Semnele și simptomele unui ficat suprasolicitat: cum să îți protejezi organul vital

Pentru a evita astfel de situații, este important să fii conștient de semnele și simptomele date de ficatul suprasolicitat, pentru a putea lua măsuri în timp util și pentru a preveni complicațiile apărute ulterior.

Semnele ficatului suprasolicitat

1. Oboseala persistentă

Unul dintre primele semne ale unui ficat suprasolicitat este oboseala inexplicabilă pe o perioadă de câteva zile. Ficatul este responsabil pentru stocarea și eliberarea energiei, iar atunci când este suprasolicitat, poate afecta acest proces, ducând la senzația de oboseală constantă.

2. Durerea sau disconfortul în partea superioară a abdomenului

Durerea sau disconfortul în zona ficatului poate indica o inflamare a ficatului. Este important să nu ignori aceste simptome, deoarece pot indica afecțiuni precum hepatită sau ficat gras.

3. Probleme digestive

Ficatul joacă un rol esențial în producerea bilei, care ajută la descompunerea grăsimilor din alimente. Un ficat suprasolicitat poate duce la un dezechilibru în producția de bilă, cauzând probleme digestive precum indigestia, balonarea sau senzația de preaplin în stomac.

4. Schimbări în culoare ale urinei și a scaunelor

Ficatul este implicat în eliminarea toxinelor din organism. Când este suprasolicitat, poate afecta culoarea urinei și a scaunelor. Urina mai închisă la culoare și scaunele mai deschise pot indica probleme ale acestui organ.

5. Retenția de lichide

Ficatul are, de asemenea, un rol în reglarea echilibrului de lichide în corp. Un ficat suprasolicitat poate duce la retenția de lichide din organism, manifestată prin umflarea în special a picioarelor și a abdomenului.

6. Modificări ale nivelului de colesterol

Suprasolicitarea ficatului afectează metabolismul lipidelor și nivelul colesterolului în sânge. Nivelurile ridicate de colesterol pot crește riscul de boli cardiace, drept urmare, ar trebui monitorizate atent.

7. Modificări ale greutății

Ficatul suprasolicitat influențează metabolismul, lucru care poate duce la creșterea sau scăderea inexplicabilă în greutate. Fluctuațiile involuntare de greutate ar trebui investigate și discutate cu un specialist.

Cum să-ți protejezi ficatul

Adoptă un stil de viață sănătos

Consumă o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și fibre, și limitează consumul de alimente procesate și bogate în grăsimi rele.

Evită consumul excesiv de alcool

Alcoolul este un factor major de stres pentru ficat. Evită complet consumul sau limitează-l, pentru a menține sănătatea ficatului.

Menține o greutate corporală sănătoasă

Păstrează o greutate corporală sănătoasă prin exerciții fizice regulate și o dietă echilibrată.

Monitorizează atent consumul de medicamente

Unele medicamente pot afecta ficatul. Consultă specialistul înainte de a administra orice tip de tratament pe termen lung.

Fă teste periodice

Analizele de sânge regulate pot ajuta la depistarea precoce a problemelor de ficat.

Suplimentele alimentare

Naturalis HepatoSuport este un supliment alimentar care conţine un amestec de extracte de armurariu și de anghinare. Acesta menține sănătatea funcțiilor hepatice, susține procesul fiziologic de detoxifiere a ficatului, sprijină digestia și asigură o protecție intensă a ficatului având proprietăți antioxidante și de detoxifiere.

Benesio Hepafort contribuie la protejarea celulelor hepatice, datorită extractelor de silimarină, anghinare și a colinei. Silimarina este un complex de flavonoide extras din fructele de armurariu (Silybum Marianum), cunoscut la noi și sub numele de Ciulinul Laptelui. Silibina este principalul ingredient bioactiv al silimarinei și are o importantă acțiune hepatoprotectoare. De asemenea, este un antioxidant eficient, jucând un rol important în procesul de detoxifiere.

Anghinarea susține și ea detoxifierea, ajută la stimularea fluxului de suc digestiv, menține sănătatea ficatului, contribuie la confortul intestinal și la menținerea nivelului normal al lipidelor sangvine. Colina contribuie la menținerea funcției normale a ficatului și la metabolismul normal al homocisteinei, lipidelor și macronutrienților. Ambele suplimente se poate achiziționa din farmaciile Catena.

Fiind un organ vital, ficatul trebuie atent monitorizat și să fim conștienți de semnalele pe care le trimite atunci când acesta este suprasolicitat. Adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea atentă a sănătății ficatului pot contribui la menținerea sănătății  lui. Dacă apar semne sau simptome de ficat suprasolicitat, precum cele enumerate anterior, este esențial să ceri sfatul unui specialist, pentru o evaluare și o îngrijire adecvată.

Citiți mai mult

Nu suntem intoleranți la gluten, suntem intoleranți la glifosat!

 Alimentele modificate genetic sunt extrem de dăunătoare, deoarece ele dăunează sănătății noastre. Potrivit unui raport publicat de Institutul pentru Tehnologie Responsabilă (IRT), acestea sunt legate de tulburările legate de gluten.

Numeroși experți sunt de acord că creșterea recentă a tulburărilor legate de gluten nu poate fi explicată doar prin intermediul geneticii, deci cred că un factor de declanșare a mediului este un factor puternic care contribuie.

Acest lucru poate fi de mare importanță, deoarece sensibilitatea la gluten afectează peste 18 de milioane de americani. Autorii leaga alimentele modificate genetic cu cinci condiții care pot declanșa sau agrava afecțiunile legate de gluten, bazate pe datele din Departamentul Agriculturii din Statele Unite, înregistrările din Actul de protecție a mediului, reviziile din revistele medicale și cercetările internaționale:

- Activarea imunității și răspunsul alergic

- Digestia afectată

- Permeabilitatea intestinală

- Dezechilibrat bacteriile intestinului

- Deteriorarea peretelui intestinal

În prezent sunt cultivate 9 culturi alimentare pentru OMG: soia, porumb, bumbac (ulei), lucerna, canola (ulei), zahăr din sfecla de zahăr, dovlecel, squash galben și papaya hawaiană.

Cele mai multe dintre ele sunt făcute pentru a tolera un ucigaș de buruieni numit glifosat (Roundup®), iar nivelurile ridicate ale acestei toxine rămân în ele atunci când sunt recoltate. Soiurile de porumb și de bumbac sunt, de asemenea, fabricate pentru a produce un insecticid numit toxină Bt.

Potrivit directorului executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă, Jeffrey Smith, toxina Bt este creată pentru a pătrunde găurile în celulele insectelor, dar face același lucru și în celulele umane, astfel încât poate duce la intestin infiltrați, care este comună la pacienții sensibili la gluten.

De asemenea, Stephanie Seneff, cercetător științific la MIT, spune că glifosatul este un antibiotic patentat care ucide bacterii benefice în intestin și un dezechilibru al florei intestinale este obișnuit în boala celiacă și în alte tulburări legate de gluten.

În plus, cercetătorii au descoperit că toxinele Bt găsite în culturile Monsanto pot afecta celulele sanguine și pot cauza leucemie.

Un alt studiu a arătat că hrana pentru animale cu OMG conduce la inflamarea stomacală severă și uterul mărit la porcine, iar multe altele au legat OMG-uri de cancer și alte boli.

Prin urmare, oamenii de știință încurajează interzicerea OMG-urilor. De asemenea, un număr din ce în ce mai mare de oameni din America de Nord continuă să protestă și împotriva utilizării OMG-urilor, iar personalitățile publice continuă să vorbească.

Fostul om de știință guvernamental canadian la Agricultura Canada, Dr. Thierry Vrain este unul dintre ei, în timp ce se vorbea împotriva OMG-urilor.

Geneticianul David Suzuki este o altă persoană proeminentă care a fost un avocat de lungă durată împotriva OMG-urilor și a vorbit despre măsura în care OMG-urile pot fi periculoase atât pentru sănătatea umană, cât și pentru mediul înconjurător. El a declarat chiar că utilizarea acestor alimente face ca ființele umane să participe la un experiment masiv.

Dr. Tom O’Bryan, expert internațional recunoscut în privința sensibilității la gluten și bolii celiace, susține că OMG-urile reprezintă o explicație potențială a creșterii rapide a tulburărilor legate de gluten în ultimele decenii.

In plus, internistul Emily Linder, MD, explica faptul ca este de acord ca OMG-urile contribuie la cresterea sensibilitatii glutenului la populatia Statelor Unite, ca atunci cand ea elimina alimentele modificate genetic, ca parte a tratamentului lor, pacientii se recupereaza mai repede si complet.

Citiți mai mult

Cum să elimini ciuperca de la unghia piciorului cu ulei de oregano

Dacă observați că unghiile de la picioare isi schimba culorile sau ca sunt putin mai groase, atunci s-ar putea sa va confruntati cu ciuperca. Ciuperca este ceea ce se produce atunci cand se infecteaza fie unghia fie pielea de sub ea. Pentru ca o infecție fungică să aibă loc, trebuie să fie de obicei, fisuri în unghie sau piele.

Una dintre cele mai eficiente remedii naturale este uleiul de oregano. Uleiul de oregano este un ulei incredibil de puternic, care conține proprietăți fungicide. Acest lucru înseamnă că poate elimina infecții fungice atunci când sunt utilizate în mod corespunzător. Carvacrol, inhibă creșterea mai multor tipuri diferite de bacterii. Atunci când achiziționam ulei de oregano ar trebui să ne uitam sa luam un brand care conține cel puțin 70% carvacrol.

Cum eliminam ciuperca:

Tratarea ciupercii este usor cu ulei de oregano. Este o idee bună pentru a încerca uleiul de oregano inca de la primele semne de probleme ale unghiilor. Se aplica o picătură sau două de ulei si trebuie să fie masate unghile afectate de două ori pe zi, precum si unghiile din jur pentru a preveni infecția ulterioară. Pe masura ce unghia creste , infecțiil fungice ar trebui sa creasca cu ale. Dacă vedeți o secțiune mare a unei unghii ca se decoloreaza, probabil va aflati la începutul unei infecții.Incepeti masarea cu ulei pe degetele de la picioare în fiecare zi.

Bonus:

Secretele dietelor de la un dermatolog pentru o piele perfectă

În 2005, dermatologii americani au descoperit că este posibil să scapi de riduri, acnee, hiperpigmentare și chiar pielea uscată fără cosmetice scumpe.

Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți este să includeți câteva feluri de alimente în dieta dvs.

Alimentele de origine animală sunt bogate în această vitamină. Dar este posibil să scapi de pete de pigment chiar și fără carne – trebuie doar să ai o dietă adecvată.

Vitaminele C și E și antioxidanții cum ar fi acidul ellagic și extractul din semințe de struguri vă pot ajuta să scăpați de pete de pigment.

Puteți găsi aceste elemente utile în cantități mari în citrice, căpșuni, kiwi, roșii și rodii.

Alimentele cu un indice glicemic ridicat sunt de vină din nou. De aceea, persoanele care au pielea grasă au probleme de acnee mai des.

Glandele sebacee devin mai active, ducând la blocarea porilor în care bacteriile se reproduc mai repede și provoacă inflamații.

Ce ar trebui sa faci:

O dietă specială vă poate ajuta cu problema acneei. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci este să mănânci mai multe alimente cu acizi grași polinesaturați care calmează inflamația.

Pur și simplu puneți, mâncați fructe, legume, nuci, nuci, semințe de in, ulei de in, alge, fructe de mare.

Uscăciunea pielii indică atât lipsa colesterolului, cât și excesul de vitamină E în organism.

Primul motiv este în mare parte adevărat pentru vegetarieni, deoarece cele mai mari surse de colesterol sunt pește și carne.

Ce ar trebui sa faci:

Creșteți concentrația de acizi grași mononesaturați în dieta dumneavoastră. Acestea sunt cel mai bine digerate nu atunci când consumați uleiuri și suplimente nutritive, dar când aveți produse complete, cum ar fi fasole, alge, ouă, soia, avocado, arahide și alte tipuri de nuci.

Dacă nu sunteți vegetarian, încercați să consumați carne și pește în mod regulat. Cele mai bune opțiuni sunt albacrul, somonul, macrou și păstrăvul lacului.

Alcoolul cauzează deshidratarea, ceea ce duce la apariția ridurilor. Zaharul poate fi un alt motiv pentru îmbătrânirea prematură a pielii.

Glucoza pe care o conține zahărul face pielea mai puțin suplă.

Ce ar trebui sa faci:

Mai mult de 10 ani în urmă, cercetătorii americani au descoperit că antioxidanții pot face pielea mai tânără.

De exemplu, dacă mâncați alimente care conțin soia în fiecare zi, semnele de îmbătrânire a pielii vor fi aproape invizibile.

De asemenea, poate scăpa de riduri în jurul ochilor.

Citiți mai mult

În sfârșit nefumător! Metoda ușoară a lui Allen Carr (eBook)

Allen Carr, de profesie contabil, fost fumător de până la 100 de ţigări pe zi, a încercat de nenumărate ori, zadarnic, să se lase de fumat. În 1983, a descoperit „metoda uşoară” care-i poartă astăzi numele. A înfiinţat o reţea internaţională de clinici „Allen Carr” pentru vindecarea de dependență a fumătorilor, a extins „metoda uşoară” la alte dependențe (de alcool, de mâncare etc.), a publicat cărţi, traduse ulterior în peste 20 limbi, însoțite adesea de versiuni video, audio sau CD-ROM. Printre bestseller-urile sale se numără și această carte (Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking), vândută numai până în 1992 în peste 2 milioane de exemplare.

Cartea merită citită! O puteţi achiziţiona de aici:

http://www.elefant.ro/carti/carte/self-help/dezvoltare-personala/in-sfarsit-nefumator-metoda-usoara-a-lui-allen-carr-editia-iiiiiv-162169.html

Metoda Allen Carr constă în sesiuni de terapie de grup anti-fumat, la finalul cărora pleci nefumător. Asta pentru că metoda Allen Carr se bazează pe argumente logice și de bun simț, prin intermediul cărora se înlătură complet dorința de a mai fuma, lucrul cu care fumătorii se luptă cel mai mult atunci când încearcă să se lase fumat pe cont propriu. Nu vorbim despre orori sau despre motivele pentru care îți dorești să te lași de fumat, ci atacăm acele motive din pricina cărora fumezi (de exemplu: fumez ca sa mă concentrez, ca să mă calmez, ca să mă recompensez etc.). În plus, metoda Allen Carr funcționează pentru orice fumător, indiferent dacă are la activ 2 ani de fumat sau 30 și indiferent dacă fumează 5 țigări pe zi sau 5 pachete. Cum facem asta? Înlăturând temerile care-i țin captivi pe fumători: Cum să mă bucur de o reușită fără țigări? Cum sa ies în oraș fără să fumez? Cum să mă calmez fără tutun? Cum să depășesc un moment greu fără țigări? Metoda Allen Carr reușește să reducă la tăcere toate aceste spaime și, mai mult decât atât, dă încredere, astfel încât cei care vin la terapie pleacă la final lipsiți de griji și încântați de reușită.

Cei interesați pun deseori întrebarea: Și cu sevrajul cum rămâne? Vestea bună e că sevrajul  fizic nu e nici pe departe atât de grav precum se crede. De fapt, simptomele sunt atât de ușoare, încât mulți fumători nici nu-și dau seama că sunt dependenți. Ceea ce totuși simt fumătorii atunci când încearcă să se lase de fumat folosind adjuvanți sau doar propria voință este frustrarea provocată de iluzia renunțării la „un prieten drag”. Metoda Allen Carr oferă fumătorilor starea mentală adecvată pentru a se simți eliberați. Iar când mentalul este puternic, sevrajul fizic nu reprezintă o problemă. Metoda Allen Carr nu apelează la adjuvanți sau trucuri. Nu se folosesc: plasturi, gume cu nicotină, pastile, spray-uri nazale, inhalatoare, ace, fotografii șocante sau anumite medicamente. E nevoie doar de rațiune.

Sursa: www.allencarr.ro

Iată și câteva mărturii convingătoare ale unor celebrități care s-au vindecat de dependența de tutun prin aplicarea metodei prezentate în cartea lui Allen Carr, pe care am postat-o pentru voi mai jos, și pe care vă îndemn s-o citiți, fie că sunteți fumători, fie că aveți pe cineva drag care este.

„A fost cu adevărat o revelație și m-a eliberat de sclavie pe loc. A fost chiar ușor să mă las, iar experiența în sine a fost nesperat de plăcută”. ANTHONY HOPKINS

„Programul Allen Carr - Metoda ușoară de a renunța la fumat - a fost pentru mine o minune. A reușit să încheie 30 de ani de fumat”. ANJELICA HUSTON

„Tipul e foarte tare! Nu mai fumez de un an și jumătate”. ASHTON KUTCHER

„Gradul de satisfacție după lăsatul de fumat e atât de mare, încât în unele momente, când toate par să-mi meargă prost, mă liniștesc spunându-mi: măcar m-am lăsat de fumat!” MARIUS VINTILĂ

Citiți mai mult

Câteva imagini interesante din domeniul medical

    În această postare am să las imaginile să vorbească de la sine.

Tratamentul chirurgical al scoliozei

2 kg grăsime versus 2 kg mușchi

Omul căruia i-a crescut un dinte în creier

Fire de păr crescute din globul ocular

Cataractă în formă de stea

O tenie extrasă din intestinul subțire

Citiți mai mult

Vâscul sau "creanga de aur" - remediul minune, uitat de mii de ani

     De toamna târziu și până la mijlocul primăverii, pe crengile arborilor, dar și pe ale pomilor fructiferi se văd niște tufe rotunde, care de la distanță par cuiburi de păsări, lucrate cu măiestrie. Nu sunt cuiburi, ci este vâscul, o plantă parazită, care "urăște singuratatea", căutând apropierea copacilor.
    Extrem de popular datorită presupusei sale virtuți de a aduce noroc, atârnat de lampă sau prins pe ușă în noaptea de Anul Nou, vâscul este un simbol al biruinței vieții. Faptul că, la fel ca și bradul, nu-și leapădă frunzele niciodată, rămânând pururea verde, îl face să fie foarte îndrăgit. Se spune că vâscul aduce sănătate și spor în casă, că asigură stabilitatea cuplurilor care se sărută sub o crenguță de vâsc, că alungă bolile și atrage îngerii. Acum 2000 de ani, vâscului i se atribuiau însușiri magice. La celți, el era adorat ca simbol al feminității. Celții credeau că vâscul a fost creat de un fulger luminos, care a pătruns în stejar, dându-i astfel proprietăți magice. Plantă veșnic verde, el era celebrat ca simbol al vieții eterne; lipsa de rădăcină îl făcea să fie considerat de esență divină, un fiu al cerului. Vâscul juca un rol important în ritualurile celtice. El se tăia numai după solstițiul de iarnă, cu o seceră de aur, purtată de un preot înveșmântat în alb.
    La vikingi, vâscul simboliza pacea, protecția împotriva spiritelor rele. Grecii credeau că acea creangă de aur care i-a deschis lui Eneas drumul spre lumea cealaltă era o mlădiță de vâsc. Românii așezau pe capul zeiței Diana, simbol al fertilității, o coroană de vâsc. În Evul Mediu creștin, se spunea că lemnul crucii pe care a fost sacrificat Iisus era lemn de vâsc, fapt pentru care planta vindecă orice boli. Departe de a fi apus, faima vâscului este astăzi în creștere, o reputație care nu vine însă din mitologie, ci din redutabilele lui virtuți tămăduitoare.
    Dupa cum am mai spus mai sus, vâscul urăște singurătatea și nu trăiește niciodată pe picioarele lui. El se agață de câte un arbore primitor, care îi oferă casă și masă pe gratis: o locuință confortabilă, la aer curat, hrană bogată în substanțe vitale, ferindu-l de vânturi și de furtuni, Are o formă de sferă și tulpinițe scurte și groase; are rădăcini ascuțite, care se înfig în coaja de pe ramurile copacilor, până în locul unde circulă seva; ca să reziste la iernile în care, alături de brad e singurul supraviețuitor al pădurii, are frunze groase, pieloase, străbătute de mai multe nervuri. La subsuoara lor, dar și în vârful rămurelelor fragede se nasc flori galbene, ce se transformă în boabe sferice alb-translucide, care conțin un suc gelatinos, zaharat.
    Din luna noiembrie și până în aprilie, se culeg ramurile tinere, cu o grosime sub jumătate de centimetru, cu frunze cu tot. Totuși, perioada ideală de recoltare este toamna și iarna, până la sfârșitul lui februarie, când planta începe să se preocupe de maturizarea fructelor sale. Din speciile înalte, cum sunt bradul și pinul, recoltarea se face numai în parchetele de tăiere, după doborârea arborelui. Din pomii fructiferi, cum sunt părul, mărul și prunul, recoltarea se face ușor.Frunzele și ramurile tinere de vâsc se pot folosi proaspete sau uscate.
    Atenție! Boabele vâscului sunt otrăvitoare! Uscarea se face în poduri sau în locuri aerisite, dar la adăpost de lumină, pentru că planta să-și păstreze culoarea verzuie. Vâscul uscat se păstrează în pungi sau saci de hârtie, în locuri ferite de umiditate. Termenul său de valabilitate este de maximum doi ani.     Vâscul este și un medicament, dar și o otravă redutabilă. Vâscul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, arțar, paltin, salcâm este foarte toxic, fiind contraindicată utilizarea lui în medicina umană. Vâscul de pe măr, prun, gutui, păr, măr pădureț, pin și brad are o toxicitate mult mai redusă, acesta fiind vâscul bun, medical. Semnele intoxicației cu vâsc sunt:

• scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune);r
• rărirea ritmului cardiac;
• apariția de frisoane;
• tulburări nervoase cu paralizie și pierderea sensibilității.

     De asemenea, vâscul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone și care suferă de angină pectorala. De la vâsc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decât restul plantei. De aceea, este bine să achiziționam vâscul de la farmaciile autorizate și nu de la negustorii de ocazie din piețe.
    În general, vâscul nu se prepară la temperaturi înalte (peste 60 grade C) din două motive: sunt deteriorate principiile active; se formează substanțe cu un grad de toxicitate ridicat. Din acest motiv, preparatele cele mai folosite sunt cele obținute la rece: pulberea, maceratul în apa și vinul medicinal.
    Pulberea - frunzele și ramurile de vâsc uscate se macină fin cu râșnița de cafea; dacă mai rămân bucăți nemăcinate, se face o cernere. Modul de administrare variază în funcție de cazul tratat. Doza maximă de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult.
     Maceratul la rece - în 200 ml de apă (o cană) se pune o linguriță rasă de pulbere de plantă. Se lasă la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtrează și se consumă în maximum 8 ore (cu condiția să nu fie păstrate la temperaturi mai mari de 21 grade C).
    Bolile care se vindecă cu vasc: din cele mai vechi timpuri, vâscul a fost folosit pentru bolile de inimă și vasculare, fiind un remediu redutabil mai ales în hipertensiune și în ischemia cardiacă în faze incipiente. Tot din bătrâni se știe că vâscul este un leac bun pentru nervi, fiind un remediu subtil și eficient în tratarea epilepsiei, isteriei și a spasmelor. Deși nu s-a putut stabili cu precizie care principii active ale vâscului acționează atât de puternic și nuanțat asupra sistemului nervos, știința a mai adăugat câteva boli pe lista celor vindecate sau ameliorate cu vâsc: astmul pe fond de stres, amețelile (vertijul), tusea spastică și tusea rebelă. Tradițional, vâscul se mai folosea și în bolile respiratorii: bronșită, astm (provocat de cauze diverse) și leziuni pulmonare provocate de infecții. Medicina actuală nu a confirmat întru totul aceste utilizări, însă a scos la iveală un lucru foarte interesant: vâscul stimulează extrem de puternic imunitatea, atât imunitatea locală, cât și pe cea generală. Iată în continuare câteva utilizări ale vâscului:
    Hipertensiune - cea mai eficientă metodă de administrare este 1/2 linguriță rasă de pulbere, luată dimineața, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu puțină apă. Rezultatele tratamentului se simt cel mai bine după două-trei săptămâni.
    În ateroscleroză și arterioscleroză este eficient pentru faptul că asigură o mai bună circulație a sângelui în artere. Se consumă două căni de macerat pe zi, luate în trei-patru reprize, întotdeauna pe stomacul gol. Eficiența tratamentului crește mult dacă se trece la o dietă adecvată, săracă în grăsimi și bogată în fructe și legume proaspete.
    Tusea și tusea convulsivă - se ia un vârf de cuțit de pulbere de vâsc, se ține sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu jumătate de cană de ceai fierbinte de busuioc, maghiran sau cimbrișor. Se repetă tratamentul de maximum patru ori pe zi.
    Epilepsie - se fac cure de șase săptămâni cu vâsc luat sub formă de macerat: două căni pe zi, dimineața și seara. La copiii între 3-10 ani se va reduce doza la o treime, iar la cei între 10-14 ani se va reduce la jumătate. În popor, macerația se făcea în apa sfințită.
    Nervozitate, isterie - tratamentul clasic este cu pulbere: se ia un vârf de cuțit de pulbere, de patru ori pe zi, cu apă. Tratamentul popular este mai interesant: criza de nervi se potolește cu o ceapă tăiată în două. Ne apropiem nările de mijlocul proaspăt despicat al cepei, închidem ochii și inspirăm cu putere! Aceasta ne calmează instantaneu pentru vreo câteva minute. În acest timp, se ia o frunzuliță de vâsc, se mestecă foarte bine, iar apoi se înghite. Reușita tratamentului este garantată.
    Astm (inclusiv astm convulsiv) - în jumătate de borcan de miere lichidă se pun patru linguri de pulbere de vâsc fin măcinată și cernută, 10-20 de picături de ulei volatil de cimbru, 30 de picături de ulei volatil de mentă și se amestecă foarte bine. Se ia câte o linguriță de patru ori pe zi, timp de minimum o lună.
    Sterilitate sau impotența asociată cu hipertensiune - se ia vâsc plămădit în rachiu sau alcool: o lingură în 100 ml de ceai de păducel - fructe, de două ori pe zi, înainte de masă. Tratamentul se face minimum timp de trei luni.
    Tulburări de menopauză - se combină în proporții egale pulbere de vâsc, talpa-gâștei, crețișoară și sunătoare: se ia de trei ori pe zi câte o linguriță rasă din această combinație de pulberi, cu puțină apă.
    Adjuvant în hemoragie și accident vasculat, mai ales la vârstnici - se face o cură de două săptămâni cu un vârf de cuțit de pulbere de vâsc, de trei ori pe zi. În paralel, este bine să se facă și un tratament cu tinctură de ginkgo biloba, să se bea ceai de rozmarin în loc de apă, să se consume cantități mari de linte, hrișcă, soia (boabe sau germeni), polen de albine (dacă este suportat de ficat și nu sunteți alergic).
    Imunitate scăzută - se face săptămânal o clismă cu jumătate de litru de apă, în care au fost macerate (8-10 ore) două lingurițe rase de vâsc, două lingurițe de semințe de in și două lingurițe de musețel. Apa va fi ținută în colon timp de 15 minute, înainte de a fi evacuată.

Citiți mai mult

Vânătăile - câteva metode de a scurta prezența lor pe piele

    Doar dacă vă împachetați în vată nu veți face niciodată o vânătaie, mai ales dacă aveți o viață activă. Dar pu­teti reduce riscul de a face vânătăi mari și crește probabilitatea micșorării și vindecării celor care apar ocazional. Iată cum:

    Răciți vânătăile

    Folosiți un pachet înghețat pentru a trata orice contuzie care ar putea fi urmată de o vânătaie. Puneți pe vânătaie o pungă cu gheață sau un pachet cu legume conge­late - învelit într-un prosop pentru a vă proteja pielea - cât mai repede posibil după producerea vătămării. Țineti gheața pe locul respectiv aproxi­mativ 15 minute. Dacă banuiți că va apărea un cucui în urma unei lovituri serioase, continuați tratamentul cu gheață la fiecare câteva ore în decursul primelor 24 de ore. Lăsați pielea să se încălzească în mod natural și nu pu­neți surse de căldură  pe piele între reprize cu gheață.
    Păstrați în congelator cuburi de gheață conținând pătrunjel zdrobit mărunt, ca remediu rapid pentru vânătăi. Puneți o legătură de pătrunjel și o de cană de apă într-un blender. Transformați totul într-o pastă, umpleți pe jumătate lăcașurile pen­tru cuburile de gheață și introduceți cutia în congelator. Când aveți nevoie, puneți cuburile de gheață într-o bucată de pânză subțire și așezați-o pe vâ­nătaie. Pătrunjelul este o plantă răcoritoare care diminuează inflamația și du­rerea.
    În plus, atunci când gătiți, nu trebuie decât să scoateți din congelator un cub cu pătrunjel dacă vreți să puneți puțin în supă sau în sos.
    Răcirea contractă vasele de sânge, ceea ce înseamnă că în țesuturi se ras­pandește mai puțin sânge care să formeze o vânătaie. Un pachet rece are și avantajul că minimalizează umflarea și amorțește zona, astfel încât ea nu va fi tot atât de dureroasă ca în cazul unei vânătăi pe care nu s-a pus gheață.

    După gheață, căldură

    După 24 de ore folosiți căldură pentru a dilata va­sele de sânge și a îmbunătăți circulația în zona respectivă. Țineți picioarele mai sus decât restul corpului. Vânătăile constituie mici rezervoare de sânge. Sângele, ca orice lichid, curge de sus în jos. Dacă, după ce ați suferit o lo­vitură, stați mult în picioare sau așezat, sângele care s-a adunat într-o vână­taie se va prelinge în jos prin țesuturile moi și își va găsi alte locuri unde să se strângă.

    Măriți cantitatea de vitamina C

    Studiile arată că persoanele cărora le lipsește vitamina C din alimentație sunt mai predispuse la vânătăi. Vitami­na C ajută la constituirea țesutului protector de colagen din jurul vaselor de sânge din piele. Fața, mâinile și picioarele conțin mai pu­tin colagen decât, să spunem, coapsele, astfel încât vânătăile din aceste zone sunt adesea mai închise la culoare. De asemenea, cu vârsta ne pierdem capacitatea de a reînnoi colagenul: din acest motiv, per­soanele mai în vârstă fac vânătăi mai ușor.
     Creșteți aportul zilnic de vitamină C mâncând mai multe fructe și vege­tale crude. Citricele, kiwi și tomatele sunt deosebit de bogate în vitamina C. Amintiți-vă faptul că vitamina C nu rezis­tă unei prelucrări îndelungate la cald și nici unei depozitări de lungă dura­tă. Mâncați fructele și vegetalele coapte și proaspete, cât mai repede posibil după ce le-ați achiziționat (dacă nu trebuie să le lăsați la copt).

    Atenție la medicamente

    Persoanele care iau aspirină pentru a se prote­ja împotrivă bolilor de inimă sau cele care iau anticoagulante vor constata că orice lovitură este foarte repede urmată de o vânătaie. Steroizii ca prednisolul administrat oral pentru o perioadă îndelungată pot cau­za vânătăi; de asemenea, atenție la folosirea cremelor cu steroizi puternici pentru tratarea unei eczeme sau a unui psoriazis mai multă vreme decât este recomandat și nu aplicați asemenea creme pe față. Steroizii conținuți în unele produse inhalante destinate tratamentului astmu­lui și al febrei fânului ajung foarte rar în organism în cantități suficiențe pen­tru a provoca vânătăi. Alte medicamente, ca antiinflamatoarele și antidepresivele, pot doar ocazional să inhibe coagularea sângelui sub piele și să provoace vânătăi mai mari. Alcoolicii și consumatorii înrăiți de droguri pot și ei să facă ușor vânătăi (de cele mai multe ori lovindu-se). Dacă luați un medicament care facilitează apari­tia vânătăilor, spuneți-i medicului.

    Tratați vânătăile apărute tardiv

    Nu este absolut necesar să vă loviți pentru a face o vânătaie. Dacă remarcați vânătăi după 1-2 zile de la efectuarea unor exerciții fizice intense, aplicați o compresă caldă pentru a stimula procesul de vindecare.

    Unele vânătăi reprezintă un semn de boală

    Așa că dacă faceți ușor vânătăi sau dacă nu vă dați seama de ce, spuneți-i acest lucru medicului. Unele de­reglari hematologice pot provoca vânătăi inexplicabile. De asemenea, HIV/SIDA poate fi la originea apariției unor protuberanțe purpurii care par a fi vânătăi, dar care nu se vindecă, ci pur și simplu dispar.
    Purpura hemoragică se manifestă sub formă unor puncte purpurii pe pie­le - vânătăi mititele care apar instantaneu. În mod ocazional, ele pot indi­ca septicemia provocată de o bacterie ce poate fi și cauza meningitei. Dacă pe pielea dumneavoastră. sau pe cea a copilului dumneavoastră apar spontan purpură sau vânătăi mai mari, îndeosebi asociate cu febră, somnolență, vomă, rigidi­tatea gâtului sau durere de cap, adresați-vă imediat medicului.
 

Citiți mai mult

Zona zoster - câteva informații despre această afecțiune dureroasă

     Zona zoster, cunoscută în termeni medicali ca herpes zoster, este o erupție dureroasă, cu bășicuțe, provocată atunci când virusul latent al varicelei se reactivează brusc în celulele nervoase. Ea se instalează pe o arie limitată a pielii, în funcție de zona traversată de nervul afectat.  Zona zoster este o boală mai comună la persoanele adulte și la cele cu sistemul imunitar slăbit de stres, răni  sau alți factori. Virusul varicelo-zosterian persistă timp îndelungat (probabil toată viață) în organismul persoanelor care au suferit de o varicelă tipică sau de o infecție inaparentă. Se realizează astfel o infecție persistență, localizată în ganglionii nervoși spinali sau cei omologi ai nervilor cranieni. Majoritatea pacienților care suferă de zona zoster au vârsta peste 60 de ani, rareori zona zoster apare la persoanele mai tinere. Frecvența bolii este mai mare la adulți și bătrâni (90%), iar la copii apare foarte rar (5% din totalul cazurilor).

    Zona zoster este o afecțiune contagioasă. Virusul varicelo-zosterian se poate transmite de la persoana cu zona zoster la copiii sau adulții care nu au avut varicelă, dar, în loc de a dezvolta zoster zoster, aceste persoane dezvoltă varicelă. După ce o persoană a avut varicelă aceasta nu poate contacta virusul de la altcineva. Odată infectate cu virusul varicelo-zosterian persoanele au un risc potențial de a dezvolta zona zoster mai târziu în viață. Zona zoster este contagioasă atâta timp cât se formează noi vezicule (lichidul din interiorul veziculelor cutanate conține particule virale) și în timpul cât se usucă veziculele mai vechi. Similar cu varicela, pacientul cu zona zoster este contagios pe toată durata bolii, până la apariția crustelor. După ce toate veziculele sunt acoperite de cruste virusul nu mai poate fi răspândit. Pacienții cu zona zoster trebuie să evite contactul fizic cu persoanele care nu au avut varicelă și în cazul cărora infecția ar putea antrena consecințe grave-cum este cazul femeilor însărcinate (infecția poate fi periculoasă pentru făt), persoanelor imunodeprimate și nou-născuților.

    Cauze: 

    Zona zoster este o infecție provocată de virusul varicelo-zosterian, virusul care determină și apariția varicelei. După ce o persoană se vindecă de varicelă, virusul varicelo-zosterian călătorește de la nivelul pielii de-a lungul nervilor și se cantonează la nivelul ganglionilor rădăcinii dorsale. Virusul poate rămâne în stare latentă în ganglionii rădăcinii dorsale timp îndelungat, însă la unele persoane virusul se reactivează cu apariția zonei zoster.

  Factori de risc:

• persoanele cu vârsta mai mare de 50 de ani. Riscul de apariție a zonei zoster crește odată cu înaintarea în vârstă 
• sistemul imunitar slăbit (imunosupresie). Persoanele cu sistemul imunitar afectat de boli, cum ar fi SIDA sau cancer, au un risc mult mai mare de a dezvolta zona zoster decât persoanele cu sistem imunitar normal. 
• cancer. Persoanele cu cancer au un risc crescut de zonă zoster. Cel mai mare risc îl prezintă pacienții cu boală Hodgkin, pacienții cu limfom și pacienții cu alte tipuri de cancer. Chimioterapia și radioterapia folosite în tratamentul cancerelor mărește riscul de zonă zoster. 
• medicamentele imunosupresoare. Pacienții care consumă azatioprina, clorambucil, ciclofosfamida, ciclosporină, cladribine, infliximab, adalimumab, corticosteroizii (metilprednisolon, prednison) prezintă un risc crescut de a dezvolta zona zoster. Aceste medicamente sunt folosite pentru pacienții care au fost supuși transplantului de organe sau pacienții care suferă de bolile autoimune severe (artrită reumatoida, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, scleroză multiplă, boală Crohn, colită ulcerativă). 
• infecția cu virusul varicelo-zosterian (varicelă) în primul an de viață. 
• expunerea în utero la varicelă. În cazul în care o femeie însărcinată are varicelă, copilul ei are un risc crescut de dezvoltare a zonei zoster în timpul primilor 2 ani de viață: stres, oboseală, traumatisme. 

    Simptome:

    Erupție cutanata apare cel mai adesea de-a lungul unui singur dermatom și pe o singură parte a corpului, cu toate că 2 sau 3 dermatome adiacente pot fi ocazional implicate. Dermatomele toracice și lombare sunt cel mai adesea afectate de zona zoster. De asemenea dermatoamele cervicale și oftalmice sunt frecvent afectate. Unii pacienți pot prezenta vezicule răspândite pe suprafața pielii corpului la distanță de erupția cutanata. Acest lucru se produce atunci când mici cantități de virus varicelo-zosterian sunt eliberate din zonele afectate în sânge. În general veziculele tind să fie mai profunde la pacienții vârstnici, sensibilitatea sau durerea de-a lungul traiectului unui nerv, de obicei unilateral (pe o singură parte a corpului), amorțeli, furnicături, mâncărimi, febră și frisoane, dureri de cap, sensibilitate la lumină,  inflamarea ganglionilor limfatici determină mărirea de volum a ganglionilor și durere, slăbiciune musculară,  tulburări gastrice.

    Complicații: 

    Unele persoane continuă să acuze dureri la nivelul erupției cutanate timp îndelungat chiar și atunci când veziculele au dispărut. Această afecțiune este cunoscută sub numele de nevralgie postherpetica și apare atunci când fibrele nervoase deteriorate trimit semnale exagerate de durere la nivelul creierului. Se manifestă prin: senzația de arsură, durere înțepătoare în zonă afectată, sensibilitate crescută la atingere.  Afectează cel mai des fruntea și toracele: pierderea vederii.
    Alte complicații pot fi: zona zoster oftalmică (erupția apare pe frunte, obraz, nas și în jurul unui ochi) - poate provoca infecții oculare dureroase, care pot duce la pierderea vederii, probleme neurologice. În funcție de nervii care sunt afectați, zona zoster poate determina encefalită (inflamația creierului), tulburări de auz sau echilibru, paralizie faciala, infecții ale pielii. Dacă nu este tratată în mod corespunzător se poate produce suprainfecția cu bacterii.

    Tratament: 

    Tratamentul pentru zona zoster este medicamentos, cuprizand antivirale, analgezice, anti-inflamatoare dar și corticosteroizi.
    Antiviralele, precum Aciclovir, deși nu vindecă, pot stopa evoluția bolii, iar analgezicele și corticoterapia sunt folosite pentru diminuarea durerii și îmbunătățirea calității vieții, în special pacienților cu dureri intense. La majoritatea bolnavilor se observă doar un singur episod de zona zoster de-a lungul vieții, cu toate acestea, în cazuri excepționale, pot exista cazuri de recurență chiar de trei ori de-a lungul vieții.
     Încercați variante alternative: Sunătoarea este un remediu natural care poate ajuta la calmarea dure­rii și are și proprietăți antivirale. Se recomandă ingestia a 200-300 mg de sunătoare de 2-3 ori pe zi până la calmarea durerii.
    Ciuperca Maitake este o specie de ciupercă cu proprietăți curative care crește în Japonia. Acționează ca un puternic agent antiviral, prin stimularea sistemului imunitar. Cele mai multe persoane care contractează zona zoster sunt imunodeprimate. Maitake stimulează sistemul imunitar și ajută la controlul virusului care provoacă zonă zoster. Se recomandă administrarea a 6 tablete de 300 mg pe zi pe durata erupției.
    Mai multe studii au arătat că aminoacidul lizină poate contri­bui la inhibarea răspândirii virusului herpetic, deși nu toate studiile asupra lizinei au ajuns la această concluzie, însă administrarea de lizină încă de la primele semne ale erupției nu strică, ba chiar poate ajuta.
    Aminoacizii nu sunt recomandați bolnavilor de rinichi, cu afecțiuni ale ficatului, gravidelor sau mamelor în perioada de alăptare. Ca și în privința altor suplimente de acest gen, nu există nici o garanție oficială a siguranței, purității sau eficienței lizinei. Surse alimentare bune de lizină sunt cartofii, drojdia de bere și fasolea.

Citiți mai mult

Unghii încarnate - câteva sfaturi pentru a scăpa de durere

    Durerea unei unghii încarnate poate face un monstru chiar din cea mai pașnică persoană. De cele mai multe ori este vorba de una dintre unghiile de la degetul mare de la picior - se încarnează de obicei atunci când crește și este împinsă în țesutul moale, delicat de lângă ea. Oamenii ale căror unghii de la picior sunt pronunțat curbate sunt mai predispuși, dar oricine poate fi afectat de această neplăcere. Rezultatele sunt degete roșii, dureroase, sensibilizate. Scopul pe termen lung este să se evite unghiile încarnate, dar scopul imediat pentru majoritatea este stoparea durerii. Iată cum să le faceți pe ambele:
    Încercați un produs care se vinde fără rețetă
    Există câteva produse care se vând fără rețetă și care pot înmuia unghia degetului de la picior și pielea înconjurătoare, calmând astfel durerea. Nu este recomandat să apelați la acestea dacă suferiți de diabet sau aveți o circulație slabită.
    Folosiți o bucată de vată răsucită
    Vreți să ajutați unghia de la picior să crească peste cuta de piele adiacentă? Începeți prin a vă scufunda piciorul în apă caldă pentru a înmuia unghia. Stergeți-l cu grijă, apoi împingeți o bucățică de vată sterilă, răsucită, sub marginea ascunsă a unghiei. Vata va ridica puțin unghia, așa încât ea va crește peste țesutul în care sapă. Ștergeți bine împrejur cu un atinseptic, ca protecție împotriva infecției. Schimbați vata în fiecare zi, până când unghia a depășit locul cu necazul.
    Lăsați picioarele să respire
    Pantofii care nu se potrivesc pot fi și ei cauza unei unghii încarnate, în special dacă unghiile tind în mod natural să se curbeze. Evitați pantofii strâmți sau ascuțiși, care apasă unghiile. Purtați în schimb sandale sau pantofi cu botul lat și evitați ciorapii și colanții prea strâmți.
    Tăiați unghiile drept
    Nu vă tăiați niciodată unghiile de la picior prea scurt. Înmuiați-le întâi în apă caldă, pentru a evita o posibilă crăpare, apoi tăiați-le drept, cu o unghieră. Nu tăiați niciodată o unghie de la picior în formă ovală, încât marginea să se curbeze spre piele. Lăsați întotdeauna marginile exterioare să fie paralele cu pielea. Nu tăiați unghia mai scurtă decât vârful degetului. Unghia trebuie să fie destul de lungă pentru a proteja degetul de presiunea și frecarea cu pantoful.
    Reparați greșelile
    Dacă accidental vă tăiați sau vă rupeți prea scurt o unghie, neteziți-o cu grijă la margini cu o spatulă cu șmirghel sau o pilă de unghii, atât încât să nu mai rămână colțuri care să pentreze pielea.
    Când să apelați la medic?
    Dacă degetul de la picior începe să se infecteze, prezentați-vă fără întârziere la medic. Printre semnele infecției se numără: inflamația, roșeața și durerea sau căldura la atingere. De asemenea pot apărea bășici sau puroi. Dacă aveți diabet sau circulație arterială slabă, cereți medicului să vă recomande un  pedichiurist experimentat care să vă instruiască cum să vă îngrijiți picioarele. Dacă aveți probleme cu tăierea propriilor unghii din cauza vederii slabe, a unghiilor îngroșate sau din alte motive, pedichiuristul vi le poate îngriji regulat. Dacă sunteți imobilizat în casă, solicitați vizita acestuia la domiciliu.

Citiți mai mult

Pielea grasă - idei pentru a scăpa de ea și a avea din nou o față curată

    Nimeni nu moare din pricina pielii grase, așa că cercetătorii nu se află chiar într-o cursă contra cronometru pentru a găsi un leac. Sfatul cel mai bun venit din partea specialiștilor este păstrarea curățeniei pielii. Așadar, nimic miraculor în toată această poveste.
    Pielea grasă are mai multe cauze decât soluții. Un rol important îl joacă ereditatea, ca și hormonii. De exemplu, femeile gravide remarcă uneori o creștere a cantității de sebum de pe piele pe măsură ce li se modifică activitatea hormonală. Femeile care folosesc diferite tipuri de anticoncepționale remarcă și ele acest lucru. Stresul poate însemna un atac asupra glandelor sebacee. Iar un tratament cosmetic neadecvat poate să agraveze un caz, altminteri ușor, de piele grasă.
    Iată câteva soluții pentru a lupta împotriva pielii grase:

    Încercați o mască cu argilă

    Măștile cu argilă curăță pielea de grăsimea de suprafață și o tonifică - oricum, doar pentru o vreme. Efectele lor sunt temporare.

    Folosiți săpun și apă fierbinte

    Spălarea oielii grase cu apă caldă dizolvă grăsimea mai bine decât apa rece. Evitați folosirea săpunului, deoarece săpunul va îndepărta prea mult excesul de sebum, iar pielea va produce o cantitate mult mai mare, pentru a contracara această lipsă produsă.

    Cumpărați săpunuri medicinale

    Este foarte greu să găsești un săpun care să nu usuce pielea. Mulți specialiști recomandă săpunurile specializate pe diverse moduri de a acționa, inclusiv pe îndepărtarea petelor apărute pe piele. Este recomandat să nu folosiți săpun în exces, după cum am amintit și mai sus.

    Aplicați substanțe astringente 

    Ca astringent eficient și bun, încercați extractul de hamamelis, care conține alcool și acționează bine. Astringentele fără alcoo conțin apă în cea mai mare parte și nu sunt atât de eficiente ca și cele cu alcool, dar pot fi utile pentru o piele sensibilă.
    Dermatologii spun că decât să vă spălați fața de mai multe ori pe zi, ceea ce o usucă și o irită, este mai bine să aveți la îndemână comprese cu substanțe astringente și să le folosiți pentru a vă curăța fața.

    Folosiți ceaiurile din plante medicinale

    Orice plantă vă va ajuta să îndepărtați luciul pielii grase. Între cele mai cunoscute astringente se numără ceaiul chinezesc, scoarța de stejar, scoarța de geranium și argințica. Preparați un ceai slab folosind una dintre aceste plantne, lăsați-l să se răcească, strecurați-l și aplicați-l pe zonele de piele folosind tampoane de vată.
    Un alt remediu simplu, este acela de a tampona, de câteva ori pe săptămână, zonele grase cu un plic de ceai folosit. Aceastp sugestie nici măcar nu necesită să mergeți la vreun magazin.

    Alegeți-vă cu grijă cosmeticele sau chiar evitați-le

    Fardurile pot fi grupate în două mari categorii: pe bază de grăsime și pe bază de apă. Multe dintre ele au o formulă adaptată pentru pielea grasă. Ele absorb și acoperă zonele de piele grasă, astfel încât pielea nu arată așa grasă. Dar nici un preparat cosmetic nu conține vreun  ingredient magic care să diminueze sau să sisteze producerea de sebum, ci chiar dimpotrivă, acestea intensifică producerea excesivă de sebum a pielii. Așa că cel mai sănătos pentru pielea dumneavoastră este dacă evitați cu totul fardurile, cel puțin pentru o perioadă.

Citiți mai mult

Sindromul de colon iritabil - sugestii pentru a face față acestei boli

    Medicii nu sunt siguri asupra cauzelor sindromului de colon iritabil, dar se crede că această afecțiune este provocată de gluten. Alte teorii dau vina pe contracțiile unui mușchi sau de tulburări de motilitate. Pereții intestinelor sunt căptușiți cu straturi de mușchi care se cotnractă și se relaxează succesiv atunci când împing hrana din stomac prin tractul intestinal. La persoanele cu sindrom de colon iritabil se pare că aceste contracții sunt mai puternice și prelungite. De remarcat este faptul că prelungirea contracțiilor, de asemenea poate fi cauzată de gluten, deoarece acesta, în combinație cu acidul din stomac, formează un adevărat "lipici", ca urmare, mușchii intestinelor vor avea nevoie de un efort mai mare pentru a mișca hrana.
    Altă teorie acuză înmulțirea excesiv a bacteriilor intestinale. Cercetările arată că unii suferinzi de sindrom de colon iritabil prezintă o creștere semnificativă a bacteriilor în relativ sterilul intestin subțire, care în mod normal trăiesc în colon. Intestinul subțire răspunde cu flatulență și balonare excesivă după mese. Asupra acestei teorii există unele controverse.
    Oricare ar fi cauza, a face față sindromului de colon iritabil înseamnă identificarea alimentelor, băuturilor și evenimentelor stresante care declanșează crizele de diaree, constipație și dureri abdominale. Câteodată, persoanele cu sindrom de colon iritabil le au pe toate 3 în același timp. Alte simptome sunt senzația de durere în abdomenul inferior și mucus în scaun.
    Dar există și unele informații liniștitoare: sindromul de colon iritabil nu pare să amplifice riscul de cancer colo-rectal, nu atrage schimbări în țesutul colonului și nu cauzează inflamare. Dacă ați fost diagnosticat cu sindrom de colon iritabil, urmați sugestiile de mai jos pentru a ușura simptomele și discomfortul (majoritatea recomandărilor sunt legate de alimentație):

    Traceți peste stres

    Există o puternică legătură între stres și colonul iritabil. Important este să nu vă lăsați compleșit de stres. Când simțiți că se apropie durerile abdominale, respirați adânc. Conștientizați situația, recunoașteți ce vi s-a întâmplat și încurajați-vă că va trece. Orice ce puteți face pentru a vă destinde ar trebui să contribuie și la ameliorarea simptomelor. Efecte benefice se obțin cu ajutorul tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga. Mai multe despre stres, vă recomand să citiți din articolul acesta.

    Înregistrați-vă consumul de alimente și băuturi într-un jurnal

    Anumite alimente, pregum cele cu conținut de gluten (grâu, orz, ovăz) sau lactatele, pot activa un colon iritabil, încât ar fi util să înregistrați într-un jurnal toate alimentele consumate și să încercați să faceți legătura cu apariția simptomelor. Subliniați alimentele și băuturile în urma cărora vi se intensifică simptomele și evitați-le pe viitor.

    Adăugați fibre solubile în dietă

    Multe persoane cu sindrom de colon iritabil se simpt mai bine dacă includ în dietă multe fructe și legume crude. Se crede că acestea sunt benefice din cauza cantității mari de fibre solubile pe care acestea o conțin.

    Beți multe lichide

    Pentru a vă stimula intestinele să lucreze bine, pe lângă fibre, aveți nevoie și de apă. Ar trebui să beți între 6 și 8 pahare de apă pe zi. O metodă eficientă de a vă monitoriza gradul de hidratare găsiți în acest articol.

    Renunțați la consumul de lactate, cel puțin pentru o perioadă

    Ar fi indicat să încercați să renunțați la consumul de lactate, deoarece o parte din cei care suferă de sindrom de colon iritabil, au de fapt intoleranță la lactoză. Organismul are dificultăți în asimilarea lactozei, o enzimă care se găsește în lapte. Medicul vă poate testa intoleranța la lactoză sau puteți renunța la produsele lactate câteva zile, ca să observați efectul. Oricum, este posibil să constatați că această singură schimbare vă scapă de toate problemele.

    Renunțați la consumul de gluten, tot așa, cel puțin pentru o perioadă

    La fel ca și în cazul lactozei, organismul poate avea dificultăți când întâmpină gluten. Tot așa, renunțați pentru câteva zile la toate produsele care conțin gluten (care conțin grâu, orz, ovăz)  și așteptați efectul. Mai multe despre gluten și intoleranța la gluten, vă recomand să citiți în articolul acesta.

    Renunțați la fumat

    Fumatul înrăutățește simptomele în mod frecvent. Vinovatul principal este nicotina, așa că trebuie să renunțați la țigări de tot, nu doar să le înlocuiți cu gumă de mestecat cu conținut de nicotină. Metode de a renunța la fumat, găsiți aici.

    Nu consumați dulciuri îndulcite artificial

    Dulciurile îndulcite artificial conțin de obicei sorbitol. Acesta se digeră foarte greu și poate agrava sindromul de colon irtiabil. Nu este recomandat să mestecați gumă sau să consumați dulciuri procesate. De asemenea, aditivii alimentari din dulciuri vă pot agrava simptomele. Dacă doriți să aflați mai mult despre aditivii alimentari folosiți în România, vă recomand acest articol.

    Reduceți grăsimile consumate

    Grăsimile stimulează contracțiile colonului. Acestea înrăutățesc considerabil simptomele sindromului de colon iritabil. Eliminați cărnurile grase, sosurile, mâncărurile prăjite și tot ce conține foarte mult ulei.

    Renunțați la alimentele care provoacă flatulență

    Flatulența vă poate agrava simptomele de sindrom de colon iritabil. Evitați flatulența reducând sau eliminând consumul de fasole uscată, varză sau ceapă călită.

    Feriți-vă de alimentele condimentate

    Alimentele care conțin chilli și alte mirodenii, pot să intensifice simptomele sindromului de colon iritabil. Evitați-le pe cât se poate pentru o perioadă și observați dacă intervine o schimbare.

    Evitați cafeaua

    Cafeaua este una dintre cauzele majore a discomfortului simțit de cei care suferă de sindrom de colon iritabil. Vinovată poate fi cofeina, dar și gudroanele din bobul de cafea. Încercați să treceți în prima instanță pe cafea necofeinizată, iar dacă nici aceasta nu ajută, renunțați de tot la cafea.

    Evitați alcoolul

    Băuturile alcoolice pot exacerba problemele. Persoanele care suferă de sindromul de colon iritabil, ar trebui să evite în totalitate băuturile alcoolice.

    Mâncați puțin și des și mai puțin

    Nu numai ce mâncați, ci și cum mâncați vă poate afecta colonul iritabil. Digerarea unei cantități mari de alimente consumate la o singură masă solicită intensiv sistemul digestiv. De aceea este preferabil sp mâncați puțin și des decât mult și la intervale mari.

    Faceți sport în mod regulat

    Exercițiile fizice întăresc întregul organism, alungă stresul și eliberează endorfine, hormoni ai plăcerii și care vă ajută să controlați durerea.

Citiți mai mult

Psoriazisul - câteva sfaturi pentru a regenera pielea și psihicul

    Psoriazisul este o boală de piele, care se manifestă prin descuamări (mătreață) însoțite de mâcărime și pete roșii de dimensiuni diferite pe piele. Regiunile afectate frecvent fiind zona articulațiilor genunchiului, cotului ca și pielea capului. Boala este o dermatoză netransmisbilă, cauza bolii este complexă, fiind implicați factori genetici predispozanți, reacții autoimune, alergii de natură diferită ca și o serie de cauze neclarificate.
    În cazul acestei boli, celulele pielii se multiplică foarte rapid. În mod normal, pielea se reînnoiește la 30 de zile, acesta este intervalul de timp în care o celulă nouă își face drum din stratul stratul profund al pielii către suprafață.
    În psoriazis, aceste celule ajung la suprafața în doar 3 zile, ca și cum frânele naturale ale organismului ar fi cedat. Rezultatul este reprezentat de arii de piele, numite placarde, colorate în roșu și care adesea prezintă mâncărimi - însăși denumirea bolii este un termen derivat din cuvântul grecesc "psora", care înseamnă mâncărime.
    După ce ajung la suprafață, celulele mor ca și restul celulelor normale, dar sunt atât de multe încât zonele afectate se albesc de celule moarte, descuamate. Psoriazisul evoluează de regulă în cicluri de acutizare și remisiune, acutizările producându-se de obicei iarna. Uneoir dispare luni sau ani. Afecțiunea se poate ameliora sau agrava cu anii și poate afecta unghiile și articulațiile, așa cum afectează pielea.
    Afecțiunea nu este contagioasă. Cauza psoriazisului este necunoscută, deși are agregare familială, deci există, probabil, o componentă genetică. Dacă sunteți susceptibil de a avea psoriazis, trebuie să observați orice noi pete care apar după ce v-ați tăiat, zgâriat, frecat sau v-a ars serios soarele. Psoriazisul poate fi activat și de infecții precum infecțiile streprococice sau de anumite medicamente. Acutizările apar uneori în timpul lunilor de iarnă, ca rezultat al combinației dintre pielea uscată și lipsa soarelui și pot fi, de asemenea, precipitate de stres.
     Momentan nu există un tratament care să vindece psoriazisul, dar multe remedii pot calma mâncărimea și ameliora afecțiunea. Iată câteva sugestii care trebuiesc încercate:

    Adoptați o atitudine nouă

    Acceptarea faptului că aveți psorizis și concentrarea atenției pe a învăța să-l țineți în frâu este atitudinea cea mai bună.

    Hidratați-vă pielea

    Pielea afectată de psoriazis este uscată, ceaa ce poate însemna o agravare a psoriazisului și accentuarea descuamării și mâncărimii. Puteți încerca un unguent sau o cremă cu gălbenele și ceară de albine pentru a păstra hidratarea pielii. Și o cremă pe bază de aloe vera poate fi utilă. Aplicați-le imediat după baie, când pielea este încă umedă.

    Nu vă scărpinați

    Cu cât vă scărpinați mai mult, cu atât mâncărimea se va accentua mai mult. Așezați-vă pe mâini, tăiați-vă unghiile scurt și purtați mănuși noaptea dacă vă scărpinați în somn.

    Încercați să stați la soare

    Cu doze mari de lumină solară puternică, 95% dintre persoanele cu psoriazis obțin ameliorări. Razele ultraviolete par să acționeze benefic asupra psoriazisului, cel mai repede UVB. Dar tot UVB sunt și razele care produc arsurile solare și cresc riscul de cancer de piele. Tot ele pot provoca, la persoanele cu psoriazis, erupții în zonele neafectate.
    Soluția este să încercați să vă expuneți la soare doar în zolene afectate.

    Folosiți umiditatea și căldura

    Băile calde sunt benefice pentru psoriazis. Ele atenuează placardele și îndepărtează scuamele. Însă, atenție! Apa să nu fie fierbinte, deoarece poate accentua mâncărimea.

    Sau folosiți umiditatea și frigul

    O baie rece, eventual cu o cană de oțet de vin vărsată în ea, este foarte bună pentru mâncărime. Puteți încerca să puneți câteva cuburi de gheață pe zonele afectate pentru câteva minute.

    Feriți-vă de răni

    Noi zone cu psoriazis apar adesea acolo unde pielea a fost lezată. Cercetătorii cred că rănile o hiperactivitate de necontrolat a organismului. Feriți-vă cât de mult posibil de orice obiect ascuțit sau de de chimicalele care vă pot vătăma pielea.

    Slăbiți dacă sunteți supraponderal

    Deși nu există o dovadă științifică pentru accentuarea psoriazisului în obezitate, între ele există totuși o legătură. Scăderea în greutate ajută multe persoane cu psoriazis. În cele mai multe dintre cazuri, dacă slăbiți și vă mențineți la o greutate normală, psoriazisul se ameliorează.

    Încercați să vă relaxați

    Este evident că psoriazisul poate fi declanșat și de stres. Eliminați stresul cotidian și cu siguranță veți observa efecte benefice. Vă recomand să citiți și acest articol despre stres și stimulente.

    Evitați alcoolul și tutunul

    Este cunoscut faptul că alcoolul și tutunul înrăutățesc psoriazisul. Încercați să vă abțineți de tot de la băuturile care conțin alcool și de la fumat.

    Dacă psoriazisul vă afectează scalpul, încercați uleiul de măsline

    Încășziți puțin ulei de măsline până la temperatura corpului. Masați-vă scalpul cu acest ulei. Acoperiți-l cu o cască de baie și lăsați-l să stea 30 de minute sau peste noapte. Spălați părul și îndepărtați uleiul. Faceți acest lucru în fiecare seară, până când pielea se curăță, dar continuați acest tratament de 2-3 ori pe săptămână.

    Tratați infecțiile

    Există o legătură atestată, însă neexplicată între psoriazis și infecțiile din organism. Psoriazisul se accentuează în momentul producerii unei infecții. Este important sp tratați corect orice infecție și să acordați atenție psoriazisului când aveți o infecție.

    Mahonia aquifolium pentru ameliorare

    Mahonia aquifolium a fost introdusă în cura psoriazisului în anul 1869, de o companie care de atunci a devenit un gigant al industriei farmaceutice mondiale. Cea mai eficientă formă este tinctura, Luați 5 ml de tinctură (1:5) de 3 ori pe zi. Va trebui să urmați tratamentul cel puțin 2 luni înainte de a aprecia efectele. Este cam lentă în acțiune, însă rezultatele sunt foarte bune. Tinctura este disponibilă în magazinele specializate.
   

Citiți mai mult

Junghiuri intercostale - 9 modalități de a evita durerea

    Jungiul intercostal - durerea ascuțită, de scurtă durată, sub coaste - este provocat de un spasm al diafragmei. Apare atunci când diafragma, mușchiul dintre torace și abdomen, nu poate primi oxigenul de care are nevoie. Persoanele care aleargă suferă de astfel de junghiuri.
    La ridicarea genunchiului mușchii stomacului se contractă, mărind presiunea existentă în abdomen. Se produce astfel o crampă a diafragmei, din cauza obstrucționării fluxului sanguin.
    Puteți avea junghiuri și în urma mersului și chiar și atunci când râdeți. Iată în cele ce urmează mai multe moduri de a le face față:

    Opriți-vă

    Când apare durerea, opriți-vă din activitatea pe care o faceți. Trebuie să vă relaxați, pentru a calma mușchiul.

    Încetiniți și mergeți la pas

    Dacă sunteți în pas de alergare când se ives­te junghiul, uneori simplul fapt de a încetini, trecând la mersul la pas, este suficient pentru a calma respectivul mușchi contractat. Când junghiul dispare, puteți relua alergarea.

    Apăsați unde vă doare

    Folosindu-vă de 3 degete, apăsați zona unde du­rerea este mai acută, până când încetează. Puteți, ca alternativă, masa ușor cu cele 3 degete zona dureroasă. Manevra este de multe ori suficientă pen­tru ca durerea să înceteze.

    Expirați profund

    Începând să masați crampa de la nivelul diafragmei, respirați, apoi umflați-vă obrajii și expirați cât de puternic puteți. Inspirați din nou și expirați. Inspirația urmată de expirația cu forță acționează ca o tehnică yoga, aceasta masând intern mușchiul con­tractat.

    Inspirați, expirați

    Continuați să vă masați partea dureroasă și încetiniți-vă respirația până ajungeți la ritmul obișnuit. Regularizarea respirației contri­buie la dispariția durerii.

    Practicați respirația abdominală

    Înainte de a porni din nou la plimbare sau de a relua alergarea, trebuie să știți cum să respirați pentru a împiedica reapariția junghiurilor. Priviți în jos, către torace, în timp ce respirați profund. Ce secțiuni se mișcă? Dacă toracele este singurul care își modifică poziția, însemnă că respirați numai la nivelul cavității tora­cice - ceea ce este insuficient. Pentru a combate junghiurile intercostale este nevoie ca diafragma să fie antrenată prin exercițiul de respirație.
    Unul dintre modurile de a va asigura că folosiți mușchii adecvați este să faceți în așa fel, încât atunci când respirați să se miște atât toracele, cât și abdomenul. Fiți atenți la abdomen. Inspirați. Expirați. Abdomenul trebuie să se miște în afară și spre interior.
    În timpul exercițiilor de respirație abdominală, inspirați profund. Expi­rati cât mai complet. Conștientizați-vă respirația pe parcursul exercițiilor, iar după câteva săptămâni nu va mai fi necesar să vă gândiți deloc la respi­rația din diafragmă - va deveni un obicei.

    Încălziți-vă diafragma

    Ca orice alt mușchi, diafragma trebuie încălzită înainte de a face exerciții fizice. Din acest motiv, înaintea unui program de exerciții masați-vă diafragma prin respirație pentru a o pregăti pentru efort, întindeți-vă pe podea și așezați o palmă pe torace, iar cealaltă pe abdomen, în timp ce respirați, ambele mâini trebuie să se miște către înăuntru și către în afară, indicând faptul că folosiți întreaga capacitate respiratorie, inclusiv cea prin diafragmă. O diafragmă încălzită va avea un risc mai mic de a in­tra în spasm.

    Nu vă țineți respirația

    Ne ținem respirația ori de câte ori ne-am speriat, când ne este frig sau când încercăm să evităm durerea. Dacă vă dați frâu liber emoțiilor în loc de a încerca să le evitați ținându-vă respirația, șansele de a respira natural atunci când efortul fizic va pretinde un flux constant de aer vor fi mai mari.

    Mergeți la toaletă înainte

    Deși junghiurile sunt provocate de un spasm al diafragmei, aceeași senzație poate proveni și de la gazele intestinale captive. Orice activitate aerbică poate încetini sau chiar opri procesul de digestie, fiindcă sângele se deplasează spre mușchi pentru a-i susține. De aceea, alergătorilor li se spune să nu mănânce cu cel puțin 2 ore înainte de cursă. aceasta este și cauza pentru care alergătorii fac uneori diaree dacă beau multă apă în timpul unei curse. Trebuie, așadar, să fiți atenți la ce consumați înainte de a face mișcare, iar în cazul în care sunteți predispus la junghiuri intercostale, este recomandabil să defecați înainte de a începe.

Citiți mai mult

Diabetul zaharat - câteva sfaturi pentru reglarea glicemiei

    Cei mai mulți oameni cred că hrana pe care o consumă este transformată în energie și atâta tot. Ignoră faptul ca organismul muncește pentru ei, digeră hrana și convertește hidrații de carbon într-un tip de zahăr numit glucoză, care pătrunde în fluxul sanguin, în continuare, pancreasul fabrică insulină, un hormon care călătorește prin organism, legându-se de receptorii de la su­prafața celulelor. Odată atașată de receptori, insulina acționează ca o cheie care "deschide" celula, astfel încât glucoza să intre în celulă și să fie folosi­tă ca sursă de energie. Dacă organismul nu are nevoie de glucoză pentru energie, o depozitează sub formă de grăsime. De obicei, acest proces sea­mănă cu funcționarea unei mașini bine gresate. Oamenii își dau seama de acest proces doar când el se dereglează.
    Cheia franceză care întrerupe acest proces este diabetul. Milioane de per­soane sunt diagnosticate ca suferind de diabet, iar medicii cred că mai exis­tă înca pe atâtea milioane de cazuri nediagnosticate. Statisticile medicale arată că aproximativ unul din 10 adulți trecuți de 65 de ani va face diabet de tip 2; iar incidența este mult mai mare în cadrul populațiilor de origine africană si asiatică, precum și la africanii din Caraibe.
    Diabetul este o boală gravă, care necesită îngrijire medicală chiar și atunci când este bine stapânit, înainte de a face orice modificare în dieta sau în pro­gramul exercitiilor fizice, este important să cereți părerea unui profesionist.
    Oricât de bine v-ați simți, ar trebui sa mergeți la control cel puțin de 2 ori pe an, astfel încât să verificați modul cum se comportă glicemia pe termen lung, precum și starea de sănătate a rinichilor, nivelul colesterolului, tensiu­nea arterială, circulația, starea pielii și a sistemului nervos. Unii bărbați sufe­rinzi de diabet au probleme cu erecția și controlul anual sau bianual este un prilej bun de a aborda modalitățile de rezolvare a acestora. Veți avea nevoie, de asemenea, de o verificare anuală a ochilor de către un optometrist spe­cializat sau de un oculist și ar mai trebui să vă consulte un podolog speciali­zat în "piciorul diabeticului". Desigur, nu uitați să discutați cu un dietetician.
    Trei dintre complicațiile diabetului necesită atentie medicala promptă: hiperglicemia, hipoglicemia și acidocetoza.
     Hiperglicemia este starea în care sângele conține o concentrație de za­hăr peste limita superioară normală. Semnele hiperglicemiei includ urinarea frecventă, oboseala, o pierdere inexplicabilă de greutate corporală și o sete nepotolită. Ar trebui să apelați la medic dacă nu puteți micșora singur nive­lul glicemiei.
     Hipoglicemia este situația în care concentrația zahărului în sânge scade foarte mult. între simptome se număra tremurăturile, amețeala, durerea de cap, starea de confuzie, modificările bruște de dispoziție, adesea o agre­sivitate neobișnuită și o senzație de furnicături în jurul gurii. Mulți diabe­tici insulinodependenți, ca și unii dintre diabeticii care primesc medicație cu administrare orală trec prin episoade de hipoglicemie, dar este necesar să vă adresați medicului dacă simptomele sunt grave sau se manifestă frecvent.
     Acidocetoza este o stare gravă, potențial fatală, care se instalează atunci când cetonele - substanțele produse în sânge - ating concentrații pericu­los de mari și intoxică sângele. Semnele de avertizare includ respirația cu mi­ros dulceag (amintește de dropsurile sau de acetona de curățat la­cul de pe unghii), pierderea poftei de mâncare, setea crescută, urinarea frecventă, oboseală, greață și vărsături. Acidocetoza apare doar la diabeticii insulinodependenți, nu și la cei cu diabet de tip 2.
 Diabetul, cunoscut și sub denumirea de diabetes mellitus, apare în 2 for­me. Tipul l sau diabetul insulinodependent, se crede că este o boală autoimună în care pancreasul nu mai reușește să fabrice insulină. Deși acest tip de diabet poate surveni la orice vârstă, de obicei pacienții sunt diagnosticați în copilărie sau ca adulți tineri și au nevoie de injecții zilnice cu insulină pe toată durată vieții.
     Marea majoritate a diabeticilor suferă de o altă formă de diabet, de tip 2 sau diabetul noninsulinodependent. Acesta apare de obicei la adulții trecuți de 40 de ani, dar din nefericire, din ce în ce mai mulți copii și adulți tineri fac diabet de tip 2. Se crede că această se întâmplă din cauza obezității în ran­durile copiilor din țările occidentale, ca rezultat al consumului ridicat de ali­mente de tip fast-food și de origine animală și a lipsei de mișcare. În acest caz, pancreasul produ­ce insulină, dar organismul nu îl folosește în mod adecvat, iar pancreasul se epuizează încercând să compenseze această "rezistentă". Cu timpul, pancrea­sul nu mai poate fabrica suficientă insulină pentru a face față acestei insen­sibilitati și urmează diabetul. Inactivitatea, îmbătrânirea, obezitatea sau o die­ta bogată în grăsimi saturate, toate contribuie la rezistența față de insulină.
     Indiferent de forma de diabet, glucoza se acumulează în fluxul sanguin. Netratată, această situație poate duce la complicații grave ca orbirea, acci­dentul vascular cerebral, insuficiența renală și bolile de inimă. Dar vestea bună este că diabetul de tip 2 poate fi ținut în frâu prin măsuri simple. Me­ținerea unei greutăți corporale cât mai apropiată de cea normală, alimenta­ția rațională, practicarea exercițiilor fizice pot contribui la stabilizarea între valori rezonabile a nivelurilor de glucoză din sânge.
     Pierdeți din greutate. Cel mai eficient lucru pe care îl poate face o persoa­na cu diabet de tip 2 este să piardă din greutate. Pierderea în greutate este uneori singura posibilitate de a aduce sub control valoarea glicemiei. Cât de mult să slăbiți, aceasta este o chestiune care variază de la o persoană la alta, dar chiar și pierderile mici de greutate sunt binevenite, deoarece pot aduce rezultate mari.
     Nu trebuie să fiți slab băț și nu trebuie să atingeți greutatea corporală ideală. Pierzând fie și numai 5-10 la sută din greutatea corporală poate fi suficient pentru a ține sub control nivelul gli­cemiei. Desigur, va trebui să mențineți această pierdere în greutate, altmin­teri nivelul glicemiei va crește din nou. De aceea este important felul cum slăbiți.
     Chiar și persoanele diabetice care au nevoie de medicație își vor controla mai bine nivelul glice­miei dacă adopta un stil de viață sănătos. Totuși, autosupravegherea în cazul diabeticilor nu înseamnă doar menți­nerea unei glicemii scăzute. La fel de important este să dați atenție și altor factori de risc pentru bolile de inimă: hipertensiunea, colesterolul crescut și fumatul. Iată câteva sfaturi utile.

     Multe persoane au diabet de tip 2 de ani de zile fără să o știe. Uneori află doar când apar complicații cum ar fi un infarct miocardic sau când își pierd vederea. Dacă sunteți supraponderal sau aveți diabetici în familie, dacă pro­veniti dintr-o comunitate etnică de risc sau dacă aveți glicemia crescută în timpul sarcinii, cereți-i medicului să vă verifice cu regularitate nivelul za­hărului în sânge.
     Există dovezi că fumatul am­plifică riscul de diabet prin creșterea rezistenței la insulină. Fumatul în sine constituie un factor de risc major pentru boli de inimă, pro­bleme circulatorii și boli renale - toate acestea fiind stări patologice la care sunt predispuși diabeticii. Așa că dacă aveți diabet, faceți un efort deosebit și lăsați-vă de fumat (pentru a afla cum - citiți articolul acesta).
 
    Zahărul nu este un aliment interzis diabeticilor. Dar suntem datori să reamintim că dulciurile, ciocolata și unele alimente - datorită conținutului lor în zahăr și grăsimi (combinație care poate provocă apariția diabetului) - sunt adesea foarte bogate în calorii, dar au o valoare nutritivă mică.

    Reduceți grăsimile

    Menținerea consumului de grăsimi la maxim 20 la sută din totalul aportului caloric zilnic poate reduce riscul creșterii nivelului co­lesterolului și a apariției bolilor cardiace, iar grăsimile saturate, care provin din brânză și unt, ar trebui eliminate de tot.
    Evitați dietele bogate în proteine, întrucât alimentele bogate în pro­teine animale, precum cărnurile și brânzeturile, tind, de asemenea, să aibă un conținut mare în grăsimi și colesterol, limitați consumul de proteine ca aport caloric la maxim 10 la sută din dietă.

    Mâncați mai puțină sare

    Diabetul și hipertensiunea merg, de obicei, mână în mână, iar persoanele diabetice pot fi mult mai sensibile la excesul de sodiu. Reduceți din sare adăugând mai puțină la gătit sau la masă și verificând atent etichetele alimentelor ambalate în privința conti­nutului de sodiu. Evident, evitați alimentele sărate ca măslinele, cartofii cro­canți și alunele sărate.

    Desfătați-va cu fibre

    Un studiu întreprins pe un lot de 13 persoane care au consumat zilnic câte 25 g de fibre solubile și 25 g de fibre insolubile - un total de 50 g - a evidențiat scăderea glicemiei acestora cu 10 la sută.

    Cum faceți față hipoglicemiei?

    Dacă aveți o hipoglicemie ușoară, mâncați câteva banane coapte sau beți suc proaspăt stors de portocale. Este important să tratați imediat hipoglicemia, altfel situația se poate înrăutăți. Dacă vă aflați în preajma unui diabetic și acesta devine confuz și vlă­guit, încercați să îi dați imediat ceva dulce; e mai sigur să presupuneți că i-a scăzut glicemia decât să considerați că i-a crescut. Dacă persoana este con­știentă și destul de cooperantă pentru a putea înghiți, dați-i limo­nadă sau strecurați-i în gură puțină miere, gem sau sirop. Unele per­soane poartă permanent cu ele câteva cuburi sau pliculețe cu zahăr.
    Dacă persoana este inconștientă sau aproape, nu încercați să îi pu­neți nimic în gură, căci o puteți aduce în situația de a se asfixia. Chemați imediat salvarea. Unele persoane au o rezervă de glucagon, un hormon care crește nivelul zahărului în sânge. Acesta poate fi administrat sub forma unei injecții intramusculare de cineva din preajma persoanei bol­nave sau de personalul specializat.

    Beți alcool cu moderație

    Nu beți prea mult alcool. Îrcercați să eliminați de tot alcoolul, sau dacă nu aveți cum, consumați maxim o unitate de alcool pe zi. O unitate inseam­na l pahar de vin, l păhăruț de tărie sau 1 halbă cu bere. Diabeticii nu ar trebui niciodată să bea alcool pe stomacul gol, deoarece alcoolul poate face ca nivelul glicemiei să coboare brusc, în mod periculos.

    Implicați-vă familia

    Diabeticii care îsi țineau cel mai bine în frâu glice­mia erau bărbații ale caror soții pregăteau mese cu conținut mic de grăsimi și care ieșeau la plimbare cu regularitate. Pe de altă parte, femeile lipsite de susținerea altei persoane nu-și stăpâneau bine nivelul glicemiei. Trebuie să contați pe colaborarea familiei și să mâncați mai sănătos împreună.

    Alcătuiți un plan nutrițional

    Diabetul necesită o destul de intensivă re­vizuire a stilului de viață. Aveți nevoie de exercițiu fizic, de o alimentație sănătoasă și de o monitorizare riguroasă a nivelului glicemiei, ceea ce impune multă disciplină și timp. în studiul ei. Persoanele cu cele mai mari reușite în stăpânirea glicemiei erau acelea care își alcătuiseră un plan nutrițional. Stabiliți la începutul săp­tămânii ce doriți să mâncați și cumpărați alimentele necesare. Dacă pentru serviciu luați mâncare la pachet și vă rezumați la gustări sănătoase, va fi mai puțin probabil să luați mese bogate în grăsimi sau gustări dulci.

    Consultați-vă cu un dietetician

    Un dietetician sau un nutriționist poate să vă întocmească un plan nutrițional personalizat, ceea ce este deosebit de important mai ales dacă aveți și alte probleme de sănătate, ca de exemplu, colesterolul crescut și hipertensiune, pe care specialiștii trebuie să le aibă atent și constant în vedere. Stabiliți câteva întrevederi ast­fel încât să puteți face treptat modificările necesare.

    Puneți-vă inima să pompeze

     În plus față de modificările dietei, specialiștii recomandă diabeticilor prac­ticarea cu regularitate a exercițiilor fizice. Exercițiile fizice acționează exact ca un medicament. Ele scad glicemia, deoarece mușchii convertesc glucoza în energie. Persoanele obe­ze cu diabet tip 2 care fac exerciții fizice cu regularitate dobândesc un con­trol mai bun asupra glicemiei. Mai mult, în cazul diabeticilor, studiile arată că o activitate fizică intensă, inclusiv mersul pe jos, poate diminua riscul unui infarct, al accidentului vascular cerebral sau al altor complicații.
    Chiar și persoanele dependente de injecțiile cu insulină sau de medica­mentele cu administrare orală pot realiza beneficii de pe urma practicării exercițiilor fizice. Testați-vă glicemia imediat înainte și după exercițiul fizic. Vor exista variații de la o persoană la alta dar în medie există o scădere de 1-2 la sută în nivelul glicemiei pentru fiecare minut de practicare a exercițiului fizic. Asta înseamnă că 10 minute de exer­ciții aerobice vor diminua de regulă glicemia cu 10-20 la sută. Nivelul gli­cemiei va rămâne jos până la următoarea masă sau gustare.
    Faceți un control la medic înainte de a începe orice program de exerciții fizice. Iată câteva sugestii:

    Luati-o usurel

    Daca nu sunteti deprins cu exercitiul fizic, nu exagerati, în­cepeti cu exerciții care cer efort scăzut și  intensitate mică, cum ar fi mersul pe jos. Mergeți cu pas de voie. Dacă faceți un efort prea mare dintr-o dată, exercițiul va deveni o corvoadă și va fi puțin proba­bil că veți continua. Nivelul zahărului în sânge poate coborî chiar și atunci când faceți o plimbare de plăcere.

    Cinci ședințe pe săptămână

    Cheia este consecvența. Indiferent dacă mergeți pe jos, pedalați, înotați sau alergați, obiceiul de a respecta acest program de 5 ori pe săptămână va da rezultate optime, pro­vocând o modificare de durată în organism. După 2-3 luni de exerciții con­secvente, probabil veți fi mult mai sensibil la insulină sau veți avea nevoie de mai puține medicamente administrate oral.

    Fiți o persoana matinală

    Exercitiul fizic practicat dimineața vă va ajuta să vă  mențineți glicemia scăzută pe tot parcursul zilei. Veți mai remarca fluctuații ale nivelului glicemiei după mese, dar o plim­bare de 30 de minute dimineața va menține glicemia până la următoarea masă cu 30 la sută mai scăzută decât dacă ați sărit peste plimbare.

    Beți apă din belșug

    Deshidratarea poate afecta nivelul glicemiei, de aceea menținerea hidratării în timpul exercițiului fizic este deosebit de importan­tă pentru diabetici. Beți 2 pahare de apa cu 2 ore înainte de exercițiu și luați câteva înghițituri de apă și în timpul exercițiului fizic.

    Aveți grijă de degetele de la picioare

    Persoanele diabetice care au pro­bleme cu picioarele, cum ar fi neuropatia periferică, ar trebui să aibă grijă de degete înainte de a începe să meargă pe jos sau să facă jogging. Este po­sibil să aveți nevoie de sfatul unui podolog pentru a asigura distribuția co­recta a greutății.

    Reduceți stresul

    Atunci când se întâmplă ceva stresant, nici nivelul glicemiei nu stă deoparte, deoarece hormonii de stres, precum adrenalina, cresc glicemia. Hormonii de stres mobilizează glicogenul de­pozitat în ficat și îl metabolizează în glucoză. Adrenalina și zahărul suplimentar eliberate în fluxul sanguin vă conferă un plus de energie.
    Dacă treceți printr-un stres fizic, ca atunci când sunteți urmărit de o hai­tă de câini, veți reacționa luând-o la fugă, iar cantitatea suplimentară de za­hăr va fi consumată. Totuși, în zilele noastre stresul este mai ales psihologic. Stăm și clocim gânduri negre și nu utilizăm sur­plusul de zahăr.
    Deoarece organismul diabeticilor nu metabolizează eficient glucoza, pentru aceste persoane este vital să încerce să reducă stresul. Conform unui studiu  realizat pe un grup de 18 persoane cu diabet, aces­tea au ajuns să-și diminueze glicemia cu 10 la sută doar prin practicarea unor exerciții simple de relaxare.

    Respirați adânc

    Respirația profundă constituie o metodă utilă de a înce­pe exercițiul de relaxare. Așezați-va fără a vă încruci­șa brațele sau picioarele. Inspirați profund, din abdomen. Apoi expirați cât de mult aer puteți, relaxându-vă mușchii. Continuați această respirație rela­xantă aproximativ 15 minute.
Cumpărați-vă o casetă pentru relaxare.  Dacă nu reușiți să vă coman­dați singur relaxarea, achiziționați o casetă specială. Puteți alege o casetă de imagistică orientată, în care o voce aida va îndeamna să vă integrați mental într-o scenă plăcută, cum ar fi o plimbare prin pădure. Pentru sfaturi adiționale despre relaxare și meditație, vă îndemn să citiți articolul acesta.

    Supravegheați-vă picioarele

    Neuropatia periferică este o complicație a diabetului, în care cu timpul con­centrațiile mari de glucoză lezează celulele nervoase, ducând la pierderea sensibilității.
    Deoarece nervii din picioare sunt cei mai lungi din corp, de obicei picioa­rele sunt cele mai afectate de această stare, fiind predispuse la leziuni de tot felul. Rănile care nu se vindecă normal pot ajunge ulcerații care se pot infecta și în cazurile grave pot necesita chiar amputarea degetului sau a piciorului.
    Se estimează că 6 din 1000 de diabetici vor avea un membru amputat - dar marea majoritate a acestor amputări ar putea fi evitate. Urmăriți în con­tinuare câteva recomandări pentru a va proteja picioarele:

    Contactați un podolog

    Odată ce vi s-a diagnosticat diabetul, luați le­gătura cu un podolog specializat în "piciorul diabeticului" pentru a vă verifi­ca cu regularitate. Un podolog va stabili dacă aveți sau nu neuropatie și vă va învața să vă îngrijiți picioarele.
    Tăierea unghiilor de la picioare sau tratarea unei bătături ori a unui corn cutanat, de exemplu, pot fi periculoase pentru o persoană cu neuropatie și ar trebui făcute de un specialist în îngrijirea picioarelor.

    Ţineti picioarele acoperite

     Purtați permanent ciorapi. Cei mai buni sunt cei făcuți dintr-un amestec de bumbac și material sintetic. În zilele foarte reci, purtați 2 perechi - una mai subțire direct pe piele, cealaltă pe deasupra. Cu cât între picior și teren izolarea este mai mare, cu atât mai bine. Asigurați-vă că pantofii vi se potrivesc. Măsura picioarelor trebuie luată corect și anume de un profesionist. Măsurătoarea picioarelor trebuie făcută seara, când se presupune că sunt mai umflate după efortul de peste zi.
    Pantofii de sport sunt ideali. Probabil că nu aveți nevoie de pantofi de comandă. Este suficientă o pereche de pantofi de sport de bună calitate. Pantofii trebuie să aibă o limbă groasă căptușită, călcâiul capitonat și par­tea din față a tălpii amortizată.
    Purtați talonete ortopedice. Medicul vă poate recomanda să purtați talonete, dispozitive făcute la comandă și care se pun în pantofi precum branțurile. Taloneta apasă asupra anumitor zone ale piciorului și repartizea­ză apăsarea pe întreaga talpă. Specialistul vă va lua măsuri în caz că aveți nevoie de talonete.

    Inspectați-vă picioarele zilnic

    Verificați dacă au umflături sau răni, fo­losind o oglindă mare pentru a privi piciorul din toate unghiurile. Sau, și mai bine, rugați un membru al familiei să vă examineze picioarele; e necesar să vi le pipăie pentru a se convinge că nu sunt cumva prea fierbinți sau că nu există modificări de culoare - ambele simptome fiind semne ale infecției.
    Dacă aveți neuropatie, exercițiile fizice sunt chiar și mai impor­tante, înotul este sportul cel mai lipsit de riscuri, deoa­rece nu exercită nici o presiune asupra picioarelor.  După înot uscați-vă bine picioarele și pudrați-le cu talc pentru a evita in­fecțiile cu ciuperci microscopice.
    Imaginați-vă și concentrați-vă pe ceva plăcut. Imagistică orientată ac­ționează folosindu-vă simțurile evocării și ale concentrării pentru a vă faci­lita relaxarea.
     Practicați relaxarea progresivă, încordarea și relaxarea mușchilor cor­pului permit să vă stăpâniți în mod conștient tonusul muscular.
    Întindeți-vă pe spate într-o poziție comodă. Apoi începeți să încordați și să relaxați un grup de mușchi, de pildă, pentru început, pumnul. Continuați cu încordarea/relaxarea mergând în lungul brațelor, spre gât și față, iar de aici în jos, către spate și picioare.

    Testare și iar testare

    Odată pus diagnosticul de diabet, testarea glicemiei devine parte integrantă a vieții dumneavoastră. Monitorizati-vă nivelul glucozei din sânge prin măsurarea glicemiei de 4 ori pe zi mai multe săptămâni. Aceasta vă ajută să identificați tiparele. Testați glicemia dimineața imediat după trezire, apoi la 2 ore după mesele principale și ultima data când mergeți la culcare.
    Monitorizați schimbările. Atunci când faceți modificări în dietă, testați-vă glicemia imediat înainte de masă și la 2 ore după masă. înaintea unei mese nivelurile glicemiei ar putea fi între 4 și 6,5 mmoli/1 sau exprimat alt­fel, între 0,8 și 1,2 g/1. După masă nivelurile nu ar trebui să depășească 9 mmol/1, adică 1,65 g/1.
     Nivelurile ideale pot varia de la o persoană la alta, așa că numai medi­cul este cel care vă indică valorile acceptate. Ar trebui, de asemenea, să vă testați glicemia mai des când nu vă simțiți bine, Îndeosebi dacă primiți medicație antidiabetică. Modificări apar și când este vorba de o sarcină, de aceea trebuie să vă adresați medicului de îndată ce aceasta este confirmată.
    Testați-vă glicemia dacă faceți exerciții fizice. Când începeți un program nou de exerciții, testați-vă glicemia înainte și imediat după practicarea exercițiilor. Dacă înainte glicemia este scăzută - între 4 și 6 mmol/1 - mâncați un fruct sau beți un pahar mic (125 ml) de suc. Ambele conțin cam 15 g de carbohidrați, care ridică glicemia cu aproximativ 25 la sută. Faceți același lucru și dacă nivelul glicemiei scade după exercițiul fizic.

    Efectuați și testări grupate ale glicemiei

    Cei mai mulți diabetici își ur­maresc glicemia mulțumindu-se să facă o testare dimineața. Nu este sufi­cient. E mai bine să faceți mai multe verificări în diferi­te momente din 1-2 zile pe lună decât să faceți o testare zilnic la aceeași oră. Procedând astfel vă faceți o imagine mai bună asupra factorilor care vă influențează glicemia.
    La culcare, seara, valorile glicemiei ar trebui să fie între 5 și 7 mmol/1 în medie. Notați rezultatele testarilor. Păstrați o evidență scrisă a valorilor glicemiei și mai notați ce și când ați mâncat, precum și când și cât timp ați făcut exer­ciții fizice. Aceste informații pot ajuta medicul să vă îngrijească mai bine.

Citiți mai mult