vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta slăbit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta slăbit. Afișați toate postările
SfatFarma logo marți, iunie 12, 2018

Grăsimile periculoase cotidiene


grasimile periculoase

 În foarte multe produse procesate există câteva tipuri de grăsimi incredibil de nocive, de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
 
 Vestea proastă este că fac foarte rău tuturor, inclusiv copiilor, că lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente și ignoranța și că este foarte greu să ne fermim de ele.
 
 Vestea bună este că aflați acum mai în detaliu de ele, vă veți speria și veți lua treptat măsuri. Mizez în special pe mame, care, motivate de sănătatea copilașilor lor, vor lua aminte și vor transmite aceste informații mai departe.
 
 Vorbim de grăsimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o moleculă distanță de plastic”,  și parțial hidrogenate (trans) și de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, semințe de struguri, semințe de bumbac), adică obținute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transformă într-o substanță foarte asemănătoare cu trinitrotoluenul (TNT).
 
 Grăsimile hidrogenate 
 
 Majoritatea uleiurilor vegetale folosite în alimentele procesate din comerț conțin în special grăsimi polinesaturate ce oxidează ușor.
 
 Când sunt încălzite ele se transformă în substanțe toxice, inclusiv în grăsimi trans. 
 
 Hidrogenarea transformă grăsimile polinesaturate, care în mod normal sunt lichide la temperatură camerei, într-o substanță solidă (margarină). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapiţă, râncede deja din urma procesului de extracție la temperaturi extrem de mari) ce se amestecă cu particule mici de metal (de regulă oxid de nichel). Substanță astfel obținută este prelucrată din nou la temperaturi foarte mari, i se adaugă apoi substanțe emulsionante (asemănătoare prin compoziție cu săpunul) și amidon pentru a căpăta o consistență mai plăcută. Substanța rezultată este supusă iarăși la temperaturi mari pentru a fi curățată și pentru a scăpa de mirosul neplăcut. Culoarea naturală a margarinei este gri, ea ajungând la culoarea pe care o știm cu toții, după ce este trecută și printr-un proces de albire.
 
 Cum a apărut margarina?  
 
 Pe la sfârșitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obținerea unui substitut pentru unt, cu care avea să hrănească armata și clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin și care să nu râncezească în timpul călătoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege-Mourie a descoperit că prin stoarcerea grăsimii de vită sub presiune obținea o substanță care devenea solidă atunci când era amestecată (bătută) cu lapte fără grăsime. Produsul gri, neapetisant obținut avea o strălucire perlată, astfel încât chimistul i-a dat numele de "margarine" - din grecescul margarites (perlă). Nu avea gust bun, însă era ieftin.
 
 Nu mult după aceste întâmplări, chimiștii americani au găsit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftină materie primă cu putință. Obținerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a părut prea scump și astfel au început să folosească semințe de bumbac. Micuțele semințe negre erau greu de depozitat pentru că fermentau ușor și începeau să miroase oribil. Datorită mirosului urât, chimiștii și-au dat seama că uleiul reacționa cu oxigenul și asta însemna că putea fi modificat chimic pentru nenumărate folosințe. Nu le-a luat mult timp să găsească modalitatea prin care să transforme deșeurile industriei textile în "hrană" pentru oameni.

 Grăsimile parțial hidrogenate (trans): 
 
 Grăsimi ce sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, din cauza reacțiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare.
 
 La temperaturi mari, oxidul de nichel determină atomii de hidrogen să schimbe poziția acizilor grași din lanț. În mod normal (în natură) acizii grași conțin legături într-o configurație cis (cu atomii de hidrogen de aceeași parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi.
 
 Hidrogenarea parțială în schimb face două lucruri:

1. determină unele legături cis să devină complet plate și
2. schimbă locul altor legături transformându-le în trans (cu atomii de hidrogen pe ambele părți ale moleculei).
 
 Transformarea din cis în trans înseamnă o moleculă mai țeapănă. De aceea grăsimile hidrogenate parțial devin solide precum untul.
 
 Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (gândiți-vă la veșnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi)
 
 Mă amuză și mă întristează cum descrie dr. Catherine Shanahan în cartea Deep Nutrition probabilă reacție a semințelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriți presă! Mă strângeți prea tareeee!”
 
 În loc să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le pot aduce semințele și nucile, le transformăm în uleiuri periculoase, dar le consumăm convinși fiind că sunt produse “naturiste”.
 
 Și aceste uleiuri trec prin nenumărate faze de dezodorizare și de înălbire.
 
 Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pildă sunt ușor de extras la  temperaturi mici, pe când cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grăsimile din ele au astfel toate condițiile să se transforme în mutanți periculoși.
 
 Chiar și unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” conțin lipide periculoase.
 
 Cel mai sigur este că oleaginoasele care conțin în primul rând grăsimi polinesaturate să fie consumate integrale, crude (ideal, după ce au fost hidratate și apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scăpa de anumite toxine - inhibatorii de enzime).
 
 Ce se întâmplă cu grăsimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci când ajung în organism (putem să ne uităm la ele ca la niște bande mafiote foarte eficiente):
 
- enzimele din organism adună acizii grași modificați (pentru că ele asta fac - încep un proces de absorbție a hranei de îndată ce am început să mestecam) și nu mai pot scăpa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; dacă mâncăm multe grăsimi trans disfuncția celulară va fi cea care ne va omorî;
 
- întrerup metabolismul normal la copii într-o asemenea măsură încât simetria dinamică le este distrusă și devin disproporționați (oasele nu li se va dezvolta normal);
 
-  afectează dezvoltarea sexuală la copii;
 
- odată ajunse în organism, grăsimile trans se pot reproduce; mai mult decât atât, transformă acizii grași normali în acizi grași modificați periculoși, astfel încât celulele noastre devin parțial hidrogenate;
 
- uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt și mai eficiente decât grăsimile trans la a transforma acizii grași normali în frați de-ai lor - de aceea li se mai spune și Mega Trans;
 
- femeile gravide și cele care alăptează trebuie să evite cu orice preț grăsimile periculoase, tocmai pentru că ele transformă și eventualele grăsimi bune consumate în produși periculoși - afectând astfel și mama și copilul;
 
- grăsimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar că tranformă acizii grași polinesaturati normali în mutanți, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc;
 
- există o legătură clară între grăsimile alterate și cancer (și multe alte boli grave ale generației noastre);
 
- MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe lângă grăsimile vegetale hidrogenate și trans. Niciun alt aliment din dieta modernă nu a fost modificat în asemenea măsură încât să fie atât de periculos, precum grăsimile de acest fel.
 
 Să vedem pe unde găsim grăsimi nocive:  
 
 Margarina și alte creme tartinabile: untul făcut în casă și brânza de vaci de țară au fost uitate, pe nedrept, în favoarea acestora; încercați să lăsați o cutie de margarină undeva la aer și veți vedea că rezistă mult și bine în aceeași formă și că nu se va apropia nicio insectă de ea - o jucărie de plastic ar fi tratată la fel;
 
 Dressingurile pentru salată din comerț:  pe lângă apă și oțet, în majoritatea găsim ulei vegetal (oxidat), zahăr și arome sintetice - o lingură de ulei de măsline și puțin oțet balsamic reprezintă  o alternativă incomparabil mai bună;
 
 Câteva varieţăţi de lapte de orez din comerț: poate conține ulei vegetal (oxidat) în proporție foarte mare - există rețete delicioase și sănătoase de lapte de orez de casă, sau variante bio;
 
 Unele dintre produse de post din supermarketuri: salată de vinete, iahnie de fasole, zacuscă (atenție cu ce ulei faceți zacuscă și alte conserve),  chifteluțe. Conțin uleiuri vegetale (oxidate) - ele pot fi făcute acasă cu uleiuri presate la rece;
 
 Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obținute prin extrudare, expandare și alte procedee asemănătoare. Pasta care rezultă este apoi întărită prin învelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine și râncede) care le va păstra forma și le va feri de umezeală.
 
 Oleaginoasele prăjite (indicate sunt doar cele crude sau călite la temperaturi mici, fără adaos de grăsime): cele din comerț sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin și rânced;
 
 Biscuiții pentru bebeluși: nu cumpărați dacă sunt trecute la ingrediente “gr Laptele, brânză, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semințelor de soia și astfel acizii grași polinesaturati se oxidează rapid și se transformă în Mega Trans;
 
 Chiar astăzi am intrat într-o farmacie să citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachețele de biscuiți bio pentru bebeluși. Pe unul scria "untură de palmier", pe unul scria "nu conține grăsimi trans" - ceea ce nu înseamnă că nu poate conține alte grăsimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic" - adică potențial mutant organic.
 
 Alte alimente care conțin grăsimi periculoase:
 
 Produsele de patiserie (conțin margarină și multe E-uri periculoase);
 
 Prăjiturelele, brioșele și biscuiții din supermarket;
 
 Pateurile vegetale;
 
 Gogoaşele de la colțul străzii prăjite la nesfârșit în același ulei nociv;
 
 Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prăjiți sunt folosite de nenumărate ori și devin atât de toxice și de degradate încât nu mai pot fi folosite nici măcar drept combustibil;
 
 Crackersii și chipsurile de tot felul, acceptate doar dacă se specifică: ulei de măsline, cocos, untură de palmier, unt, din lista grăsimilor permise; în orice caz, biscuiții făcuți în casă sunt de preferat, pentru că astfel controlați și restul ingredientelor precum îndulcitorii, aromele etc.
 
 Nu se includ la grăsimi periculoase: 
 
 Grăsimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura. Datorită formei lor, oxigenul nu are pe unde să intre nici măcar la temperaturi mari.
 
 Grăsimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de măsline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia - doar o singură moleculă de oxigen se poate strecura în ele, însă nu cu ușurință, ceea ce face aceste grăsimi potrivite pentru gătit și la temperaturi mai mari.
 
 Până de curând, grăsimile saturate (în special de la animale), erau băgate în aceeași oală cu grăsimile trans în baze de date pe care cercetătorii americani le foloseau pentru a face legătura între trendurile alimentare și boli. Acesta va fi însă un subiect abordat separat.

 Sursa principală: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan 




SfatFarma logo luni, aprilie 23, 2018

Master Cleanse (dieta cu limonadă): ce trebuie să știți înainte de a o începe


lamaie

    Pentru că tot mai multă lume mă întreabă ce este Master Cleanse, în ce anume constă, și mai ales ce anume trebuie făcut, m-am gândit că ar fi bine să va dau toate detaliile necesare urmării ei în modul cel mai corect. 
  
    Master Cleanse este un program de purificare a organismului, inventat de Standley Burroughs în 1941, și de atunci până în zilele noastre este cel mai promovat, practicat și eficient program de detoxifiere a organismului, ce constă în a bea doar limonadă pe o perioadă de  minim 10 zile, max. 40 zile. Dar haide-ți s-o luăm de la început. 
  
  
    Programul constă în 3 faze. 
    Faza I   -  Pregătirea
    Cu 7 zile înainte de începerea programului efectiv, se renunță cu desăvârșire la produsele de proveniența animală (carne, ouă, lactate)-asta pentru cei ce nu sunt deja la o dietă vegana sau raw-vegana.-ultimile 2 zile se consumă doar sucuri de fructe și legume proaspăt preparate ( de proveniența bio) înlăturându-se hrană solidă pentru a acomoda stomacul și a-l face să se obijnuiască fără hrană  solidă. 
  
  
    În ultima seară se bea un ceai laxativ de plante cu jumătate de oră înainte de a merge la culcare.Dimineață se începe programul Master Cleanse propiuzis. 
    Avertisment!
    Pe toată perioadă programului nu se consumă altceva decât cele de mai jos, altfel, cură nu va avea efectul dorit! 
  
 Nu se fumează, nu se bea alcool sau cafea! 
  
 Nu se iau suplimente și medicamente de nici un fel! 

    Faza II - Programul de detoxifiere Master Cleanse
    Ziua I   
  
    Dimineață pe stomacul gol se bea 1 litru de apa călduță în care s-au turnat 2 linguri  de sare de mare neiodate. Nu încercați s-o înlocuiți cu un alt fel de sare! 
  
    Aveți grijă că în următoarea oră să nu aveți nimic de făcut, și baia să nu fie ocupată. Pentru persoanele care nu vor putea să bea această băutură-care, fiind vorba între noi, are un gust oribil-pot consumă și un alt ceai laxativ din plante medicinale. 
  
    Se așteaptă o jumătate de oră după care se poate  consumă limonadă. 
    Reţetă:    250ml apa de izvor sau apa filtrată 
  
                 2 lg zeamă de lămâie stors proaspăt (bio) 
  
                 2 lg sirop de arțar-grad B 
  
                1/10 lg piper cayane 
  
 Toate ingredientele se amestecă bine și se bea.  
  
 Pe parcursul unei zile se consum  între 6 și 12 pahare de limonadă. 
  
 Pe lângă limonadă se bea zilnic apa plată de preferința de izvor sau apa filtrată. 
  
 În nici un caz nu se consumă apa de la robinet cu clor sau orice alt fel de băutură! 
  
 Un pahar de limonadă are în jur de 100 calorii. 
  
 Seară se bea din nou un ceai laxativ de plante medicinale cu o jumătate de oră înainte de culcare.  
  
  
 Următoarele zile care vor urmă până la ieșirea din program, se vor repetă cele de mai sus din ziua întâi. 
    Faza III  - Ieşirea     

 Se încetează consumul de ceai laxativ și limonadă! 
  
  
 Ziua I   -Se bea doar apa și suc de portocale proaspăt stors. 
  
  
 Ziua II  -Scucuri proaspete de fructe și legume. 
  
  
 Ziua III -Sucuri proaspete și salată. 
  
  
 Ziua IV-Se pot consumă din nou alimente 
  
  
      Atenţie!
    Pe parcursul curei pe lângă detoxifierea organismului, va apărea inevitabil și o scădere în greutate de 5-10kg în funcție de gradul de toxicitate a fiecăruia ( toxinele depozitate sub formă de strat adipos). 

    Această este în primul rând o cură de purificare și de reeducare a organismului. Ideea este că după această cură să încercați să mâncați sănătos și să nu mai reveniți la vechile obiceiuri alimentare nesănătoase. Este recomandabil să țineți cură de 4x pe an, dar nu mai mult de  10 zile, dar nici mai puțin.  

    Primele 2-3 zile pot fi de-a dpretul brutale,  senzație de foame continuă, migrene, frisoane, oboseală (la mine s-au manifestat în prima cură), dar este normal. Nu este cazul să va speriați și nici să va faceți griji. Țineți cont că în această perioadă privați corpul de „doguri“. Începând cu ziua a patra, lucrurile se schimbă radical. Durerile de cap trec, la fel și senzația de foame. Veți începe să va simțiți tot mai plini de energie, mai fericiți și împliniți! 




SfatFarma logo joi, martie 01, 2018

În sfârșit nefumător! Metoda ușoară a lui Allen Carr (eBook)



Allen Carr, de profesie contabil, fost fumător de până la 100 de ţigări pe zi, a încercat de nenumărate ori, zadarnic, să se lase de fumat. În 1983, a descoperit „metoda uşoară” care-i poartă astăzi numele. A înfiinţat o reţea internaţională de clinici „Allen Carr” pentru vindecarea de dependență a fumătorilor, a extins „metoda uşoară” la alte dependențe (de alcool, de mâncare etc.), a publicat cărţi, traduse ulterior în peste 20 limbi, însoțite adesea de versiuni video, audio sau CD-ROM. Printre bestseller-urile sale se numără și această carte (Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking), vândută numai până în 1992 în peste 2 milioane de exemplare.

Cartea merită citită! O puteţi achiziţiona de aici:

Metoda Allen Carr constă în sesiuni de terapie de grup anti-fumat, la finalul cărora pleci nefumător. Asta pentru că metoda Allen Carr se bazează pe argumente logice și de bun simț, prin intermediul cărora se înlătură complet dorința de a mai fuma, lucrul cu care fumătorii se luptă cel mai mult atunci când încearcă să se lase fumat pe cont propriu. Nu vorbim despre orori sau despre motivele pentru care îți dorești să te lași de fumat, ci atacăm acele motive din pricina cărora fumezi (de exemplu: fumez ca sa mă concentrez, ca să mă calmez, ca să mă recompensez etc.). În plus, metoda Allen Carr funcționează pentru orice fumător, indiferent dacă are la activ 2 ani de fumat sau 30 și indiferent dacă fumează 5 țigări pe zi sau 5 pachete. Cum facem asta? Înlăturând temerile care-i țin captivi pe fumători: Cum să mă bucur de o reușită fără țigări? Cum sa ies în oraș fără să fumez? Cum să mă calmez fără tutun? Cum să depășesc un moment greu fără țigări? Metoda Allen Carr reușește să reducă la tăcere toate aceste spaime și, mai mult decât atât, dă încredere, astfel încât cei care vin la terapie pleacă la final lipsiți de griji și încântați de reușită.
Cei interesați pun deseori întrebarea: Și cu sevrajul cum rămâne? Vestea bună e că sevrajul  fizic nu e nici pe departe atât de grav precum se crede. De fapt, simptomele sunt atât de ușoare, încât mulți fumători nici nu-și dau seama că sunt dependenți. Ceea ce totuși simt fumătorii atunci când încearcă să se lase de fumat folosind adjuvanți sau doar propria voință este frustrarea provocată de iluzia renunțării la „un prieten drag”. Metoda Allen Carr oferă fumătorilor starea mentală adecvată pentru a se simți eliberați. Iar când mentalul este puternic, sevrajul fizic nu reprezintă o problemă. Metoda Allen Carr nu apelează la adjuvanți sau trucuri. Nu se folosesc: plasturi, gume cu nicotină, pastile, spray-uri nazale, inhalatoare, ace, fotografii șocante sau anumite medicamente. E nevoie doar de rațiune.

Iată și câteva mărturii convingătoare ale unor celebrități care s-au vindecat de dependența de tutun prin aplicarea metodei prezentate în cartea lui Allen Carr, pe care am postat-o pentru voi mai jos, și pe care vă îndemn s-o citiți, fie că sunteți fumători, fie că aveți pe cineva drag care este.

„A fost cu adevărat o revelație și m-a eliberat de sclavie pe loc. A fost chiar ușor să mă las, iar experiența în sine a fost nesperat de plăcută”. ANTHONY HOPKINS

„Programul Allen Carr - Metoda ușoară de a renunța la fumat - a fost pentru mine o minune. A reușit să încheie 30 de ani de fumat”. ANJELICA HUSTON

„Tipul e foarte tare! Nu mai fumez de un an și jumătate”. ASHTON KUTCHER

„Gradul de satisfacție după lăsatul de fumat e atât de mare, încât în unele momente, când toate par să-mi meargă prost, mă liniștesc spunându-mi: măcar m-am lăsat de fumat!” MARIUS VINTILĂ




SfatFarma logo joi, ianuarie 18, 2018

Câteva dintre beneficiile mersului pe jos


Corpul uman este făcut pentru a merge. S-a constatat că un mers în ritm normal timp de 30 de minute are un impact enorm asupra stării noastre de sănătate. Iată ce au relevat studiile științifice privind beneficiile mersului pe jos:


- O plimbare de o jumătate de oră pe zi reduce cu până la 70% riscul de diabet, mai ales la persoanele trecute de 60 de ani, și cu 25% riscul unui atac cerebral.
- Mersul pe jos reduce hipertensiunea arterială. O singură plimbare de 30 de minute poate reduce tensiunea cu 5 puncte în ziua respectivă.
- Corpul uman conține cca 150.000 km de vase de sânge. Acestea vor rămâne suple și sănătoase multă vreme dacă ne facem un obicei să mergem pe jos.
- Mersul pe jos regulat reduce cu 50% riscul de a face un cancer de sân, de prostată, de colon.
- Întregul organism funcționează mai bine atunci când mergem: rezistă mai bine la boli și se vindecă mai repede. 
- Mersul pe jos previne depresiile, iar cei care le au deja își pot ameliora starea făcând plimbări zilnice în aer liber. Într-un studiu în acest sens, s-a constatat că persoanele care au luat medicamente antidepresive și au mers pe jos au avut rezultate mai bune decât cei care doar au luat medicamente, iar depresivii care nu au luat deloc medicamente dar au mers pe jos în fiecare zi timp de un an au revenit la normal. Explicația? Atunci când mergem, corpul produce niște substanțe neurochimice numite endorfine, care ne dau o stare de bine.
- Mersul pe jos activează sistemul circulator și întărește inima.
- Când mergem pe jos, circulația sanguină se accelerează și detoxifierea se produce mai repede.
- Mersul pe jos combate obezitatea. Grașii care renunță la comoditatea automobilului sau la lenevitul în fața televizorului pot scăpa de 10 kg într-un an, fără a mai trece prin tortura unei diete.
- Mersul pe jos reduce semnificativ riscul formării de cheaguri de sânge (tromboză) și varice.
- Persoanele care obișnuiesc să meargă pe jos sunt cu 50% mai puțin predispuse la răceli.
- Mersul pe jos este o alegere mult mai bună decât medicația specifică, dacă trebuie să ne reducem nivelul colesterolului rău (HDL).
- Mersul pe jos diminuează considerabil osteoporoza și riscul fracturilor de șold.
- De regulă, plimbăreții nu fac pietre la rinichi, așa că vor fi scutiți de calvarul unei operații chirurgicale.

Prin urmare, mersul pe jos timp de o jumătate de oră este cea mai bună alegere, dacă vrem să rămânem sănătoși până la adânci bătrânețe. Iar vestea cea bună este că putem împărți cele 30 de minute fie în două reprize de câte 15 minute, fie în trei, de câte 10 minute. Beneficiile rămân: ne simțim bine, ne menținem sănătoși, ne vindecăm mai repede și... nu în ultimul rând, gratis. Mergând pe jos zi de zi, adăugăm ani vieții noastre pe acest pământ. Am fost creați pentru mersul pe jos. Și să mai reținem că principalele punctele de acupunctură se află în talpa piciorului.




SfatFarma logo duminică, august 27, 2017

Cum să slăbim rapid și sănătos? Hrana vie este cea mai bună soluție!


hrana vie

    Alimentația este carburantul zilnic necesar pentru o activitate zilnică la potențialul optim dar și pentru o reconstrucție optimă a sitemului interior. Tot ce se pierde din uzură de zi cu zi, trebuie înlocuit cu elemente nutritive naturale și compatibile cu corpul uman astfel obținând un maxim de energie și reînnoire. Învață cum să ai energie toată ziua și nu doar până la 4 dupămasa. Învață cum, ajungând de la serviciu îți poți continua ziua la un nivel de energie ridicat până seară târziu, petrecând timp calitativ cu familia, chiar și la o cină exotică de hrană vie.

    Care este diferența între hrana vie (fără foc) și cea care a fost gătită la foc? Simplu. Una este vie, și cealaltă este moartă. Hrana procesată termic își pierde majoritatea enzimelor, vitaminelor și proprietăților energetice.  Hrana moartă îți va consuma enzimele tale pentru a fi digerată și îți dă doar iluzia că te-ai săturat din cauza volumului introdus în stomac, însă după 2 ore ți se face foame din nou. Cu cât mâncăm mai multă mâncare procesată la foc, cu atât devenim mai flămânzi, pentru că celulele noastre nu primesc nutrienți de calitate, instalându-se o stare de foame cronică. Cei care consumă hrană vie nu mai au aceste senzații. Dimpotrivă, câteodată poți fi satisfăcut și doar de o salată pe zi. Hrana vie este foarte variată, echilibrată și ne furnizează energie binefăcătoare și vindecătoare de care avem nevoie. Acesta nu îngrășa, dimpotrivă te ajută să-ți echilibrezi greutatea. Este soluția cea mai bună împotrivă bolilor secolului care sunt într-o erupție continuă pe tot globul. Mâncarea este deteriorată, alterată chimic și modificată genetic, deci să nu ne mirăm că populația este din ce în ce mai bolnavă și chiar și copiii noștri sunt ținta unei industrii necruțătoare care după ce i-a “îndopat” cu toxine, îi predă instituțiilor medicale și farmaciilor.

    Zahărul

     Este otravă secolului, pe lângă faptul că îngrășă, acesta acidifică corpul și pornește un proces de degradare celulară care duce la boli și îmbătrânire prematură. Corpul uman poate gestiona cu succes 15 grame de zahăr procesat pe zi. Dietă modernă oferă și 200 de grame de zahăr procesat la o masă. Zahărul procesat este mascat în sosuri, băuturi și celelalte alimente. Prin anii 1800 consumul de zahăr procesat era de 5 kilograme pe persoană, pe an. Astăzi este de mai mult de 60 de kilograme pe persoană pe an!
    Trebuie menționat însă, că această afirmație este adevărată doar pentru zahărul procesat. Fructele conțin zaharuri care ne sunt benefice (aproape în orice cantitate) și ne furnizează o sursă de energie optimă.

    Iată câteva rețete rapide gustoase și sănătoase:

    1.Salate

    Salata Cris

    Pentru 2 persoane:
  • O salată verde – spălată bine, frunză cu frunză
  • Un fir de ceapă verde (sau o ceapă mică uscată) – tăiată mai mare
  • Sare (de mare sau Himalaya) - după gust
  • Ulei de măsline presat la rece – după gust
  • Se amestecă și se plasează pe două farfurii
    Se adaugă deasupra salatei - la cele două farfurii:
  •  Un morcov ras fin (câte jumătate la fiecare farfurie) 
  • Un avocado tăiat feliuțe (câte jumătate la fiecare farfurie) 
  • O ridiche tăiată bucățele (câte o ridiche la fiecare farfurie) 
  • Câte o ciupercă (crudă) curățată bine și tăiată feliuțe 
  • Câteva fire de mărar 
  • Piper multicolor măcinat – după gust 
     Poftă bună!!!

    2.Supe

    Supa de morcovi si avocado 
  • 3 morcovi
  • 2 cupe de apă
  • 2 avocado
  • 1 cățel de usturoi
  • 2 lingurițe ghimbir proaspăt răzuit 
  • 1 linguriță zeamă de lamiae 
  • 1 linguriță curry 
  • ½ linguriță chimen pudră 
  • ½ linguriță sare 
  • ¼ linguriță boia iute 
  • ¼ linguriță piper măcinat 
     Se pun toate ingredientele în blender și se mixează bine. Iarna, supa se poate încălzi pe foc până la temperatura corpului.

    3.Paste 

    Paste cu alune de pădure  
  •  2 cupe de alune de pădure înmuiate 
  • 1 legătură pătrunjel tocat mărunt 
  • 4 bețe țelină apio tocate 
  • 2 linguri ulei măsline 
  • 2 linguri zeamă de lămâie 
  • 2 lingurițe sare 
  • vârf de cuțit de boia iute 
  • vârf de cuțit de nucșoară 
    Procesează alunele de pădure în robotul cu lama S până se mărunțesc, dar nu foarte fin. Amestecați cu restul ingredinetelor.
    Se servește cu un sortiment de legume tăiate (morcovi, castraveți, roșii, broccoli, conopidă, ardei roșu sau galben).

    4.Desert

    Spumă de ciocolată sau roșcove

    Pentru 2 persoane:
  •  4 linguri de târâțe de psyllium
  • 2 linguri miere 
  • 1 cupă apă 
  • 6 – 8 linguri pudră de cacao bio sau roșcove
    Se amestecă bine până devine gel / spumă. Se pot adauga și diverse fructe și/sau nuci. Târâțele de psyllium sunt purgative, deci sunt foarte bune mai ales pentru cei care suferă de constipație.




SfatFarma logo joi, iunie 29, 2017

Uleiurile în alimentaţie


uleiuri

    În România, uleiul cel mai des folosit provine din semințele de floarea-soarelui. În paginile anterioare am arătat efectele acidului linolic, care reprezintă 70% din acizii grași conținuți în acest ulei. Există însă multe posibilități de a obține o masă gustoasă fără uleiuri rafinate, a căror utilizare se recomandă a fi redusă la minimum.
    Trebuie să ne obișnuim să consumăm grăsimile în forma lor naturală, adecvată necesităților organismului, pentru a nu dezechilibra procesele extrem de sensibile ale corpului. Cerealele integrale, nucile, alunele și semințele care nu sunt modificate de procesele moderne de rafinare, precum și fructele care conțin uleiuri (avocado și măsline), împreună cu vegetalele furnizează un aport mai mult decât suficient din diferitele grăsimi de care organismul are nevoie.
    Câteva cuvinte despre folosirea uleiului la prăjire:
    Prăjirea produselor alimentare în ulei, untură, unt sau margarină are efecte dăunătoare. Uleiurile și grăsimile încălzite suferă procesul de autooxidare, iar intensitatea autooxidării e proporțională cu gradul nesaturării grăsimilor și cu prezența ori cu lipsa substanțelor care favorizează sau care frânează oxidarea. S-a constatat că grăsimea animală suferă mai repede autooxidarea decât uleiurile de origine vegetală, chiar dacă grăsimile animale sunt saturate. Aceasta se datorează lipsei antioxidanților naturali în grăsimea animală.
    La încălzirea uleiurilor, alterările termooxidative cele mai mari au loc cu grăsimile polinesaturate. Astfel, un acid gras de trei ori nesaturat, adică cu 3 duble legături, suferă procesul autooxidării de 10.000 de ori mai ușor decât un acid gras mononesaturat. În urma încălzirii uleiurilor și a grăsimilor la temperaturi înalte, iau naștere: peroxizi, aldehide, cetone, hidroperoxizi, polimeri și monomeri ciclici. Toate aceste substanțe au efecte toxice. Dacă expunem grăsimi saturate și polinesaturate, untul și uleiul de floarea-soarelui, la o temperatură de 1700 C, compoziția lor se schimbă într-atât, încât, dacă se folosesc pentru hrana animalelor de laborator, produc leziuni hepatice. Dacă încălzim grăsimile animale, uleiurile cu grăsimi polinesaturate și chiar cele cu grăsimi mononesaturate, pentru un timp mai îndelungat, la 1800 C , animalele hrănite cu aceste grăsimi vor prezenta tulburări hepatice severe.
    Acizii grași peroxidați din grăsimile încălzite atacă și sistemul circulator, putând determina leziuni miocardice și leziuni ale pereților arteriali. Deoarece, în cursul proceselor de fabricare, majoritatea uleiurilor sunt încălzite la 2200 C și apoi încă o dată, în cursul procesului de prăjire al alimentelor, vă puteți da seama câte substanțe nocive se dezvoltă; de aceea, recomandăm cu insistență să nu pregătiți nimic prin prăjire.
    Nefiind suficient informate, unele gospodine pregătesc chiftelele vegetariene, prăjindu-le în ulei, considerând că au făcut un mare pas înainte pe calea unei alimentații sănătoase! Când cineva se decide să gătească sănătos, trebuie să evite orice prăjire a alimentelor. Aceasta nu înseamnă că hrana nu va mai avea un gust plăcut, ci faptul că obiceiurile moștenite și cultivate poate de decenii trebuie regândite și înlocuite, în mod conștient, cu metode sănătoase de gătit. Nu trebuie să ne cramponăm cu îndărătnicie de gusturile cu care am fost obișnuiți, ci să descoperim gusturile naturale, nealterate, pe care să le acceptăm și care, foarte curând, vor fi prețuite. Se spune că cel înțelept mănâncă și cu capul, cu rațiunea, nu numai cu limba!
    Cei care, la început, nu pot renunța așa de ușor la ulei trebuie să consume cât mai puțin, preferând uleiurile presate la rece, care sunt cel mai puțin expuse la încălzire, în timpul extragerii și al rafinării. Amintim că un ulei presat la rece e tulbure și nu rezistă la păstrare îndelungată. Din acest motiv, înainte de a fi pus în comerț, uleiul respectiv, deși presat la rece, așa cum scrie pe etichetă, este rafinat și, din păcate, această rafinare nu se poate face fără încălzire.
    Ar trebui să preferăm uleiurile care conțin mai mulți acizi grași mononesaturați, de exemplu uleiul de măsline, deoarece acizii grași mononesaturați se alterează cel mai greu sub acțiunea căldurii. Deși creșterea consumului de uleiuri polinesaturate a dus lascăderea colesterolemiei și a aterosclerozei, ea s-a însoțit însă de o creștere a mortalității prin boli nevasculare, de exemplu, cancer, litiază biliară, precum și de o scădere a duratei de viață. Probabil că toate acestea se datorează peroxidării grăsimilor nesaturate. Peroxidarea e facilitată de faptul că moleculele polinesaturate sunt instabile. Cu cât o moleculă are mai multe duble legături, cu atât peroxidarea intervine mai ușor.
    În alimentația sănătoasă, naturală, formarea radicalilor liberi e împiedicată în mare măsură datorită antioxidanților naturali, care se găsesc în alimentele respective. Într-o alimentație nerafinată, există un echilibru natural între antioxidanți (vitaminele A și E, de exemplu) și cantitatea de grăsimi polinesaturate. Dezechilibrul între grăsimile polinesaturate și antioxidanți duce la creșterea formării de radicali liberi, cu consecințele lor dăunătoare, ca accelerarea proceselor de îmbătrânire, înmulțirea fenomenelor inflamatorii, apariția neoplaziilor, tulburările hepatice și ateroscleroza.
    Din nefericire, metodele moderne de preparare a produselor alimentare îndepărtează adesea acizii grași importanți și antioxidanții atât de necesari, care se găsesc în alimente, lipsind organismul de acești nutrienți esențiali.
    De exemplu, în procesele de măcinare și de rafinare, din cereale se îndepărtează germenele, uleiurile esențiale și vitaminele liposolubile, care acționează ca antioxidanți și care, în cereale, se găsesc în proporții biologice perfecte. Această sustragere e compensată prin adaosul unor cantități mari de uleiuri și de grăsimi, în asociații disproporționate.
    Pentru a exemplifica, amintim că necesarul zilnic de vitamina E, care este de 10 mg, crește de 200 de ori când alimentelor li se adaugă grăsimi polinesaturate. Mă îndoiesc că vreun regim alimentar ar putea satisface această enormă nevoie suplimentară. Atunci nu ne surprinde că bolile degenerative, în emisfera apuseană, sunt atât de frecvente.
    Alimentația naturală, căreia nu i s-au sustras componentele vitale, furnizează toate grăsimile esențiale, într-o proporție fiziologică. Ea poate fi recomandată fără rezerve.




SfatFarma logo duminică, aprilie 09, 2017

Iminenta pandemie de boli cardiovasculare


boli cardiovasculare

    În ultimii 30 de ani, în unele țări apusene, mortalitatea prin boli cardiovasculare a scăzut, în timp ce, în țările în curs de dezvoltare, s-a observat o creștere substanțială. În deceniile viitoare, morbiditatea prematură și mortalitatea prin afecțiuni cardiovasculare se va dubla, și 80% dintre victime vor fi în țările în curs de dezvoltare. Cu excepția unor țări situate în sudul Saharei, toate regiunile globului prezintă o creștere marcantă a mortalității prin infarct miocardic. Între anii 1990 și 2000, rata infarctelor, în țările care au aparținut lagărului socialist, a crescut cu 32% la bărbați și cu 18% la femei.
    În aceeași perioadă, în China, a crescut cu 21% la bărbați și cu 9% la femei; iar în celelalte țări asiatice, frecvența infarctelor de miocard a crescut cu 21% la bărbați și cu 15% la femei. Creșterea numărului bolilor cardiovasculare în țările în curs de dezvoltare e consecința a cel puțin trei factori:
  • în primul rând, scăderea mortalității prin boli infecțioase și creșterea duratei de viață, cu un număr din ce în ce mai mare de persoane care ating vârsta mijlocie;
  • în al doilea rând, modificările stilului de viață, legate de urbanizare și de industrializare;
  • în al treilea rând, o susceptibilitate specială a populațiilor respective.
    Se pare că modificările stilului de viață au un rol preponderent, și ele ar putea fi influențate cel mai ușor. Este vorba de alimentație, activitate fizică și tutun.
    Globalizarea producției de alimente și a comerțului a permis accesul la uleiuri și la grăsimi ieftine, crescând consumul alimentelor bogate în energie, dar sărace în fibre și în micronutrienți.
    O altă caracteristică a schimbărilor nutriționale este trecerea de la proteine vegetale la proteine animale, creșterea marcantă a consumului de glucide rafinate, făină albă și dulciuri, cu consecința inevitabilă a obezității. Aceste schimbări au loc în prezent chiar și în cadrul populațiilor cu un venit mic și sunt accelerate de urbanizare. Studiile efectuate în Brazilia, între anii 1974 și 1989, arată creșterea  frecvenței obezității, de la 21% la 33%. În China, în centrele urbane, consumul de grăsimi depășește 30% din aportul energetic total, în timp ce, în zonele rurale, este între 14 și 19%. Tot în China, în centrele urbane, predomină activitățile sedentare, iar în rândul populației cu venituri mari și mijlocii, obezitatea se întâlnește foarte des.
    Din nefericire, în toate țările în curs de dezvoltare crește și consumul de tutun, în timp ce, în majoritatea țărilor apusene, tendința este inversă.
    În India, mortalitatea din cauza tutunului, care în anul 1990 era de 1%, în anul 2020 va ajunge 13%. În țările care au aparținut lagărului comunist, mortalitatea produsă direct de tutun va crește de la 14% la 23%. În anul 2025, în China, numai tutunul va produce, anual, peste 2 milioane de decese.
    Progresele incontestabile realizate de știința medicală au dat multora o falsă senzație de siguranță, în sensul că majoritatea problemelor de sănătate se rezolvă cu medicamente și cu ajutorul aparaturii medicale sofisticate. Deci, poate singurul lucru pe care trebuie să-l fac este de a mă îngriji de o asigurare medicală cât mai cuprinzătoare, iar în rest pot trăi liniștit ca până acum, așa cum au trăit părinții și bunicii.
    Un studiu efectuat recent a arătat că 71% din populația Uniunii Europene consideră că se alimentează absolut sănătos și că nu e nevoie de nici o schimbare în modul de alimentație și în stilul de viață. Această satisfacție, în ceea ce privește modul de alimentație, nu e împărtășită de nutriționiști care, cu eforturi mari, dar cu rezultate mici, încearcă să schimbe obiceiurile alimentare ale populației. Cei mai dispuși de a îmbunătăți modul de alimentație sunt finlandezii – 46% din populație recunoaște nevoia unei schimbări, și aceasta nu fără nici un motiv. Consumul mare de produse lactate, de carne și de cafea, alături de fumat, a făcut ca Finlanda să fie una dintre țările cu cele mai multe cazuri de infarct miocardic. Se pare că finlandezii încep să înțeleagă nevoia schimbării.
    Cei mai convinși că tot ceea ce fac este bine sunt frații noștri italieni: 83% dintre ei consideră că nu e nevoie de nici o schimbare și că „la dolce vita” își poate urma cursul normal. Se pare că noi, latinii, ținem neapărat să învățăm din proprie experiență care, uneori, costă foarte mult!
    Realitatea e că, dintre principalele opt cauze de mortalitate din țările dezvoltate, surplusul ponderal e implicat în cel puțin patru dintre cauze: boala coronariană, cancerul, accidentele vasculare cerebrale și diabetul. Studiind factorii care reglează consumul de alimente, nutriționiștii au constatat că densitatea energetică, adică conținutul în calorii, reprezintă un factor deosebit de important.
    În același timp, s-a observat că oamenii tind să consume mai degrabă aceeași cantitate sau același volum de alimente decât de calorii. Reducerea densității energetice a alimentelor ar putea constitui un factor important în prevenirea și în tratamentul obezității. Vegetalele și fructele crude au, în mod natural, o densitate energetică mică, datorită conținutului lor mare de apă. Densitatea energetică e redusă și de prezența fibrelor, a amidonului rezistent și a gumelor. Însă intervine ceva – alimentele cu o densitate mare sunt mai gustoase, datorită conținutului lor mare de energie, mai ales de grăsimi și de zahăr. Orice copil preferă ciocolata, nu spanacul.
    De cele mai multe ori, densitatea energetică e percepută prin simțul gustului. Cu cât un aliment place mai mult, cu atât se ingerează o cantitate mai mare. Cu toții am observat că gustul zahărului și al grăsimilor aduce la tăcere semnalele normale de sațietate, ducând la un consum exagerat și la câștig în greutate. Există primejdia ca grăsimile să fie consumate într-o cantitate prea mare, deoarece nu produc senzația de sațietate în aceeași măsură ca glucidele și proteinele. Între sațietate și densitatea energetică este o relație inversă.
    Într-un studiu asupra a 38 de alimente, s-a căutat să se determine rata senzației de sațietate după ingestia unor porții ce conțineau același număr de calorii, adică 240 de calorii. Cantitatea aceasta de energie poate fi furnizată de 38 g de arahide, 45 g de ciocolată, 625 g de portocale sau 1 kg și ceva de spanac fiert. Alimentele cu o densitate energetică scăzută, zarzavaturi, fructe, cartofi, au produs o senzație de sațietate mai mare decât ciocolata, dulciurile și prăjiturile.
    În condițiile unei alimentații fără restricții, oamenii tind să consume o greutate sau un volum fix de alimente. Dacă hrana se deosebește în densitate energetică, atunci vor exista deosebiri între consumul zilnic de energie. De fapt, principalul mecanism al organismului de reglare a aportului energetic constă în a schimba densitatea energetică a alimentelor. Copiii, adolescenții și adulții tineri consumă alimente mai bogate în energie, în timp ce vârstnicii reduc ingestia de energie, consumând mai mult cereale, zarzavaturi și fructe. Să nu uităm că, în realitate, la toate vârstele există tendința de a consuma mai multă energie decât ar avea nevoie organismul.
    Dacă ciocolata și arahidele furnizează 5-6 kcal/g, iar hamburgerul și cartofii prăjiți, 3-4 kcal/g, majoritatea vegetalelor conțin o cantitate mică de energie, oferind mai puțin de 0,5 kcal/g. Ca o regulă generală, alimentele bogate în energie sunt gustoase, însă NU sățioase, în timp ce hrana cu o densitate energetică mică produce o mai mare senzație de sațietate.
    Un studiu efectuat cu militari americani a arătat că preferințele alimentare creșteau în funcție de densitatea energetică a alimentelor. Din acest motiv, în tratamentul obezității e nevoie mai întâi de o discuție cu persoana în cauză, pentru a arăta că nu gustul cu care s-a obișnuit trebuie să fie principalul criteriu în alegerea alimentelor.
    Cel puțin la început, alimentele cu un conținut mai mare în fibre și în apă s-ar putea să nu fie atât de gustoase ca acelea bogate în zahăr și în grăsimi. Acesta e motivul pentru care cei care nu recurg și la voință renunță după câteva zile la schimbările care ar fi atât de necesare. ªi e păcat, pentru că gusturile noastre se schimbă în câteva săptămâni, iar eforturile inițiale vor fi răsplătite nu numai prin revenirea la o greutate normală, ci și prin satisfacții culinare.
    Dar mai există un aspect. Fenolii, flavonoidele, izoflavonele, terpenele, glucosinolatele și alți compuși, care se găsesc în hrana zilnică, au proprietăți antioxidante și anticancerigene. Chimioprofilaxia, oferită de acțiunea biologică a unor substanțe care se găsesc în crucifere (varză, conopidă, broccoli), vegetalele verzi, soia și fructele (în special citricele) joacă un rol important în prevenirea bolilor cronice. Unora nu le plac produsele vegetale și pentru faptul că substanțele amintite au un gust mai neobișnuit, ceva mai amărui sau mai astringent. Gândiți-vă la grepfrut!
    Există trei categorii de agenți chimioprotectori împotriva cancerului:
  • substanțe care blochează activitatea metabolică a carcinogenelor;
  • substanțe care previn formarea de carcinogene din precursori;
  • substanțe care suprimă neoplazia în celulele expuse în prealabil la carcinogene.
    După conținutul în substanțe nutritive și după gust, fitonutrienții cu caracteristici chimiopreventive constituie a treia componentă funcțională a alimentelor.
    Principala funcție a hranei este aceea de a furniza nutrienți; a doua funcție privește atributele senzoriale (gust și arome); iar a treia funcție, independentă de primele două, este aceea de a preveni bolile la nivelul molecular. Creatorul S-a îngrijit ca alimentația vegetariană să satisfacă cerințele organismului uman. Cei care ani de-a rândul nu consumă absolut nimic de origine animală e bine să-și determine concentrația vitaminei B12.
    Exercitarea voinței și puțină înțelepciune sunt necesare și în îngrijirea sănătății.




SfatFarma logo sâmbătă, aprilie 08, 2017

Îmbătrânirea sănătoasă și bătrânețea fericită


imbatranire fericita

    În celebra catedrală anglicană din Londra, Westminster Abbey, se găsesc mormintele regilor și ale reginelor Angliei. Tot acolo și-au găsit ultima odihnă renumiți poeți și savanți. Una din cripte însă conține resturile pământești ale unui om simplu, ale țăranului Tom Parr.
    Epitaful lui cuprinde ceva incredibil: „Thomas Parr, din comitatul Sailop, născut în anul Domnului 1483. A trăit sub domnia a zece regi: regele Eduard al IV-lea, regele Eduard al V-lea, regele Richard al III-lea, regele Henric al VII-lea, regele Henric al VIII-lea, regele Eduard al VI-lea, regina Maria, regina Elisabeta, regele Iacob și regele Carol I. A trăit 152 de ani și a fost îngropat aici, la 15 noiembrie 1635”. Acest epitaf de necrezut poate fi dovedit prin documente. Registrul nașterilor din biserica satului natal notează că Thomas Parr s-a născut în anul 1483. Actele autorităților civile atestă că, în anul 1518, acesta a moștenit de la tatăl său mica gospodărie țărănească. Un certificat de căsătorie din anul 1563 menționează o căsnicie încheiată la vârsta de 80 de ani fără să specifice a câta a fost. Un document asemănător, din anul 1605, certifică o nouă căsătorie. Atunci, vigurosul mire avea 122 de ani. În septembrie 1635, regele Carol I a început să se intereseze de
moșneagul de 152 de ani și l-a invitat la palat. Agerimea, memoria formidabilă, simțul umorului și istorisirile fără de sfârșit, pe care le povestea, au făcut ca prezența țăranului să fie dorită pretutindeni. Regele Carol I a fost atât de uimit de Thomas Parr, încât i-a propus să se mute în palatul regal. Bineînțeles, țăranul nostru a acceptat cu plăcere invitația, lichidându-și imediat mica gospodărie. De fapt, mai bine n-ar fi făcut-o, căci hotărârea aceasta i-a fost fatală. Fiind la palat, primea și hrana îmbelșugată de la masa regelui. Și, fără să se rețină, a început să mănânce atât de mult, încât organismul său, neobișnuit cu acest exces, n-a rezistat.
    La câteva săptămâni după mutarea la palat, Thomas Parr moare în cursul unei mese copioase. Regele a poruncit o autopsie, pentru a se constata cauza exactă a decesului. Certificatul de deces întocmit de medicii casei regale notează că moartea a fost produsă de „o indigestie prea acută, cauzată de alimentele prea bogate, cu care corpul său nu a fost obișnuit”. Regretăm că nu deținem informații privind modul de alimentație al lui Thomas Parr înainte de venirea lui la palat. Desigur, la 152 de ani poți muri și din alte cauze, însă regele n-a adus la curte un ramolit sau pe unul care abia își mai trăgea suflarea, ci pe un bătrân neobișnuit de vioi și de sănătos, care, de la munca câmpului și de la o alimentație sărăcăcioasă, a trecut la sedentarism și la un surplus de hrană, de care organismul său în nici un caz n-avea nevoie.
    Dacă sunteți în al 70-lea an de viață, înseamnă că mai aveți în față 10, 20 sau 30 de ani de trăit, adică un sfert din viață sau chiar mai mult. Din nefericire, foarte puțini sunt pregătiți pentru aceasta. Unii poate că se îngrozesc la gândul că ar mai avea de trăit încă 20 de ani. Și poate că au dreptate, dacă se pierde din vedere că nu e vorba numai de a adăuga ani la numărul celor scurși, ci de a umple acest timp cu viață de calitate.
    Deviza healțy aging, adică „a îmbătrâni sănătos”, se referă la un proces care începe de la vârsta de sugar și durează până la moarte. Profesor dr. Ursula Lehr, de la Centrul German de Studiu al Îmbătrânirii, de la Universitatea Heidelberg, susține că îmbătrânirea sănătoasă se sprijină pe patru piloni:

  1. Crearea de condiții optime de dezvoltare în copilărie. Ce păcat că, dintr-o iubire greșit înțeleasă, părinții și bunicii îi obișnuiesc pe copii cu nenumărate alimente nesănătoase – să amintim doar varietatea infinită a dulciurilor! Iar a fuma și a consuma băuturi alcoolice în prezența copiilor este o adevărată crimă.
  2. Al doilea pilon pentru o îmbătrânire sănătoasă constă în prevenirea bolilor și în împiedicarea apariției fenomenelor degenerative și de uzură. Alimentația sănătoasă reduce frecvența bolilor la bătrânețe, iar reducerea numărului de calorii ingerate prelungește viața.
  3. Al treilea pilon constă în tratarea corectă a bolilor și în remiterea cât mai bună nu numai a tulburărilor organice, ci și a celor psihice, survenite după unele evenimente triste, de exemplu: pierderea partenerului de viață, pensionarea sau intrarea într-un cămin de bătrâni.
  4. Al patrulea pilon pentru o îmbătrânire sănătoasă constă în dezvoltarea capacității de a rezolva și de a depăși crizele din viață, precum și în crearea unei dispoziții de a accepta unele situații inevitabile, fiind dispus a trăi cu ele.

    Chiar dacă, datorită multiplelor obligații și greutăți ale vieții, nu ați întreprins până acum nimic deosebit pentru sănătatea dumneavoastră, nici acum nu e prea târziu. Indiferent ce vârstă aveți, hotărârea pe care o luați, de a face schimbările necesare în stilul de viață, va fi răsplătită din plin. Aproximativ 25% dintre persoanele în vârstă suferă de tulburări psihice, stările depresive de diferite grade situându-se pe primul loc.
    Cercetările moderne au demonstrat că alimentația are un efect incontestabil asupra creierului, influențând bunăstarea generală și dispoziția psihică.
    Cineva a spus că ceea ce mâncăm azi va vorbi și va umbla mâine. Să nu uităm că dulciurile și grăsimile, inclusiv uleiurile uzuale, favorizează apariția și agravarea bolilor degenerative. Deoarece, o dată cu vârsta, senzația de sete scade, nu neglijați să beți șase până la opt pahare zilnic, de preferat în prima parte a zilei. Includeți câte o zi de crudități și mâncați fie numai fructe, fie numai zarzavaturi, de exemplu: roșii, morcovi rași, varză, salată verde, castraveți etc. Și mai ales nu uitați că singura măsură eficace, dovedită științific, de prelungire a vieții este reducerea numărului de calorii consumate. Nu trebuie să înfulecăm tot ce e pe masă, chiar dacă buzunarul ne
permite. În sfârșit, rețineți că niciodată nu e prea târziu pentru a începe și a continua un antrenament fizic, care poate fi efectuat până la vârstele cele mai înaintate. Urcatul scărilor, de exemplu, este o
modalitate de multe ori neglijată. Pentru ameliorarea coordonării, profesor dr. Wildor Hollmann, președintele Societății Germane de Medicină Sportivă, are un sfat simplu: „Trageți ciorapii sau pantalonii stând numai pe un picior. Dacă la început vă temeți de pierderea echilibrului, sprijiniți-vă de un dulap sau de un fotoliu. Cine exersează aceasta în mod regulat, face deja destul de mult pentru prevenirea tulburărilor de echilibru și de coordonare”.
    Dacă observați că o anumită activitate fizică vă face probleme, nu vă dați bătut și nu renunțați, ci căutați s-o însușiți și s-o stăpâniți prin exercițiu. Obiceiul e o frânghie la care împletim un fir în fiecare zi și care, în cele din urmă, nu poate fi ruptă. Fără îndoială, îmbătrânirea e un proces inevitabil. Nu toți vom atinge vârsta lui Thomas Parr. Totuși putem face mult pentru sănătatea noastră chiar și la vârsta cea mai înaintată.




SfatFarma logo sâmbătă, februarie 11, 2017

Exemple de meniuri vegane pentru o perioadă de 14 zile


meniuri vegane

    Azi am să vă împărtășesc câteva exemple de meniuri vegane pentru o perioadă de 14 zile. Am să încerc în continuare să postez cât mai multe rețete delicoase care să încerce să completeze această listă de meniuri.


Ziua
Masa de dimineață
Masa de prânz*,**
Masa de seară
1
Fulgi de ovăz + lapte de soia + stafide + mere + nuci
Cartofi piure + chifteluțe de soia + salata de roșii și ceapă
Lasagna cu tofu și spanac
2
Tartine cu unt de arahide + piersici + lapte de soia
Fasole batută + ardei copți cu sos de roșii
Supă cremă de legume + crutoane de pâine
3
Grâu fiert + curmale + nuci + pere. Suc de portocale
Mâncare de linte + mămăliguță + mujdei de usturoi
Pizza. Ceai de fructe de pădure
4
Budincă de griș cu stafide + vișine + suc de fructe
Cartofi înăbușiți + mujdei de usturoi + chifteluțe de năut
Roșii umplute cu salată de vinete
5
Musli + lapte de soia + caise
Mâncare de spanac + drob cu nuci + salată de primăvară
Salată de mazăre cu porumb
6
Budincă de mălai cu stafide + mere + lapte de orez
Cartofi cu praz la cuptor + cârnăciori din ovaz + salată de morcovi și țelină
Sote de morcovi. Rondele de orez cu ciocolată de carob
7
Kisel din orz boabe fiert și curmale + compot de ananas
Ardei umpluți cu soia boabe/nuci + smântână vegetală
Cartofi copți cu salată de varză. Suc de portocale
8
Granola + căpșune + lapte de orez
Pilaf cu ciuperci + salată de sfeclă roșie
Spaghete cu dovlecei.
Baton de cereale cu susan
9
Fulgi de porumb cu fructe + smochine + lapte de arahide
Conopidă cu orez + cârnăciori din soia boabe + salată de roșii
Mămăliguță + varză călită.
10
Pâine integrală cu struguri și nuci
Papricaș de cartofi cu năut + salată de varză roșie cu hrean
Broccoli cu tofu + salată verde
11
Graham umplut cu fructe + lapte de migdale
Iahnie de fasole + salată de varză
Salată orientală. Compot de fructe
12
Biscuiți cu semințe + lapte de soia + prune
Varză cu orez + chifteluțe de linte + măsline
Tocăniță de conopidă
13
Tartine cu pastă de nuci + pere + lapte de mei
Piure de urzici + ruladă de cartofi cu soia boabe + salată verde
Spaghete cu sos de tomate
14
Budincă de fructe uscate + lapte de orez.
Cartofi cu ciuperci la cuptor + salată de praz
Ghiveci de legume cu orez + măsline

* Deserturi la masa de prânz: salate de fructe, creme de fructe, prăjituri cu fructe, plăcinte. Deserturile trebuie limitate la cel mult trei pe săptămână. Nevoia de dulce este împlinită însă la masa de dimineață unde se consumă fructe din plin, zilnic. 
 ** Pentru masa de prânz la pachet (pentru cei ce merg la serviciu): pastele, pateurile se pretează cel mai bine căci sunt alimente concentrate, bogate în calorii, ne satură și le putem servi cu roșii, castraveți, andive, ardei, măsline, salată verde, etc., în funcție de sezon. Pateurile respective (de soia, năut, linte, etc.) se pot pune într-o cutiuță de plastic sau un borcănel cu capac și pot fi ușor transportate. Sau se pot face sandwich-uri direct de acasă pentru a fi consumate mai confortabil la serviciu.
    Mai multe rețete vegane delicioase puteți găsi pe blogul SfatFarma, la secțiunea rețete.
    Poftă bună!





SfatFarma logo vineri, septembrie 02, 2016

Câteva dintre cele mai eficiente metode de slăbire


cure de slabit

    Un astfel de titlu ne-ar putea duce cu gândul la o nouă cură drastică, ce ne va ajuta să slăbim peste noapte şi... cu efort minim. Există zeci de astfel de metode, cu nume mai mult sau mai puţin celebre, menite, chipurile, să facă să dispară în mod miraculos kilogramele în plus şi să readucă silueta mult visată. Cu toate acestea, noi produse şi metode de slăbire continuă să apară, ceea ce indică faptul că reclama lor nu este întotdeauna pe măsura rezultatelor şi că modalitatea cea mai eficientă n-a fost încă descoperită. Care este însă perspectiva justă asupra recâştigării armoniei corporale?

Cum ştim dacă o cură de slăbire este eficientă?

    Primul răspuns ar părea să fie: slăbind cât mai repede. Cu toate acestea, cei sau cele care au urmat cel puţin o cură drastică de slăbire au înţeles că viteza nu înseamnă nicidecum reuşita. Ba chiar dimpotrivă: după o slăbire rapidă, în 80% dintre cazuri, după cu încheierea curei, greutatea revine la cea iniţială, iar după încă câteva săptămâni, ajunge să fie chiar mai mare decât înainte. O altă consecinţă frecventă a unei cure de slăbire inadecvate este apariţia unor tulburări  de sănătate: anorexie (lipsa cronică a apetitului), carenţe de vitamine şi minerale, celulită, boli ale stomacului şi intestinelor, dureri de cap, afectarea ficatului, disfuncţii hormonale, tulburări de metabolism sau de natură nervoasă (depresii, stări de irascibilitate etc.). Chiar dacă aceste fenomene nu apar imediat după terminarea curei, ele se pot instala la un anumit timp după aceea, sau în condiţiile repetării ei. Prin urmare, în afară de fenomenul de slăbire dorit, orice cură eficientă recomandată de un nutriţionist trebuie să respecte principiul hipocratic primum non nocere  – înainte de toate, să nu faci rău. Ceea ce contează la sfârşitul curei nu este doar cifra de pe cadranul cântarului, ci şi starea de armonie corporală şi mentală, care se exprimă prin sănătate, frumuseţe şi supleţe.

Am nevoie de o cură de slăbire?

    Aceasta este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem cu luciditate înainte de a începe orice strategie de reglare a greutăţii corporale. În cazurile în care există o evidentă disproporţie între înălţime şi greutate, răspunsul afirmativ vine firesc. Cu toate acestea, mai ales în situaţia femeilor tinere, există uneori o adevărată obsesie legată de atingerea unui model corporal exagerat de suplu, în condiţiile în care tipologia lor nu este de o asemenea natură. Aceste dorinţe, care apar ca urmare a curentelor din modă sau a altor false idealuri, duc, din păcate, la neglijarea unui aspect fundamental: fiecare femeie are propriul tip de frumuseţe. Indiferent dacă este extrem de înaltă şi suplă sau împlinită şi cu forme rotunde, armonia ei se exprimă şi prin starea de sănătate, fericire și împlinire sufletească, şi nu doar prin diferitele tabele de corespondenţă între înălţime şi greutate sau alți indicatori, care sunt întotdeauna rezultatul unei medii statistice. Trebuie să reţineţi: nu sunteţi o „medie”, ci un unicat.

Cauze ale îngrăşării, din perspectiva sistemelor medicale tradiţionale


    Am putea vorbi despre cauzele unui astfel de fenomen în termeni medicali, analizând diferitele dezechilibre glandulare sau de metabolism, tulburările de natură nervoasă sau alte categorii de factori. Dar dincolo de aceste fenomene, nu putem nega faptul că fiecare om este unic, atât din perspectiva preferinţelor sale (de la cele culinare la cele relaţionale), cât şi a proceselor metabolice sau a celor mentale. Caracterul aparte al fiecărui om face necesară existenţa unor metode diferite de tratament, deoarece cauzele creşterii exagerate în greutate sunt foarte variate şi, a acţiona în acelaşi fel, poate duce la rezultate dezastruoase. Din această perspectivă, observăm mai mulţi factori care influenţează instalarea supraponderalităţii sau a obezităţii: tipologia fizică a persoanei care se confrunta cu fenomenul îngrăşării accelerate, tipul de îngrăşare (zonele în care apar preponderent depunerile de ţesut adipos), starea psihică şi existenţa sau inexistenţa toxinelor în corp. O reprezentare clară a relaţiei dintre tipologia constituţională şi îngrăşare este dată de sistemul Ayurveda, medicina tradiţională a Indiei.

Tipologia fizică şi tipul de îngrăşare


    Fiecare dintre noi avem anumite predispoziţii sau înclinaţii naturale, care fac să ne dezvoltăm într-o manieră unică din punct de vedere corporal. Chiar dacă există o mare varietate de tipologii umane, terapeuţii Ayurveda au identificat trei tipologii principale, ale căror trăsături sunt semnificative pentru a orienta în mod diferit actul terapeutic. Iată succint aceste tipologii, cu scop orientativ pentru modurile de abordare a tratatării obezităţii.


  1. Putem vorbi astfel despre o primă tipologie a persoanelor care preferă spontan să consume mari cantităţi de dulciuri, care asimilează cu mare uşurinţă aproape orice aliment, îngrăşându-se chiar şi în condiţiile unei diete stricte. Aceştia au în mod natural un corp bine dezvoltat, cu oase mari şi musculatură puternică, bine ascunsă sub un strat de ţesut adipos. Aceste persoane au o natură calmă şi tind să reacţioneze mai lent la stimulii din mediul exterior, dând dovadă de o mare stabilitate şi uneori lentoare sau inerţie, fiind naturi paşnice şi afectuoase. Această tipologie este cunoscută în medicina Ayurveda sub numele de Kapha. Personalităţi din lumea artei reprezentative pentru această tipologie: Oliver Hardy (Bran din celebrul cuplu de comici), Mircea Albulescu, Alexandru Arşinel, Honore de Balzac, Sophia Loren, Jean Gabin. La această tipologie umană, îngrăşarea poate să apară cel mai uşor, ele fiind predispuse la o creştere considerabilă în greutate, dacă alimentaţia nu este controlată. Una dintre problemele unei astfel de persoane este sensibilitatea emoţională mare, care o face să apeleze la mâncare ca factor de reducere a stresului. De aceea, anumite nemulţumiri, deziluzii, neîmpliniri pot fi tot atâtea motive de a mânca de consolare, în lipsa unei senzaţii naturale de foame. Este dorinţa de a umple un gol, care nu se află în niciun caz la nivelul stomacului. În alte cazuri, chiar în lipsa unei alimentaţii abundente sau a stărilor de nemulţumire, din cauza asimilării rapide (caracteristică acestei tipologii), persoana în cauză se îngraşă și în condiţiile în care mănâncă puţin, depunerile fiind preponderente în regiunea coapselor şi bazinului.
  2. Există de asemenea tipologia persoanei care este întotdeauna prinsă de o activitate sau o afacere pe care o urmăreşte îndeaproape şi care necesită cel mai adesea prezenţa ei pentru a se desfăşura în mod adecvat. Acest gen de om, fie că este bărbat sau femeie, va avea mai mereu un apetit uriaş, putând să consume multă hrană, pe care o transformă rapid în energie, care ulterior îi va susţine dinamismul şi efervescenţa care se manifestă în numeroasele acţiuni pe care le întreprinde. Aceste persoane sunt firi sincere şi directe, care-și pot exprima clar atât aprecierea, cât şi supărarea, mânia sau alte stări emoţionale. În general, corpul unei asemenea persoane tinde să fie bine dezvoltat şi atletic, exprimând strălucire, agilitate şi supleţe. Această tipologie este cunoscută în medicina Ayurveda sub numele de Pitta. Personalităţi din lumea filmului reprezentative: Bruce Willis, Keanu Reeves; Jackie Chan; Jet Li; Vivien Leigh. Ce ar putea perturba şi genera îngrăşarea în exces a unei fiinţe tumultoase, cu tipologie Pitta? În afara unei alimentaţii haotice şi adesea lipsită de selectivitate (de genul „pot să mănânc orice, că nu mă-ngraş”), un factor ce conduce la îngrăşare este starea de tensiune psihică. A fi mereu în priză din punct de vedere mental, emoţional şi chiar şi fizic, face ca mulţi dintre cei care se încadrează în această tipologie să fie expuşi unei îngrăşări dizarmonioase. În special regiunea abdominală este expusă depunerii de ţesut adipos. Organismul uman caută întotdeauna soluţii pentru a ne proteja chiar şi de noi înşine, de tendinţele autodistructive ce pot să persiste inconştient în unele fiinţe. De aceea, atunci când starea de tensiune şi stres tinde să genereze senzaţia de strângere a stomacului, organismul decide că trebuie să protejeze zona abdomenului, îmbrăcând-o într-un strat consistent de ţesut adipos.
  3. Nu putem uita din această enumerare a tipologiilor fiinţa subţire şi adesea longilină, mai mereu agitată şi cu o aparenţă neliniştită, care nu stă nicio clipă locului, dar care în acelaşi timp face dovada unei efervescenţe surprinzătoare a ideilor, care se revarsă sub forma creativităţii sau a umorului debordant, însufleţind grupul de prieteni în care se manifestă. Ea va avea adesea un apetit oscilant, problematic, trecând de la foamea extremă, la completa lipsă a dorinţei de a mânca. Entuziasmul natural al unei astfel de persoane poate fi uneori înlocuit de stări de anxietate sau de tendinţe depresive, care sunt ameliorate într-o anumită măsură prin dialoguri îndelungate cu numeroşii amici pe care-i are. Această tipologie este cunoscută în medicina Ayurveda sub numele de Vata. Actori celebri, reprezentativi pentru aceasta tipologie sunt: Fred Astaire, Stan Laurel (din cuplul de comici), Pierre Richard, Louis de Funnes, Charlie Chaplin, Gwyneth Paltrow.
    Dintre toate tipologiile, aceasta este cel mai puţin predispusă la îngrăşare. Atunci când totuşi o va face, aceasta se va produce într-un mod oarecum haotic, neuniform, creând o aparenţă dizarmonioasă. Cel mai frecvent, îngrăşarea, ca şi slăbirea, se produc brusc în cazul acestei constituţii. Atunci când îngrăşarea este rapidă şi tinde către obezitate, este uşor de diferenţiat faţă de cazurile descrise anterior, datorită unei asocieri inedite între trupul corpolent şi oasele subţiri şi fine, chiar delicate, impresia generală fiind de persoană corpolentă şi totodată fragilă. La astfel de situaţii se ajunge adesea în urma unui mod de viaţa lipsit de echilibru şi ritmicitate, pe un fond de anxietate şi îngrijorare, care tinde să se cronicizeze, împreună cu o alimentaţie care depăşeşte capacitatea digestivă a persoanei în cauză, generând astfel serioase acumulări toxice, care se depozitează în diferite zone ale corpului.

Remedii naturale simple, pentru reglarea ponderală

1. Alimentaţia

    O reglare ponderală impune în primul rând schimbarea alimentaţiei. Aceasta nu se va face niciodată brusc, şi va avea întotdeauna în vedere consumul unor alimente cu calităţi purificatoare şi energizante. Deoarece obezitatea este asociată cu o încărcare toxică a corpului şi greutate în desfăşurarea proceselor metabolice, se va ţine cont de următoarele sfaturi:

  • Eliminaţi toate produsele din carne sau pe bază de carne. Curele de slăbire pe bază de carne, chiar dacă produc efecte rapide pe termen scurt, solicită activitatea organelor digestive şi pot deteriora starea generala de sănătate. Pe de alta parte, o alimentaţie fără carne este favorabilă dezintoxicării corpului, fiind o formă de post ce poate fi menţinută pe termen lung.
  • Eliminaţi din alimentaţie produsele artificiale: sucuri la pet, snacks-uri, chipsuri, alimente conservate, cu un conţinut ridicat de aditivi (maioneze, icre, semipreparate, sosuri, creme).
  • Nu mai mâncaţi absolut deloc zahăr sau produse pe bază de zahăr. Se ştie că zahărul este o substanţă agresivă pentru organism, deoarece produce dezechilibre metabolice şi determină o stimulare perturbatoare a pancreasului şi a sistemului nervos.

Pentru tipologia Kapha

    În cazul persoanelor supraponderale care au tipologie Kapha (corpolente, greoaie şi cu o activitate dinamica redusă): la 1-2 săptămâni după ce v-aţi acomodat cu alimentaţia descrisă anterior, treceţi la etapa următoare, care este ceva mai drastică, dar prezintă efecte terapeutice remarcabile. În această a doua etapă, faceţi pentru un interval de 3 săptămâni o cură cu sucuri şi crudităţi, fără a folosi deloc hrană preparată termic. După încheierea acestei prime perioade, reveniţi la alimentaţia fără carne pentru încă 2-3 săptămâni, după care puteţi face din nou cura cu sucuri şi crudităţi. Nu trebuie să vă temeţi că organismul va fi privat de substanţele necesare în perioada curei, pentru că hrana vie, dacă este variată, deţine întreaga gamă de substanţe nutritive necesare unei dezvoltări sănătoase. Există persoane care folosesc un astfel de regim de mulţi ani încontinuu, fără să resimtă vreun efect advers. Pentru o reuşită deplină a acestei cure, este important ca încă de la început să simţiţi o anumită compatibilitate cu acest tip de alimentaţie. Vă puteţi da seama cu uşurinţă dacă există această potrivire prin faptul că agreaţi fructele şi legumele, că le puteţi digera fără probleme nepreparate termic, după mai multe zile de regim.
    Între alimentele recomandate cu precădere în perioada acestei cure cu crudităţi sunt recomandate: lămâile (1-2 pe zi, sub formă de suc), varza albă şi roşie (sub formă de salate sau suc), merele, cireşele, coacăzele, pătrunjelul (frunzele reduc apetitul exagerat), ţelina (mai ales când există o retenţie de apă în organism).
    Dacă în perioada curei remarcaţi că puterea digestivă se reduce şi apar senzaţii de frig sau indigestie, apelaţi la condimentele cu rol de stimulare a digestiei: ghimbir, chimen, coriandru, busuioc, măghiran, cimbru, curry, seminţe de muştar. Efectele acestei cure, atunci când este făcută în paralel cu folosirea plantelor medicinale adecvate, sunt: amplificarea energiei şi creşterea rapidă a vitalităţii, reducerea gradată şi echilibrată a greutăţii corporale, fără stări de tensiune interioară, eliminarea treptată a unor probleme anterioare de sănătate (greutate în respiraţie, predispoziţie la răceli, hipertensiune, constipaţie cronică), o stare generală tonică şi de reîntinerire a organismului.

Pentru tipologia Pitta

    În cazul persoanelor supraponderale care au o tipologie Pitta se va respecta într-o prima etapă alimentaţia vegetariană descrisă iniţial, după care se va trece la un regim în care, cel puţin o lună de zile, se respectă următoarele recomandări:

  • Se exclud complet prăjelile, grăsimile ca margarină, ulei rafinat sau unt, condimentele foarte picante şi hrana conservată (zacuscă, murături de orice fel în saramură sau oţet etc.).
  • Alimentele bogate în calorii (nuci, alune, arahide, susan, ulei) se consumă rar.
  • Se vor folosi din abundenţă salate de legume şi sucuri proaspete din legume sau fructe. Se poate apela şi la hrana preparată termic, dar în acest caz este indicat ca timpul de fierbere să fie scurt, să se adauge multe verdeţuri şi să nu se reîncălzească (se consumă imediat).
  • Mierea proaspătă şi laptele de ţară se consumă cu moderaţie.
  • În fiecare dimineaţă, se va bea suc proaspăt din mlădiţe de orz verde, diluat cu apă.
  • Se vor utiliza în alimentaţie cerealele integrale: hrişcă, orez, porumb. Se pot prepara sub formă de terciuri (mămăligă) sau fierte, în amestec cu legume.
  • Condimentele recomandate sunt: feniculul, coriandrul, ghimbirul, chimenul, menta.

Pentru tipologia Vata

    Pentru această tipologie, unde sunt specifice excesele şi lipsa de ritmicitate în modul de viaţă, este bine să se apeleze la o alimentaţie caldă, preponderent fluidă şi cu efecte purificatoare. O soluţie este să se treacă pentru un interval de cel puţin o săptămână pe lună la dieta lichidă (descrisă pe larg în lucrarea Principii şi direcţii în vindecarea naturală, apărută la Editura Kamala). Mai ales în cazul acestei tipologii, este ferm contraindicat să se apeleze la metode care presupun înfometarea sau o alimentaţie preponderent rece şi uscată. Chiar dacă acestea pot să îndepărteze kilogramele nedorite, provoacă totodată o stare de tensiune şi anxietate, care predispune la tulburări de natură nervoasă, precum şi la alte boli.

Plante cu efect de reglare ponderală

Pentru tipologia Kapha

    Se recomandă plante care reduc apetitul excesiv şi care stimulează procesele de eliminare prin transpiraţie şi urină. Un amestec de plante cu efect benefic în cazul acestei tipologii este: frunze de zmeur, frunze de ulm, rădăcină de păpădie, flori de soc, frunze de mesteacăn, fructe de ienupăr (toate pot fi procurate de la Plafar). Dacă valoarea colesterolului este peste normal, se va adăuga şi anghinare. Plantele se macină fin cu râşniţa electrică, se amestecă în proporţii egale. Se ia de 4 ori pe zi câte o linguriţă plină, cu 30 de minute înainte de masă. Înainte de înghiţire, pulberea se ţine 15 minute sub limbă, după care se înghite cu puţină apă.

Pentru tipologia Pitta

    Se recomandă un amestec din plante care diminuează tensiunea interioară şi echilibrează apetitul excesiv: frunze de viţă (nestropite), trei-fraţi-pătaţi, petale de trandafir, sânziene albe, rădăcină de revent. La amestecul făcut din părţi egale ale acestor plante se adaugă, în cazul persoanelor surescitate, o cantitate mică de rădăcină de valeriană. Plantele se iau în modul descris mai sus.

Pentru tipologia Vata

    Sunt indicate plante care diminuează anxietatea și agitaţia şi totodată determină o purificare corporală adecvată, prin normalizarea eliminării prin scaun. Se recomandă: siminichie, frunze de păpădie, frunze de iederă, o foarte mică doză de cruşin (5%), tei, păducel. Pentru persoanele agitate, care se confruntă și cu o stare de tensiune ca urmare a unui apetit sexual excesiv, se va adăuga o cantitate mică de conuri de hamei. Plantele se iau ca mai sus.

Băile dinamizante și alte aplicații cu apă

    Fie că o utilizam intern sau extern, apa este indispensabilă vieţii şi poate fi considerată în acelaşi timp un remediu miraculos, gratuit. Deoarece mai mult de 70% din corpul uman este alcătuit din apă, aceasta este cea care poate să-i redea cu rapiditate echilibrul, atunci când este utilizată corect. Ingredientele necesare sunt simple: apă de izvor sau o altă apă naturală, un interval de timp zilnic de 5-15 minute, bunăvoinţă şi încredere. Prezentăm în continuare două dintre metodele cele mai puternice ale hidroterapiei, ce pot genera schimbări corporale rapide şi persistente: băile reci parţiale şi duşurile alternative.
    Băile reci se folosesc mai ales atunci când depunerile de ţesut gras sunt neuniforme, precum şi la persoane la care corpolenţa este corelată cu stări de inerţie, somnolenţă, greutate în comunicare, lipsa dinamismului, apatie. Prin aplicaţiile cu apă putem acţiona precis asupra zonei corporale pe care dorim s-o „modelăm”. Ele sunt eficiente mai ales în caz de depuneri pe picioare, coapse, fese, abdomen sau spate, acţionând prin ameliorarea circulaţiei sanguine şi a metabolismului local, tonifierea ţesuturilor şi dezintoxicarea lor.
    Baia rece parţială se va face de preferinţă dimineaţa, durata ei fiind cuprinsă între 30 de secunde şi maximum 2 minute. Apa trebuie să aibă o temperatură de 20°C şi să fie proaspătă (nu se păstrează dinainte în cadă). Vom intra treptat cu picioarele în apa rece, frecţionând uşor corpul, pentru ca răcoarea să fie cât mai suportabilă. Ne cufundăm gradat corpul în apă, până în regiunea coapselor şi bazinului. Vom rămâne astfel timp de 1-2 minute, făcând în continuare mişcări de frecţionare a regiunilor cu depuneri şi respirând lent şi profund, în mod controlat. La ieşirea din apă, ne ştergem bine cu un prosop aspru, din material natural (in sau cânepă). Acest tip de aplicaţii se vor face o dată la 3 zile într-o primă etapă a tratamentului, iar după ce rezultatele devin evidente, putem să păstrăm o frecvenţă de odată pe săptămână.
    Efectele băilor reci se resimt încă de la prima aplicare: întregul organism este puternic stimulat şi dinamizat, sistemul imunitar îşi îmbunătăţeşte funcţionarea, metabolismul se reglează, creşte rezistenţa la stres şi la stări de tensiune psihică, greutatea corporală tinde să se normalizeze în mod natural. Baia rece este una dintre metodele recomandate de Sebastian Kneipp, părintele hidroterapiei, pentru a trata celulita şi flascitatea ţesuturilor, dar şi pentru a îndepărta astenia, somnolenţa şi lentoarea. Băile reci vor fi evitate de cei care suferă de reumatism în fază avansată, boli cardiace, tulburări  psihice grave, precum şi de către cei aflați în stare de ebrietate.
    Duşurile alternative se folosesc mai ales de către persoanele corpolente, care au un trup robust şi care au avut de-a lungul timpului o alimentaţie bazată preponderent pe carne, au consumat alcool sau alte alimente care i-au creat în timp o stare toxică organismului. De asemenea, ele pot fi utile atunci când ţesutul adipos s-a format în exces doar pe zone distincte ale corpului şi se dovedesc a fi greu de eliminat prin alte metode.
    Duşurile alternative presupun aplicarea unui jet suficient de puternic de apă rece (20°C) şi, la scurt timp, aplicarea pe aceleaşi zone a apei calde (38-40°C). Nu se vor face astfel de duşuri pe tot corpul, ci doar pe porţiuni izolate, în special pe membrele inferioare (coapse, gambe) şi pe zona bazinului, eventual pe abdomen. Jetul de apă proiectat de duş trebuie să fie suficient de puternic, astfel încât să creeze şi o senzaţie uşoară de masare a zonelor pe care îl aplicăm. Vom începe cu proiectarea jetului de apă rece pentru 30 de secunde, după care treptat reglăm apa, astfel încât să se încălzească (într-un interval de încă 60 de secunde) şi apoi menţinem jetul de apă caldă pentru încă 60 de secunde. Putem face astfel 3-4 treceri treptate de la apa caldă la rece şi invers, mişcând duşul pe suprafaţa corpului, astfel încât să stimulăm intens ţesuturile. Imediat după încheierea acestui duş alternativ, ne vom şterge bine cu un prosop aspru şi vom evita să ieşim afară din casă timp de 30 de minute.
Efectele duşurilor alternative sunt rapide şi sigure. O dată ce am depăşit ezitările de început şi am făcut primele 3 şedinţe, vom remarca mai întâi o schimbare în tonusul ţesuturilor şi apoi dispariţia gradată a depunerilor de grăsime, celulitei şi vergeturilor, îmbunătăţirea circulaţiei periferice, dispariţia stărilor de somnolenţă şi creşterea tonusului în corp. Nu aplicaţi această metodă seara, înainte de culcare, pentru că poate să înlăture somnul pentru mai multe ore.

Hatha Yoga ca metodă de armonizare corporală şi psihică

    Posturile corporale din Hatha yoga au un caracter aparte în direcţia dinamizării, deoarece, deşi nu implică absolut deloc mişcarea corpului (fiind poziţii statice), induc în întregul organism o stare de efervescenţă. Această mişcare interioară se desfăşoară atât la nivel fizic, prin aflux de sânge către anumite zone şi organe ale corpului, cât şi la nivel psihic şi mental, printr-o stimulare unică a sistemului nervos şi a meridianelor energetice. Rezultat al unei experienţe de mii de ani, posturile yoghine (numite asana în limba sanscrită), când sunt realizate într-o deplină nemişcare pe o perioadă lungă de timp (zeci de minute sau chiar ore) induc o serie de efecte, neegalate de niciuna dintre tehnicile occidentale de menţinere a sănătăţii şi vigorii. Iată câteva dintre ele:

  • Datorită întinderilor şi flexărilor ce se menţin mai mult timp, determină o vidare de sânge a unor grupe musculare şi întinderea lor, urmată, o dată cu revenirea din postură, de hrănirea abundentă cu sânge oxigenat. Aceasta conduce la o stare de tonus excelent al musculaturii şi la un bun drenaj al toxinelor. Întinderea la maximum, dar fără durere, a ligamentelor și muşchilor face ca în timp capacitatea de efort să crească mult, fiind dublată de flexibilitate.
  • Mobilizează circulaţia limfatică, ceea ce are efecte directe de reglare ponderală, creştere a imunităţii şi întărire a diferitelor organe (sistemul digestiv, plămânii, aparatul renal etc.)
  • Modelarea corporală se realizează lent, dar efectele sunt stabile în timp.
  • Echilibrează funcţionarea componentelor principale ale sistemului nervos vegetativ (nervul simpatic şi parasimpatic) şi creează premisele unei bune activităţi a organelor interne.
  • Spre deosebire de majoritatea metodelor de întreţinere corporală din Occident, posturile yoghine determină efecte benefice clare asupra psihicului şi minţii. După doar câteva minute de menţinere cu atenţie a unei astfel de poziţii statice, mintea devine calmă şi liniştită, iar starea psihică se schimbă în mod radical.

O metodă de automasaj pentru dinamizare şi purificare corporală

    Cunoscut şi ca o variantă a masajului de drenare limfatică, această metodă nu necesită decât 5-10 minute pe zi şi se poate practica fără ajutorul unui specialist în masaj. De fapt, este vorba despre o formă de automasaj prin perierea pielii cu ajutorul unui burete de lufa, al unui prosop aspru din pânză naturală de in sau al unei perii speciale, cu peri naturali. Acest masaj e bine să fie făcut imediat după aplicarea metodelor de hidroterapie descrise mai sus, sau, dacă le facem independent de acestea, dimineaţa, la scurt timp după ce ne-am trezit. Automasajul se va face pe pielea uscată, fără a folosi niciun fel de soluţie sau ulei. Cu mişcări viguroase şi ferme, se vor masa în ordine: picioarele (de la degete către bazin), mâinile (de la degete către umeri), apoi zona spatelui şi pieptul. Indiferent de zona corporală pe care o masăm, vom duce mişcarea către aceeaşi direcţie: abdomenul. Pielea este astfel curăţată şi energizată prin frecţionarea cu buretele sau pânza de in într-un ritm alert. Mişcările într-un singur sens au și rolul de a stimula circulaţia sanguină, şi mai ales limfatică, ceea ce grăbește procesul de eliminare a celulelor moarte, deşeurilor rezultate în urma metabolismului celular şi altor compuşi nocivi. Factor important în terapia obezităţii, acest tip de masaj ajută totodată la eliminarea treptată a celulitei, reducerea inflamaţiilor ganglionilor limfatici, diminuarea unor stări inflamatorii în articulaţii sau organe (mai ales la nivelul ficatului şi rinichilor). În plus, masajul ajută la menţinerea sănătăţii şi frumuseţii pielii.

Starea psihică – marele secret al vindecării!

    În afara metodelor prezentate mai sus, mai există un factor al terapiei obezităţii, fără de care celelalte metode se pot dovedi ineficiente: motivaţia interioară şi dorinţa de a reuşi în acest proces de transformare corporală. Majoritatea suferinzilor de obezitate se confruntă cu inhibiţii şi emoţii negative ca anxietate, frică, tendinţe ostile, nesiguranţă, disperare. Atunci când trupul e îngreunat, mintea şi psihicul nu sunt străine de cauzele acestui fenomen. Fie că e vorba de izolarea faţă de ceilalţi sau de un apetit alimentar excesiv, de sentimente de neîmplinire sufletească sau de un mod de viaţa dezorganizat, toate aceste stări au ca origine o stare interioară lipsită de echilibru, o viaţă lăuntrică lăsată în plan secund. Reordonarea vieţii interioare se face în primul rând prin restabilirea unei ordini de valori, în care comunicarea armonioasă cu ceilalţi, grija şi afecţiunea faţă de cei apropiaţi trebuie să reia primele locuri în ordinea de priorităţi. Reactivarea sentimentelor benefice de iubire şi afectivitate va conduce repede la eliminarea temerilor și a sentimentelor de inutilitate ce pot apărea. În plus, dorinţa sinceră şi aspiraţia către o stare de bine sunt motoarele întregului tratament; dinamismul interior şi efortul de transformare vor învinge astfel mult mai repede inerţia materiei şi ne vor reda tonusul, bucuria de a trăi, supleţea şi frumuseţea, atât cea exterioară, cât şi cea psihică.

Patru reguli pentru a scăpa de kilogramele în exces

Una dintre cele mai renumite metode de reducere a greutăţii corporale a fost descoperită acum mai bine de 100 de ani de americanul Horace Fletcher. Confruntat cu obezitatea, îmbătrânirea prematură, oboseala cronică şi numeroase alte probleme de sănătate, Fletcher a pus în aplicare o serie de principii simple, care l-au ajutat să scape definitiv de simptomele supărătoare şi excesul ponderal, după un tratament de numai 5 luni. Cele 4 reguli simple pe care le-a aplicat fac şi astăzi obiectul a ceea ce se numeşte „fletcherism”:

  • Mestecaţi hrana foarte bine, până când aceasta capătă o consistenţă semilichidă şi înghiţirea ei survine de la sine.
  • Nu mâncaţi niciodată fără să vă fie foame.
  • Savuraţi mâncarea cu atenţie şi bucurie. Trebuie să simţiţi cât mai multe dintre nuanţele gustative ale alimentelor.
  • Nu mâncaţi niciodată când sunteţi obosiţi, supăraţi sau îngrijoraţi, iar în timpul mesei refuzaţi să vă frământaţi sau să discutaţi despre subiecte neplăcute.
    Puteți citi articolul și pe blogul FrumoasaVerde.blogspot.ro.