introduse pe măsură ce bebelușul începe să se obișnuiască cu mestecatul. De la 7-8 luni încolo, pot fi introduse niște surse bune de proteină. Acestea includ fasole uscată fiartă și sfărâmata foarte bine, tofu sfărâmat și iaurt de soia. Copilul ar trebui să treacă progresiv de la piureuri la bucățele din alimente moi. După primul an se poate introduce și untul preparat din semințe și nuci sau alune întins pe pâine sau biscuiți.
    Voi continua acest articol în viitorul apropiat. Sănătate multă vă doresc!

     Referințe bibliografice:

  1. Dagnelie PC, van Staveren WA, Roos AH, et al. Nutrients and contaminants în human milk from mothers on macrobiotic and omnivorous diets. Eur J Clin Nutr 1992; 46: 355-366.
  2. Hergenrather J, Hlady G, Wallace B, et al. Pollutants în breast milk of vegetarians. N Engl J Med. 1981; 304: 792 (letter).
  3. Specker BL, Valanis B, Hertzberg V, et al. Sunshine exposure and serum 25-hydroxyvitamin D concentrations în exclusively breast-fed infants. J Pediatrics 1985; 107: 372-376.
  4. Standing Committee on the Scientific Evaluation of Dietary Reference Intakes, Food and Nutrition Board, Institute of Medicine: Dietary Reference Intakes for Calcium, Phosphorus, Magnesium, Vitamin D, and Fluoride. Washington, DC: Național Academy Press, 1997.
  5. Committee on Nutrition, American Academy of Pediatrics. Soy protein-based formulas: Recommendations for use în infant feeding. Pediatrics 1998; 101: 148-153.




SfatFarma logo 3/06/2017

Sfaturi despre sănătate, vechi de 100 de ani


tarani romani

    În urmă cu un secol, ţăranii români trăiau cu credinţa că munca ajută la menţinerea sănătăţii, în vreme ce lenea atrage boala. Fără acces facil la medic, medicamente sau clinici, ţăranii români îşi întreţineau cel mai de preţ dar, sănătatea, muncind și mâncând sănătos.
    ”Ne putem prelungi viaţa prin traiul cumpătat şi regulat”  îi sfătuia doctorul I. Felix pe ţăranii români în cartea ”Poveţe despre starea sănătăţii”, carte apărută în 1902. În viziunea medicului traiul cumpătat era asociat cu o viaţă activă, nicidecum cu una de dominată de sedentarism. Se credea că omul sănătos îşi pierde lesne sănătatea prin trândăvie. ”Prin muncă creşte puterea corpului, cu cât omul lucrează mai regulat, cu atât devine mai voinic, de vreme ce nelucrarea slăbeşte corpul.
    Nelucrarea vatămă pe lângă corp şi sufletul” , se mai spunea în cartea scrisă în 1902. Ţăranii erau învăţaţi că trândăvia duce vicii şi erau îndemnaţi la muncă pentru a se menţine în formă. ”Nu trebuie să ne pierdem timpul cu nelucrarea şi la zilele hotărâte de Dumnezeu pentru slujba sfântă în biserică şi pentru odihna corpului să nu adăugăm şi alte sărbători care nu sunt poruncite de legea creştinească” , mai spunea doctorul I. Felix.
    În urmă cu un secol, medicul îi sfătuia pe români să nu doarmă mult pentru că ”somnul prelungit ne slăbeşte în loc a ne întări”. Copiilor li se recomandau 9 sau 10 ore de somn, iar bărbaţilor în putere care munceau la câmp, 7 sau 8 ore.  
    ”Oamenii care stau toată ziua într-un loc se îmbolnăvesc cu stomacul”, avertiza medicul, în secolul trecut.  Munca era metoda de menţinere în formă recomandată de specialist. Se credea că cei care nu lucrează multă vreme, îşi pierd obiceiul de a lucra. ”Oamenii care stau toată ziua la un loc se îmbolnăvesc, stomacul şi inima lor nu lucrează bine”, se spunea în cartea de acum un secol.  
    Boli provenite din mâncăruri, boli specifice sezonului rece, boli provenite din curăţenie sau boli molipsitoare - acestea erau bolile despre care le vorbea medicul ţăranilor români, secolul trecut. Ca să se ferească de răceli şi alte dintre bolile specifice sezonului rece, recomandarea medicului era ”paza contra frigului şi umezelii”.  
    ”Bolile provenite din mâncări şi băuturi le preîntâmpinăm mâncând şi bând regulat şi cu măsură, ferindu-ne de mâncăruri stricate şi de băuturi mai îmbătătoare. Bolile provenite din necurăţenie le prevenim dacă îngrijim corpul, veşmintele, locuinţa, satul. De bolile molipsitoare ne ferim, ţinându-ne departe de oamenii bolnavi sau casele infestate”, se mai arată în cartea de la 1902.
    „Omul, ca şi vitele, trebuie să mănânce şi să bea ca să poată trăi şi munci”. Acesta era principiul de alimentaţie al ţăranilor români în urmă cu un secol. Dr I. Felix prezintă  în cartea „Poveţe despre hrana ţăranilor”, publicată în 1901, o imagine clară a ceea ce puneau ţăranii români pe masă.    
    Potrivit documentului scris de profesorul de igienă de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, ţăranii români mâncau vara de trei ori pe zi, iar iarna, în anotimul în care consumau proviziile strânse peste vară şi făceau economii, doar de două ori. Numai copiii aveau patru sau chiar cinci mese pe zi.
    Din  cauza sărăciei, ţăranii erau mai mult vegetarieni, decât carnivori, alimentaţia bazându-se mai mult de legume.  În urmă cu  un secol, locuitorii de la sate respectau cu sfinţenie zilele de post şi astfel mesele cu carne se rezumau doar la patru zile de săptămână.   Mămăliga era mâncarea de bază a ţăranilor , consumată în orice combinaţie. Pâinea sau lipia făcută din făină de grâu era o mâncare rezervată mai mult zilelor de sărbătoare. Tot atunci din făină se preparau colaci sau cozonaci.   Ştir, păpădie, urzici, ştevie, lobodă , ridichii, varză erau ierburile care completau, pe lângă mămăliga hrana de zi cu zi a ţăranilor. Sătenii mâncau cartofi, fasole  şi mazăre în zilele de post şi se considera că aceste legume sunt la fel de hrănitoare ca şi carnea.
    „Unele mâncăruri de post sunt tot atât de hrănitoare ca şi carnea peştele, laptele, brânza, anume fasolea, mazărea, lintea bobul, dacă sunt gătite, bătute sau sleite”, observa medicul în carte publicată în 1901.




SfatFarma logo 3/03/2017

Statistici și citate privind industria cărnii și consumul de carne pe plan mondial


industria carnii

    "După alcoolism și fumat, consumul de carne este cea mai răspândită cauză de mortalitate în țările din Europa, SUA, Australia". - Journal of the American Dietetic Association, iunie 2003 
    "Industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale și toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul în care carnea de vită este ideea ta de 'hrană adevărată pentru oameni adevărați' (slogan al industriei în SUA), ar trebui să te asiguri că locuiești într-adevăr aproape de un spital cu adevărat bun." - Neal D. Barnard, medic, președinte al Physicians Committee for Responsible Medicine, Washington, D.C 
    În SUA, poluarea cauzată de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decât cea determinată de oameni, iar agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decât toate orașele americane și toate ramurile industriale.
    Peste 50% din poluarea apei în Europa este cauzată de creșterea de animale în masă. Azotatul rezultat din agricultură a pătruns deja atât de adânc în pânză freatică, încât unele mărci de apă minerală nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.
    În Olanda, majoritatea precipitațiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzează mai multe pagube țării decât toate automobilele și uzinele la un loc. Nitratul din bălegarul lichid eliberat în atmosferă sub formă de amoniac este o otravă pentru mediul înconjurător, cauzând așa-numita ploie acidă și alte depuneri conținând acizi.
   Amoniacul din materiile fecale animale nu se rezumă la a deține un rol crucial în ploaia acidă. Aerosoluri secundare se formează în atmosferă prin intermediul amoniacului, sub formă de pulberi în suspensie (PM10) sau sub formă de praf fin, punând în pericol sănătatea umană. Directorul Ministerului Mediului, Pădurilor și Agriculturii din Elveția, Philippe Roche, consideră că 3.700 de oameni mor anual în Elveția din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimează costurile adiționale de sănătate a se situa în jurul a 4.2 milioane de franci elvețieni pe an.




SfatFarma logo 3/01/2017

Mic ghid de alimentație vegană și vegetariană



mancare vegana

    Fie că sunteți sau nu vegetarian, daca doriți să fiți in formă maximă (fizică și psihică), trebuie să vă asigurați că îi oferiți organismului dumneavoastră toate substanțele de care are nevoie. Următorii nutrienți sunt fundamentali pentru o alimentație sănătoasă:

    Proteinele

     Raportul potrivit în ceea ce privește consumul zilnic de proteine (stabilită de Academia Națională a Științelor din SUA) este de 0.9g/kg (n.r.: 0.9 se înmulțește cu greutatea în kilograme a persoanei respective). Nu este necesar să combinăm mai multe feluri de mâncare la fiecare masă pentru a lua "proteine complete". Chiar din potrivă - corpul procesează mai eficient mâncarea dacă aceasta conține cât mai puține ingrediente diferite.

    Alimente bogate in proteine:

Porție Proteine (g)
Tofu 1/2 ceașcă10-20
Semințe de dovleac 1/2 ceașcă17 
Boabe de soia 1/2 ceașcă14.3 
Proteină de soia texturata* 1/2 ceașcă11
Arahide 1/3 ceașcă12
Lapte de soia* 1 ceașcă5-10 
Șnițel de soia* 1 mare9
Linte* 1/2 ceașcă9
Fasole* 1/2 ceașcă8
Mazăre* 1/2 ceașcă8.2
Unt de arahide 2 linguri8
Năut* 1/2 ceașcă7.5
Semințe de floarea soarelui 2 linguri5
Tahini / Humus 2 linguri5
 *Gătite

    Calciul

    Cantitatea adecvată (stabilită de Academia Națională a Științelor din SUA) este de 1200 mg (pentru persoanele cu vârstă de peste 50 de ani), respectiv 1000 mg (19-50 ani), 1300 mg (9-18 ani), 800 mg (4-8 ani) și 500mg (1-3 ani). Persoanele care nu consumă proteine în exces (sau proteine de origine animală) și care, de asemenea, consumă puțin sodiu, au nevoie doar de jumătate din doza zilnică recomandată, adică în jur de 500 mg de calciu pe zi per adult. Calciul se absoarbe cel mai bine din varză sau broccoli - în proporție de 50-70%, apoi din lapte - 32%, migdale - 21%, leguminoase (fasole, soia etc.) - 17%. Deși spanacul conține mult calciu, doar 5% este absorbit. Doza zilnică recomandată 1,000-1,300, limita superioară mg 2,500 mg.

    Alimente bogate in calciu

Porție Calciu (mg)
Suc de portocale 1 ceașcă250-300
Tofu 1/2 ceașcă
434-860 
Melasă 1 lingura187 
Smochine, uscate 6165
Boabe de soia* 1/2 ceașcă88
Proteina de soia texturata* 1/2 ceașcă85
Portocală 1 mare75
Humus / Tahini 1 lingură64
Fasole albă cu bob mic* 1/2 ceașcă64
Migdale 2 linguri50
Broccoli* 1/2 ceașcă50
Varză 1 ceașcă42
 *Gătite


    Fierul

     Doză Zilnică Recomandată (DZR) pentru bărbați este de 8mg, iar pentru femei 18 mg (respectiv 8mg după menopauză). Faptul că vegetarienii sunt mai predispuși la anemie feroasa este doar un mit. Fierul din plante nu este, în general, la fel de bine absorbit precum cel din carne, dar vitamina C consumată la aceeași masă poate mari mult absorbția de fier.
 
Alimente bogate in fier

Porție Fier (mg)
Tărâțe 1 ceașcă11
Boabe de soia* 1/2 ceașcă
4.4
Melasă 1 lingura3.3
Linte 1/2 ceașcă3.3
Semințe de dovleac 2 linguri2.5
Năut* 1/2 ceașcă2.4
Fasole* 1/2 ceașcă2.5
Caise, uscate 1/4 ceașcă1.5
Spanac* 1/2 ceașcă1.5
Stafide 1/4 ceașcă1.1
 *Gătite

    Zincul

     Doză zilnică recomandată pentru bărbați este de 11mg, iar pentru femei de 8mg. Surse de zinc: fasole, porumb, mazăre, alune, unt de arahide, semințe de dovleac, floarea-soarelui, cerealele fortificate cu zinc.

    Vitamina D

     În lunile de vară, simplă expunere la soare este suficientă pentru a asigura organimsului necesarul de vitamina D. Persoanele cu pielea deschisă la culoare au nevoie de 10-15 minute de expunere a feței și mâinilor, de 2-3 ori pe săptămână. Cele cu pielea închisă, însă au nevoie de până la 6 ori mai mult soare.
    În lunile de iarnă și primăvară, se recomandă administrarea unui supliment de vitamina D3, preferabil spray sublingual, pentru a preveni lipsa de vitamina D.
    Doza zilnică recomandată 5-15 mcg, limita superioară 50 mcg.

    Vitamina B12

     Vitamină B12 previne distrugerea permanentă a sistemului nervos, menține sistemul digestiv sănătos și reduce riscul bolilor de inimă (reducând nivelul homocisteinei). Deficiența acestei vitamine poate determina stări de oboseală, mâncărimi în palme sau tălpi etc. Nici un aliment vegetal, nefortificat (nici măcar algele marine și tempeh) nu reprezintă o sursă sigură de vitamină B12. Vegetarienii stricți trebuie să consume 3 mcg/zi din alimente fortificate sau cel puțin 10 mcg/zi dintr-un supliment (preferabil spray sublingual de metilcobalamină, nu cianocobalamină).
    În România se găsesc alimente fortificate (cereale, lapte de soia, fulgi de drojdie, etc - citiți eticheta). De asemenea, se poate cumpăra vitamină B12 din farmacii.
    Putem adauga B12 în salate, ceai - dar nu se fierbe și nici nu se adaugă la hrana fierbinte. 100 mcg luate o singură data pe zi sunt mai mult decât îndeajuns pentru un adult. Nu vă îngrijorați dacă depășiți limita, vitamină B12 este eliminată în mod natural de către organism atunci când se găsește în exces. În plus, rata absorbției scade foarte mult când se administreza în cantități mari.
    Doza zilnică recomandată 3-100 mcg, limita superioară: nu există.
 
    Grăsimile

     Alimentele bogate în grăsimi, precum alunele, nucile și semințele (și untul lor) sau avocado, canola și măslinele ar trebui să se regăsească în lista noastră de cumpărături, fiind reprezentative pentru o dietă sănătoasă. De asemenea, acestea reprezintă o sursă de energie substanțială, sigură și sănătoasă.
     Vegetarienii trebuie să se asigure că includ în dieta lor o sursă zilnică de acid linolenic (singurul acid gras esențial - omega-3). Acizii grași omega-3 au proprietăți anti-inflamatoare, opresc coagularea sângelui în artere și scad colesterolul. Vegetarienii ar trebui să cosume cam 2,2 g zilnic la o dietă de 2000 de calorii. Acidul linolenic se găsește în: nuci (3,35 g/50g), ulei de nuci (1,6 g/lingură), tofu, boabe de soia (1,6-2 g/ceașcă), semințe de in măcinate (2.1 g/lingură), ulei de in (2,7 g/linguriță). Pentru vegetarienii stricți, cea mai la îndemână sursă de omega-3 este uleiul avocado sau de in (o linguriță pe zi, maxim două). Poate fi adăugat la mâncarea caldă, însă atenție, prin gătire se distruge acidul linolenic.
    Doza zilnică recomandată de Omega-3: 2.2 - 3.3 g, limita superioară necunoscută.

    Iodul

     Iodul este un subiect controversat în zilele noastre. Eu nu recomand consumul sării iodate. În schimb, consumați multe fructe și legume și folosiți sare roz de Himalaya (care are conținut natural de iod). Astfel vă veți furniza necesarul zilnic de iod.
    Dacă totuși doriți să consumați sare iodată, nu consumați mai mult de o linguriță pe zi (sau suplimente care conțin mai mult de 150mcg), pentru că, consumul de iod în exces este periculos pentru sănătate.
    Doza zilnică recomandată 75-150 mcg, limita superioară: 1,100 mcg.

    Notă: Vă rugăm citiți "VeganHealth.org" pentru nevoile altor grupe de vârstă și informații detaliate despre acest subiect.
 
     Atenție! Informația din acest ghid nu înlocuiește sfatul medicului și nu reprezintă o recomandare medicală individualizată. Dacă sunteți supraponderal(ă), aveți probleme de sănătate sau vă aflați sub tratament, discutați orice schimbare în dietă și stil de viață cu medicul de familie sau cu un nutriționist. O schimbare în dietă poate influența și nevoia pentru anumite medicamente. (De exemplu, persoanele cu diabet, tensiune sau colesterol mare au uneori nevoie de mai puține medicamente dacă își îmbunătățesc dieta). Orice stil de viață sănătos presupune asigurarea unei nutriții complete.
    Pentru informații, mă puteți contacta și pe mine în privat, accesând secțiunea 'Întreabă farmacistul' de pe acest blog.
   
    Sănătate multă vă doresc!




SfatFarma logo 2/04/2017

Tipuri de vegetarieni. Care este diferența între vegetarieni, vegani și raw vegani?



     Înainte de toate, trebuie să precizez: vegetarianismul nu este o religie, nu este un cult. Cu toate că pe parcursul vremii practicarea sa a fost asociată cu puritate spirituală, cu holism, abnegaţie şi concepţii victoriene (sănătate trupească, mintală şi spirituală), vegetarianismul este pur şi simplu un program alimentar care selectează acele alimente de origine vegetală care pot să asigure necesarul de substanţe nutritive pentru o sănătate deosebită. Cu toate că nu erau vegetarieni, în sensul strict al cuvântului, filozofii greci Pitagora, Socrate şi Platon recomandau alimentaţia pe bază de vegetale ca parte a unui program de viaţă natural şi igienic.
    Termenul de vegetarian provine din cuvântul latinesc "vegetus" care înseamnă "proaspăt, sănătos și activ". Conceptul de vegetarianism însemnând o viață bazată pe o dietă compusă din mâncăruri pe bază de plante, suplimentată de cei mai mulți cu ouă și/sau produse lactate, apare la filozoful grec Pitagora care crede că acesta este condiția esențială pentru o conviețuire armonioasă.

    Scurt istoric:

    La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX-lea s-au organizat în Anglia primele societăţi vegetariene, exportate mai târziu în coloniile britanice în special în America de Nord. 
Sylvester Graham (propus folosirea făinii integrale) a fost unul din primii adepţi a vegetarianismului în Lumea Nouă. 
    Până în anii 1970 argumentele forte pentru dieta vegetariană erau de natură etică, vegetarienii au fost motivaţi mai mult de drepturile animalelor.

    Tipuri de vegetarianism:


  1. Lacto-Ovo-Vegetarienii - mănâncă ouă și produse lactate. Această este cea mai întâlnită formă de vegetarianism în Europa și America. 
  2. Lacto-Vegetarienii - sunt cel mai des întâlniți în India. Ei mănâncă produse lactate, dar refuză ouăle. 
  3. Ovo-Vegetarienii - acceptă ouăle, dar refuză produsele lactate. Această este cea mai rară formă de vegetarianism. 
  4. Veganii - nu consumă decât hrană din surse vegetale. 
  5. Dieta macrobiotică - originară din Japonia, principiul dietei macrobiotice este de a combina învățăturile budismului Zen cu o dietă vegetariană în stil occidental. Cei care urmează dieta macrobiotică ar trebui să mănânce alimente naturale cultivate pe plan local, preparate și consumate în mod tradițional, cum ar fi prin fierbere, coacere sau preparare la abur. În meniurile dietei macrobiotice pot fi incluse cereale integrale, legume, semințe, soia și fructe.
  6. Raw veganii - consumă doar alimente de origine vegetală, crude, neprocesate termic. 
  7. Fructarienii sau frugivorii - consumă preponderent fructe. În dieta acestora se mai adaugă și semințe, nuci și verdețuri.
tipuri de vegetarieni

    Dieta vegană se mai poate numi și dietă pe bază de plante sau dietă bazată pe plante. După părerea mea, această denumire descrie cel mai bine dieta vegană.
    Veganismul se poate aborda și din motive etice. Acești vegani încearcă să excludă, pe cât este posibil și practic, toate formele de exploatare și cruzime față de animale pentru mâncare, haine sau pentru orice alt scop. Această presupune o dietă fără nici un fel de produs animal, incluzând carnea, lactatele (cu excepția laptelui matern pentru bebeluș), ouăle și toate ingredientele care derivă din aceste produse, lăsând mierea la latitudinea conștiintei individuale. Cei mai mulți vegani (în mod special cei care sunt din motive etice) nu poartă haine din produse animale, incluzând pielea, blană, mătasea și lâna. De asemenea aceștia nu cumpără produse de la firme care testează pe animale sau produse care au ingrediente derivate din cele animale.
     Când termenul "vegan" a fost inventat, vremurile erau diferite și produsele din animale nu erau în aproape orice produs. Se putea renunța la toate produsele de acest fel și duce în același timp o viață normală. În zilele noastre ar trebui să renunțăm la telefoane, cărți, calculatoare, biciclete, avioane etc. (pentru că toate conțin câteodată produse de origine animală) ca să fim "vegani etici" după definiția originală.
    Nu trebuie să ne îngrijorăm din cauza aceasta pentru că dacă oamenii ar renunța la carne atunci nici aceste produse nu ar mai avea ingrediente de origine animală, căci nimeni nu ar mai crește animale doar ca să obțină un anume ingredient folosit într-o anumită industrie. De exemplu grăsimea animalelor în loc să fie aruncată se folosește la producerea săpunului solid sau a altor produse, fără animale crescute pentru carne nu ar exista nici această grăsime.
     După părerea mea, dietele care includ pești (pesco-vegetarieni), pui (pollo-vegetarieni) sau orice alt fel de ființe, de fapt nu ar trebui categorizate ca fiind vegetariene, ci omnivore.