Că să nu va mai țin în suspans, scriu rețeta de pâine cu maia (vezi aici rețeta de maia). Voi da rețeta ca la carte, însă vă mărturisesc că eu rar țin cont de cantități - fac mai mult la ochi și cu toate acestea îmi iese de fiecare dată. O fi de vină maiaua cu care am dezvoltat o relație specială încă din prima zi.
Aparatură/ustensile necesare:
- lighenaș pentru frământat;
- tavă de copt/cuptor electric pentru pâine.
Ingrediente pentru 2 pâini:
- 600 ml de maia lăsată la temperatura camerei cel puțin 8 ore (așa crește cel mai bine);
- 1,2 kg de făină integrală de grâu;
- 1/2 de cană de apă;
- 1/2 linguriță sare.
Preparare:
Puneți maiaua (ajunsă la temperatura camerei), apa și sarea în lighenaș și amestecați cu o lingură de lemn până se dizolvă sarea.
Adăugați treptat făina, amestecând încontinuu. Spre final, dați lingura deoparte și frământați cu mâna.
Dacă aluatul este prea gros, puteți să mai adăugați puțină apă. Aluatul nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea tare și ar trebui să puteți frământă cu ușurință.
Frământați 10-15 minute cu mâna (dacă vă este greu cu mâna, puteți apela la robotul de bucătărie).
Ungeți tăvile cu puțin ulei de măsline și puneți aluatul în tăvi, fără să-l apăsați prea mult (pâinea va crește și va deveni uniformă). Crestați în câteva locuri cu un cuțit, acoperiți cu un prosop și lăsați la temperatura camerei 4-12 ore (cu cât lăsați mai mult, cu atât va crește mai bine).
Pâinea se coace la 175 de grade C timp de 1 oră. Tăiați felii abia după ce s-a răcit bine. O puteți păstra o săptămâna la temperatura camerei.
Puteți face pâinea și în cuptorul pentru pâine. Dați la un program scurt și lăsați să frământe cam 20 de minute, apoi opriți cuptorul și lăsați la crescut peste noapte sau de dimineață până seara. După ce a crescut, optați pentru un program de coacere (fără frământare).
Gustul unei asemenea pâini este mai acrișor, textura este mai densă, însă cei care se obișnuiesc cu ea, cu greu se întorc la pâinea crescută cu drojdie.
De ce să consumăm doar pâine crescută cu maia?
Una din marile confuzii din alimentația modernă este legată de cereale.
Pe de o parte știm că nu e bine să consumăm pâine din făină albă, din cauza efectului pe care îl are asupra glicemiei (crește ca în urma consumului de zahăr), din cauza faptului că îngrașă (carbohidrații rafinaţi se depozitează sub formă de grăsime), din cauza faptului că prin eliminarea fibrei putem avea probleme de constipație (toxicitate în organism și de aici nenumărate probleme). Prin rafinare, dispar 80% din calciul și fosforul prezente în cereale și asta împreună cu toate vitaminele și mineralele prezente în germene. Vitamina E, ce abundă în germenele de grâu, dispare de asemenea, fapt ce a fost corelat cu tot mai răspândită infertilitate feminină.
Câți dintre noi știu însă că și cerealele integrale sunt periculoase pentru sănătate, dacă nu sunt preparate corect? Cerealele nefermentate conțin toxine și îngrașă aproape în același fel precum pâinea albă. Fermentarea într-un mediu umed, ușor acid și călduț imită natura, atunci când aceasta se pregătește de lăsat grâul la încolțit - îi dezactivează inhibitorii de enzime și îi crează toate condițiile pentru a crește. Fermentarea activează fitaza (o enzimă ce anihilează acidul fitic). Persoanele care au intoleranță la gluten, ar putea tolera mult mai bine produsele din grâu ce au fost mai întâi fermentate și apoi gătite.
Pâinea făcută cu maia respectă legile naturii, integritatea cerealelor folosite; prin fermentare va rezulta acid lactic și nu alcool. Procesul de fermentare ajută organismul să reţină nutrienții. Peste tot în lume, societățile tradiționale fermentau, într-un fel sau altul, cerealele înainte de a le găti și apoi le consumau. În unele zone ale lumii pâinea să făcea o dată pe an, în cantități mari, apoi era lăsată la uscat și consumată așa tot anul.
Când drojdia a fost adusă în Franța la curtea lui Louis al XIV-lea, în 1668, aceasta a fost respinsă, întrucât oamenii de știință de la acea vreme știau că este nocivă. În ziua de astăzi drojdia este folosită peste tot - însă testele clinice încep să confirme că tot la obiceiurile de demult trebuie să ne întoarcem pentru a ne menține sănătatea.
Un alt aspect de care însă nu ne putem feri încă, este acela că cerealele, mai ales grâul, au trecut de-a lungul timpului prin nenumărate procese de hibridizare, ceea ce le-a schimbat foarte mult compoziția. Grâul pe care îl consumăm în ziua de azi, inclusiv cel organic, este foarte departe chiar și de grâul de acum 50 de ani, deci cu atât mai mult trebuie să fermentăm produsele din grâu înainte de a le consuma. Din fericire speciile de grâu nehibridizate excesiv n-au dispărut complet; sunt ferme în SUA care cultivă astfel de specii (recuperate din Orientul Mijlociu) și care depun eforturi să-l readucă pe mesele oamenilor. Să sperăm că începând cu generația nepoților noștri, lumea va conștientiza mai mult importanţa reîntoarcerii la obiceiuri sănătoase străvechi, fără de care n-am fi ajuns unde suntem astăzi.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu