Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!
Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...
Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase
Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...
Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?
Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..
Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor
Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...
Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten
În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...
Te ajut să slăbeşti! Programul 5 kg în 30 de zile
8 lucruri care se intampla atunci cand bei apa cu miere pe stomacul gol
Mierea este de departe a fi o noua tendinta.Oamenii au fost conștienți de multele sale proprietăți nutriționale atâta timp cât a existat acest gen, chiar înainte de cele mai vechi civilizații.
Cu toate acestea, până și astăzi, nu suntem conștienți de cât de multe beneficii nutriționale și de sănătate poate oferi.
Ingrediente:
Cum să consumăm acest amestec?
Acesta este ucigașul obezitații. Slabiți 30 de kg în 30 de zile cu o singură rețetă
Experții cred că unele dintre cele mai benefice metode de pierdere în greutate sunt cele care vă ajută să accelerați metabolismul. O modalitate de a realiza acest lucru este cu ajutorul alimentelor naturale, în special condimentele.
Puterea condimentelor
Când slăbim, unde dispare grăsimea de pe noi? Marea majoritate nu veți cunoaște răspunsul corect!
Am o veste nouă pentru voi! Recent am absolvit Facultatea de Nutriție ș Dietetică din Cluj-Napoca, și mă simt datoare să clarific câteva lucruri despre slăbit, idei care, cu siguranță sunt știute de foarte puțini dintre voi.
De asemenea, de azi, vă aștept în Cluj-Napoca, la noul meu cabinet de nutriție, să povestim de slăbit și sănătate (găsiți detalii mai jos).
Lumea e obsedată de diete și pierderea kilogramelor în plus, dar puțini din noi cunoaștem exact cum un kilogram de grăsime dispare de pe cântarele noastre.
Problema este că, dacă am întreba acest lucru de la medici sau chiar de la dieteticieni, undeva pe la 95% din ei nu ar ști să ne dea răspunsul corect! Cea mai larg răspândită presupunere eronată este acea că grăsimea se transformă în energie, care e consumată de mușchi. Problema cu această teorie este că nu respectă legea conservării materiei, lege căreia se supun toate reacțiile chimice (da, și pierderea grăsimii este o reacție chimică).
Alții cred că grăsimea se transformă în mușchi, lucru ce e de fapt, imposibil. Alții presupun ca e eliminată prin fecale sau urină, dar greșesc.
Dar dacă grăsimea nu se transformă în energie, nici în mușchi, nici nu iese din corp prin fecale, atunci unde dispare?
Câteva informații iluminante despre metabolismul nostru
Răspunsul corect este că grăsimea se transformă în dioxid de carbon și apă. Expirăm dioxidul de carbon și eliminăm apa prin transpirație, urină, respirație sau lacrimi (pentru cei care plâng mult :) ).Dacă pierdeți 10 kg de grăsime, exact 8.4 kg va ieși prin dioxidul de carbon expirat, și 1.6 kg se transformă în apă. Cu alte cuvinte, aproape toată greutatea pierdută este expirată sub formă de dioxid de carbon.
Acest lucru poate surprinde pe mulți din noi, dar, în principiu, orice nutrient consumat va ieși din noi, prin intermediul plămânilor. Toți carbohidrații digerați și aproape toate grăsimile sunt convertite în dioxid de carbon și apă. La fel se întâmplă și în cazul alcoolului.
Proteinele au aceași soartă, exceptând o parte minoră, care se transformă în uree și alte solide, care vor fi excretate prin urină.
Singurele părți din alimente care reușesc să treacă prin intestin nedigerate sunt fibrele alimentare. Orice altceva este absorbit în sânge, și nu pleacă niciunde până nu le-ați vaporizat. :)
Cum intră și cum ies kilogramele din corp?
Cu toții știm de legea conservării energiei. Dar energia e un concept care ne induce în eroare pe mulți din noi, chiar și pe cei din domeniu.Motivul de ce pierdem sau luăm kilograme în plus este mult mai puțin misterios după ce ținem cont și de kilogramele de materie consumate și eliminate, nu doar de kilojoulii, sau cum le știm cu toții: kilocaloriile consumate.
Un român, în medie, consumă 3.5 kg de alimente și lichide, în fiecare zi. Din aceastea, 415 g sunt macronutrieți solizi, 23 g sunt fibre și restul de aproximativ 3 kg este apă.
Pe lângă aceste numere, nu trebuie să uităm nici de oxigenul zilnic, inspirat. Greutatea acestuia este de 600g, în fiecare zi. Acest număr este de asemenea important pentru greutatea noastră.
Dacă în fiecare zi introducem 3.5 kg de alimente și apă + 600 g de oxigen, înseamnă că zilnic, 4.1 kg de materie trebuie să părăsească organismul nostru, ca să ne păstrăm greutatea actuală. Dacă pleacă mai puțin ne îngrășăm, dacă pleacă mai mult, slăbim. Simplu!
Cele 415 g de carbohidrați, grăsimi, proteine și alcool consumate (de către românul nostru obișnuit), va produce exact 740 g de dioxid de carbon, 280 g de apă (cam un pahar) și aproximativ 35 g de uree și alte materiale solide, excretate prin urină.
Rata metabilică în repaus a unei persoane de 75 kg (rata în care corpul folosește energia atunci când nu se mișcă și nu gândește intens), produce aproximativ 590 g de dioxid de carbon pe zi. Nici o pastilă sau poțiune nu poate crește această valoare (indiferent de cum s-ar zice în reclame).
Vestea bună este că expirăm 200 g de dioxid de carbon în timpul somnului, în fiecare noapte. Așa că, atunci când ne ridicăm din pat dimineața, am expirat deja o pătrime din cantitatea noastră țintă zilnică de dioxid de carbon.
Mâncați mai puțin, expirați mai mult!
Concluzie
Vă aștept cu drag la cabinet să povestim! :)
Grăsimile periculoase cotidiene
În foarte multe produse procesate există câteva tipuri de grăsimi incredibil de nocive, de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
Vestea proastă este că fac foarte rău tuturor, inclusiv copiilor, că lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente și ignoranța și că este foarte greu să ne fermim de ele.
Vestea bună este că aflați acum mai în detaliu de ele, vă veți speria și veți lua treptat măsuri. Mizez în special pe mame, care, motivate de sănătatea copilașilor lor, vor lua aminte și vor transmite aceste informații mai departe.
Vorbim de grăsimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o moleculă distanță de plastic”, și parțial hidrogenate (trans) și de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, semințe de struguri, semințe de bumbac), adică obținute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transformă într-o substanță foarte asemănătoare cu trinitrotoluenul (TNT).
Grăsimile hidrogenate
Majoritatea uleiurilor vegetale folosite în alimentele procesate din comerț conțin în special grăsimi polinesaturate ce oxidează ușor.
Când sunt încălzite ele se transformă în substanțe toxice, inclusiv în grăsimi trans.
Hidrogenarea transformă grăsimile polinesaturate, care în mod normal sunt lichide la temperatură camerei, într-o substanță solidă (margarină). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapiţă, râncede deja din urma procesului de extracție la temperaturi extrem de mari) ce se amestecă cu particule mici de metal (de regulă oxid de nichel). Substanță astfel obținută este prelucrată din nou la temperaturi foarte mari, i se adaugă apoi substanțe emulsionante (asemănătoare prin compoziție cu săpunul) și amidon pentru a căpăta o consistență mai plăcută. Substanța rezultată este supusă iarăși la temperaturi mari pentru a fi curățată și pentru a scăpa de mirosul neplăcut. Culoarea naturală a margarinei este gri, ea ajungând la culoarea pe care o știm cu toții, după ce este trecută și printr-un proces de albire.
Cum a apărut margarina?
Pe la sfârșitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obținerea unui substitut pentru unt, cu care avea să hrănească armata și clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin și care să nu râncezească în timpul călătoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege-Mourie a descoperit că prin stoarcerea grăsimii de vită sub presiune obținea o substanță care devenea solidă atunci când era amestecată (bătută) cu lapte fără grăsime. Produsul gri, neapetisant obținut avea o strălucire perlată, astfel încât chimistul i-a dat numele de "margarine" - din grecescul margarites (perlă). Nu avea gust bun, însă era ieftin.
Nu mult după aceste întâmplări, chimiștii americani au găsit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftină materie primă cu putință. Obținerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a părut prea scump și astfel au început să folosească semințe de bumbac. Micuțele semințe negre erau greu de depozitat pentru că fermentau ușor și începeau să miroase oribil. Datorită mirosului urât, chimiștii și-au dat seama că uleiul reacționa cu oxigenul și asta însemna că putea fi modificat chimic pentru nenumărate folosințe. Nu le-a luat mult timp să găsească modalitatea prin care să transforme deșeurile industriei textile în "hrană" pentru oameni.
Grăsimile parțial hidrogenate (trans):
Grăsimi ce sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, din cauza reacțiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare.
La temperaturi mari, oxidul de nichel determină atomii de hidrogen să schimbe poziția acizilor grași din lanț. În mod normal (în natură) acizii grași conțin legături într-o configurație cis (cu atomii de hidrogen de aceeași parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi.
Hidrogenarea parțială în schimb face două lucruri:
1. determină unele legături cis să devină complet plate și
2. schimbă locul altor legături transformându-le în trans (cu atomii de hidrogen pe ambele părți ale moleculei).
Transformarea din cis în trans înseamnă o moleculă mai țeapănă. De aceea grăsimile hidrogenate parțial devin solide precum untul.
Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (gândiți-vă la veșnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi)
Mă amuză și mă întristează cum descrie dr. Catherine Shanahan în cartea Deep Nutrition probabilă reacție a semințelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriți presă! Mă strângeți prea tareeee!”
În loc să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le pot aduce semințele și nucile, le transformăm în uleiuri periculoase, dar le consumăm convinși fiind că sunt produse “naturiste”.
Și aceste uleiuri trec prin nenumărate faze de dezodorizare și de înălbire.
Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pildă sunt ușor de extras la temperaturi mici, pe când cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grăsimile din ele au astfel toate condițiile să se transforme în mutanți periculoși.
Chiar și unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” conțin lipide periculoase.
Cel mai sigur este că oleaginoasele care conțin în primul rând grăsimi polinesaturate să fie consumate integrale, crude (ideal, după ce au fost hidratate și apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scăpa de anumite toxine - inhibatorii de enzime).
Ce se întâmplă cu grăsimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci când ajung în organism (putem să ne uităm la ele ca la niște bande mafiote foarte eficiente):
- enzimele din organism adună acizii grași modificați (pentru că ele asta fac - încep un proces de absorbție a hranei de îndată ce am început să mestecam) și nu mai pot scăpa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; dacă mâncăm multe grăsimi trans disfuncția celulară va fi cea care ne va omorî;
- întrerup metabolismul normal la copii într-o asemenea măsură încât simetria dinamică le este distrusă și devin disproporționați (oasele nu li se va dezvolta normal);
- afectează dezvoltarea sexuală la copii;
- odată ajunse în organism, grăsimile trans se pot reproduce; mai mult decât atât, transformă acizii grași normali în acizi grași modificați periculoși, astfel încât celulele noastre devin parțial hidrogenate;
- uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt și mai eficiente decât grăsimile trans la a transforma acizii grași normali în frați de-ai lor - de aceea li se mai spune și Mega Trans;
- femeile gravide și cele care alăptează trebuie să evite cu orice preț grăsimile periculoase, tocmai pentru că ele transformă și eventualele grăsimi bune consumate în produși periculoși - afectând astfel și mama și copilul;
- grăsimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar că tranformă acizii grași polinesaturati normali în mutanți, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc;
- există o legătură clară între grăsimile alterate și cancer (și multe alte boli grave ale generației noastre);
- MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe lângă grăsimile vegetale hidrogenate și trans. Niciun alt aliment din dieta modernă nu a fost modificat în asemenea măsură încât să fie atât de periculos, precum grăsimile de acest fel.
Să vedem pe unde găsim grăsimi nocive:
Margarina și alte creme tartinabile: untul făcut în casă și brânza de vaci de țară au fost uitate, pe nedrept, în favoarea acestora; încercați să lăsați o cutie de margarină undeva la aer și veți vedea că rezistă mult și bine în aceeași formă și că nu se va apropia nicio insectă de ea - o jucărie de plastic ar fi tratată la fel;
Dressingurile pentru salată din comerț: pe lângă apă și oțet, în majoritatea găsim ulei vegetal (oxidat), zahăr și arome sintetice - o lingură de ulei de măsline și puțin oțet balsamic reprezintă o alternativă incomparabil mai bună;
Câteva varieţăţi de lapte de orez din comerț: poate conține ulei vegetal (oxidat) în proporție foarte mare - există rețete delicioase și sănătoase de lapte de orez de casă, sau variante bio;
Unele dintre produse de post din supermarketuri: salată de vinete, iahnie de fasole, zacuscă (atenție cu ce ulei faceți zacuscă și alte conserve), chifteluțe. Conțin uleiuri vegetale (oxidate) - ele pot fi făcute acasă cu uleiuri presate la rece;
Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obținute prin extrudare, expandare și alte procedee asemănătoare. Pasta care rezultă este apoi întărită prin învelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine și râncede) care le va păstra forma și le va feri de umezeală.
Oleaginoasele prăjite (indicate sunt doar cele crude sau călite la temperaturi mici, fără adaos de grăsime): cele din comerț sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin și rânced;
Biscuiții pentru bebeluși: nu cumpărați dacă sunt trecute la ingrediente “gr Laptele, brânză, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semințelor de soia și astfel acizii grași polinesaturati se oxidează rapid și se transformă în Mega Trans;
Chiar astăzi am intrat într-o farmacie să citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachețele de biscuiți bio pentru bebeluși. Pe unul scria "untură de palmier", pe unul scria "nu conține grăsimi trans" - ceea ce nu înseamnă că nu poate conține alte grăsimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic" - adică potențial mutant organic.
Alte alimente care conțin grăsimi periculoase:
Produsele de patiserie (conțin margarină și multe E-uri periculoase);
Prăjiturelele, brioșele și biscuiții din supermarket;
Pateurile vegetale;
Gogoaşele de la colțul străzii prăjite la nesfârșit în același ulei nociv;
Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prăjiți sunt folosite de nenumărate ori și devin atât de toxice și de degradate încât nu mai pot fi folosite nici măcar drept combustibil;
Crackersii și chipsurile de tot felul, acceptate doar dacă se specifică: ulei de măsline, cocos, untură de palmier, unt, din lista grăsimilor permise; în orice caz, biscuiții făcuți în casă sunt de preferat, pentru că astfel controlați și restul ingredientelor precum îndulcitorii, aromele etc.
Nu se includ la grăsimi periculoase:
Grăsimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura. Datorită formei lor, oxigenul nu are pe unde să intre nici măcar la temperaturi mari.
Grăsimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de măsline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia - doar o singură moleculă de oxigen se poate strecura în ele, însă nu cu ușurință, ceea ce face aceste grăsimi potrivite pentru gătit și la temperaturi mai mari.
Până de curând, grăsimile saturate (în special de la animale), erau băgate în aceeași oală cu grăsimile trans în baze de date pe care cercetătorii americani le foloseau pentru a face legătura între trendurile alimentare și boli. Acesta va fi însă un subiect abordat separat.
Sursa principală: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan
Master Cleanse (dieta cu limonadă): ce trebuie să știți înainte de a o începe
Pentru că tot mai multă lume mă întreabă ce este Master Cleanse, în ce anume constă, și mai ales ce anume trebuie făcut, m-am gândit că ar fi bine să va dau toate detaliile necesare urmării ei în modul cel mai corect.
Master Cleanse este un program de purificare a organismului, inventat de Standley Burroughs în 1941, și de atunci până în zilele noastre este cel mai promovat, practicat și eficient program de detoxifiere a organismului, ce constă în a bea doar limonadă pe o perioadă de minim 10 zile, max. 40 zile. Dar haide-ți s-o luăm de la început.
Programul constă în 3 faze.
În ultima seară se bea un ceai laxativ de plante cu jumătate de oră înainte de a merge la culcare.Dimineață se începe programul Master Cleanse propiuzis.
Nu se fumează, nu se bea alcool sau cafea!
Nu se iau suplimente și medicamente de nici un fel!
Dimineață pe stomacul gol se bea 1 litru de apa călduță în care s-au turnat 2 linguri de sare de mare neiodate. Nu încercați s-o înlocuiți cu un alt fel de sare!
Aveți grijă că în următoarea oră să nu aveți nimic de făcut, și baia să nu fie ocupată. Pentru persoanele care nu vor putea să bea această băutură-care, fiind vorba între noi, are un gust oribil-pot consumă și un alt ceai laxativ din plante medicinale.
Se așteaptă o jumătate de oră după care se poate consumă limonadă.
2 lg zeamă de lămâie stors proaspăt (bio)
2 lg sirop de arțar-grad B
1/10 lg piper cayane
Toate ingredientele se amestecă bine și se bea.
Pe parcursul unei zile se consum între 6 și 12 pahare de limonadă.
Pe lângă limonadă se bea zilnic apa plată de preferința de izvor sau apa filtrată.
În nici un caz nu se consumă apa de la robinet cu clor sau orice alt fel de băutură!
Un pahar de limonadă are în jur de 100 calorii.
Seară se bea din nou un ceai laxativ de plante medicinale cu o jumătate de oră înainte de culcare.
Următoarele zile care vor urmă până la ieșirea din program, se vor repetă cele de mai sus din ziua întâi.
Ziua I -Se bea doar apa și suc de portocale proaspăt stors.
Ziua II -Scucuri proaspete de fructe și legume.
Ziua III -Sucuri proaspete și salată.
Ziua IV-Se pot consumă din nou alimente
Atenţie!
Această este în primul rând o cură de purificare și de reeducare a organismului. Ideea este că după această cură să încercați să mâncați sănătos și să nu mai reveniți la vechile obiceiuri alimentare nesănătoase. Este recomandabil să țineți cură de 4x pe an, dar nu mai mult de 10 zile, dar nici mai puțin.
Primele 2-3 zile pot fi de-a dpretul brutale, senzație de foame continuă, migrene, frisoane, oboseală (la mine s-au manifestat în prima cură), dar este normal. Nu este cazul să va speriați și nici să va faceți griji. Țineți cont că în această perioadă privați corpul de „doguri“. Începând cu ziua a patra, lucrurile se schimbă radical. Durerile de cap trec, la fel și senzația de foame. Veți începe să va simțiți tot mai plini de energie, mai fericiți și împliniți!
În sfârșit nefumător! Metoda ușoară a lui Allen Carr (eBook)
Allen Carr, de profesie contabil, fost fumător de până la 100 de ţigări pe zi, a încercat de nenumărate ori, zadarnic, să se lase de fumat. În 1983, a descoperit „metoda uşoară” care-i poartă astăzi numele. A înfiinţat o reţea internaţională de clinici „Allen Carr” pentru vindecarea de dependență a fumătorilor, a extins „metoda uşoară” la alte dependențe (de alcool, de mâncare etc.), a publicat cărţi, traduse ulterior în peste 20 limbi, însoțite adesea de versiuni video, audio sau CD-ROM. Printre bestseller-urile sale se numără și această carte (Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking), vândută numai până în 1992 în peste 2 milioane de exemplare.
Câteva dintre beneficiile mersului pe jos
Cum să slăbim rapid și sănătos? Hrana vie este cea mai bună soluție!
Alimentația este carburantul zilnic necesar pentru o activitate zilnică la potențialul optim dar și pentru o reconstrucție optimă a sitemului interior. Tot ce se pierde din uzură de zi cu zi, trebuie înlocuit cu elemente nutritive naturale și compatibile cu corpul uman astfel obținând un maxim de energie și reînnoire. Învață cum să ai energie toată ziua și nu doar până la 4 dupămasa. Învață cum, ajungând de la serviciu îți poți continua ziua la un nivel de energie ridicat până seară târziu, petrecând timp calitativ cu familia, chiar și la o cină exotică de hrană vie.
Care este diferența între hrana vie (fără foc) și cea care a fost gătită la foc? Simplu. Una este vie, și cealaltă este moartă. Hrana procesată termic își pierde majoritatea enzimelor, vitaminelor și proprietăților energetice. Hrana moartă îți va consuma enzimele tale pentru a fi digerată și îți dă doar iluzia că te-ai săturat din cauza volumului introdus în stomac, însă după 2 ore ți se face foame din nou. Cu cât mâncăm mai multă mâncare procesată la foc, cu atât devenim mai flămânzi, pentru că celulele noastre nu primesc nutrienți de calitate, instalându-se o stare de foame cronică. Cei care consumă hrană vie nu mai au aceste senzații. Dimpotrivă, câteodată poți fi satisfăcut și doar de o salată pe zi. Hrana vie este foarte variată, echilibrată și ne furnizează energie binefăcătoare și vindecătoare de care avem nevoie. Acesta nu îngrășa, dimpotrivă te ajută să-ți echilibrezi greutatea. Este soluția cea mai bună împotrivă bolilor secolului care sunt într-o erupție continuă pe tot globul. Mâncarea este deteriorată, alterată chimic și modificată genetic, deci să nu ne mirăm că populația este din ce în ce mai bolnavă și chiar și copiii noștri sunt ținta unei industrii necruțătoare care după ce i-a “îndopat” cu toxine, îi predă instituțiilor medicale și farmaciilor.
Zahărul
Este otravă secolului, pe lângă faptul că îngrășă, acesta acidifică corpul și pornește un proces de degradare celulară care duce la boli și îmbătrânire prematură. Corpul uman poate gestiona cu succes 15 grame de zahăr procesat pe zi. Dietă modernă oferă și 200 de grame de zahăr procesat la o masă. Zahărul procesat este mascat în sosuri, băuturi și celelalte alimente. Prin anii 1800 consumul de zahăr procesat era de 5 kilograme pe persoană, pe an. Astăzi este de mai mult de 60 de kilograme pe persoană pe an!
Trebuie menționat însă, că această afirmație este adevărată doar pentru zahărul procesat. Fructele conțin zaharuri care ne sunt benefice (aproape în orice cantitate) și ne furnizează o sursă de energie optimă.
Iată câteva rețete rapide gustoase și sănătoase:
1.SalateSalata Cris
Pentru 2 persoane:
- O salată verde – spălată bine, frunză cu frunză
- Un fir de ceapă verde (sau o ceapă mică uscată) – tăiată mai mare
- Sare (de mare sau Himalaya) - după gust
- Ulei de măsline presat la rece – după gust
- Se amestecă și se plasează pe două farfurii
- Un morcov ras fin (câte jumătate la fiecare farfurie)
- Un avocado tăiat feliuțe (câte jumătate la fiecare farfurie)
- O ridiche tăiată bucățele (câte o ridiche la fiecare farfurie)
- Câte o ciupercă (crudă) curățată bine și tăiată feliuțe
- Câteva fire de mărar
- Piper multicolor măcinat – după gust
2.Supe
Supa de morcovi si avocado
- 3 morcovi
- 2 cupe de apă
- 2 avocado
- 1 cățel de usturoi
- 2 lingurițe ghimbir proaspăt răzuit
- 1 linguriță zeamă de lamiae
- 1 linguriță curry
- ½ linguriță chimen pudră
- ½ linguriță sare
- ¼ linguriță boia iute
- ¼ linguriță piper măcinat
3.Paste
Paste cu alune de pădure
- 2 cupe de alune de pădure înmuiate
- 1 legătură pătrunjel tocat mărunt
- 4 bețe țelină apio tocate
- 2 linguri ulei măsline
- 2 linguri zeamă de lămâie
- 2 lingurițe sare
- vârf de cuțit de boia iute
- vârf de cuțit de nucșoară
Se servește cu un sortiment de legume tăiate (morcovi, castraveți, roșii, broccoli, conopidă, ardei roșu sau galben).
4.Desert
Spumă de ciocolată sau roșcove
Pentru 2 persoane:
- 4 linguri de târâțe de psyllium
- 2 linguri miere
- 1 cupă apă
- 6 – 8 linguri pudră de cacao bio sau roșcove
Uleiurile în alimentaţie
În România, uleiul cel mai des folosit provine din semințele de floarea-soarelui. În paginile anterioare am arătat efectele acidului linolic, care reprezintă 70% din acizii grași conținuți în acest ulei. Există însă multe posibilități de a obține o masă gustoasă fără uleiuri rafinate, a căror utilizare se recomandă a fi redusă la minimum.
Trebuie să ne obișnuim să consumăm grăsimile în forma lor naturală, adecvată necesităților organismului, pentru a nu dezechilibra procesele extrem de sensibile ale corpului. Cerealele integrale, nucile, alunele și semințele care nu sunt modificate de procesele moderne de rafinare, precum și fructele care conțin uleiuri (avocado și măsline), împreună cu vegetalele furnizează un aport mai mult decât suficient din diferitele grăsimi de care organismul are nevoie.
Câteva cuvinte despre folosirea uleiului la prăjire:
Prăjirea produselor alimentare în ulei, untură, unt sau margarină are efecte dăunătoare. Uleiurile și grăsimile încălzite suferă procesul de autooxidare, iar intensitatea autooxidării e proporțională cu gradul nesaturării grăsimilor și cu prezența ori cu lipsa substanțelor care favorizează sau care frânează oxidarea. S-a constatat că grăsimea animală suferă mai repede autooxidarea decât uleiurile de origine vegetală, chiar dacă grăsimile animale sunt saturate. Aceasta se datorează lipsei antioxidanților naturali în grăsimea animală.
La încălzirea uleiurilor, alterările termooxidative cele mai mari au loc cu grăsimile polinesaturate. Astfel, un acid gras de trei ori nesaturat, adică cu 3 duble legături, suferă procesul autooxidării de 10.000 de ori mai ușor decât un acid gras mononesaturat. În urma încălzirii uleiurilor și a grăsimilor la temperaturi înalte, iau naștere: peroxizi, aldehide, cetone, hidroperoxizi, polimeri și monomeri ciclici. Toate aceste substanțe au efecte toxice. Dacă expunem grăsimi saturate și polinesaturate, untul și uleiul de floarea-soarelui, la o temperatură de 1700 C, compoziția lor se schimbă într-atât, încât, dacă se folosesc pentru hrana animalelor de laborator, produc leziuni hepatice. Dacă încălzim grăsimile animale, uleiurile cu grăsimi polinesaturate și chiar cele cu grăsimi mononesaturate, pentru un timp mai îndelungat, la 1800 C , animalele hrănite cu aceste grăsimi vor prezenta tulburări hepatice severe.
Acizii grași peroxidați din grăsimile încălzite atacă și sistemul circulator, putând determina leziuni miocardice și leziuni ale pereților arteriali. Deoarece, în cursul proceselor de fabricare, majoritatea uleiurilor sunt încălzite la 2200 C și apoi încă o dată, în cursul procesului de prăjire al alimentelor, vă puteți da seama câte substanțe nocive se dezvoltă; de aceea, recomandăm cu insistență să nu pregătiți nimic prin prăjire.
Nefiind suficient informate, unele gospodine pregătesc chiftelele vegetariene, prăjindu-le în ulei, considerând că au făcut un mare pas înainte pe calea unei alimentații sănătoase! Când cineva se decide să gătească sănătos, trebuie să evite orice prăjire a alimentelor. Aceasta nu înseamnă că hrana nu va mai avea un gust plăcut, ci faptul că obiceiurile moștenite și cultivate poate de decenii trebuie regândite și înlocuite, în mod conștient, cu metode sănătoase de gătit. Nu trebuie să ne cramponăm cu îndărătnicie de gusturile cu care am fost obișnuiți, ci să descoperim gusturile naturale, nealterate, pe care să le acceptăm și care, foarte curând, vor fi prețuite. Se spune că cel înțelept mănâncă și cu capul, cu rațiunea, nu numai cu limba!
Cei care, la început, nu pot renunța așa de ușor la ulei trebuie să consume cât mai puțin, preferând uleiurile presate la rece, care sunt cel mai puțin expuse la încălzire, în timpul extragerii și al rafinării. Amintim că un ulei presat la rece e tulbure și nu rezistă la păstrare îndelungată. Din acest motiv, înainte de a fi pus în comerț, uleiul respectiv, deși presat la rece, așa cum scrie pe etichetă, este rafinat și, din păcate, această rafinare nu se poate face fără încălzire.
Ar trebui să preferăm uleiurile care conțin mai mulți acizi grași mononesaturați, de exemplu uleiul de măsline, deoarece acizii grași mononesaturați se alterează cel mai greu sub acțiunea căldurii. Deși creșterea consumului de uleiuri polinesaturate a dus lascăderea colesterolemiei și a aterosclerozei, ea s-a însoțit însă de o creștere a mortalității prin boli nevasculare, de exemplu, cancer, litiază biliară, precum și de o scădere a duratei de viață. Probabil că toate acestea se datorează peroxidării grăsimilor nesaturate. Peroxidarea e facilitată de faptul că moleculele polinesaturate sunt instabile. Cu cât o moleculă are mai multe duble legături, cu atât peroxidarea intervine mai ușor.
În alimentația sănătoasă, naturală, formarea radicalilor liberi e împiedicată în mare măsură datorită antioxidanților naturali, care se găsesc în alimentele respective. Într-o alimentație nerafinată, există un echilibru natural între antioxidanți (vitaminele A și E, de exemplu) și cantitatea de grăsimi polinesaturate. Dezechilibrul între grăsimile polinesaturate și antioxidanți duce la creșterea formării de radicali liberi, cu consecințele lor dăunătoare, ca accelerarea proceselor de îmbătrânire, înmulțirea fenomenelor inflamatorii, apariția neoplaziilor, tulburările hepatice și ateroscleroza.
Din nefericire, metodele moderne de preparare a produselor alimentare îndepărtează adesea acizii grași importanți și antioxidanții atât de necesari, care se găsesc în alimente, lipsind organismul de acești nutrienți esențiali.
De exemplu, în procesele de măcinare și de rafinare, din cereale se îndepărtează germenele, uleiurile esențiale și vitaminele liposolubile, care acționează ca antioxidanți și care, în cereale, se găsesc în proporții biologice perfecte. Această sustragere e compensată prin adaosul unor cantități mari de uleiuri și de grăsimi, în asociații disproporționate.
Pentru a exemplifica, amintim că necesarul zilnic de vitamina E, care este de 10 mg, crește de 200 de ori când alimentelor li se adaugă grăsimi polinesaturate. Mă îndoiesc că vreun regim alimentar ar putea satisface această enormă nevoie suplimentară. Atunci nu ne surprinde că bolile degenerative, în emisfera apuseană, sunt atât de frecvente.
Alimentația naturală, căreia nu i s-au sustras componentele vitale, furnizează toate grăsimile esențiale, într-o proporție fiziologică. Ea poate fi recomandată fără rezerve.
Iminenta pandemie de boli cardiovasculare
În ultimii 30 de ani, în unele țări apusene, mortalitatea prin boli cardiovasculare a scăzut, în timp ce, în țările în curs de dezvoltare, s-a observat o creștere substanțială. În deceniile viitoare, morbiditatea prematură și mortalitatea prin afecțiuni cardiovasculare se va dubla, și 80% dintre victime vor fi în țările în curs de dezvoltare. Cu excepția unor țări situate în sudul Saharei, toate regiunile globului prezintă o creștere marcantă a mortalității prin infarct miocardic. Între anii 1990 și 2000, rata infarctelor, în țările care au aparținut lagărului socialist, a crescut cu 32% la bărbați și cu 18% la femei.
În aceeași perioadă, în China, a crescut cu 21% la bărbați și cu 9% la femei; iar în celelalte țări asiatice, frecvența infarctelor de miocard a crescut cu 21% la bărbați și cu 15% la femei. Creșterea numărului bolilor cardiovasculare în țările în curs de dezvoltare e consecința a cel puțin trei factori:
- în primul rând, scăderea mortalității prin boli infecțioase și creșterea duratei de viață, cu un număr din ce în ce mai mare de persoane care ating vârsta mijlocie;
- în al doilea rând, modificările stilului de viață, legate de urbanizare și de industrializare;
- în al treilea rând, o susceptibilitate specială a populațiilor respective.
Globalizarea producției de alimente și a comerțului a permis accesul la uleiuri și la grăsimi ieftine, crescând consumul alimentelor bogate în energie, dar sărace în fibre și în micronutrienți.
O altă caracteristică a schimbărilor nutriționale este trecerea de la proteine vegetale la proteine animale, creșterea marcantă a consumului de glucide rafinate, făină albă și dulciuri, cu consecința inevitabilă a obezității. Aceste schimbări au loc în prezent chiar și în cadrul populațiilor cu un venit mic și sunt accelerate de urbanizare. Studiile efectuate în Brazilia, între anii 1974 și 1989, arată creșterea frecvenței obezității, de la 21% la 33%. În China, în centrele urbane, consumul de grăsimi depășește 30% din aportul energetic total, în timp ce, în zonele rurale, este între 14 și 19%. Tot în China, în centrele urbane, predomină activitățile sedentare, iar în rândul populației cu venituri mari și mijlocii, obezitatea se întâlnește foarte des.
Din nefericire, în toate țările în curs de dezvoltare crește și consumul de tutun, în timp ce, în majoritatea țărilor apusene, tendința este inversă.
În India, mortalitatea din cauza tutunului, care în anul 1990 era de 1%, în anul 2020 va ajunge 13%. În țările care au aparținut lagărului comunist, mortalitatea produsă direct de tutun va crește de la 14% la 23%. În anul 2025, în China, numai tutunul va produce, anual, peste 2 milioane de decese.
Progresele incontestabile realizate de știința medicală au dat multora o falsă senzație de siguranță, în sensul că majoritatea problemelor de sănătate se rezolvă cu medicamente și cu ajutorul aparaturii medicale sofisticate. Deci, poate singurul lucru pe care trebuie să-l fac este de a mă îngriji de o asigurare medicală cât mai cuprinzătoare, iar în rest pot trăi liniștit ca până acum, așa cum au trăit părinții și bunicii.
Un studiu efectuat recent a arătat că 71% din populația Uniunii Europene consideră că se alimentează absolut sănătos și că nu e nevoie de nici o schimbare în modul de alimentație și în stilul de viață. Această satisfacție, în ceea ce privește modul de alimentație, nu e împărtășită de nutriționiști care, cu eforturi mari, dar cu rezultate mici, încearcă să schimbe obiceiurile alimentare ale populației. Cei mai dispuși de a îmbunătăți modul de alimentație sunt finlandezii – 46% din populație recunoaște nevoia unei schimbări, și aceasta nu fără nici un motiv. Consumul mare de produse lactate, de carne și de cafea, alături de fumat, a făcut ca Finlanda să fie una dintre țările cu cele mai multe cazuri de infarct miocardic. Se pare că finlandezii încep să înțeleagă nevoia schimbării.
Cei mai convinși că tot ceea ce fac este bine sunt frații noștri italieni: 83% dintre ei consideră că nu e nevoie de nici o schimbare și că „la dolce vita” își poate urma cursul normal. Se pare că noi, latinii, ținem neapărat să învățăm din proprie experiență care, uneori, costă foarte mult!
Realitatea e că, dintre principalele opt cauze de mortalitate din țările dezvoltate, surplusul ponderal e implicat în cel puțin patru dintre cauze: boala coronariană, cancerul, accidentele vasculare cerebrale și diabetul. Studiind factorii care reglează consumul de alimente, nutriționiștii au constatat că densitatea energetică, adică conținutul în calorii, reprezintă un factor deosebit de important.
În același timp, s-a observat că oamenii tind să consume mai degrabă aceeași cantitate sau același volum de alimente decât de calorii. Reducerea densității energetice a alimentelor ar putea constitui un factor important în prevenirea și în tratamentul obezității. Vegetalele și fructele crude au, în mod natural, o densitate energetică mică, datorită conținutului lor mare de apă. Densitatea energetică e redusă și de prezența fibrelor, a amidonului rezistent și a gumelor. Însă intervine ceva – alimentele cu o densitate mare sunt mai gustoase, datorită conținutului lor mare de energie, mai ales de grăsimi și de zahăr. Orice copil preferă ciocolata, nu spanacul.
De cele mai multe ori, densitatea energetică e percepută prin simțul gustului. Cu cât un aliment place mai mult, cu atât se ingerează o cantitate mai mare. Cu toții am observat că gustul zahărului și al grăsimilor aduce la tăcere semnalele normale de sațietate, ducând la un consum exagerat și la câștig în greutate. Există primejdia ca grăsimile să fie consumate într-o cantitate prea mare, deoarece nu produc senzația de sațietate în aceeași măsură ca glucidele și proteinele. Între sațietate și densitatea energetică este o relație inversă.
Într-un studiu asupra a 38 de alimente, s-a căutat să se determine rata senzației de sațietate după ingestia unor porții ce conțineau același număr de calorii, adică 240 de calorii. Cantitatea aceasta de energie poate fi furnizată de 38 g de arahide, 45 g de ciocolată, 625 g de portocale sau 1 kg și ceva de spanac fiert. Alimentele cu o densitate energetică scăzută, zarzavaturi, fructe, cartofi, au produs o senzație de sațietate mai mare decât ciocolata, dulciurile și prăjiturile.
În condițiile unei alimentații fără restricții, oamenii tind să consume o greutate sau un volum fix de alimente. Dacă hrana se deosebește în densitate energetică, atunci vor exista deosebiri între consumul zilnic de energie. De fapt, principalul mecanism al organismului de reglare a aportului energetic constă în a schimba densitatea energetică a alimentelor. Copiii, adolescenții și adulții tineri consumă alimente mai bogate în energie, în timp ce vârstnicii reduc ingestia de energie, consumând mai mult cereale, zarzavaturi și fructe. Să nu uităm că, în realitate, la toate vârstele există tendința de a consuma mai multă energie decât ar avea nevoie organismul.
Dacă ciocolata și arahidele furnizează 5-6 kcal/g, iar hamburgerul și cartofii prăjiți, 3-4 kcal/g, majoritatea vegetalelor conțin o cantitate mică de energie, oferind mai puțin de 0,5 kcal/g. Ca o regulă generală, alimentele bogate în energie sunt gustoase, însă NU sățioase, în timp ce hrana cu o densitate energetică mică produce o mai mare senzație de sațietate.
Un studiu efectuat cu militari americani a arătat că preferințele alimentare creșteau în funcție de densitatea energetică a alimentelor. Din acest motiv, în tratamentul obezității e nevoie mai întâi de o discuție cu persoana în cauză, pentru a arăta că nu gustul cu care s-a obișnuit trebuie să fie principalul criteriu în alegerea alimentelor.
Cel puțin la început, alimentele cu un conținut mai mare în fibre și în apă s-ar putea să nu fie atât de gustoase ca acelea bogate în zahăr și în grăsimi. Acesta e motivul pentru care cei care nu recurg și la voință renunță după câteva zile la schimbările care ar fi atât de necesare. ªi e păcat, pentru că gusturile noastre se schimbă în câteva săptămâni, iar eforturile inițiale vor fi răsplătite nu numai prin revenirea la o greutate normală, ci și prin satisfacții culinare.
Dar mai există un aspect. Fenolii, flavonoidele, izoflavonele, terpenele, glucosinolatele și alți compuși, care se găsesc în hrana zilnică, au proprietăți antioxidante și anticancerigene. Chimioprofilaxia, oferită de acțiunea biologică a unor substanțe care se găsesc în crucifere (varză, conopidă, broccoli), vegetalele verzi, soia și fructele (în special citricele) joacă un rol important în prevenirea bolilor cronice. Unora nu le plac produsele vegetale și pentru faptul că substanțele amintite au un gust mai neobișnuit, ceva mai amărui sau mai astringent. Gândiți-vă la grepfrut!
Există trei categorii de agenți chimioprotectori împotriva cancerului:
- substanțe care blochează activitatea metabolică a carcinogenelor;
- substanțe care previn formarea de carcinogene din precursori;
- substanțe care suprimă neoplazia în celulele expuse în prealabil la carcinogene.
Principala funcție a hranei este aceea de a furniza nutrienți; a doua funcție privește atributele senzoriale (gust și arome); iar a treia funcție, independentă de primele două, este aceea de a preveni bolile la nivelul molecular. Creatorul S-a îngrijit ca alimentația vegetariană să satisfacă cerințele organismului uman. Cei care ani de-a rândul nu consumă absolut nimic de origine animală e bine să-și determine concentrația vitaminei B12.
Exercitarea voinței și puțină înțelepciune sunt necesare și în îngrijirea sănătății.