vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta sănătate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sănătate. Afișați toate postările
SfatFarma logo miercuri, septembrie 26, 2018

Acid sau alcalin? Care este alegerea optimă?


acid sau alcalin?

 Cu mult înainte de a afla de stilul raw, știam că e bine să consumăm alimente cât mai alcaline pentru a ușura munca întregului organism. Știam asta, însă nu-mi era foarte clar care alimente sunt alcaline și care sunt cele mai acide.

 Una din principalele sarcini ale rinichilor și ale plămânilor este aceea de a menține PH-ul fluidelor din corpul nostru undeva între 7.35 și 7.45. Un PH între 0 și  7 este acid, iar valorile de peste 7 arată un PH tot mai alcalin. Logic, dieta are foarte mare importanță în păstrarea unui PH cât mai alcalin. Carnea, lactatele și cerealele sunt acide, ceea ce înseamnă că fluidele corpului, inclusiv urina, sunt acide după consumul lor. Legumele și fructele sunt alcaline și contrabalansează efectele primelor. Deși multe fructe sunt acide, aciditatea lor dispare repede în timpul digestiei. Calciul, magneziul și potasiul din fructe și legume sunt cele care vin cu efectul alcalin asupra organismului uman.

 Deși strămoșii noștri mâncau vânat, se estimează că cel puțin 2/3 din alimentația lor consta în frunze verzi, fructe, nuci, semințe și alte plante necultivate. Fructele sălbatice consumate de primii oameni erau mai bogate în minerale și proteine și mai sărace în zahăr decât fructele cultivate din ziua de azi. Oamenii au evoluat cu o dietă mult mai alcalină decât cea răspândită astăzi. Când au trecut de la vânători- culegători la cultivatori de cereale și consumatori de mari cantități de produse de origine animală, rinichilor și altor organe le-a revenit o sarcină tot mai greu de dus, aceea de a procesa mai multe alimente acide decât este normal pentru ele.

 Estimare a efectului alcalin/acid a diferitelor grupe de alimente în funcție de nutrienții cheie care afectează aciditatea și anume proteinele, potasiul, magneziul și fosforul (estimarea este pentru 100 g din fiecare aliment prezentat în tabel). Cifrele negative arată alimente alcaline care ușurează munca rinichilor prin cantitatea mai mică de acid de care trebuie să scape, iar cifrele pozitive arată alimente care îngreunează munca rinichilor:

Valori:

 Brânză tare și organe de animale gătite, între 16 și 29

 Carne (vită, miel, porc, vânat, pui) gătită, între 10 și 20

 Pește și ouă gătite, între 5 și 15

 Caju, nuci braziliene, nuci, alune de pământ, între 5 și 9

 Cereale integrale, între 0.5 și 9

 Semințe de floarea soarelui și de susan, între 3 și 8

 Fasole mung și linte încolțite, între 1 și 3

 Migdale, alune de pădure, nuci de macadamia, nuci pecan, fistic, quinoa, între -2 și 2

 Leguminoase gătite, între 0 și -6

 Fructe proaspete între -1 și -10

 Legume proaspete, între -2 și -11

 Ideea nu este să evităm complet alimentele ce crează aciditate, ci să avem grijă să consumăm o varietate de alimente care să ne ajute să avem un PH cât de cât alcalin, între 7.35 - 7.45. Organismul uman se simte cel mai bine atunci când consumăm preponderent fructe și legume puternic alcalinizante, care să neutralizeze din efectul acid al celorlalte alimente precum nuci, semințe, leguminoase, cereale, produse de origine animală. Pseudo cerealele precum hrișca, quinoa, amaranth sunt mai puțin acide față de cerealele clasice.

 În ziua de azi, majoritatea oamenilor consumă mult prea multe alimente puternic acidifiante, ceea ce solicită în mod excesiv rinichii și duce la formarea de pietre la rinichi, precum și la pierderea de masa musculară și osoasă.

 Să fie întru sănătatea  noastră!




SfatFarma logo vineri, iulie 27, 2018

Cât timp trebuie să hidratăm semințele?


hrisca

 Întrucât de-a lungul timpului mai multe mămici m-au întrebat cât trebuie hidratate anumite nuci sau semințe, vin cu câteva detalii care să lămurească problema pentru cele mai consumate oleaginoase. Articolul vizează strict durata de hidratare înainte de a fi imediat consumate în diverse rețete, nu voi aduce în discuție încolțitul (asta va fi făcută în altă postare, în care voi cuprinde mai multe semințe și cereale).
 
 1. alune de pădure – 2 ore;
 2. caju – nu trebuie puse în apă, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le hidratați 2 ore;
 3. cânepă (semințe decorticate) – nu au nevoie de hidratare, deși unele persoane le digera mai bine după ce sunt scufundate în apă câteva ore;
 4. chia (semințe) – 6-8 ore la frigider; eu le folosesc râșnite, fără să le mai hidratez/deshidratez, pe post de liant în grisine/pâinici crude (caz în care bem multă apă, pentru că absorb în lichid până la de 12 ori greutatea lor). Apa în care stau devine gelatioasa.
 5. dovleac (semințe) – 4-6 ore;
 6. floarea soarelui (semințe) – 4-6 ore;
 7. fistic – nu trebuie hidratat;
 8. hrișcă – 6-8 ore; trec și hrișca aici pentru că o folosesc des în rețetele mele. De obicei cumpăr 1 kg, las la hidratat, la încolțit 2 zile, apoi o deshidratez, însă se întâmplă să o folosesc și așa cum o cumpăr;
 9. in (semințe) – la fel ca și chia, se folosesc râșnite drept liant pentru ronțăieli crude (fie râșnite și amestecate în aluaturi, fie hidratate întregi circa 20 minute și amestecate). Pot fi presărate întregi (uscate) sau râșnite peste salate etc. Apa în care stau devine gelationoasă.
 10. migdale – 8-12 ore; dacă aveți răbdare, curățați-le și de coajă după ce le-ați hidratat – laptele/brânzica/diversele creme ies mai albe și mai delicate astfel;
 11. nuci de Brazilia – nu trebuie hidratate, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le lăsați în apă 2 ore;
 12. nuci clasice – 6-8 ore; sunt delicioase hidratate și apoi deshidratate, mai ales proaspăt sparte – noi pe acestea le folosim cel mai mult (sunt de două ori mai antioxidante decât alte oleaginoase);
 13. nuci pecan – 2-4 ore;
 14. susan (semințe)- 4-6  (de regulă nu le hidratez, mai ales dacă sunt decorticate);
 Acestea sunt intervalele acceptate în general, deși o să găsiți și alte variante pe net.
 
 Aș vrea să precizez că, deși este ideal să hidratam nucile și semințele  înainte de utilizare, acest pas nu trebuie să împiedice persoanele care nu găsesc timp să le hidrateze, să le consume. Oricum ele trebuie mâncate în cantități mici și, hidratate sau nu, vor aduce beneficii sănătății.
 
 Diferența constă în faptul că, odată hidratate, inhibatorii de enzime sunt neutralizați,  iar vitaminele și mineralele vor fi asimilate mai ușor. Practic, în apă, semințele prind viață, ele primind semnalul că trebuie să înceapă dezvoltarea.
 
 Există și un dezavantaj în privință hidratării, nu de ordin nutrițional, ci practic – și anume acela că atunci când sunt umede, oleaginoasele nu pot fi folosite în blaturi raw pentru prăjituri, ci trebuie (de regulă) deshidratate; în acest caz, dacă nu aveți deshidrator, folosiți-le pur și simplu, fără să le țineți în apă. După hidratare pot fi folosite pentru a fi consumate ca atare, ciopârțite și folosite că topping-uri pentru salate sau la prepararea de dressinguri și a laptelui/brânzei  raw.
 
 Dacă se întâmplă să hidratați o cantitate mai mare decât vă trebuie, puteți să le țineți câteva zile la frigider într-un borcan cu capac, plin cu apă. Clătiți și schimabati apa zilnic pentru a păstra prospețimea.
 
 P.S.: Vă rog să-mi atrageți atenția dacă n-am trecut în listă ceva ce vă interesează.




SfatFarma logo vineri, iulie 20, 2018

Totul despre antioxidanţi


antioxidanti

 Toată lumea vorbește de antioxidanți. Cu toții știm că sunt “buni”, însă ne lipsesc adesea detaliile care să ne încurajeze să nu ocolim alimentele care îi conțin. Și cu cât îi conțin în proporție mai mare, cu atât mai bine.
 Ce sunt antioxidanții? 
 Sunt substanțe care neutralizează radicalii liberi (molecule extrem de distructive formate din cauza poluării, expunerii prelungite la soare, fumului de țigară, pesticidelor, radiațiilor). 
 În mod  normal, organismul face față radicalilor liberi, dacă însă nu are la îndemână antioxidanți sau dacă radicalii liberi sunt în exces, celulele încep să fie distruse și chiar să moară. Acolo unde radicalii liberi își fac de cap în lipsă antioxidanților, apăr îmbătrânirea precoce, probleme ale creierului și ochilor, numeroase boli cronice precum cancer, diabet, boli de inimă. 
 Cei mai importanți antioxidanți sunt: 
 CAROTENOIDELE – care pot fi convertite în vitamina A (vitamina A din carne și lactate nu are capacitate antioxidantă). Se găsesc în legumele și fructele de culoare galbenă, portocalie, roșie și verde. Pentru a fi absorbite foarte bine, vegetalele care conțin carotenoide trebuie însoțite de câteva nuci sau semințe (ele fiind liposolubile). 
 VITAMINA C – este solubilă în apă, iar organismul uman nu poate face cine știe ce provizii. Cele mai importante surse de vitamina C sunt fructele și legumele, în special ardeii, broccoli, varza de Bruxelles, citricele, căpșunele, frunzele verzi. Această vitamină este ușor distrusă de lumină, căldură și oxigen. Gătitul reduce conținutul de vitamina C cu cel puțin 50%. Fructele și legumele încep să-și piardă din conţinutul de vitamina C de îndată ce au fost culese, astfel încât, pentru a evita deficiente, este bine a se consuma fructe proaspete de sezon. De asemenea este indicat să păstrăm vegetalele bogate în vitamina C la frigider netăiate, să bem sucurile de fructe/legume cât mai repede după preparare. Atunci când gătim cu foc astfel de alimente trebuie, de asemenea, să le consumăm cât mai repede – să scurtăm cât mai mult timpul în care sunt expuse la aer, apă, căldură. 
 VITAMINA E – se referă la o familie de 8 antioxidanți. Alfa-tocoferol este forma vitaminei E cea mai de folos organismului uman, este cea mai bio-disponibilă. Vitamina E este liposolubilă și un antioxidant foarte eficient întrucât protejează membrana celulelor. Atunci când vitamina E neutralizează un radical liber, își pierde statutul antioxidant. Cu toate acestea, alți antioxidanți, precum vitamina C, au capacitatea de a o repune în acțiune. Majoritatea oamenilor consumă circa jumătate din doza zilnică recomandată; adepții dietei vegane crude consumă însă cantități mult mai mari de vitamina E decât cei care preferă dietă clasică. Cele mai importante surse sunt nucile, semințele, cerealele integrale, frunzele verzi și uleiurile vegetale. Aproape orice formă de gătit duce la reducerea vitaminei E (între 20-70%), ca rezultat direct al oxidării. Foarte interesant – se pare că vitamina E scade mai mult atunci când pentru gătit se folosesc vase din metal. De exemplu mazărea gătită la aburi într-un vas de metal pierde până la 70% din vitamina E, pe când atunci când un vas de ceramică este utilizat, nu se pierde aproape deloc din această valoroasă vitamină. 
 Tabel cu valoarea antioxidantă a diferitelor vegetale
(in funcţie de TAC –  total antioxidant capacity – capacitatea antioxidantă pe ansamblu) 
1Fasole mică roşie, uscată (92 g)13727
2Afine sălbatice (144 g)13427
3Fasole pestriţă (96 g)11864
4Afine de cultură (144 g)9019
5Merişoare (95 g)8983
6Anghinare, gătită (84 g)7904
7Mure (144 g)7701
8Prune (85 g)7291
9Zmeură (123 g)6058
10Măr bot de iepure (138 g / 1 măr)5900
11Nuci pecan (28 g)5095
12Cireşe dulci (145 g)4873
13Fasole neagră, uscată (52 g)4181
14Prună rosie (66 g)4118
15Nuci clasice (28.4 g)3846
16Măr bot de iepure, curăţat (128 g / 1 măr)3758
17Măr Golden (128 g / 1 măr)3685
18Curmale (89 g)3467
19Avocado (173 g)3344
20Pară verde (166 g / 1 pară)3172
21Pară roşie (166 g / 1 pară)2943
22Măr Golden, curăţat (128 g / 1 măr)2829
23Alune de pădure (28,4 g)2739
24Fasole albă, uscată (104 g)2573
25Portocală (140 g / 1 portocală)2540
26Smochine (75 g)2537
27Stafide (82 g)2490
28Varză roşie, gătită (75 g)2359
29Cartof roşu, gătit (173 g / 1 cartof)2294
30Fistic (28,4 g)2267
31Curmale Medjool (89 g)2124
32Sparanghel, crud (67 g)2021
33Struguri roşii (160 g)2016
34Ardei gras galben, crud (186 g / 1 ardei)1905
35Grapefruit roşu (123 g / ½ grapefruit)1904
36Sfeclă roşie, crudă (68 g )1886
37Cartof alb, gătit (173 g / 1 cartof)1870
38Ardei gras portocaliu, crud (186 g /1 ardei)1830

   Tabel preluat din  ”
Lipophilic and hydrophilic antioxidant capacities of common foods în the United States” (Capacitatea lipofilică și hidrofilică a unor alimente comune în SUA), Wu X, Beecher GR, Holden JM, Haytowitz DB, Gebhardt SE, Prior RL. 
 Aș fi vrut să existe mai multe vegetale pe listă, însă e bun și atât pentru orientare. Eu am făcut o selecție la selecția lor și am scos ce nu mi s-a părut relevant. Valorile din tabelul original sunt în cups și grame, de aceea veți observa diferențe mari de gramaj. 
 Să ne hrănim bine! 





SfatFarma logo marți, iulie 17, 2018

Rolul condimentelor în alimentaţia copiilor


condimentele

 Știu sigur că una din întrebările pe care și le pun mămicile atunci când ajung la etapa diversificării (după minim 6 luni de lăptic exclusiv) este dacă au sau nu voie să condimenteze mâncarea bebelușilor. Ei bine, nu numai că au voie, ci este chiar dezirabil să facă acest lucru, mai ales că unele condimente au calități protectoare excelente.
 
 Copilașii cunosc gusturile de bază precum dulce, acru, sărat, amar și umami (în japoneză “aroma delicioasă”) cu mult înainte să se nască. Primele patru gusturi menționate mai sus sunt cunoscute de mii de ani; abia în 2002 a fost recunoscut și umami drept al cincilea gust.
 
 Milioanele de arome pe care le simțim sunt combinații ale celor cinci gusturi amintite mai sus.  Dulce pur sau sărat pur nu se găsesc în natură și nu sunt percepute ca firești de către organismul uman. De exemplu zahărul rafinat, atunci când este dat bebelușilor, acționează ca un narcotic puternic. Producătorii de alimente aplică de mult tactica adăugării de zahăr și sare pentru a ne face dependenți de ele.
 
 Bebelușii, dar și copiii mai mari simt mai bine decât adulții gustul mâncării – se pare că pierdem câte puțin din această abilitate odată cu înaintarea în vârstă.
 
 Primele experiențe cu mâncarea au un impact semnificativ asupra preferințelor alimentare de mai târziu. Și asta pentru că unul din secretele obișnuirii copiilor cu anumite gusturi este expunerea în mod RELAXAT și REPETAT la anumite combinații de gusturi, LA MOMENTUL POTRIVIT. Știu că am mai spus asta, însă merită să insistăm să convingem copiii să încerce un aliment și să nu renunțăm cu ușurință (mai târziu ne vor fi recunoscători :) ).
 
 Revenind la condimente, nu avem de ce să ne fie teamă să le folosim, pentru că aroma acestora va trezi  toată viața amintiri plăcute iar micuții vor face cunoștință de timpuriu cu toate colțurile lumii.
 
 Dr. Alan Green recomandă în cartea sa Feeding Baby Green, utilizarea de condimente precum busuioc, chimen, cimbru, coriandru, fenicul, ghimbir, mărar, oregano, rozmarin, tarhon, turmeric, cardamom, cuișoare, scorțișoară, iar eu aș adauga și vanilie.
 
 Atunci când de la o vârstă cât mai fragedă, în momentele potrivite, relaxante pentru copii, introducem astfel de arome atât de diferite și fiecare în felul ei atât de îmbietoare, ei vor învăța cu ușurință să le îndrăgească. Astfel părinții nu vor trebui să lupte mai târziu să-i determine să accepte arome noi sau să ajungă în situația în care cei mici nu vor decât alimente anoste și fără valoare nutritivă precum pâinea albă sau macaroanele cu brânză.
 
 Ca să fiu și mai convingătoare, iată câteva dintre proprietățile condimentelor indicate:

 Busuiocul – bun în caz de indigestie, febră, răceală, dureri de cap, greață, vomă și crampe;
 Chimenul – ajută la prevenirea și tratarea indigestiei, balonării, greței (inclusiv grețurilor din timpul sarcinii); ajută și la eliminarea simptomelor de răceală;
 Cimbrul – util în eliminarea viermilor intestinali, problemelor respiratorii, gastritei cronice și a lipsei de poftă de mâncare;
 Coriandrul – tonic și antioxidant, reduce febra și ajută la eliminarea mucusului, ajută digestia;
 Feniculul – ajută în caz de colici, crampe, balonare; ajută la eliminarea mucusului;
 Ghimbirul – util pentru circulație, ajută în caz de indigestie, crampe, greață;
 Mărarul – de ajutor în caz de dureri abdominale, crampe, indigestie, răceli, gripe;
 Oregano – are puternice proprietăți antibacteriene și antioxidante;
 Rozmarinul – tratează durerile de cap, indigestia, colicii, greața, balonarea, febră;
 Tarhonul – ajută la dispariția crampelor, îmbunătățește apetitul, ajută digestia;
 Turmericul – poate cel mai important dintre aceste condimente - purifică sângele, ajută circulația, reduce febra, este un puternic antioxidant și luptă împotrivă cancerului;
 Cardamomul – util în caz de dureri de cap, indigestie, balonare; ajută circulația;
 Cuișoarele – îmbunătățesc digestia, circulația, tratează greața;
 Scorțișoară – reglează nivelul zahărului din sânge, tratează crampele și durerile abdominale, diareea, tusea;
 Vanilia – puternic antioxidant, se îngrijește de sănătatea celulelor creierului și previne boli grave precum Alzheimer.
 
 Să nu uităm cât de importante sunt, de asemenea, ceapa și usturoiul atunci când preparăm mâncare atât pentru bebeluși, cât și pentru ceilalți membri ai familiei. Consumate crude sunt extrem de protectoare prin prezența aliinazei, o enzimă cu efect antibiotic, însă și gătite ușor aduc beneficii sănătății. Usturoiul susține sistemul imunitar, ajută la eliminarea paraziților și infecțiilor, reglează tensiunea arterială, ajută atunci când există probleme cu plămânii sau dureri de cap.
 Ceapa, nu la fel de potentă precum usturoiul, dar este eficientă împotrivă multor bacterii periculoase precum Bacillus subtilis, Salmonella și E. coli.
 




SfatFarma logo miercuri, iulie 11, 2018

Şi noi ce mai mâncăm (cu puţin după doi anişori)?


fructe de padure

 A trecut ceva timp de când n-am scris un articol de genul asta, parțial pentru că am vrut să-mi fac o idee și mai clară despre ce ar trebuie să mănânce cei mici în primii ani de viață, înainte de a pune pe tapet idei care riscă a fi luate ad literam. Nu susțin că am completat toate piesele puzzle-ului, însă sunt destul de mulțumită de unde mă aflu acum în privință nutriției pentru fetița mea.
 
 O să fiu foarte sinceră:

- mă preocupa mai mult un meniu complet, din toate grupele alimentare, pe cât posibil organic fără sare, zahăr și fără niciun fel de produse rafinate și mai puțin proporția crud/gătit (ușor) din alimentația ei… deși, dacă luăm în calcul faptul că este încă alăptată, cred că e în continuare high raw.
 
 Acum mi-am propus să scriu doar ce-i dau fetiței mele să mănânce la 2 ani și aproape 2 luni pentru că am primit întrebarea asta des în ultima vreme. În mare măsură, meniul fetiței este și al meu, doar că eu beau mai mult smoothie și mănânc mai multe frunze verzi… ceea ce cu ea a devenit mai dificil.
 
 MIC DEJUN 
 
 La micul dejun bea uneori puțin smoothie din frunze și fructe, smoothie doar din fructe cu câteva semințe sau puțin suc de portocale organice cu o linguriță de semințe de chia sau ronțăie un morcov mic.
 
 În timp ce bea sucul îi pregătesc cerealele, pe care le variez în permanență.
 
 Dintre cereale și pseudocereale, doar hrișca îi dau crudă (hidratată, încolțită și apoi deshidratată). O mănâncă simplă pentru că îi plac mult boabele crocante sau îi adaug câteva bucățele de banană și bucăți mici de nucă.
 
 Îi dau și orez sălbatic după ce îl “încolţesc” doar în deshidrator, însă nu se consideră crud, pentru că a fost tratat la temperaturi mari după recoltare.
 
 Am încetat a-i mai da fulgii integrali din ovăz sub formă crudă, pentru că nu știu dacă au fost hidratați pentru a scăpa de acidul fitic. Astfel îi pun în apă clocotită pentru 2-3 minute, apoi adaug bucăți mici de banană, măr, pară, in, cocos, nucă, semințe de floarea soarelui (un singur fel de nuci/semințe la o masă și max 1-2 feluri de fructe, de regulă banană și încă un fruct acrișor).
 
 Îi mai dau quinoa, amaranth, mei, orez brun, fulgi din grâu și secară germinată.
 
 Dintre cele de mai sus cel mai des îi dau hrișcă, mei, quinoa, amaranth, orez sălbatic, iar mai rar orez brun, fulgi din ovăz, fulgi din grâu și secară încolțite și asta pentru că prefer să îi dau cât mai puțin gluten și pentru că primele sunt mai bogate nutritiv pe calorie.
 
 Când nu mănâncă prea mult din cerealele de dimineață, îi fac după masă câteva paste King Soba bio (au multe variante: hrișcă cu wakame, cartof dulce cu orez brun) sau paste integrale cu ciuperci. Peste zi mănâncă și o bucățica de pâine de secară sau grâu integral cu secară făcută de noi în casă (nu i-aș da, dar e înnebunită după ea și nu vreau să o refuz prea categoric… aici dăm deja în parenting :) ).

 Dacă nu bea suc de portocale la micul dejun, i-l dau peste zi sau îi dau alte fructe exotice, în special citrice pentru că sunt bogate în vitamina C (e drept că frunzele și alte legume sunt mult mai bogate în vitamina C, însă nu vreau să o forțez cu ce nu acceptă). Tot zilnic îi dau zmeură sau mure (congelate, dacă nu e vară) sau boabe de rodie pentru că știu cât este de important să consume zi de zi alimente puternic antioxidante.
 
 PRÂNZ 
 
 La masa de prânz mănâncă o porție măricică de supă. Ori îi fac supă cremă, ori un fel de minestrone – adică supă cu tot felul de legume tocate mărunt, doar că la noi minestrone schimbă proporția rădăcinoase (cartof, morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină) – alte legume (roșii, ardei, ceapă), în favoarea celor cu un conținut mai mic de amidon. Fac supă foarte groasă și densă nutritiv, adică predomină legumele cu cea mai mare cantitate de nutrienți pe calorie.
 
 Adaug după cum urmează:
 
 Crucifere: varză, broccoli, conopidă sau gulie tocate foarte mărunt. Atunci când folosesc gulie, fac supă cremă pentru că gulia rămâne tare și nu e foarte atrăgătoare :) dacă nu, o blenduiesc. Varza și gulia pot foarte ușor să predomine în supă, însă atunci când pun broccoli sau conopidă, cea mică le preferă într-o proporție mai mică.
 
 Ceapă și/sau praz mult, uneori și puțin usturoi, pe care nu-l toc, ci doar îl tai în 2 și îl las în supă pentru câteva minute spre sfârșit.
 
 Leguminoase: la supă îi pun în special linte și fasole; năutul și mazărea le mănâncă separat.
 
 Alte legume sărace în amidon: ardei proaspeți sau deshidratați, roșii proaspete sub formă de suc de roșii făcut de casă (fără sare și fără ulei) sau deshidratate etc. Folosesc și castraveți, însă doar în supe crude sau semi-crude.
 
 Ciuperci de pădure românești organice (fierte și congelate).
 
 Rădăcinoase: în special țelină, apoi morcov, sfeclă roșie, păstârnac, pătrunjel și, ocazional, câte un cartof organic.
 
 Verdeață: pătrunjel verde tocat, mărar, oregano etc.
 
 Îi condimentez supa și cu turmeric, puțină pastă de miso (o pastă făcută din boabe de soia fermentate, care ajută digestia, la detoxifierea organismului etc), țelină deshidratată și făcută pudră (țelina este bogată în sodiu în mod natural și dă un gust foarte bun mâncărurilor), puțin chimen, puțin coriandru.
 
 Uneori îi adaug în supă borș, varză murată făcută în casă cu foarte puțină sare sau lămâie… caz în care devine mai mult ciorbă.
 
 Îi mai adaug dovlecel sau, uneori, chiar o bucățică de dovleac plăcintar tocat foarte mărunt (dovleacul plăcintar da un gust foarte bun supelor).

 Nu las legumele la fiert mai mult de 15-20 minute la foc mic, iar după ce sting focul adaug verdeață tocată mărunt, condimentele, miso și un strop de ulei de măsline sau cocos.
 
 Pentru că timpul nu-mi permite mereu să îi fac supă din legume proaspete, am deshidratat și congelat spre sfârșitul verii foarte multe roșii, ardei, rădăcinoase, dovlecei, verdeață. În felul acesta îmi este destul de ușor să îi prepar supele atunci când sunt pe grabă.
 
 Uneori omit leguminoasele din supă și îi fac după masă o supică din linte sau îi fac alte combinații din câteva ingrediente crude și câteva la aburi, la care adaug și semințe, migdale măcinate.
 
 DUPĂ MASĂ ȘI PE SEARĂ  
 
 După masă mănâncă puțin și des, astfel că am mereu la îndemână o roșie, un castravete, bucățele de avocado, câteva boabe de năut fiert sau falafel făcut în deshidrator că aici sau în cuptor, biscuiţei sau grisine raw sau gătite la cuptor, fructele de care spuneam mai sus, tot felul de nuci și semințe (în special nuci clasice hidratate peste noapte, apoi deshidratate 12 ore, chia, in și cânepă)  și tot felul de alte bucate inventate  sau adaptate de mine, crude sau gătite ușor. Încerc să echilibrez meniul ei zilnic, astfel îi dau după masă mai ales din grupele alimentare din care n-a mâncat în prima parte a zilei.
 
 PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ  
 
 Îi dau aproape în fiecare zi iaurt din lapte crud de capră.
 
 SUPLIMENTE  
 
 Ocazional îi adaug superalimente în smoothie de fructe etc, însă ele nu reprezintă nicicum bază în meniul fetiței sau al nostru. O alimentație variată, pe cât posibil cu produse organice este ceea ce ne interesează în primul rând.
 
Toate cele bune!





SfatFarma logo luni, iulie 02, 2018

Alimentele fermentate - partea III-a - două reţete de varză murată


alimentele fermentate varza murata

 Voi scrie astăzi despre (aparent) banalele legume murate (în special varza murată), despre care lumea încă vorbește, însă pe care tot mai puțină lume le prepară acasă și le consumă în mod frecvent.

 Voi încerca să scot în evidență de ce alimentele fermentate (crude, nu pasteurizate și nu cu oțet) reprezintă veriga lipsă din dieta modernă și cât de important (și de ușor) este să întărim sistemul imunitar prin consumul de legume fermentate.

 Ce lucruri minunate fac legumele fermentate: 
 1. Cresc longevitatea. Putem să ne gândim la bacteriile prietenoase din legumele fermentate ca la mici fabrici de enzime. Consumându-le, economisim din enzimele organismului și le folosim pe acestea din urmă pentru a elimina toxine, pentru a întineri celulele și pentru a întări sistemul imunitar - toate acestea duc la o viață mai lungă și un organism mai sănătos.

 2.  Sunt alcalinizante și foarte detoxifiante. Ele ajută la restabilirea echilibrului organismului când acesta este toxic și acid. Microflora este extrem de eficientă în a se asigura că minerale precum calciul și magneziul sunt absorbite din colon, de unde sângele le ia ușor și le transportă către celule. Având un echilibru optim de minerale, organismului îi este ușor să se mențină alcalin. Cancerul, diabetul, paraziții și virușii nu se pot dezvolta într-un mediu alcalin.

 3. Cu fiecare masă care conține legume fermentate reînnoim grădina interioară de bacterii prietenoase.

 4. Bacteriile prietenoase din legumele fermentate ne apăra de agenții patogeni.

 5. Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul imunitar devine tot mai puțin eficient, făcându-ne mai vulnerabili în fața bolilor- cu atât mai mult avem deci nevoie de alimente fermentate care să ne asigure o microfloră sănătoasă și deci un sistem imunitar puternic pe termen lung.

 6. Legumele fermentate  joacă și rol de alchimiști prin faptul că fabrică vitaminele B acolo unde sunt foarte ușor de absorbit, precum și vitamina K2, care joacă un rol foarte important în protecția sistemului cardiovascular și a oaselor (dar și în reducerea simptomelor de diabet).

 7. Alimentele fermentate sunt chiar mai potente decât suplimentele probiotice. Microflora obținută de la legumele organice crescute în sol formează puternice relații sinergetice pentru a se asigura că (se) vor prolifera. Ele sunt echipate pentru a supraviețui în natură și nu în laborator, așa cum se întâmplă în cazul suplimentelor.  Mie îmi place mult ideea de a combina ceea ce oferă alimentele fermentate cu suplimente probiotice pentru un efect maxim, prin adăugarea conținutului câtorva capsule probiotice atunci când punem la fermentat varză și alte legume.

 8. Chiar și atunci când legumele fermentate nu sunt organice, bacteriile prietenoase vor distruge din pesticide și alte substanțe nocive și le vor elimina prin colon; chiar și mercurul din peşte poate fi distrus prin fermentare (și adăugarea de anumite condimente);

 9. Murăturile ajută și la absorbția eficientă a nutrienților din mâncărurile împreună cu care sunt consumate, prin creșterea biodisponibilității nutrienților și corectează astfel deficiențele.

 10. Am mai spus și confirm pentru că simt pe pielea mea: alimentele fermentate ajută la controlarea poftelor de dulce. Zahărul și alcoolul spală mineralele din oase, făcând sângele acid. Deși știm cu toții cât de important este să le evităm, ele provoacă dependență și celor mai multora dintre noi ne este aproape imposibil să le rezistăm. Alimentele fermentate fac o treabă nemaipomenită și în această privință, dar și în privința controlării apetitului în general.

 11. Zahărul din anumite legume (morcov, sfeclă) este o problemă pentru unele persoane întrucât poate crea dezechilibre la nivelul florei benefice; acest lucru se schimbă însă atunci când acele vegetale sunt fermentate; bacteriile vor consuma zahărul, iar noi ne vom bucura și de acele legume care altfel nu sunt optime pentru unii dintre noi;

 12.  Alimentele fermentate ajută digestia și prin gustul lor acru dat de acidul lactic. Gustul acru stimulează mișcarea peristaltica, astfel încât intestinele vor avea parte de o eliminare mai ușoară. Un rol important joacă aici și prezența fibrelor (băuturilor probiotice din postarea anterioară le lipsesc fibrele, însă în rest aduc același set de beneficii precum legumele fermentate).

 13. Nu degeaba este bine ca legumele din familia crucifere să predomine atunci când punem la murat. Ele sunt extrem de eficiente în lupta cu boli grave precum cancerul. Cruciferele ajută la schimbarea tendinței estrogenului de a se detoxifica în ficat, în schimb îl fac să găsească alte căi de eliminare și astfel scade riscul de cancer ovarian, uterin, de sân precum și de boli inflamatorii precum sindromul premenstrual.

 Ar mai fi și alte lucruri de spus, însă vreau să am loc și pentru 2 rețete ușoare.

 1.  Rețeta mea rapidă de varză murată 
 Ingrediente:

- 1 căpățână medie de varză;
- 1-2 morcovi medii;
- 1 linguriță sare de Himalaya;
- 1 legătură mărar;
- 1 borcan de 1 l cu capac.

 Preparare:
 Se curaţă varza și morcovul și se taie bucăți mari. Se spală și mărarul, apoi se pun toate în robotul de bucătărie (dacă morcovii sunt prea tari, pot fi mărunțiți primii în robot, apoi se mărunţesc restul legumelor). Pulsăm până când toate legumele sunt mărunțite bine. Transferăm amestecul într-un castron din ceramică sau din inox, adăugăm sarea și frământăm bine 2-3 minute până începe să iasă zeama din legume. Se pune totul în borcan, se presează bine ca să iasă lichidul deasupra și se pune capacul. Eu nu închid borcanul etanș dacă nu pun capsule probiotice, ci îl pun cu totul într-un castron mai mare pentru 2-3 zile, până îmi place gustul, apoi pun borcanul închis bine în frigider.

 Un astfel de borcan îmi ajunge pentru o săptămâna (în paralel consum borș, alte murături și, mai nou, Kvass).

 2. Rețetă preluată din The Body Ecology Diet de Donna Gates și Linda Schatz (va ieși o cantitate mult mai mare decât la prima rețetă)
  Ingrediente:

- 3 căpățâni de varză mărunțite în robot;
- 6 morcovi mari mărunțiți în robot;
- 4 cm de rădăcină de ghimbir, curățată și tocată mărunt;
- 6 căței de usturoi, curățați și tocați.

 Preparare:
 Se pun toate legumele într-un castron mare de ceramică sau de inox. Se iau câteva căni din amestec și se pun în blender, apoi se adaugă apă filtrată și se mixează până când obținem un suc gros. Sucul obținut se pune în castronul cu legume tocate, unde amestecăm totul bine. Se pune amestecul într-un borcan mare și se presează cu pumnul sau cu un făcăleț. Se umple borcanul până aproape de gură lui, lăsând doar 2-3 cm liberi. Se rulează câteva frunze de varză și se pun peste legume, în spațiul rămas. Se închide bine borcanul și se lasă la temperatura camerei (ideal, 21 de grade Celsius) pentru cel puțin 3 zile. O săptămâna e chiar mai bine.

 La oricare din aceste rețete se pot adăuga 1-2 capsule probiotice, caz în care este bine să se țină borcanul închis etanș de la început. Ideal este că la fiecare masă la care se consumă proteine sau amidon, să se adauge și 4-5 linguri pline de varză murată. Legumele fermentate nu trebuie gătite, altfel se distrug enzimele și bacteriile prietenoase.

 Stră-stră-stră bunicii noștri nu aveau nevoie să știe cum se absorb mineralele cu ajutorul alimentelor fermentate, ei nu trebuiau să știe nici în ce fel microflora  le stimulează  funcționare  sistemului imunitar pentru  învățau să mănânce sănătos, local, sezonier de la părinții lor. Învățau de asemenea cum să păstreze alimentele pentru iarnă.

 De câteva zeci de ani încoace însă am încetat a mai transmite din generație în generație cum trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoși și iată-ne cu tot felul de dezechilibre pe care încercăm să le corectăm prin medicamente sau pe care le ignorăm și, deși trăim mai mult, trăim vieți chinuite de tot felul de boli, mai ales după vârsta de 40-50 de ani. De ce să nu ne străduim să facem câteva schimbări care să ne îmbunătățească calitatea vieții și de ce să nu facem un efort pentru copiii noștri, pentru a-i vedea crescând frumoși și sănătoși. Ține doar de noi! Consumul de alimente fermentate nu este singurul pas necesar, este însă printre cele mai importante lucruri ce ar trebui să ocupe agenda mamelor și bunicilor. Dați-vă timp, va trece poate jumătate de an, poate un an sau poate mai mult până vă va intra în reflex să faceți alte lucruri decât cele cu care sunteți obișnuiţi în bucătărie. Efortul merită însă cu prisosință!




SfatFarma logo sâmbătă, iunie 30, 2018

Alimentele fermentate - partea II-a - borş, kvass şi o băutură probiotică


kvass

 Continuăm cu seria de postări despre alimente fermentate. Astăzi vedetele sunt borșul, Kvass-ul din sfeclă roșie și încă o băutură probiotică extrem de simplă.

 BORȘ 

 N-am făcut niciodată borș, mereu am primit de la mama mea, și nu mi-am pus niciodată problema că huștile (amestecul din care pornește fermentarea borsului) sunt pentru multe gospodine o enigmă - și asta pentru că în general oamenii iau de undeva huști - ori de la bunica, ori de la o mătușă, ori de la o vecină care aprovizionează tot cartierul.

 Aş fi curioasă dacă toată lumea face maiaua pentru huști la fel sau dacă există și alte variante. Am să vă descriu cum ştiu eu:

 Maia pentru huști - folosită prima dată când umplem borșul.

 În cazul când borșul se prepară pentru prima dată și nu avem “huşti”, se face o maia din 250 gr de mălai amestecat cu apă fiartă. După ce se răcește puțin, se adaugă 2 linguri de făină de grâu. Se amestecă și se lasă să dospească 12 ore.

 Update: Am aflat între timp că se pot folosi și tărâţe de grâu amestecate cu puțin borș pentru a face pentru prima dată huști.

 Rețetă de borș pentru un borcan de 5 litri 

 Ingrediente:
- 5 litri de apă fierbinte;
- aprox. 700 g huști;
- 200 g de tărâţe de grâu;
- 100 g de mălai;
- o crenguță subțire de vișin de 10-15 cm (proaspăt vara, uscat iarna);
-  câteva fire mărar uscat sau proaspăt (opțional);
- 2 frunze de dafin (opțional);
- 10 boabe de piper (opțional);

 Preparare:
 Se pune apa la încălzit într-o oală. Separat se face un amestec gros, dar care să curgă, din huști, mălai, tărâţe și apa rece. Când s-a încălzit bine apa, se da oala deoparte și se adaugă mirodeniile, apoi amestecul de  huști, mălai, tărâţe și apa rece. Se amestecă cu o lingură de lemn, se va face un fel de spumă deasupra, care se va aduna și se va arunca.

 Borcanul se acoperă cu o farfurioară, apoi se pune o păturică sau câteva prosoape de bucătărie peste tot borcanul, astfel încât lichidul să-și păstreze căldura cât mai mult timp și să fermenteze mai ușor. După 12 ore se ia capacul și se amestecă din nou. Se lasă apoi să se limpezească și se gustă. Dacă este destul de acru, se strecoară, se pune în sticle, iar o parte din huști se pun într-un borcan la frigider. Dacă nu este destul de acru, se mai lasă o jumătate de zi. După ce e transferat în sticle, borșul se păstrează într-o cămară (dacă e destul de rece) sau la frigider. Sunt persoane care îl lasă în borcan cu tot cu huști și 2 săptămâni. E nevoie însă să stea neapărat la rece, altfel se va altera în scurt timp.

  Beneficii:
 Pe lângă toate beneficiile de care am menționat în postarea anterioară, precum și multe altele (prea multe că să încapă într-o mică postare), borșul, prin faptul că provine din cereale fermentate, populează tractul digestiv cu bacteriile prietenoase necesare digerării cerealelor. Se pot consuma 2-3 căniţe de borș pe zi în timpul meselor care conțin și cereale. Pentru copii borșul este nemaipomenit și în anotimpul rece, pentru că îi va feri de răceli.

 KVASS din sfeclă roșie 
 Un fel de borș din sfeclă roșie, o băutură ce-și are rădăcinile în Rusia, și care se prepară în mod frecvent din pâine de secară.
 Eu o să vă dau doar rețeta de Kvass din sfeclă roșie, foarte ușor de făcut de către oricine. Noi obișnuim să murăm sfecla roșie, dar nu exact ca în această rețetă, însă o voi face cât de curând pentru că pitica mea este mare amatoare de zeamă de la murăturile care conțin sfeclă roșie.

 Ingrediente:
- 2 sfecle roșii organice mari, curățate și tăiate cuburi măricele (sfecla data pe răzătoare ar duce la o fermentare prea rapidă și s-ar forma alcool în loc de acid lactic);
- 4 lingurițe de sare organică de mare;
- apă (plată sau filtrată - cea de la chiuvetă, dacă nu e filtrată, va împiedica fermentarea din cauza clorului);

 Preparare:
 Se pun cuburile de sfeclă și sarea într-un borcan cu gură largă de 2 litri. Se adaugă apa, se amestecă bine și se închide borcanul bine cu capacul.

 Se ține 2 zile la temperatura camerei, apoi se pune în frigider. După ce s-a consumat cea mai mare parte din lichid, se adaugă din nou apă (cuburile de sfeclă se păstrează) și se reia același proces. După ce s-a consumat lichidul și a două oară, se aruncă sfecla. O parte din lichid poate fi folosit în continuare, pentru următorul rând de Kvass, eventual pentru a reduce cantitatea de sare.

 Beneficii:
 Știm deja cât ajută sucul de sfeclă la detoxifierea ficatului. Adăugați la asta calitățile probiotice, faptul că valoarea nutritivă sporește  de zeci de ori datorită fermentării, faptul că este un tonic, antioxidant și antiinflamator excepțional și vă puteți da seama de ce trebuie să stea mereu pe masa noastră. Lichidul poate fi băut ca atare sau poate fi folosit în loc de oțet/lămâie în dressinguri pentru salate etc.

 Cea mai simplă băutură probiotică

 Rețeta a pornit de la Sally Falon, autoarea cărții Nourishing Traditions și a tot călătorit în lungul și-n lațul internetului, însă la noi n-am văzut-o încă, așa că v-o prezint eu.

 Cei care nu au timp să prepare niciuna din sugestiile mele (vor mai fi și altele pe parcurs) pot cumpăra suplimente probiotice (interesați-vă de unele de foarte bună calitate) și apoi prepara o băutură simplă, după cum urmează:

 Ingrediente:
- 1 capsulă probiotică cu cât mai multe miliarde de microorganisme;
- 1/2 litru apă filtrată;
- câțiva stropi de ștevie lichidă sau puțin praf de ștevie (opțional).

 Preparare:
 Puneți apa într-un borcan de sticlă, desfaceți capsula și răsturnați praful în apă, amestecați, puneți capacul și lăsați o zi, acoperit etanș, la temperatura camerei. Puneți apoi într-un pahar drăguț de șampanie, adăugați puțină ștevie, ametecati și savurați. Puteți să stoarceți câteva mure sau zmeură și să adăugați sucul rezultat la băutura probiotică. La ingredientele de mai sus puteți adăuga vanilie și o linguriță de granule de lecitină și obțineți un fel de “lapte”, foarte benefic pentru cei mici.

 Oricare dintre aceste băuturi poate fi luată cu ușurință oriunde, eventual într-un termos sau într-o sticlă. Puteți experimenta până obțineți ceva ce vă place atât de mult încât vă promiteți că nu mai beți niciodată băuturi carbogazoase din comerț și, mai mult, nu dați copiilor decât astfel de băuturi.

 Enjoy și pe curând!

 Update: Tot pentru a ajuta digestia, în special în cazul proteinelor, se poate consuma o băutură făcută dintr-o linguriță de oțet din cidru de mere (se găsește bio în multe magazine) la o cană de apă călduță.  Se soarbe în timpul mesei pentru a crește (inițial) ușor aciditatea necesară digestiei proteinelor.




SfatFarma logo duminică, iunie 24, 2018

Cum preparăm pseudocerealele - totul despre quinoa, amaranth, hrişcă şi mei


pseudocerealele

 Dacă e să consumăm cereale în mod frecvent, măcar să consumăm unele de calitate și să le gătim în așa fel încât să obținem maximum de nutriție și minimum de antinutrienţi.

 Postarea asemănătoare, în care subiectul principal sunt leguminoasele, o puteţi citi aici.

 Cerealele clasice, cu gluten (grâu, secară, ovăz, etc), vor face obiectul unei alte postări. Și acelea pot deveni mai nutritive atunci când sunt preparate corect.

 Astăzi vreau să scriu despre cum este indicat să preparăm pseudocerealele pe care le tot încerc și recomand de ceva vreme încoace: quinoa, amaranth, hrișcă și mei. Cele patru sunt de fapt semințe, însă se comportă și se gătesc asemănător cu cerealele. Preparate corect sunt foarte nutritive, mult mai nutritive decât cerealele cu gluten, și tare la îndemână, mai ales când avem copilași prin preajmă. Poate dura un timp până când ne obișnuim cu noile gusturi aduse de pseudocereale, însă vă promit că merită efortul. Sunt extrem de versatile și deci pot fi combinate în fel și chip.

 În primul rând este bine să ne înarmăm cu o strecurătoare fină pentru că va trebui să clătim bine de tot pseudocerealele înainte de a le prepara.

 Să le luăm pe rând!

 Quinoa - Trebuie spălată bine pentru că are un strat de saponină care o face amăruie. O cană de quinoa va fi fermentata în 3 căni de apă călduță la care adăugăm 1 lingură de zeamă de lămâie sau oțet (doar una din ele). Se lasă la fermentat într-un borcan acoperit cu capac sau într-un castron acoperit cu un prosop de bucătărie, pentru cel puțin 12 ore. După ce a fermentat, se fierbe în apa în care a stat la fermentat  sau supă de legume, pentru 1-1.5 ore la foc mic. De îndată ce dă în clocot, este bine să îndepărtați spuma, pentru că acolo se adună multe impurități. Eu o las mai mult la fermentat și o fierb ceva mai puțin. Se poate folosi în aceleași rețete în care în mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactație. 

 Amaranth - Se fermentează precum quinoa, doar că 2 căni de apă călduță în loc de 3 îi sunt de ajuns și se fierbe ceva mai puțin. Are textură oarecum asemănătoare cu grişul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar și pentru îngroșarea supelor cremă, drept cereale pentru micul dejun.

 Hrișcă - Se fermentează precum quinoa, însă eu prefer să încolțesc și să deshidratez o cantitate mai mare, caz în care nu mai este nevoie să o fermentez. Pentru a o încolți se clăteşte bine, apoi se pune într-o sită mai mare deasupra unui castron (sau chiar pe un platou mai mare, într-un singur strat). O lăsăm așa 2 zile, clătind de 2-3 ori pe zi. La final clătim bine de tot și apoi deshidratăm între 47-65 de grade Celsius până când devine crocantă (încolțită și deshidratată astfel capătă numele de Kasha).

 Mei - Pentru a-l hidrata și fermenta, la o cană de mei, adăugăm 2 căni apă călduță și 2 linguri de zeamă de lămâie sau oțet. Îl lăsăm într-un borcan închis cu capac cel puțin 7 ore. Pentru a-l găti, punem amestecul într-o oală pe foc, dăm în clocot, luăm spuma, apoi fierbem acoperit, la foc foarte mic pentru 45 de minute. Eu îl las uneori mai mult la fermentat (1-2 zile), îl clătesc și-l fierb mai puțin (15-20 de minute). Din meiul astfel gătit se pot face pilafuri, budinci, 1-2 linguri se pot presara peste salate, se poate adăuga la ciorbe.

 Meiul și hrișca pot fi rumenite puțin într-o tigaie încinsă (fără ulei) înainte de a pregăti pilaf, ceea ce le va da o aromă excelentă.

 De ce este atât de important să fermentăm pseudocerealele? Pentru că ele, ca și toate cerealele clasice, leguminoasele, semințele și nucile conțin anumiți antinutrienţi (în special acid fitic) care îngreunează digestia și împiedică absorbția de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier și zinc, ducând astfel la carențe periculoase. Enzimele neutralizează acidul fitic. Simpla înmuiere în apă cu lămâie peste noapte crește foarte mult valoarea lor nutritivă. De asemenea, în timpul fermentării, proteinele existențe în pseudocereale devin mai ușor de digerat și de absorbit.

 Personal nu aș da niciodată cereale din comerț bebelușilor/copiilor, în niciun caz din cele instant și în niciun caz de la 4-6 luni. Aș prefera să aștept până pe la 8-12 luni și aș folosi în special pseudocereale bio integrale, corect preparate.





SfatFarma logo sâmbătă, iunie 16, 2018

Răceli şi gripe - o altfel de abordare (mai ales a unei farmaciste)


medicamentele si raceala gripa

 De când sunt mamă, am tot studiat problema răcelilor și a gripelor pentru că nu am vrut să fiu prinsă pe picior greșit cu cea mică și, mai ales, n-am vrut să aleg calea medicamentelor. Trebuia totuși să am niște soluții de rezervă și uite că s-au tot adunat informații.
 
 Îmi cer scuze pentru limbajul de lemn – oricât am încercat să fac un post mai cald, tot ca un prospect la paracetamol sună :)
 
 Medicamentele nu sunt salvarea noastră, sunt folosite cu mult prea multă ușurință și pot duce la probleme serioase de sănătate pe termen lung. Medicamentele inhibă simptomele firești ale organismului prin care acesta asigură vindecarea.
 
 Hrana de calitate în schimb este una din căile sigure  prin care organismul este sprijinit să se vindece singur atunci când apar probleme.
 
 Așadar:
 
 Răceala se ia prin atingerea de obiecte contaminate sau atunci când dăm mâna cu o persoană afectată apoi ne atingem ochii, nasul sau gura. 
 
 Gripa este cauzată de unul dintre virusurile A, B sau C. Se ia în primul rând dacă suntem în preajma unei persoane afectate, care tușește sau strănută. 
 
 Răceala și gripa au cauze virale.
 
 Problema nu o reprezintă ele în sine, ci faptul că se încearcă a fi tratate în cele mai nepotrivite moduri. De cele mai multe ori sistemul imunitar rămâne cu sechele grave după ce am “tratat” o răceală/gripă; boala se prelungește sau se transformă în ceva mai grav.
 
 Trebuie să înțelegem că ANTIBIOTICELE, NU OMOARĂ VIRUSURILE și nu ajută la recuperare după ce un organism a fost afectat. Antibioticele merg doar în cazul infecţiilor bacteriene.

 Cu toate acestea foarte multe persoane sunt sfătuite să ia antibiotic (inclusiv copiii) pentru boli virale. Antibioticele devin apoi rutină, iar în cazul multor persoane, din păcate și a multor copii, se recomandă cu ușurință iar și iar pentru răceli, bronșite, deși acestea sunt virale și nu bacteriene. Faringita, congestia nazală, sinuzita și tusea sunt virale în majoritatea cazurilor.
 
 Mai există o confuzie legată de culoarea mucusului - multe persoane cred că o culoare galbenă sau verzuie indică existența bacteriilor și deci se impune tratament cu antibiotice. Cercetările arată că nu este relevantă culoarea mucusului în stabilirea existenței bacteriilor. Și virusurile patogene produc mucus galben sau verzui. Deci atunci când avem o răceală cu febră, durere în gât, dureri musculare, congestie nazală, tuse, mucus galben sau verzui nu este necesar să folosim medicamente.
 
 Medicamentele nu ne vor ajuta să ne revenim și nu vor preveni eventualele complicații. Cu atât mai mult ar trebui evitate antibioticele pentru că acestea vor prelungi boala și pot duce la boli mult mai grave pe viitor.
 
 Problema este că atunci când ne îmbolnăvim începem să ne simțim inconfortabil și căutăm o soluție. Începem astfel să căutăm prin dulapul cu medicamente sau ne ducem la medic să ne dea o rețetă, eventual cu antibiotice. Din păcate medicii își asumă un rol de salvator în astfel de situații, nu vor să ne dezamăgească și atunci ne scriu repede rețeta.
 
 De ce să nu luăm antibiotice:
 
- antibioticele duc la distrugerea florei intestinale (poate să dureze și peste un an până când flora intestinală este refăcută, timp în care suntem extrem de expuși la boli - 70% din sistemul imunitar se află în tractul gastrointestinal); acesta este de departe cel mai mare risc, pe care cele mai multe persoane nu îl înțeleg - rog mămicile să se informeze cât mai mult înainte de a accepta să dea antibiotice celor mici, sunt puține lucruri mai neinspirate/grave pe care le putem face când e vorba de sănătatea copiilor pe termen scurt, mediu și lung;
 
- se pare că persoanele care au luat antibiotic în copilărie mai mult de 10 ori, au cu 80% mai multe șanse să facă limfom non-Hodgking’s; de asemenea incidența cancerului de sân este mai mare la aceste persoane;
 
- sunt periculoase în sarcină (prin prezența sulfonamidelor și nitrofurantoinelor); penicilinele, eritromicinele și cefalosporinele sunt și ele periculoase și pot duce la malformații;
 
- copiii care iau antibiotic în primul an de viață au șanse mai mari să facă astm, alergii, autism;
 
- alte riscuri: afecțiuni ale rinichilor, diaree, dezvoltarea și înmulțirea paraziților, reacții alergice ce pot fi fatale;
 
- din cauza folosirii excesive a antibioticelor în ultimele decenii, anumite bacterii au devenit rezistente la antibiotic și sunt foarte greu de eradicat.
 
 Antibioticele ar trebui folosite numai în cazuri foarte grave, atunci când avem de-a face cu infecții bacteriene care amenință viața, ceea ce n-ar trebui să se întâmple cu un organism hrănit corect; sistemul imunitar este capabil să ne protejeze dacă i se dă combustibilul necesar. 
 
 Începeți să mâncați mai sănătos, integral, evitați alimentele ultraprocesate, zahărul, făina albă, grăsimile hidrogenate, produsele animale (mai ales din supermarket) și organismul va fi capabil să se apere singur.
 
 Despre remediile folosite în mod normal pentru răceli și gripe:
 
 Medicamente împotriva tusei: 
 
- Dextrometorfan - îl veți găsi pe prospectul majorității medicamentelor pentru tuse.  Deși este foarte utilizat, nu este eficient;
 
- Codeina - s-a demonstrat că nu este eficientă împotrivă tusei;

- Hidrocodonul suprimă cât de cât tusea însă nu a fost îndeajuns evaluat și are posibile efecte secundare serioase;

De fapt e bine că aceste medicamente nu funcționează - dacă ar funcționa, ar împiedica tusea să-și facă treaba: rolul ei este acela de a împinge în afară mucusul, celulele moarte și particulele din care sunt formate virusurile pentru a nu bloca căile respiratorii.
 
 - Antihistaminicele - nu s-au dovedit a fi foarte eficiente în răceli; dau doar somnolență.
 
 Combinația antihistaminice/ decongestionante/sprayuri nazale calmează simptomele într-o oarecare măsură, însă nu duc la o recuperare ușoară, iar beneficiile pe termen scurt trebuie puse în balanță cu efectele secundare pe care le pot avea (dureri de cap, constipație, arsuri la stomac, amețeală și chiar anxietate). De multe ori efectele secundare ale medicamentelor sunt confundate cu cele ale bolii în sine.
 
 - Ibuprofenul și aspirina - sunt oarecum eficiente în ameliorarea simptomelor cauzate de febră, însă nu ajută la recuperare, ba chiar pot duce la prelungirea bolii. Febra este un lucru bun atunci când avem viroze sau infecții întrucât sporește capacitatea celulor albe de a omorî virusurile și celulele infectate de virusuri. Febra ne arată ca organismul să lupte cu infecția. Atunci când încercăm să suprimăm febra, împiedicăm organismul să-și facă treaba în lupta cu boala.
 
 Studii făcute pe animale au arătat că, pe măsură ce temperatura crește, activitatea virală scade.
 
 Tratamentul cu antifebrile prelungește și perioada în care suntem contagioși; mai mult decât atât, cu cât luăm mai multe antifebrile cu atât înrăutățim și prelungim boala. S-a demonstrat că folosirea de aspirină și paracetamol (acetaminofen) neutralizează anticorpii și crește congestia nazală.
 
 De regulă, dacă un copil răcit doarme bine, este destul de vioi, mănâncă cât de cât - nu are nevoie de medicamente, chiar dacă are febră. Doar dacă acel copil a avut în trecut convulsii de la febră, părinții trebuie să fie atenți și să îi administreze medicamente, cu măsură.
 
 - Tylenolul (paracetamol/acetaminofen) - este mai toxic decât ibuprofenul și are efect doar 4-5 ore. Poate afecta funcționarea ficatului chiar și în dozele recomandate. În cazul persoanelor care nu pot mânca, vomită sau sunt deshidratate de la boală, crește riscul de toxicitate. Acetaminofenul este una din principalele cauze de deces la copii în SUA, în parte datorită faptului că unii părinți nu înțeleg bine cum să dozeze sau pentru că, din cauza gustului dulce, de fructe, unii copii își administrează singuri doze suplimentare.
 
 Acetaminofenul crește riscul de atac de cord și atac cerebral. Având asemenea potențiale efecte secundare, un astfel de medicament e mai bine de ținut departe de casă.
 
 - Umidificatorul sau baia cu aburi - în ceea ce privește răceala, au efecte modeste.
 
 - Creșterea aportului de fluide - în mod surprinzător, deși auzim mereu sugestia de a bea cât mai multe fluide atunci când suntem răciți, se pare că nu există bază științifică pentru o asemenea indicație.
 
 Bineînțeles că deshidratarea poate duce la uscarea mucoasei nazale, mai ales când răceala este însoțită de vomă, diaree și febră mare. Cu totate acestea, fluidele în exces nu sunt de dorit; nu există dovezi care să arate că mărirea cantității de fluide ajută corpul în recuperare, ba chiar, în caz de infecții respiratorii acute, apa în exces poate avea consecințe negative semnificative.
 
 - Irigații nazale cu substanță salină - în cazul persoanelor care au infecții cronice ale sinusilor, irigațiile nazale cu substanță salină pot ajuta într-o oarecare măsură, însă testele arată că nu semnificativ. Asta înseamnă că, de cele mai multe ori, degeaba ne chinuim copiii cu sprayurile nazale de care au oroare.
 
 - Remedii homeopate - pot fi eficiente împotriva răcelilor şi merită încercate în cele mai multe cazuri de boală.
 
 - Vitamina C (acid ascorbic) - părerile sunt împărțite în privința acestei vitamine. Unii consideră că este foarte utilă în sporirea rezistenței organismului la răceli și gripe, în timp ce alții susțin că nu au dovadă acestui fapt. Se pare că, deși nu toți sunt de acord că ajută oriunde și oricând la prevenirea afecțiunilor în discuție, vitamina C ajută în cazul persoanelor cu carențe alimentare, precum și a persoanelor stresate. Cu alte cuvinte persoanele care nu consumă destule fructe și legume proaspete (cele mai bogate în vitamina C), pot lua vitamina C sub formă de suplimente pentru a-și ajuta organismul la prevenirea răcelilor. Dacă boala este deja instalată, se pare că vitamina C nu mai este de mare ajutor.
 
 - Echinacea - acest remediu pare a fi cel mai eficient atunci când este luat profilactic pe toată perioada anotimpului rece și nu atunci când boala este deja instalată. La fel ca andrographis, ginseng, astralagus, golden seal, jneapăn și pelargonium (mușcată) - echinacea are efect de ușoară stimulare a sistemului imunitar și astfel ameliorează simptomele răcelilor. În orice caz, majoritatea remediilor naturale n-au fost testate cu rigurozitate și trebuie luate cu precauție.
 
 - Usturoiul - nu există destule studii care să arate că acest remediu din străbuni este eficient în lupta cu răcelile - există însă anumite dovezi care arată că ar fi de leac. Este bine știut că usturoiul și ceapa sunt alimente de real ajutor în sprijinirea sistemului imunitar.
 
 - Resveratrolul - acest component fitochimic ce se găsește în coaja strugurilor roșii, în fructele de pădure și în alune pare să suprime inflamația și să lupte împotrivă îmbătrânirii premature; deși este un remediu ce promite rezultate excelente, testele clinice pe termen lung nu i-au confirmat încă beneficiile. În testele pe animale și insecte resveratrolul are efecte anticancer, inhibă dezvoltarea HSV (herpes simplex virus) tip 1 și 2 (în cazul rozatoarelor), prelungește viața și întârzie îmbătrânirea.
 
  Consumul regulat de fructe colorate, mai ales mure, zmeură, afine, struguri (atenție! struguri doar organici, locali, în sezon - cei din import sunt stropiți cu substanțe foarte toxice). Este indicat ca persoanele cu sistemul imunitar slăbit, care se îmbolnăvesc ușor să ia suplimente cu resveratrol.
 
 - Zincul - este un mineral esențial care joacă un rol foarte important în funcționarea sistemului imunitar. Din păcate foarte multe persoane au carență de zinc.
 
 Carența de zinc duce la scăderea imunității și creșterea numărului de îmbolnăviri.
 
 Alimente bogate în zinc:
 
 Semințe de susan crude, nedecorticate - 60 g - 4,4 mg
 
 Semințe de dovleac crude sau coapte - 60 g - 4,2 mg
 
 Fasole Adzuki, gătită - 1 cup - 4,1 mg
 
 Semințe de pin crude - 60 g - 3,6 mg
 
 Caju crud - 60 g - 3,2 mg
 
 Semințe crude de floarea soarelui - 60 g - 2,8 mg
 
 Orez sălbatic gătit - 1 cup - 2,2 mg
 
 Edamame (păstăi de soia) gătite - 1 cană - 2,1 mg
 
 Fasole neagră gătită - 1 cup - 1,9 mg
 
 Ciuperci Shiitake, gătite - 1 cană - 1,9 mg
 
 Broccoli, gătit - 2 cups - 1,6 mg
 
 Tahini crud - 2 linguri - 1,4 mg
 
 Frunze gătite de Kale - 2 cups - 1,2 mg

 - Vitamina D - este recunoscut faptul că vitamina D este extrem de importantă din foarte multe puncte de vedere. 
 
 Toată lumea este de acord că vitamina D protejează împotrivă răcelilor, apărându-ne împotrivă virusurilor, prin abilitatea ei de a pune la treabă marii jucători ai sistemului imunitar. Carența de vitamina D a fost asociată cu creșterea îmbolnăvirii de gripă. De prisos să menționez cât de important este să suplimentăm cu o doză adecvată de vitamina D pe toată perioadă anului.
 
 - Extract de soc (Elderberry) - este un remediu folosit adesea în tratarea răcelilor și gripelor. Studiile au arătat că extractul de soc negru (2-3 linguri pe zi pentru adulți și 1-4 lingurițe pentru copii, în funcție de vârstă) reduc dezvoltarea virusurilor gripale și scurtează durată simptomelor. Mai mult, cresc nivelul anticorpilor din sânge. Flavonoidele din soc cresc funcția defensivă a monocitelor împotriva celulelor infectate. Când virusul este împiedicat să pătrundă în celule, nu se poate înmulți, iar asta duce la micșorarea gravității afecțiunii. 
 
 Principalele flavonoide din soc au culoarea roșie, violet, negru și albastru; se mai găsesc și în fructele de pădure, coaja vinetelor, coacazelor negre și în coaja strugurilor, cireșelor și orezului negru. Aceleași flavonoide sunt vinovate și de potențialul terapeutic al sucul de cireșe amare, care ajută în cazul bolilor inflamatorii.
 
 Ce am mai găsit că ar fi eficient: 

 - Apă oxigenată (peroxid de hidrogen), 3% - se administrează câțiva stropi în fiecare ureche, se lasă 5-10 minute (timp în care va tot face bule), se scutură urechea respectivă pe o bucată de tifon, apoi se repetă cu cealaltă ureche. La fel puteți face și cu argint ionic sau coloidal.
 
 - Ulei de oregano.
 
 - Propolis.
 
 - Extract de frunze de măslin.
 
 - Ceai făcut dintr-o combinație de flori de soc, codița șoricelului, Eupatorium perfoliatum, tei, linden, mentă și ghimbir; se bea fierbinte și des, ne face să transpirăm și să eliminăm virusul.
 
 - Alimente fermentate precum varza murată și alte murături, miso - care sunt bogate în probiotice (bacterii prietenoase). Iese din nou în evidență ideea că un tract digestiv sănătos înseamnă un sistem imunitar puternic.
 
 - Nucă de cocos și ulei de nucă de cocos
 
 - Fructe și legume locale.
 
 - Ciuperci.
 
 - Condimente precum turmeric, oregano, scorțișoară, cuișoare.
 
 Este foarte important, de asemenea, ca atunci când boala este deja instalată să se consume cât mai puține alimente și cât mai ușoare - astfel încât organismul să nu fie nevoit a consuma prea multă energie pentru digestie. Nu degeaba avem stări de vomă uneori când suntem răciți sau avem gripă - e felul organismului de a ne avertiza că nu de mâncare are nevoie, ci de odihnă, relaxare.
 

 În cazul bebelușilor și a copiilor mici, LAPTELE DE MAMĂ este mai important decât orice tratament, întrucât le asigură nutriție adecvată precum și anticorpii necesari în lupta cu boala.

Când ar trebui totuși să ne îngrijoram și să apelăm la medic? 
 
 - când febra este peste 39.0 grade Celsius (unele surse susțin o limită de sus mai mare);
 
- durere de ureche sau în jurul ochilor, în special însoțită de mucus verde;
 
- tuse persistentă, incontrolabilă;
 
 Ce fac eu? 
 
 Deși sunt destul de liniștită atunci când fetița mea dă semne de răceală, nu mă pot împăca mereu cu ideea de a nu face nimic atunci când îi crește febra și îi pun șosetele cu oțet în picioare, iar 2-3 zile îi dau 50-100 ml de ceai Lapacho (Pau d’arco). La fel fac și când ne ia și pe mine sau pe tati răceala și se pare că funcționează de fiecare dată. Câteodată mai iau şi căteva bobiţe homeopate, dar mai rar.
 
 Îndemn mămicile să folosească aceste informații și să mai caute și altele - mai sunt multe aspecte de acoperit - și să elimine treptat toate medicamentele sau să le folosească doar în cazuri extreme. În niciun caz medicamentele nu trebuie folosite preventiv pentru că astfel, nu fac decât să dea peste cap sistemul imunitar al organismului și să crească aciditatea și toxicitatea.
 
 Numai sănătate!




SfatFarma logo marți, iunie 12, 2018

Grăsimile periculoase cotidiene


grasimile periculoase

 În foarte multe produse procesate există câteva tipuri de grăsimi incredibil de nocive, de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
 
 Vestea proastă este că fac foarte rău tuturor, inclusiv copiilor, că lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente și ignoranța și că este foarte greu să ne fermim de ele.
 
 Vestea bună este că aflați acum mai în detaliu de ele, vă veți speria și veți lua treptat măsuri. Mizez în special pe mame, care, motivate de sănătatea copilașilor lor, vor lua aminte și vor transmite aceste informații mai departe.
 
 Vorbim de grăsimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o moleculă distanță de plastic”,  și parțial hidrogenate (trans) și de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, semințe de struguri, semințe de bumbac), adică obținute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transformă într-o substanță foarte asemănătoare cu trinitrotoluenul (TNT).
 
 Grăsimile hidrogenate 
 
 Majoritatea uleiurilor vegetale folosite în alimentele procesate din comerț conțin în special grăsimi polinesaturate ce oxidează ușor.
 
 Când sunt încălzite ele se transformă în substanțe toxice, inclusiv în grăsimi trans. 
 
 Hidrogenarea transformă grăsimile polinesaturate, care în mod normal sunt lichide la temperatură camerei, într-o substanță solidă (margarină). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapiţă, râncede deja din urma procesului de extracție la temperaturi extrem de mari) ce se amestecă cu particule mici de metal (de regulă oxid de nichel). Substanță astfel obținută este prelucrată din nou la temperaturi foarte mari, i se adaugă apoi substanțe emulsionante (asemănătoare prin compoziție cu săpunul) și amidon pentru a căpăta o consistență mai plăcută. Substanța rezultată este supusă iarăși la temperaturi mari pentru a fi curățată și pentru a scăpa de mirosul neplăcut. Culoarea naturală a margarinei este gri, ea ajungând la culoarea pe care o știm cu toții, după ce este trecută și printr-un proces de albire.
 
 Cum a apărut margarina?  
 
 Pe la sfârșitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obținerea unui substitut pentru unt, cu care avea să hrănească armata și clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin și care să nu râncezească în timpul călătoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege-Mourie a descoperit că prin stoarcerea grăsimii de vită sub presiune obținea o substanță care devenea solidă atunci când era amestecată (bătută) cu lapte fără grăsime. Produsul gri, neapetisant obținut avea o strălucire perlată, astfel încât chimistul i-a dat numele de "margarine" - din grecescul margarites (perlă). Nu avea gust bun, însă era ieftin.
 
 Nu mult după aceste întâmplări, chimiștii americani au găsit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftină materie primă cu putință. Obținerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a părut prea scump și astfel au început să folosească semințe de bumbac. Micuțele semințe negre erau greu de depozitat pentru că fermentau ușor și începeau să miroase oribil. Datorită mirosului urât, chimiștii și-au dat seama că uleiul reacționa cu oxigenul și asta însemna că putea fi modificat chimic pentru nenumărate folosințe. Nu le-a luat mult timp să găsească modalitatea prin care să transforme deșeurile industriei textile în "hrană" pentru oameni.

 Grăsimile parțial hidrogenate (trans): 
 
 Grăsimi ce sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, din cauza reacțiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare.
 
 La temperaturi mari, oxidul de nichel determină atomii de hidrogen să schimbe poziția acizilor grași din lanț. În mod normal (în natură) acizii grași conțin legături într-o configurație cis (cu atomii de hidrogen de aceeași parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi.
 
 Hidrogenarea parțială în schimb face două lucruri:

1. determină unele legături cis să devină complet plate și
2. schimbă locul altor legături transformându-le în trans (cu atomii de hidrogen pe ambele părți ale moleculei).
 
 Transformarea din cis în trans înseamnă o moleculă mai țeapănă. De aceea grăsimile hidrogenate parțial devin solide precum untul.
 
 Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (gândiți-vă la veșnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi)
 
 Mă amuză și mă întristează cum descrie dr. Catherine Shanahan în cartea Deep Nutrition probabilă reacție a semințelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriți presă! Mă strângeți prea tareeee!”
 
 În loc să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le pot aduce semințele și nucile, le transformăm în uleiuri periculoase, dar le consumăm convinși fiind că sunt produse “naturiste”.
 
 Și aceste uleiuri trec prin nenumărate faze de dezodorizare și de înălbire.
 
 Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pildă sunt ușor de extras la  temperaturi mici, pe când cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grăsimile din ele au astfel toate condițiile să se transforme în mutanți periculoși.
 
 Chiar și unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” conțin lipide periculoase.
 
 Cel mai sigur este că oleaginoasele care conțin în primul rând grăsimi polinesaturate să fie consumate integrale, crude (ideal, după ce au fost hidratate și apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scăpa de anumite toxine - inhibatorii de enzime).
 
 Ce se întâmplă cu grăsimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci când ajung în organism (putem să ne uităm la ele ca la niște bande mafiote foarte eficiente):
 
- enzimele din organism adună acizii grași modificați (pentru că ele asta fac - încep un proces de absorbție a hranei de îndată ce am început să mestecam) și nu mai pot scăpa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; dacă mâncăm multe grăsimi trans disfuncția celulară va fi cea care ne va omorî;
 
- întrerup metabolismul normal la copii într-o asemenea măsură încât simetria dinamică le este distrusă și devin disproporționați (oasele nu li se va dezvolta normal);
 
-  afectează dezvoltarea sexuală la copii;
 
- odată ajunse în organism, grăsimile trans se pot reproduce; mai mult decât atât, transformă acizii grași normali în acizi grași modificați periculoși, astfel încât celulele noastre devin parțial hidrogenate;
 
- uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt și mai eficiente decât grăsimile trans la a transforma acizii grași normali în frați de-ai lor - de aceea li se mai spune și Mega Trans;
 
- femeile gravide și cele care alăptează trebuie să evite cu orice preț grăsimile periculoase, tocmai pentru că ele transformă și eventualele grăsimi bune consumate în produși periculoși - afectând astfel și mama și copilul;
 
- grăsimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar că tranformă acizii grași polinesaturati normali în mutanți, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc;
 
- există o legătură clară între grăsimile alterate și cancer (și multe alte boli grave ale generației noastre);
 
- MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe lângă grăsimile vegetale hidrogenate și trans. Niciun alt aliment din dieta modernă nu a fost modificat în asemenea măsură încât să fie atât de periculos, precum grăsimile de acest fel.
 
 Să vedem pe unde găsim grăsimi nocive:  
 
 Margarina și alte creme tartinabile: untul făcut în casă și brânza de vaci de țară au fost uitate, pe nedrept, în favoarea acestora; încercați să lăsați o cutie de margarină undeva la aer și veți vedea că rezistă mult și bine în aceeași formă și că nu se va apropia nicio insectă de ea - o jucărie de plastic ar fi tratată la fel;
 
 Dressingurile pentru salată din comerț:  pe lângă apă și oțet, în majoritatea găsim ulei vegetal (oxidat), zahăr și arome sintetice - o lingură de ulei de măsline și puțin oțet balsamic reprezintă  o alternativă incomparabil mai bună;
 
 Câteva varieţăţi de lapte de orez din comerț: poate conține ulei vegetal (oxidat) în proporție foarte mare - există rețete delicioase și sănătoase de lapte de orez de casă, sau variante bio;
 
 Unele dintre produse de post din supermarketuri: salată de vinete, iahnie de fasole, zacuscă (atenție cu ce ulei faceți zacuscă și alte conserve),  chifteluțe. Conțin uleiuri vegetale (oxidate) - ele pot fi făcute acasă cu uleiuri presate la rece;
 
 Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obținute prin extrudare, expandare și alte procedee asemănătoare. Pasta care rezultă este apoi întărită prin învelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine și râncede) care le va păstra forma și le va feri de umezeală.
 
 Oleaginoasele prăjite (indicate sunt doar cele crude sau călite la temperaturi mici, fără adaos de grăsime): cele din comerț sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin și rânced;
 
 Biscuiții pentru bebeluși: nu cumpărați dacă sunt trecute la ingrediente “gr Laptele, brânză, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semințelor de soia și astfel acizii grași polinesaturati se oxidează rapid și se transformă în Mega Trans;
 
 Chiar astăzi am intrat într-o farmacie să citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachețele de biscuiți bio pentru bebeluși. Pe unul scria "untură de palmier", pe unul scria "nu conține grăsimi trans" - ceea ce nu înseamnă că nu poate conține alte grăsimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic" - adică potențial mutant organic.
 
 Alte alimente care conțin grăsimi periculoase:
 
 Produsele de patiserie (conțin margarină și multe E-uri periculoase);
 
 Prăjiturelele, brioșele și biscuiții din supermarket;
 
 Pateurile vegetale;
 
 Gogoaşele de la colțul străzii prăjite la nesfârșit în același ulei nociv;
 
 Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prăjiți sunt folosite de nenumărate ori și devin atât de toxice și de degradate încât nu mai pot fi folosite nici măcar drept combustibil;
 
 Crackersii și chipsurile de tot felul, acceptate doar dacă se specifică: ulei de măsline, cocos, untură de palmier, unt, din lista grăsimilor permise; în orice caz, biscuiții făcuți în casă sunt de preferat, pentru că astfel controlați și restul ingredientelor precum îndulcitorii, aromele etc.
 
 Nu se includ la grăsimi periculoase: 
 
 Grăsimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura. Datorită formei lor, oxigenul nu are pe unde să intre nici măcar la temperaturi mari.
 
 Grăsimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de măsline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia - doar o singură moleculă de oxigen se poate strecura în ele, însă nu cu ușurință, ceea ce face aceste grăsimi potrivite pentru gătit și la temperaturi mai mari.
 
 Până de curând, grăsimile saturate (în special de la animale), erau băgate în aceeași oală cu grăsimile trans în baze de date pe care cercetătorii americani le foloseau pentru a face legătura între trendurile alimentare și boli. Acesta va fi însă un subiect abordat separat.

 Sursa principală: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan 




SfatFarma logo joi, iunie 07, 2018

Totul despre leguminoase: fasole, linte, năut, mazăre, soia, caju, arahide


salata de fasole

 Deși multe vegetale sunt benefice atunci când sunt consumate crude, există și unele, precum leguminoasele, de care vom beneficia incomparabil mai mult atunci când le gătim. Nu înainte însă de a le da voie să trecă prin anumite etape premergătoare, așa cum de altfel procedau oamenii până acum doar câțiva zeci de ani.

 În mod tradițional leguminoasele se pregăteau cu mare grijă, erau lăsate în apă mult timp (în unele cazuri doar în apă, în alte cazuri în apă la care se adaugă o substanță acidă), apa se schimbă în timpul fierberii, toată spuma care se adună deasupra se îndepărta cu grijă, iar unora li se curaţa coaja.

 În felul acesta ele devin complet digerabile, acidul fitic și inhibitorii de enzime sunt neutralizați, iar zaharurile greu de digerat sunt descompuse. Dintre toate leguminoasele, se pare că bobul (fava beans) conține o substanță greu de neutralizat chiar și prin hidratare, fermentare sau încolțire, ceea ce poate duce la un tip de anemie în cazul persoanelor predispuse.

 Preparate corect, leguminoasele ne vor dărui minerale valoroase și vitamine din grupa B. Ba chiar se pare că au și proprietăți anticancerigene. Ele conțin atât acizi grași Omega 3, în special lintea, fasolea pestriță (în engleză pinto beans), fasolea roșie rinichi (în engleză kidney beans), cât și acizi grași Omega 6 (năutul). Cele cu un conținut mai mare de Omega 3 sunt indicate a fi consumate mai des decât cele cu un conținut foarte mare de Omega 6 (raportul ideal Omega 3:6 este între 1:1 și 1:4).

 Unele dintre leguminoase sunt mai îngăduitoare și se mulțumesc cu gătitul timp mai scurt, iar altele, precum soia, nu sunt indicate a fi consumate decât după ce au fost fermentate timp îndelungat.

 Să le luăm pe rând și să vedem cum este indicat să le gătim pentru a beneficia la maximum de nutrienții din fiecare dintre ele:

 Leguminoase ce necesită hidratare simplă și/sau ușoară fermentare: 

- fasolea neagră (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2);

- fasolea roșie rinichi (kidney beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,6:1);

- fasolea pestriță (pinto beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,4:1);

- fasolea albă (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2);

- fasolea cu ochi negru (black- eyed peas)(n-am găsit raportul Omega 3:6, dar probabil că este asemănător cu al celor de mai sus).

 Pentru fasolea neagră, la 1 cană (226 g), se adaugă 2 linguri de zeamă de lămâie, apoi se acoperă cu apă călduță. Toate celelalte leguminoase de mai sus se vor acoperi doar cu apă. Se vor lăsa într-un loc cald pentru 12- 24 de ore, în funcție de mărimea lor. Se aruncă apa în care au stat, se clătesc bine, apoi se acoperă cu apă curată. Se dau în clocot, se îndepărtează spuma, se dă focul la mic și se fierb așa (acoperit) 4-8 ore. Se mai adaugă apă atunci când scade.

 - năutul (cu raport Omega 3:6* de 1:26).

 Năutul se acoperă cu apă călduță la care se adaugă zeamă de lămâie (2 linguri la 1 cană- 226 g- de năut crud). Se lasă la cald pentru 24 de ore. Se aruncă apa în care a fermentat, se clateste bine apoi se curaţă de coajă. Se pune într-o oală, se acoperă cu apă și se da în clocot. Se îndepărtează toată spuma, apoi se lasă la fiert, la foc mic (acoperit), timp de 6 ore (sau până când boabele devin foarte moi).

 Astfel de leguminoase merg foarte bine cu alimente acre precum legumele fermentate; se împăca bine și cu condimente precum turmeric, chimen sau plante aromatice precum cimbrul. Pot fi adăugate în salate, acolo unde ceapa le completează excelent.

 Leguminoase îngăduitoare: 

- lintea (cu raport Omega 3:6* de 1:3).

 Deși și lintea necesită hidratare și ușoară fermentare, timpul de gătire este mult mai scurt. Se acoperă cu apă călduță, se adaugă zeamă de lămâie (1 lingură zeamă lămâie la 1 cană - 226 g - linte crudă) și se lasă într-un loc mai cald pentru 7 ore. Se clăteşte bine, i se adaugă apă curată, se da în clocot, se îndepărtează spuma, apoi se lasă la fiert pentru aproximativ o oră, descoperit. Se amestecă din când în când, ca să nu se prindă de cratiță.

- boabele de mazăre (cu raport Omega 3:6* de 1:4,3).

 Mazărea proaspătă sau congelată se adaugă în apă cu sare, adusă la temperatură de fierbere. Se lasă la fiert doar câteva minute, cât să se înmoaie puțin. Se scurge și se servește după preferința.

- vlăstarii de fasole mung (gătite, au un raport Omega 3:6 de aproximativ 1:2,6).

 Acești vlăstări, deosebit de bogați în enzime, trebuie să fie foarte proaspeți atunci când îi consumăm. Se clătesc bine într-o sită, apoi se gătesc la aburi timp de 1-2 minute, până când se înmoaie puțin. În acest fel vor păstra enzimele intacte. Merg excelent cu sos de soia.

 Leguminoase ce necesită fermentare îndelungată: 

- boabele de soia scapă de acidul fitic și de inhibitorii de enzime doar după ce au fost fermentate timp îndelungat. Asiaticii folosesc în special produse precum: sosul de soia, miso, tempeh și natto. Produsele precum tofu, laptele de soia și alte produse din soia care nu au trecut prin procesul de fermentare pot duce la probleme digestive serioase, reduc digestia proteinelor și duc la deficiente cronice. La temperaturi înalte, acizii grași din soia devin râncezi, deci toxici.

 Leguminoase de ronțăit: 

 Nucile de caju și arahidele (ambele cu un conținut extrem de mare de Omega 6; arahidele crude de pildă au de peste 5000 de ori mai mult Omega 6 decât Omega 3) fac și ele parte dintre leguminoase, însă dintre cele care trebuie consumate mai rar.

 Nucile de caju conțin o substanță toxică aflată între coajă exterioară și cea din interior, de care se scapă prin spargerea cojii exterioare și coacerea nucilor la aproximativ 175 de grade C, după care se sparge și coaja interioară și se coc din nou (așadar nucile de caju din comerț nu sunt crude!). Pentru a deveni mai ușor digerabile se recomandă hidratarea în apă cu sare (pentru 6 ore), apoi coacerea la 90- 120 de grade C (enzimele au fost oricum distruse) până când sunt complet uscate. La 1 cană de caju se adaugă 1/2 -1 lingură de sare. După ce s-au uscat se păstrează într-un vas închis ermetic.

 Arahidele se prepară asemănător cu nucile de caju. La 1 cană de arahide (de preferința curățate) se adaugă 1/2 -1 linguriță de sare, se acoperă cu apă și se lasă la cald 7-12 ore. Se clătesc și se usucă la maxim 65 de grade Celsius pentru 12-24 de ore până când devin foarte crocante. Se păstrează într-un vas închis ermetic.

 Mai sunt câteva tipuri de leguminoase care nu se găsesc la noi, precum lima beans, despre care însă nu voi da detalii.

 Postarea asemănătoare, în care subiectul principal sunt pseudocerealele, o puteţi citi aici.

 Sper să vă folosească!

*nutritiondata.self.com  pentru leguminoase fierte cu sare.
Sursa principală de inspiraţie: Nourishing Traditions, Sally Fallon, Mary G. Enig.