Înainte de a putea vorbi de poftele alimentare, trebuie să cunoaștem mecanismul foamei. Foamea fiziologică este modalitatea creierului de a spune corpului că are nevoie de o reaprovizionare de calorii. Foamea adevărată nu se focusează pe gusturi, ci pe supraviețuire. Atunci când stomacul ne este gol și glicemia ne este scăzută (sau nivelul de glicogen din mușchi și ficat este foarte scăzut), corpul începe procesul de secreție a hormonului numit grelină - numit și "hormonul foamei". Grelina este un hormon care stimulează apetitul, produs în special de celulele speciale P/D1 situate în stomac și celulele epsilon din pancreas. Grelina comunică creierului nevoia urgentă de alimente și de aprovizionare cu calorii. Acesta pornește o reacție în lanț care va crește apetitul și va pregăti sistemul digestiv pentru mâncarea care urmează să fie ingerată.
După ce sunt consumate destule alimente pentru a ne întinde peretele stomacului, acesta va comunica oprirea secreției grelinei și ca rezultat, ne vom simți sătui.
Dar dacă ați fost tentați de desert, chiar după ce ați fost sătui, știți că poftele nu se opresc împreună cu oprirea secreției grelinei în organism. Poftele alimentare sunt diferite de foamea fiziologică. În unele cazuri rare (rare, mai ales în societatea noastră modernă, unde avem parte de un belșug de alimente), poftele alimentare pot fi un semn că organismul are nevoie de un nutrient anume. Dacă sângele conține un nivel scăzut de sodiu, vor începe să apară poftele de alimente sărate. Dar în schimb, dacă organismul duce lipsă de minerale, cum ar fi magneziul, nu există dovezi că în acest caz, organismul va porni mecanismul poftelor de alimente cu conținut ridicat de magneziu.
De cele mai multe ori, poftele alimentare sunt bazate pe "foamea psihologică", cauzată de stres sau anxietate.
Consumul alimentelor fast-food (hamburgerii, cartofii pai, gogoșile) declanșează în creier o adevărată furtună de chimicale de tipul opioidelor, care ne vor face să ne simțim satisfăcuți, cel puțin pentru un timp scurt. Salata, din păcate nu are același efect asupra creierului nostru :). O altă sursă de opioide, pe care o consumăm zilnic, este pâinea albă. Pentru detalii despre subiectul pâinii, vă recomand să citiți articolul meu despre aceasta dând click aici.
S-a arătat și faptul că, poftele sunt legate și de memoria noastră. Creierul poate asocia evenimentele plăcute din viața noastră cu unele alimente consumate în timpul acelor evenimente, iar ca urmare, gândindu-ne la o amintire plăcută asociată în creier cu un anumit aliment, ne va fi poftă pe alimentul respectiv.
O altă cauză psihologică a poftelor alimentare poate fi o dietă plictisitoare sau prea restrictivă. Un studiu a arătat faptul că dacă la o anumită masă din zi, se consumă exclusiv shake-uri de înlocuire a meselor, ca urmare, numărul poftelor alimentare va crește semnificativ. Deși aceste shake-uri au furnizat caloriile și nutrienții de care are nevoie corpul, poftele alimentare tot și-au făcut apariția. Așa că, cel mai probabil, intensificarea poftelor în acest caz, a fost pur din cauză psihologică.
În cazul sarcinii, pe de altă parte, hormonii care intervin în acest proces, contrar cum am crede, nu produc pofte alimentare. Femeile însărcinate au pofte dese de înghețată sau castraveți murați. Aceste pofte nu au fost asociate cu nici un hormon, ci mai degrabă cu starea de spirit actuală a femeii însărcinate.
Deci, ca și concluzie, dacă simțiți poftă intensă de ciocolată, nu vă speriați, aproape sigur că nu aveți lipsă de magneziu în organism. Creierul dumneavoastră pur și simplu își amintește că "îi face plăcere" să consume ciocolată.
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu