vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
SfatFarma logo miercuri, septembrie 26, 2018

Acid sau alcalin? Care este alegerea optimă?


acid sau alcalin?

 Cu mult înainte de a afla de stilul raw, știam că e bine să consumăm alimente cât mai alcaline pentru a ușura munca întregului organism. Știam asta, însă nu-mi era foarte clar care alimente sunt alcaline și care sunt cele mai acide.

 Una din principalele sarcini ale rinichilor și ale plămânilor este aceea de a menține PH-ul fluidelor din corpul nostru undeva între 7.35 și 7.45. Un PH între 0 și  7 este acid, iar valorile de peste 7 arată un PH tot mai alcalin. Logic, dieta are foarte mare importanță în păstrarea unui PH cât mai alcalin. Carnea, lactatele și cerealele sunt acide, ceea ce înseamnă că fluidele corpului, inclusiv urina, sunt acide după consumul lor. Legumele și fructele sunt alcaline și contrabalansează efectele primelor. Deși multe fructe sunt acide, aciditatea lor dispare repede în timpul digestiei. Calciul, magneziul și potasiul din fructe și legume sunt cele care vin cu efectul alcalin asupra organismului uman.

 Deși strămoșii noștri mâncau vânat, se estimează că cel puțin 2/3 din alimentația lor consta în frunze verzi, fructe, nuci, semințe și alte plante necultivate. Fructele sălbatice consumate de primii oameni erau mai bogate în minerale și proteine și mai sărace în zahăr decât fructele cultivate din ziua de azi. Oamenii au evoluat cu o dietă mult mai alcalină decât cea răspândită astăzi. Când au trecut de la vânători- culegători la cultivatori de cereale și consumatori de mari cantități de produse de origine animală, rinichilor și altor organe le-a revenit o sarcină tot mai greu de dus, aceea de a procesa mai multe alimente acide decât este normal pentru ele.

 Estimare a efectului alcalin/acid a diferitelor grupe de alimente în funcție de nutrienții cheie care afectează aciditatea și anume proteinele, potasiul, magneziul și fosforul (estimarea este pentru 100 g din fiecare aliment prezentat în tabel). Cifrele negative arată alimente alcaline care ușurează munca rinichilor prin cantitatea mai mică de acid de care trebuie să scape, iar cifrele pozitive arată alimente care îngreunează munca rinichilor:

Valori:

 Brânză tare și organe de animale gătite, între 16 și 29

 Carne (vită, miel, porc, vânat, pui) gătită, între 10 și 20

 Pește și ouă gătite, între 5 și 15

 Caju, nuci braziliene, nuci, alune de pământ, între 5 și 9

 Cereale integrale, între 0.5 și 9

 Semințe de floarea soarelui și de susan, între 3 și 8

 Fasole mung și linte încolțite, între 1 și 3

 Migdale, alune de pădure, nuci de macadamia, nuci pecan, fistic, quinoa, între -2 și 2

 Leguminoase gătite, între 0 și -6

 Fructe proaspete între -1 și -10

 Legume proaspete, între -2 și -11

 Ideea nu este să evităm complet alimentele ce crează aciditate, ci să avem grijă să consumăm o varietate de alimente care să ne ajute să avem un PH cât de cât alcalin, între 7.35 - 7.45. Organismul uman se simte cel mai bine atunci când consumăm preponderent fructe și legume puternic alcalinizante, care să neutralizeze din efectul acid al celorlalte alimente precum nuci, semințe, leguminoase, cereale, produse de origine animală. Pseudo cerealele precum hrișca, quinoa, amaranth sunt mai puțin acide față de cerealele clasice.

 În ziua de azi, majoritatea oamenilor consumă mult prea multe alimente puternic acidifiante, ceea ce solicită în mod excesiv rinichii și duce la formarea de pietre la rinichi, precum și la pierderea de masa musculară și osoasă.

 Să fie întru sănătatea  noastră!




SfatFarma logo vineri, iulie 27, 2018

Cât timp trebuie să hidratăm semințele?


hrisca

 Întrucât de-a lungul timpului mai multe mămici m-au întrebat cât trebuie hidratate anumite nuci sau semințe, vin cu câteva detalii care să lămurească problema pentru cele mai consumate oleaginoase. Articolul vizează strict durata de hidratare înainte de a fi imediat consumate în diverse rețete, nu voi aduce în discuție încolțitul (asta va fi făcută în altă postare, în care voi cuprinde mai multe semințe și cereale).
 
 1. alune de pădure – 2 ore;
 2. caju – nu trebuie puse în apă, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le hidratați 2 ore;
 3. cânepă (semințe decorticate) – nu au nevoie de hidratare, deși unele persoane le digera mai bine după ce sunt scufundate în apă câteva ore;
 4. chia (semințe) – 6-8 ore la frigider; eu le folosesc râșnite, fără să le mai hidratez/deshidratez, pe post de liant în grisine/pâinici crude (caz în care bem multă apă, pentru că absorb în lichid până la de 12 ori greutatea lor). Apa în care stau devine gelatioasa.
 5. dovleac (semințe) – 4-6 ore;
 6. floarea soarelui (semințe) – 4-6 ore;
 7. fistic – nu trebuie hidratat;
 8. hrișcă – 6-8 ore; trec și hrișca aici pentru că o folosesc des în rețetele mele. De obicei cumpăr 1 kg, las la hidratat, la încolțit 2 zile, apoi o deshidratez, însă se întâmplă să o folosesc și așa cum o cumpăr;
 9. in (semințe) – la fel ca și chia, se folosesc râșnite drept liant pentru ronțăieli crude (fie râșnite și amestecate în aluaturi, fie hidratate întregi circa 20 minute și amestecate). Pot fi presărate întregi (uscate) sau râșnite peste salate etc. Apa în care stau devine gelationoasă.
 10. migdale – 8-12 ore; dacă aveți răbdare, curățați-le și de coajă după ce le-ați hidratat – laptele/brânzica/diversele creme ies mai albe și mai delicate astfel;
 11. nuci de Brazilia – nu trebuie hidratate, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le lăsați în apă 2 ore;
 12. nuci clasice – 6-8 ore; sunt delicioase hidratate și apoi deshidratate, mai ales proaspăt sparte – noi pe acestea le folosim cel mai mult (sunt de două ori mai antioxidante decât alte oleaginoase);
 13. nuci pecan – 2-4 ore;
 14. susan (semințe)- 4-6  (de regulă nu le hidratez, mai ales dacă sunt decorticate);
 Acestea sunt intervalele acceptate în general, deși o să găsiți și alte variante pe net.
 
 Aș vrea să precizez că, deși este ideal să hidratam nucile și semințele  înainte de utilizare, acest pas nu trebuie să împiedice persoanele care nu găsesc timp să le hidrateze, să le consume. Oricum ele trebuie mâncate în cantități mici și, hidratate sau nu, vor aduce beneficii sănătății.
 
 Diferența constă în faptul că, odată hidratate, inhibatorii de enzime sunt neutralizați,  iar vitaminele și mineralele vor fi asimilate mai ușor. Practic, în apă, semințele prind viață, ele primind semnalul că trebuie să înceapă dezvoltarea.
 
 Există și un dezavantaj în privință hidratării, nu de ordin nutrițional, ci practic – și anume acela că atunci când sunt umede, oleaginoasele nu pot fi folosite în blaturi raw pentru prăjituri, ci trebuie (de regulă) deshidratate; în acest caz, dacă nu aveți deshidrator, folosiți-le pur și simplu, fără să le țineți în apă. După hidratare pot fi folosite pentru a fi consumate ca atare, ciopârțite și folosite că topping-uri pentru salate sau la prepararea de dressinguri și a laptelui/brânzei  raw.
 
 Dacă se întâmplă să hidratați o cantitate mai mare decât vă trebuie, puteți să le țineți câteva zile la frigider într-un borcan cu capac, plin cu apă. Clătiți și schimabati apa zilnic pentru a păstra prospețimea.
 
 P.S.: Vă rog să-mi atrageți atenția dacă n-am trecut în listă ceva ce vă interesează.




SfatFarma logo vineri, iulie 20, 2018

Totul despre antioxidanţi


antioxidanti

 Toată lumea vorbește de antioxidanți. Cu toții știm că sunt “buni”, însă ne lipsesc adesea detaliile care să ne încurajeze să nu ocolim alimentele care îi conțin. Și cu cât îi conțin în proporție mai mare, cu atât mai bine.
 Ce sunt antioxidanții? 
 Sunt substanțe care neutralizează radicalii liberi (molecule extrem de distructive formate din cauza poluării, expunerii prelungite la soare, fumului de țigară, pesticidelor, radiațiilor). 
 În mod  normal, organismul face față radicalilor liberi, dacă însă nu are la îndemână antioxidanți sau dacă radicalii liberi sunt în exces, celulele încep să fie distruse și chiar să moară. Acolo unde radicalii liberi își fac de cap în lipsă antioxidanților, apăr îmbătrânirea precoce, probleme ale creierului și ochilor, numeroase boli cronice precum cancer, diabet, boli de inimă. 
 Cei mai importanți antioxidanți sunt: 
 CAROTENOIDELE – care pot fi convertite în vitamina A (vitamina A din carne și lactate nu are capacitate antioxidantă). Se găsesc în legumele și fructele de culoare galbenă, portocalie, roșie și verde. Pentru a fi absorbite foarte bine, vegetalele care conțin carotenoide trebuie însoțite de câteva nuci sau semințe (ele fiind liposolubile). 
 VITAMINA C – este solubilă în apă, iar organismul uman nu poate face cine știe ce provizii. Cele mai importante surse de vitamina C sunt fructele și legumele, în special ardeii, broccoli, varza de Bruxelles, citricele, căpșunele, frunzele verzi. Această vitamină este ușor distrusă de lumină, căldură și oxigen. Gătitul reduce conținutul de vitamina C cu cel puțin 50%. Fructele și legumele încep să-și piardă din conţinutul de vitamina C de îndată ce au fost culese, astfel încât, pentru a evita deficiente, este bine a se consuma fructe proaspete de sezon. De asemenea este indicat să păstrăm vegetalele bogate în vitamina C la frigider netăiate, să bem sucurile de fructe/legume cât mai repede după preparare. Atunci când gătim cu foc astfel de alimente trebuie, de asemenea, să le consumăm cât mai repede – să scurtăm cât mai mult timpul în care sunt expuse la aer, apă, căldură. 
 VITAMINA E – se referă la o familie de 8 antioxidanți. Alfa-tocoferol este forma vitaminei E cea mai de folos organismului uman, este cea mai bio-disponibilă. Vitamina E este liposolubilă și un antioxidant foarte eficient întrucât protejează membrana celulelor. Atunci când vitamina E neutralizează un radical liber, își pierde statutul antioxidant. Cu toate acestea, alți antioxidanți, precum vitamina C, au capacitatea de a o repune în acțiune. Majoritatea oamenilor consumă circa jumătate din doza zilnică recomandată; adepții dietei vegane crude consumă însă cantități mult mai mari de vitamina E decât cei care preferă dietă clasică. Cele mai importante surse sunt nucile, semințele, cerealele integrale, frunzele verzi și uleiurile vegetale. Aproape orice formă de gătit duce la reducerea vitaminei E (între 20-70%), ca rezultat direct al oxidării. Foarte interesant – se pare că vitamina E scade mai mult atunci când pentru gătit se folosesc vase din metal. De exemplu mazărea gătită la aburi într-un vas de metal pierde până la 70% din vitamina E, pe când atunci când un vas de ceramică este utilizat, nu se pierde aproape deloc din această valoroasă vitamină. 
 Tabel cu valoarea antioxidantă a diferitelor vegetale
(in funcţie de TAC –  total antioxidant capacity – capacitatea antioxidantă pe ansamblu) 
1Fasole mică roşie, uscată (92 g)13727
2Afine sălbatice (144 g)13427
3Fasole pestriţă (96 g)11864
4Afine de cultură (144 g)9019
5Merişoare (95 g)8983
6Anghinare, gătită (84 g)7904
7Mure (144 g)7701
8Prune (85 g)7291
9Zmeură (123 g)6058
10Măr bot de iepure (138 g / 1 măr)5900
11Nuci pecan (28 g)5095
12Cireşe dulci (145 g)4873
13Fasole neagră, uscată (52 g)4181
14Prună rosie (66 g)4118
15Nuci clasice (28.4 g)3846
16Măr bot de iepure, curăţat (128 g / 1 măr)3758
17Măr Golden (128 g / 1 măr)3685
18Curmale (89 g)3467
19Avocado (173 g)3344
20Pară verde (166 g / 1 pară)3172
21Pară roşie (166 g / 1 pară)2943
22Măr Golden, curăţat (128 g / 1 măr)2829
23Alune de pădure (28,4 g)2739
24Fasole albă, uscată (104 g)2573
25Portocală (140 g / 1 portocală)2540
26Smochine (75 g)2537
27Stafide (82 g)2490
28Varză roşie, gătită (75 g)2359
29Cartof roşu, gătit (173 g / 1 cartof)2294
30Fistic (28,4 g)2267
31Curmale Medjool (89 g)2124
32Sparanghel, crud (67 g)2021
33Struguri roşii (160 g)2016
34Ardei gras galben, crud (186 g / 1 ardei)1905
35Grapefruit roşu (123 g / ½ grapefruit)1904
36Sfeclă roşie, crudă (68 g )1886
37Cartof alb, gătit (173 g / 1 cartof)1870
38Ardei gras portocaliu, crud (186 g /1 ardei)1830

   Tabel preluat din  ”
Lipophilic and hydrophilic antioxidant capacities of common foods în the United States” (Capacitatea lipofilică și hidrofilică a unor alimente comune în SUA), Wu X, Beecher GR, Holden JM, Haytowitz DB, Gebhardt SE, Prior RL. 
 Aș fi vrut să existe mai multe vegetale pe listă, însă e bun și atât pentru orientare. Eu am făcut o selecție la selecția lor și am scos ce nu mi s-a părut relevant. Valorile din tabelul original sunt în cups și grame, de aceea veți observa diferențe mari de gramaj. 
 Să ne hrănim bine! 





SfatFarma logo marți, iulie 17, 2018

Rolul condimentelor în alimentaţia copiilor


condimentele

 Știu sigur că una din întrebările pe care și le pun mămicile atunci când ajung la etapa diversificării (după minim 6 luni de lăptic exclusiv) este dacă au sau nu voie să condimenteze mâncarea bebelușilor. Ei bine, nu numai că au voie, ci este chiar dezirabil să facă acest lucru, mai ales că unele condimente au calități protectoare excelente.
 
 Copilașii cunosc gusturile de bază precum dulce, acru, sărat, amar și umami (în japoneză “aroma delicioasă”) cu mult înainte să se nască. Primele patru gusturi menționate mai sus sunt cunoscute de mii de ani; abia în 2002 a fost recunoscut și umami drept al cincilea gust.
 
 Milioanele de arome pe care le simțim sunt combinații ale celor cinci gusturi amintite mai sus.  Dulce pur sau sărat pur nu se găsesc în natură și nu sunt percepute ca firești de către organismul uman. De exemplu zahărul rafinat, atunci când este dat bebelușilor, acționează ca un narcotic puternic. Producătorii de alimente aplică de mult tactica adăugării de zahăr și sare pentru a ne face dependenți de ele.
 
 Bebelușii, dar și copiii mai mari simt mai bine decât adulții gustul mâncării – se pare că pierdem câte puțin din această abilitate odată cu înaintarea în vârstă.
 
 Primele experiențe cu mâncarea au un impact semnificativ asupra preferințelor alimentare de mai târziu. Și asta pentru că unul din secretele obișnuirii copiilor cu anumite gusturi este expunerea în mod RELAXAT și REPETAT la anumite combinații de gusturi, LA MOMENTUL POTRIVIT. Știu că am mai spus asta, însă merită să insistăm să convingem copiii să încerce un aliment și să nu renunțăm cu ușurință (mai târziu ne vor fi recunoscători :) ).
 
 Revenind la condimente, nu avem de ce să ne fie teamă să le folosim, pentru că aroma acestora va trezi  toată viața amintiri plăcute iar micuții vor face cunoștință de timpuriu cu toate colțurile lumii.
 
 Dr. Alan Green recomandă în cartea sa Feeding Baby Green, utilizarea de condimente precum busuioc, chimen, cimbru, coriandru, fenicul, ghimbir, mărar, oregano, rozmarin, tarhon, turmeric, cardamom, cuișoare, scorțișoară, iar eu aș adauga și vanilie.
 
 Atunci când de la o vârstă cât mai fragedă, în momentele potrivite, relaxante pentru copii, introducem astfel de arome atât de diferite și fiecare în felul ei atât de îmbietoare, ei vor învăța cu ușurință să le îndrăgească. Astfel părinții nu vor trebui să lupte mai târziu să-i determine să accepte arome noi sau să ajungă în situația în care cei mici nu vor decât alimente anoste și fără valoare nutritivă precum pâinea albă sau macaroanele cu brânză.
 
 Ca să fiu și mai convingătoare, iată câteva dintre proprietățile condimentelor indicate:

 Busuiocul – bun în caz de indigestie, febră, răceală, dureri de cap, greață, vomă și crampe;
 Chimenul – ajută la prevenirea și tratarea indigestiei, balonării, greței (inclusiv grețurilor din timpul sarcinii); ajută și la eliminarea simptomelor de răceală;
 Cimbrul – util în eliminarea viermilor intestinali, problemelor respiratorii, gastritei cronice și a lipsei de poftă de mâncare;
 Coriandrul – tonic și antioxidant, reduce febra și ajută la eliminarea mucusului, ajută digestia;
 Feniculul – ajută în caz de colici, crampe, balonare; ajută la eliminarea mucusului;
 Ghimbirul – util pentru circulație, ajută în caz de indigestie, crampe, greață;
 Mărarul – de ajutor în caz de dureri abdominale, crampe, indigestie, răceli, gripe;
 Oregano – are puternice proprietăți antibacteriene și antioxidante;
 Rozmarinul – tratează durerile de cap, indigestia, colicii, greața, balonarea, febră;
 Tarhonul – ajută la dispariția crampelor, îmbunătățește apetitul, ajută digestia;
 Turmericul – poate cel mai important dintre aceste condimente - purifică sângele, ajută circulația, reduce febra, este un puternic antioxidant și luptă împotrivă cancerului;
 Cardamomul – util în caz de dureri de cap, indigestie, balonare; ajută circulația;
 Cuișoarele – îmbunătățesc digestia, circulația, tratează greața;
 Scorțișoară – reglează nivelul zahărului din sânge, tratează crampele și durerile abdominale, diareea, tusea;
 Vanilia – puternic antioxidant, se îngrijește de sănătatea celulelor creierului și previne boli grave precum Alzheimer.
 
 Să nu uităm cât de importante sunt, de asemenea, ceapa și usturoiul atunci când preparăm mâncare atât pentru bebeluși, cât și pentru ceilalți membri ai familiei. Consumate crude sunt extrem de protectoare prin prezența aliinazei, o enzimă cu efect antibiotic, însă și gătite ușor aduc beneficii sănătății. Usturoiul susține sistemul imunitar, ajută la eliminarea paraziților și infecțiilor, reglează tensiunea arterială, ajută atunci când există probleme cu plămânii sau dureri de cap.
 Ceapa, nu la fel de potentă precum usturoiul, dar este eficientă împotrivă multor bacterii periculoase precum Bacillus subtilis, Salmonella și E. coli.
 




SfatFarma logo luni, iulie 02, 2018

Alimentele fermentate - partea III-a - două reţete de varză murată


alimentele fermentate varza murata

 Voi scrie astăzi despre (aparent) banalele legume murate (în special varza murată), despre care lumea încă vorbește, însă pe care tot mai puțină lume le prepară acasă și le consumă în mod frecvent.

 Voi încerca să scot în evidență de ce alimentele fermentate (crude, nu pasteurizate și nu cu oțet) reprezintă veriga lipsă din dieta modernă și cât de important (și de ușor) este să întărim sistemul imunitar prin consumul de legume fermentate.

 Ce lucruri minunate fac legumele fermentate: 
 1. Cresc longevitatea. Putem să ne gândim la bacteriile prietenoase din legumele fermentate ca la mici fabrici de enzime. Consumându-le, economisim din enzimele organismului și le folosim pe acestea din urmă pentru a elimina toxine, pentru a întineri celulele și pentru a întări sistemul imunitar - toate acestea duc la o viață mai lungă și un organism mai sănătos.

 2.  Sunt alcalinizante și foarte detoxifiante. Ele ajută la restabilirea echilibrului organismului când acesta este toxic și acid. Microflora este extrem de eficientă în a se asigura că minerale precum calciul și magneziul sunt absorbite din colon, de unde sângele le ia ușor și le transportă către celule. Având un echilibru optim de minerale, organismului îi este ușor să se mențină alcalin. Cancerul, diabetul, paraziții și virușii nu se pot dezvolta într-un mediu alcalin.

 3. Cu fiecare masă care conține legume fermentate reînnoim grădina interioară de bacterii prietenoase.

 4. Bacteriile prietenoase din legumele fermentate ne apăra de agenții patogeni.

 5. Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul imunitar devine tot mai puțin eficient, făcându-ne mai vulnerabili în fața bolilor- cu atât mai mult avem deci nevoie de alimente fermentate care să ne asigure o microfloră sănătoasă și deci un sistem imunitar puternic pe termen lung.

 6. Legumele fermentate  joacă și rol de alchimiști prin faptul că fabrică vitaminele B acolo unde sunt foarte ușor de absorbit, precum și vitamina K2, care joacă un rol foarte important în protecția sistemului cardiovascular și a oaselor (dar și în reducerea simptomelor de diabet).

 7. Alimentele fermentate sunt chiar mai potente decât suplimentele probiotice. Microflora obținută de la legumele organice crescute în sol formează puternice relații sinergetice pentru a se asigura că (se) vor prolifera. Ele sunt echipate pentru a supraviețui în natură și nu în laborator, așa cum se întâmplă în cazul suplimentelor.  Mie îmi place mult ideea de a combina ceea ce oferă alimentele fermentate cu suplimente probiotice pentru un efect maxim, prin adăugarea conținutului câtorva capsule probiotice atunci când punem la fermentat varză și alte legume.

 8. Chiar și atunci când legumele fermentate nu sunt organice, bacteriile prietenoase vor distruge din pesticide și alte substanțe nocive și le vor elimina prin colon; chiar și mercurul din peşte poate fi distrus prin fermentare (și adăugarea de anumite condimente);

 9. Murăturile ajută și la absorbția eficientă a nutrienților din mâncărurile împreună cu care sunt consumate, prin creșterea biodisponibilității nutrienților și corectează astfel deficiențele.

 10. Am mai spus și confirm pentru că simt pe pielea mea: alimentele fermentate ajută la controlarea poftelor de dulce. Zahărul și alcoolul spală mineralele din oase, făcând sângele acid. Deși știm cu toții cât de important este să le evităm, ele provoacă dependență și celor mai multora dintre noi ne este aproape imposibil să le rezistăm. Alimentele fermentate fac o treabă nemaipomenită și în această privință, dar și în privința controlării apetitului în general.

 11. Zahărul din anumite legume (morcov, sfeclă) este o problemă pentru unele persoane întrucât poate crea dezechilibre la nivelul florei benefice; acest lucru se schimbă însă atunci când acele vegetale sunt fermentate; bacteriile vor consuma zahărul, iar noi ne vom bucura și de acele legume care altfel nu sunt optime pentru unii dintre noi;

 12.  Alimentele fermentate ajută digestia și prin gustul lor acru dat de acidul lactic. Gustul acru stimulează mișcarea peristaltica, astfel încât intestinele vor avea parte de o eliminare mai ușoară. Un rol important joacă aici și prezența fibrelor (băuturilor probiotice din postarea anterioară le lipsesc fibrele, însă în rest aduc același set de beneficii precum legumele fermentate).

 13. Nu degeaba este bine ca legumele din familia crucifere să predomine atunci când punem la murat. Ele sunt extrem de eficiente în lupta cu boli grave precum cancerul. Cruciferele ajută la schimbarea tendinței estrogenului de a se detoxifica în ficat, în schimb îl fac să găsească alte căi de eliminare și astfel scade riscul de cancer ovarian, uterin, de sân precum și de boli inflamatorii precum sindromul premenstrual.

 Ar mai fi și alte lucruri de spus, însă vreau să am loc și pentru 2 rețete ușoare.

 1.  Rețeta mea rapidă de varză murată 
 Ingrediente:

- 1 căpățână medie de varză;
- 1-2 morcovi medii;
- 1 linguriță sare de Himalaya;
- 1 legătură mărar;
- 1 borcan de 1 l cu capac.

 Preparare:
 Se curaţă varza și morcovul și se taie bucăți mari. Se spală și mărarul, apoi se pun toate în robotul de bucătărie (dacă morcovii sunt prea tari, pot fi mărunțiți primii în robot, apoi se mărunţesc restul legumelor). Pulsăm până când toate legumele sunt mărunțite bine. Transferăm amestecul într-un castron din ceramică sau din inox, adăugăm sarea și frământăm bine 2-3 minute până începe să iasă zeama din legume. Se pune totul în borcan, se presează bine ca să iasă lichidul deasupra și se pune capacul. Eu nu închid borcanul etanș dacă nu pun capsule probiotice, ci îl pun cu totul într-un castron mai mare pentru 2-3 zile, până îmi place gustul, apoi pun borcanul închis bine în frigider.

 Un astfel de borcan îmi ajunge pentru o săptămâna (în paralel consum borș, alte murături și, mai nou, Kvass).

 2. Rețetă preluată din The Body Ecology Diet de Donna Gates și Linda Schatz (va ieși o cantitate mult mai mare decât la prima rețetă)
  Ingrediente:

- 3 căpățâni de varză mărunțite în robot;
- 6 morcovi mari mărunțiți în robot;
- 4 cm de rădăcină de ghimbir, curățată și tocată mărunt;
- 6 căței de usturoi, curățați și tocați.

 Preparare:
 Se pun toate legumele într-un castron mare de ceramică sau de inox. Se iau câteva căni din amestec și se pun în blender, apoi se adaugă apă filtrată și se mixează până când obținem un suc gros. Sucul obținut se pune în castronul cu legume tocate, unde amestecăm totul bine. Se pune amestecul într-un borcan mare și se presează cu pumnul sau cu un făcăleț. Se umple borcanul până aproape de gură lui, lăsând doar 2-3 cm liberi. Se rulează câteva frunze de varză și se pun peste legume, în spațiul rămas. Se închide bine borcanul și se lasă la temperatura camerei (ideal, 21 de grade Celsius) pentru cel puțin 3 zile. O săptămâna e chiar mai bine.

 La oricare din aceste rețete se pot adăuga 1-2 capsule probiotice, caz în care este bine să se țină borcanul închis etanș de la început. Ideal este că la fiecare masă la care se consumă proteine sau amidon, să se adauge și 4-5 linguri pline de varză murată. Legumele fermentate nu trebuie gătite, altfel se distrug enzimele și bacteriile prietenoase.

 Stră-stră-stră bunicii noștri nu aveau nevoie să știe cum se absorb mineralele cu ajutorul alimentelor fermentate, ei nu trebuiau să știe nici în ce fel microflora  le stimulează  funcționare  sistemului imunitar pentru  învățau să mănânce sănătos, local, sezonier de la părinții lor. Învățau de asemenea cum să păstreze alimentele pentru iarnă.

 De câteva zeci de ani încoace însă am încetat a mai transmite din generație în generație cum trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoși și iată-ne cu tot felul de dezechilibre pe care încercăm să le corectăm prin medicamente sau pe care le ignorăm și, deși trăim mai mult, trăim vieți chinuite de tot felul de boli, mai ales după vârsta de 40-50 de ani. De ce să nu ne străduim să facem câteva schimbări care să ne îmbunătățească calitatea vieții și de ce să nu facem un efort pentru copiii noștri, pentru a-i vedea crescând frumoși și sănătoși. Ține doar de noi! Consumul de alimente fermentate nu este singurul pas necesar, este însă printre cele mai importante lucruri ce ar trebui să ocupe agenda mamelor și bunicilor. Dați-vă timp, va trece poate jumătate de an, poate un an sau poate mai mult până vă va intra în reflex să faceți alte lucruri decât cele cu care sunteți obișnuiţi în bucătărie. Efortul merită însă cu prisosință!




SfatFarma logo duminică, iunie 24, 2018

Cum preparăm pseudocerealele - totul despre quinoa, amaranth, hrişcă şi mei


pseudocerealele

 Dacă e să consumăm cereale în mod frecvent, măcar să consumăm unele de calitate și să le gătim în așa fel încât să obținem maximum de nutriție și minimum de antinutrienţi.

 Postarea asemănătoare, în care subiectul principal sunt leguminoasele, o puteţi citi aici.

 Cerealele clasice, cu gluten (grâu, secară, ovăz, etc), vor face obiectul unei alte postări. Și acelea pot deveni mai nutritive atunci când sunt preparate corect.

 Astăzi vreau să scriu despre cum este indicat să preparăm pseudocerealele pe care le tot încerc și recomand de ceva vreme încoace: quinoa, amaranth, hrișcă și mei. Cele patru sunt de fapt semințe, însă se comportă și se gătesc asemănător cu cerealele. Preparate corect sunt foarte nutritive, mult mai nutritive decât cerealele cu gluten, și tare la îndemână, mai ales când avem copilași prin preajmă. Poate dura un timp până când ne obișnuim cu noile gusturi aduse de pseudocereale, însă vă promit că merită efortul. Sunt extrem de versatile și deci pot fi combinate în fel și chip.

 În primul rând este bine să ne înarmăm cu o strecurătoare fină pentru că va trebui să clătim bine de tot pseudocerealele înainte de a le prepara.

 Să le luăm pe rând!

 Quinoa - Trebuie spălată bine pentru că are un strat de saponină care o face amăruie. O cană de quinoa va fi fermentata în 3 căni de apă călduță la care adăugăm 1 lingură de zeamă de lămâie sau oțet (doar una din ele). Se lasă la fermentat într-un borcan acoperit cu capac sau într-un castron acoperit cu un prosop de bucătărie, pentru cel puțin 12 ore. După ce a fermentat, se fierbe în apa în care a stat la fermentat  sau supă de legume, pentru 1-1.5 ore la foc mic. De îndată ce dă în clocot, este bine să îndepărtați spuma, pentru că acolo se adună multe impurități. Eu o las mai mult la fermentat și o fierb ceva mai puțin. Se poate folosi în aceleași rețete în care în mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactație. 

 Amaranth - Se fermentează precum quinoa, doar că 2 căni de apă călduță în loc de 3 îi sunt de ajuns și se fierbe ceva mai puțin. Are textură oarecum asemănătoare cu grişul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar și pentru îngroșarea supelor cremă, drept cereale pentru micul dejun.

 Hrișcă - Se fermentează precum quinoa, însă eu prefer să încolțesc și să deshidratez o cantitate mai mare, caz în care nu mai este nevoie să o fermentez. Pentru a o încolți se clăteşte bine, apoi se pune într-o sită mai mare deasupra unui castron (sau chiar pe un platou mai mare, într-un singur strat). O lăsăm așa 2 zile, clătind de 2-3 ori pe zi. La final clătim bine de tot și apoi deshidratăm între 47-65 de grade Celsius până când devine crocantă (încolțită și deshidratată astfel capătă numele de Kasha).

 Mei - Pentru a-l hidrata și fermenta, la o cană de mei, adăugăm 2 căni apă călduță și 2 linguri de zeamă de lămâie sau oțet. Îl lăsăm într-un borcan închis cu capac cel puțin 7 ore. Pentru a-l găti, punem amestecul într-o oală pe foc, dăm în clocot, luăm spuma, apoi fierbem acoperit, la foc foarte mic pentru 45 de minute. Eu îl las uneori mai mult la fermentat (1-2 zile), îl clătesc și-l fierb mai puțin (15-20 de minute). Din meiul astfel gătit se pot face pilafuri, budinci, 1-2 linguri se pot presara peste salate, se poate adăuga la ciorbe.

 Meiul și hrișca pot fi rumenite puțin într-o tigaie încinsă (fără ulei) înainte de a pregăti pilaf, ceea ce le va da o aromă excelentă.

 De ce este atât de important să fermentăm pseudocerealele? Pentru că ele, ca și toate cerealele clasice, leguminoasele, semințele și nucile conțin anumiți antinutrienţi (în special acid fitic) care îngreunează digestia și împiedică absorbția de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier și zinc, ducând astfel la carențe periculoase. Enzimele neutralizează acidul fitic. Simpla înmuiere în apă cu lămâie peste noapte crește foarte mult valoarea lor nutritivă. De asemenea, în timpul fermentării, proteinele existențe în pseudocereale devin mai ușor de digerat și de absorbit.

 Personal nu aș da niciodată cereale din comerț bebelușilor/copiilor, în niciun caz din cele instant și în niciun caz de la 4-6 luni. Aș prefera să aștept până pe la 8-12 luni și aș folosi în special pseudocereale bio integrale, corect preparate.





SfatFarma logo marți, iunie 12, 2018

Grăsimile periculoase cotidiene


grasimile periculoase

 În foarte multe produse procesate există câteva tipuri de grăsimi incredibil de nocive, de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
 
 Vestea proastă este că fac foarte rău tuturor, inclusiv copiilor, că lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente și ignoranța și că este foarte greu să ne fermim de ele.
 
 Vestea bună este că aflați acum mai în detaliu de ele, vă veți speria și veți lua treptat măsuri. Mizez în special pe mame, care, motivate de sănătatea copilașilor lor, vor lua aminte și vor transmite aceste informații mai departe.
 
 Vorbim de grăsimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o moleculă distanță de plastic”,  și parțial hidrogenate (trans) și de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, semințe de struguri, semințe de bumbac), adică obținute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transformă într-o substanță foarte asemănătoare cu trinitrotoluenul (TNT).
 
 Grăsimile hidrogenate 
 
 Majoritatea uleiurilor vegetale folosite în alimentele procesate din comerț conțin în special grăsimi polinesaturate ce oxidează ușor.
 
 Când sunt încălzite ele se transformă în substanțe toxice, inclusiv în grăsimi trans. 
 
 Hidrogenarea transformă grăsimile polinesaturate, care în mod normal sunt lichide la temperatură camerei, într-o substanță solidă (margarină). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapiţă, râncede deja din urma procesului de extracție la temperaturi extrem de mari) ce se amestecă cu particule mici de metal (de regulă oxid de nichel). Substanță astfel obținută este prelucrată din nou la temperaturi foarte mari, i se adaugă apoi substanțe emulsionante (asemănătoare prin compoziție cu săpunul) și amidon pentru a căpăta o consistență mai plăcută. Substanța rezultată este supusă iarăși la temperaturi mari pentru a fi curățată și pentru a scăpa de mirosul neplăcut. Culoarea naturală a margarinei este gri, ea ajungând la culoarea pe care o știm cu toții, după ce este trecută și printr-un proces de albire.
 
 Cum a apărut margarina?  
 
 Pe la sfârșitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obținerea unui substitut pentru unt, cu care avea să hrănească armata și clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin și care să nu râncezească în timpul călătoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege-Mourie a descoperit că prin stoarcerea grăsimii de vită sub presiune obținea o substanță care devenea solidă atunci când era amestecată (bătută) cu lapte fără grăsime. Produsul gri, neapetisant obținut avea o strălucire perlată, astfel încât chimistul i-a dat numele de "margarine" - din grecescul margarites (perlă). Nu avea gust bun, însă era ieftin.
 
 Nu mult după aceste întâmplări, chimiștii americani au găsit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftină materie primă cu putință. Obținerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a părut prea scump și astfel au început să folosească semințe de bumbac. Micuțele semințe negre erau greu de depozitat pentru că fermentau ușor și începeau să miroase oribil. Datorită mirosului urât, chimiștii și-au dat seama că uleiul reacționa cu oxigenul și asta însemna că putea fi modificat chimic pentru nenumărate folosințe. Nu le-a luat mult timp să găsească modalitatea prin care să transforme deșeurile industriei textile în "hrană" pentru oameni.

 Grăsimile parțial hidrogenate (trans): 
 
 Grăsimi ce sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, din cauza reacțiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare.
 
 La temperaturi mari, oxidul de nichel determină atomii de hidrogen să schimbe poziția acizilor grași din lanț. În mod normal (în natură) acizii grași conțin legături într-o configurație cis (cu atomii de hidrogen de aceeași parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi.
 
 Hidrogenarea parțială în schimb face două lucruri:

1. determină unele legături cis să devină complet plate și
2. schimbă locul altor legături transformându-le în trans (cu atomii de hidrogen pe ambele părți ale moleculei).
 
 Transformarea din cis în trans înseamnă o moleculă mai țeapănă. De aceea grăsimile hidrogenate parțial devin solide precum untul.
 
 Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (gândiți-vă la veșnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi)
 
 Mă amuză și mă întristează cum descrie dr. Catherine Shanahan în cartea Deep Nutrition probabilă reacție a semințelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriți presă! Mă strângeți prea tareeee!”
 
 În loc să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le pot aduce semințele și nucile, le transformăm în uleiuri periculoase, dar le consumăm convinși fiind că sunt produse “naturiste”.
 
 Și aceste uleiuri trec prin nenumărate faze de dezodorizare și de înălbire.
 
 Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pildă sunt ușor de extras la  temperaturi mici, pe când cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grăsimile din ele au astfel toate condițiile să se transforme în mutanți periculoși.
 
 Chiar și unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” conțin lipide periculoase.
 
 Cel mai sigur este că oleaginoasele care conțin în primul rând grăsimi polinesaturate să fie consumate integrale, crude (ideal, după ce au fost hidratate și apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scăpa de anumite toxine - inhibatorii de enzime).
 
 Ce se întâmplă cu grăsimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci când ajung în organism (putem să ne uităm la ele ca la niște bande mafiote foarte eficiente):
 
- enzimele din organism adună acizii grași modificați (pentru că ele asta fac - încep un proces de absorbție a hranei de îndată ce am început să mestecam) și nu mai pot scăpa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; dacă mâncăm multe grăsimi trans disfuncția celulară va fi cea care ne va omorî;
 
- întrerup metabolismul normal la copii într-o asemenea măsură încât simetria dinamică le este distrusă și devin disproporționați (oasele nu li se va dezvolta normal);
 
-  afectează dezvoltarea sexuală la copii;
 
- odată ajunse în organism, grăsimile trans se pot reproduce; mai mult decât atât, transformă acizii grași normali în acizi grași modificați periculoși, astfel încât celulele noastre devin parțial hidrogenate;
 
- uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt și mai eficiente decât grăsimile trans la a transforma acizii grași normali în frați de-ai lor - de aceea li se mai spune și Mega Trans;
 
- femeile gravide și cele care alăptează trebuie să evite cu orice preț grăsimile periculoase, tocmai pentru că ele transformă și eventualele grăsimi bune consumate în produși periculoși - afectând astfel și mama și copilul;
 
- grăsimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar că tranformă acizii grași polinesaturati normali în mutanți, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc;
 
- există o legătură clară între grăsimile alterate și cancer (și multe alte boli grave ale generației noastre);
 
- MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe lângă grăsimile vegetale hidrogenate și trans. Niciun alt aliment din dieta modernă nu a fost modificat în asemenea măsură încât să fie atât de periculos, precum grăsimile de acest fel.
 
 Să vedem pe unde găsim grăsimi nocive:  
 
 Margarina și alte creme tartinabile: untul făcut în casă și brânza de vaci de țară au fost uitate, pe nedrept, în favoarea acestora; încercați să lăsați o cutie de margarină undeva la aer și veți vedea că rezistă mult și bine în aceeași formă și că nu se va apropia nicio insectă de ea - o jucărie de plastic ar fi tratată la fel;
 
 Dressingurile pentru salată din comerț:  pe lângă apă și oțet, în majoritatea găsim ulei vegetal (oxidat), zahăr și arome sintetice - o lingură de ulei de măsline și puțin oțet balsamic reprezintă  o alternativă incomparabil mai bună;
 
 Câteva varieţăţi de lapte de orez din comerț: poate conține ulei vegetal (oxidat) în proporție foarte mare - există rețete delicioase și sănătoase de lapte de orez de casă, sau variante bio;
 
 Unele dintre produse de post din supermarketuri: salată de vinete, iahnie de fasole, zacuscă (atenție cu ce ulei faceți zacuscă și alte conserve),  chifteluțe. Conțin uleiuri vegetale (oxidate) - ele pot fi făcute acasă cu uleiuri presate la rece;
 
 Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obținute prin extrudare, expandare și alte procedee asemănătoare. Pasta care rezultă este apoi întărită prin învelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine și râncede) care le va păstra forma și le va feri de umezeală.
 
 Oleaginoasele prăjite (indicate sunt doar cele crude sau călite la temperaturi mici, fără adaos de grăsime): cele din comerț sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin și rânced;
 
 Biscuiții pentru bebeluși: nu cumpărați dacă sunt trecute la ingrediente “gr Laptele, brânză, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semințelor de soia și astfel acizii grași polinesaturati se oxidează rapid și se transformă în Mega Trans;
 
 Chiar astăzi am intrat într-o farmacie să citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachețele de biscuiți bio pentru bebeluși. Pe unul scria "untură de palmier", pe unul scria "nu conține grăsimi trans" - ceea ce nu înseamnă că nu poate conține alte grăsimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic" - adică potențial mutant organic.
 
 Alte alimente care conțin grăsimi periculoase:
 
 Produsele de patiserie (conțin margarină și multe E-uri periculoase);
 
 Prăjiturelele, brioșele și biscuiții din supermarket;
 
 Pateurile vegetale;
 
 Gogoaşele de la colțul străzii prăjite la nesfârșit în același ulei nociv;
 
 Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prăjiți sunt folosite de nenumărate ori și devin atât de toxice și de degradate încât nu mai pot fi folosite nici măcar drept combustibil;
 
 Crackersii și chipsurile de tot felul, acceptate doar dacă se specifică: ulei de măsline, cocos, untură de palmier, unt, din lista grăsimilor permise; în orice caz, biscuiții făcuți în casă sunt de preferat, pentru că astfel controlați și restul ingredientelor precum îndulcitorii, aromele etc.
 
 Nu se includ la grăsimi periculoase: 
 
 Grăsimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura. Datorită formei lor, oxigenul nu are pe unde să intre nici măcar la temperaturi mari.
 
 Grăsimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de măsline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia - doar o singură moleculă de oxigen se poate strecura în ele, însă nu cu ușurință, ceea ce face aceste grăsimi potrivite pentru gătit și la temperaturi mai mari.
 
 Până de curând, grăsimile saturate (în special de la animale), erau băgate în aceeași oală cu grăsimile trans în baze de date pe care cercetătorii americani le foloseau pentru a face legătura între trendurile alimentare și boli. Acesta va fi însă un subiect abordat separat.

 Sursa principală: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan 




SfatFarma logo joi, iunie 07, 2018

Totul despre leguminoase: fasole, linte, năut, mazăre, soia, caju, arahide


salata de fasole

 Deși multe vegetale sunt benefice atunci când sunt consumate crude, există și unele, precum leguminoasele, de care vom beneficia incomparabil mai mult atunci când le gătim. Nu înainte însă de a le da voie să trecă prin anumite etape premergătoare, așa cum de altfel procedau oamenii până acum doar câțiva zeci de ani.

 În mod tradițional leguminoasele se pregăteau cu mare grijă, erau lăsate în apă mult timp (în unele cazuri doar în apă, în alte cazuri în apă la care se adaugă o substanță acidă), apa se schimbă în timpul fierberii, toată spuma care se adună deasupra se îndepărta cu grijă, iar unora li se curaţa coaja.

 În felul acesta ele devin complet digerabile, acidul fitic și inhibitorii de enzime sunt neutralizați, iar zaharurile greu de digerat sunt descompuse. Dintre toate leguminoasele, se pare că bobul (fava beans) conține o substanță greu de neutralizat chiar și prin hidratare, fermentare sau încolțire, ceea ce poate duce la un tip de anemie în cazul persoanelor predispuse.

 Preparate corect, leguminoasele ne vor dărui minerale valoroase și vitamine din grupa B. Ba chiar se pare că au și proprietăți anticancerigene. Ele conțin atât acizi grași Omega 3, în special lintea, fasolea pestriță (în engleză pinto beans), fasolea roșie rinichi (în engleză kidney beans), cât și acizi grași Omega 6 (năutul). Cele cu un conținut mai mare de Omega 3 sunt indicate a fi consumate mai des decât cele cu un conținut foarte mare de Omega 6 (raportul ideal Omega 3:6 este între 1:1 și 1:4).

 Unele dintre leguminoase sunt mai îngăduitoare și se mulțumesc cu gătitul timp mai scurt, iar altele, precum soia, nu sunt indicate a fi consumate decât după ce au fost fermentate timp îndelungat.

 Să le luăm pe rând și să vedem cum este indicat să le gătim pentru a beneficia la maximum de nutrienții din fiecare dintre ele:

 Leguminoase ce necesită hidratare simplă și/sau ușoară fermentare: 

- fasolea neagră (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2);

- fasolea roșie rinichi (kidney beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,6:1);

- fasolea pestriță (pinto beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,4:1);

- fasolea albă (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2);

- fasolea cu ochi negru (black- eyed peas)(n-am găsit raportul Omega 3:6, dar probabil că este asemănător cu al celor de mai sus).

 Pentru fasolea neagră, la 1 cană (226 g), se adaugă 2 linguri de zeamă de lămâie, apoi se acoperă cu apă călduță. Toate celelalte leguminoase de mai sus se vor acoperi doar cu apă. Se vor lăsa într-un loc cald pentru 12- 24 de ore, în funcție de mărimea lor. Se aruncă apa în care au stat, se clătesc bine, apoi se acoperă cu apă curată. Se dau în clocot, se îndepărtează spuma, se dă focul la mic și se fierb așa (acoperit) 4-8 ore. Se mai adaugă apă atunci când scade.

 - năutul (cu raport Omega 3:6* de 1:26).

 Năutul se acoperă cu apă călduță la care se adaugă zeamă de lămâie (2 linguri la 1 cană- 226 g- de năut crud). Se lasă la cald pentru 24 de ore. Se aruncă apa în care a fermentat, se clateste bine apoi se curaţă de coajă. Se pune într-o oală, se acoperă cu apă și se da în clocot. Se îndepărtează toată spuma, apoi se lasă la fiert, la foc mic (acoperit), timp de 6 ore (sau până când boabele devin foarte moi).

 Astfel de leguminoase merg foarte bine cu alimente acre precum legumele fermentate; se împăca bine și cu condimente precum turmeric, chimen sau plante aromatice precum cimbrul. Pot fi adăugate în salate, acolo unde ceapa le completează excelent.

 Leguminoase îngăduitoare: 

- lintea (cu raport Omega 3:6* de 1:3).

 Deși și lintea necesită hidratare și ușoară fermentare, timpul de gătire este mult mai scurt. Se acoperă cu apă călduță, se adaugă zeamă de lămâie (1 lingură zeamă lămâie la 1 cană - 226 g - linte crudă) și se lasă într-un loc mai cald pentru 7 ore. Se clăteşte bine, i se adaugă apă curată, se da în clocot, se îndepărtează spuma, apoi se lasă la fiert pentru aproximativ o oră, descoperit. Se amestecă din când în când, ca să nu se prindă de cratiță.

- boabele de mazăre (cu raport Omega 3:6* de 1:4,3).

 Mazărea proaspătă sau congelată se adaugă în apă cu sare, adusă la temperatură de fierbere. Se lasă la fiert doar câteva minute, cât să se înmoaie puțin. Se scurge și se servește după preferința.

- vlăstarii de fasole mung (gătite, au un raport Omega 3:6 de aproximativ 1:2,6).

 Acești vlăstări, deosebit de bogați în enzime, trebuie să fie foarte proaspeți atunci când îi consumăm. Se clătesc bine într-o sită, apoi se gătesc la aburi timp de 1-2 minute, până când se înmoaie puțin. În acest fel vor păstra enzimele intacte. Merg excelent cu sos de soia.

 Leguminoase ce necesită fermentare îndelungată: 

- boabele de soia scapă de acidul fitic și de inhibitorii de enzime doar după ce au fost fermentate timp îndelungat. Asiaticii folosesc în special produse precum: sosul de soia, miso, tempeh și natto. Produsele precum tofu, laptele de soia și alte produse din soia care nu au trecut prin procesul de fermentare pot duce la probleme digestive serioase, reduc digestia proteinelor și duc la deficiente cronice. La temperaturi înalte, acizii grași din soia devin râncezi, deci toxici.

 Leguminoase de ronțăit: 

 Nucile de caju și arahidele (ambele cu un conținut extrem de mare de Omega 6; arahidele crude de pildă au de peste 5000 de ori mai mult Omega 6 decât Omega 3) fac și ele parte dintre leguminoase, însă dintre cele care trebuie consumate mai rar.

 Nucile de caju conțin o substanță toxică aflată între coajă exterioară și cea din interior, de care se scapă prin spargerea cojii exterioare și coacerea nucilor la aproximativ 175 de grade C, după care se sparge și coaja interioară și se coc din nou (așadar nucile de caju din comerț nu sunt crude!). Pentru a deveni mai ușor digerabile se recomandă hidratarea în apă cu sare (pentru 6 ore), apoi coacerea la 90- 120 de grade C (enzimele au fost oricum distruse) până când sunt complet uscate. La 1 cană de caju se adaugă 1/2 -1 lingură de sare. După ce s-au uscat se păstrează într-un vas închis ermetic.

 Arahidele se prepară asemănător cu nucile de caju. La 1 cană de arahide (de preferința curățate) se adaugă 1/2 -1 linguriță de sare, se acoperă cu apă și se lasă la cald 7-12 ore. Se clătesc și se usucă la maxim 65 de grade Celsius pentru 12-24 de ore până când devin foarte crocante. Se păstrează într-un vas închis ermetic.

 Mai sunt câteva tipuri de leguminoase care nu se găsesc la noi, precum lima beans, despre care însă nu voi da detalii.

 Postarea asemănătoare, în care subiectul principal sunt pseudocerealele, o puteţi citi aici.

 Sper să vă folosească!

*nutritiondata.self.com  pentru leguminoase fierte cu sare.
Sursa principală de inspiraţie: Nourishing Traditions, Sally Fallon, Mary G. Enig.




SfatFarma logo miercuri, iunie 06, 2018

Totul despre îndulcitorii de toate felurile


tipuri de zahar

 De mult voiam să fac o listă de acest gen și să vă spun părerea ce mi-am format-o de-a lungul timpului în legătură cu îndulcitorii de tot felul. Acum voi face o prezentare succintă a îndulcitorilor, urmând să scot în evidența într-o postare viitoare ce efecte are zahărul asupra organismului, la ce dezechilibre serioase poate duce și cât de bine știe să se camufleze.

  Îndulcitori rafinați: 

 Zahăr de masă, sirop de porumb – pe aceștia i-am trecut în postare doar că să-i fac de rușine așa cum făceau profesorii când ne scoteau în față clasei. Sunt ascunși peste tot în dulciurile procesate pentru că sunt foarte ieftini și se prezervă excelent. În ciuda atrocităților de care este capabil, gospodinelor li se spune de decenii că zahărul de masă este inofensiv și că pot folosi oricât, iar copiilor li se dau acadele și caramele pline de zahăr la liber. În aceeași măsură, siropul de porumb sunt prezente pe lista de ingrediente a foarte multor alimente (inclusiv deserturi pentru copii).

 Îndulcitori nerafinati sau puțin prelucrați: 

 Sunt mai de treabă decât cei de mai sus, însă tot ne cresc glicemia și tot ne îngrașă, așa că moderația este cuvântul potrivit lor. Folosinţa în exces pot duce aproape la aceleași dezechilibre ca zahărul rafinat.

 Melasa este substanță maronie ce rezultă în urma prelucrării zahărului. Dacă este extrasă din trestia de zahăr ce s-a dezvoltat în sol fertil, va conține minerale precum fier, calciu, zinc, cupru și crom.

 Mierea crudă, organică. Ce găsiți în supermarket sub formă de miere este, în general, sirop de zahăr. Căutați mierea organică sau cea direct de la apicultori în care aveți încredere. Dacă nu este încălzită peste 47 de grade, conține o enzimă numită amilază, care digeră carbohidrații precum și nutrienții. Întinsă pe pâine (preferați mereu de casă, cu maia) sau adăugată în cereale/pseudocereale (integrale, preparate corect) ajută la digerarea carbohidraților din acestea. În cazul celor mai multe persoane mierea nu are foarte mare influența asupra glicemiei. Mierea nu ar trebui dată bebelușilor și copiilor mici deoarece ei nu au destul acid în stomac cu care să dezactiveze sporii bacteriilor care se pot găsi în miere.

  Rapadura este numele comercial pentru sucul deshidratat de trestie de zahăr, folosit în India de mii de ani. Este bogat în minerale, are culoarea maro deschis și o aromă foarte plăcută de caramel. Poate fi folosit cu succes la copt. Se găseşte în magazinele bio.

 Sirop de arțar și zahăr de arțar. Siropul de arțar îmi place așa de mult încât regret că nu m-am născut în Canada. Este bogat în minerale, datorită faptului că arțarul are rădăcinile foarte adânc înfipte în pământ. Poate fi folosit la copt și are o aromă grozavă de caramel. Este indicat să ne asigurăm că nu s-au folosit  formaldehide în procesul de prelucrare (deși informația asta nu este trecută pe sticle, sper că firmele mari bio se îngrijesc de aspectul ăsta). Găsiți în mai toate magazinele cu produse bio precum și în supermarketuri. Prețul este destul de mare (aprox. 40 lei/250 ml).

 Zahărul de arțar este ceea ce rezultă dacă seva din care se extrage siropul de arțar este fiartă pentru mai mult timp, iar apa se evaporă. N-am găsit pe nicăieri pe la noi.

 Sirop de malț. Sirop făcut din boabe de cereale (în special orz) încolțite, uscate și măcinate. Acest gen de îndulcitor este folosit de mii de ani în Orient. Marele avantaj al siropului de malț este acela că el conține aproximativ 65% maltoză. Se găsește la prețuri decente în unele magazine cu produse bio.

 Sirop de sorg. Făcut din sorg dulce, o cereală înrudită cu meiul. Siropul se obține prin fierberea sevei sorgului. Conține vitamine din grupa B și minerale precum fier, calciu și fosfor. Poate fi utilizat inclusiv la copt. Nu l-am găsit pe nicăieri.

 Zahăr de curmale. Este făcut din curmale deshidratate, însă nu se dizolvă cu ușurință și nu poate fi folosit la orice tip de desert. Deși slabă nădejde să-l găsiți la noi, o să vă spun că este bogat în triptofan (aminoacid cu efect calmant) ceea ce-l face potrivit pentru copiii hiperactivi. Puteți face sirop de curmale acasă din curmale organice nesulfurate, apă și arome (se găsesc rețete crude sau cu foc pe internet).

 Zahăr din cocos (palm sugar). Este zahărul obținut în urmă extragerii sevei din mugurii florilor cocotierului și este folosit de mii de ani în sudul și sud- estul Asiei. Am găsit la magazinele bio, 12 lei/500 g, și l-am luat de curiozitate.

 Îndulcitori ce se vor nerafinati:  

 Turbinado sau Sucanat, deși nu au trecut prin procese de rafinare precum înălbire sau clorizare, sunt atât de filtrați încât cei mai mulți nutrienți din ei dispar.

 Sirop/nectar de agave. Un îndulcitor tot mai controversat, obținut din seva unei specii de cactus, care se pare că trece printr-un proces de hidroliză pentru a deveni dulce.

 Siropul de Yacon. Extras din tuberculii Yaconului ce cresc în zona Anzilor, este preparat în mod tradițional printr-un proces de evaporare, similar cu cel folosit la extragerea siropului de arțar. Obținut prin metode tradiționale își păstrează calitățile naturale, nu influențează glicemia și de aceea e preferat de sudamericani. O să găsiți însă și informații conform cărora cel găsit în general în comerț nu e obținut prin metode tradiționale, ci e trecut prin procese chimice de nedorit. Ca și siropul de agave, este apreciat de vegani.

 Îndulcitori fără calorii și care nu afectează glicemia:  

 Ștevia este un îndulcitor cu care merită să dezvoltăm o relație cât mai bună. Se înrudește cu mușețelul și este folosită de secole de indienii Guarani din America de Sud. Este de 200-300 de ori mai dulce decât zahărul, însă are extrem de puține calorii și nu influențează glicemia. Poate fi consumată de persoanele cu diabet sau care suferă de alte boli ce presupun reducerea/excluderea zahărului, de persoanele ce au scăpat de sub control candida și de oricine vrea să-și mențină o stare bună de sănătate limitând foarte mult consumul de zahăr, de copii. Totul este să găsiți un brand care să vă convingă cu gustul ei dulce, dar puțin altfel decât al zahărului. Poate fi găsită sub formă de pudră sau lichidă. Cel mai ușor de utilizat atunci când o adăugăm la ceaiuri, în smoothie-uri, budinci crude etc, este sub formă lichidă. Pudra poate fi folosită la copt, însă nu se vor obține aceleași rezultate ca atunci când folosim zahăr. Este decentă că preț.

 Lakanto este îndulcitorul natural cel mai asemănător cu zahărul, obținut din 2 ingrediente naturale: eritritol (obținut pentru Lakanto prin fermentarea zahărului din porumb) și extractul fructului luo han guo din China. Se fabrică în Japonia, este scump, nu se găsește la noi, dar e bine de știut că există.

 Eritritolul se găsește în mod natural în struguri, pere, ciuperci, sos de soia, brânză, vin și bere. Este obținut prin fermentare, ceea ce-l face superior altor îndulcitori de acest gen. Organismul îl excreta în proporție de aproximativ 90%, ceea ce-l face aproape lipsit de calorii.

 Xilitolul (obținut din fructe, legume și celuloză de mesteacăn) și eritritolul sunt formați din așa numiții carbohidrați indisponibili sau non-glicemici (fără calorii) pe care organismul nu-i utilizează ca energie și astfel nivelul glicemiei rămâne stabil.

 Eu folosesc la copt în special Rapadura, în rest miere și sirop de arțar. Din toate consumăm foarte puțin, iar cea mică foarte, foarte, foarte puțin. Ștevia pudră sau lichidă găsită la noi nu m-a convins, așa că o să încerc câteva mărci mult lăudate de pe iherb.com și vă țin la curent.




SfatFarma logo miercuri, mai 30, 2018

Cu ce micronutrienţi suplimentăm şi când?


micronutrienti

 Carențele de vitamine și minerale sunt de cele mai multe ori motivele pentru care ne simțim obosiți, demotivați, pentru care ne îngrășăm aparent inexplicabil, pentru care ne îmbolnăvim ușor și ne punem apoi greu pe picioare.

 Iată cu ce rezonez eu în privința suplimentării:

 Este întotdeauna de preferat să ne luăm vitaminele și mineralele din alimente. Atunci când însă nu avem la dispoziție o varietate de alimente care să acopere toată gamă de micronutrienţi necesari (sau când alegem să nu consumăm anumite alimente), putem apela la câteva suplimente bine alese, în funcție de nevoile fiecăruia. Și datorită faptului că solul este sterilizat de agricultura modernă și multe minerale dispar sau sunt găsite în proporții mult mai mici decât ar fi normal apare nevoia de suplimentare. La fel de important este și să ținem cont nu doar de ce nutrienți avem în alimente sau în suplimente, ci și de cât de bine stăm cu digestia și implicit cu absorbția.

 Suplimentele de vitamine și minerale sintetice sunt, în marea majoritate a cazurilor, de evitat pentru că fac mult mai mult rău decât bine. Nutrienții sintetici, izolați, au cu totul alt efect asupra organismului față de cei naturali. Un exemplu bun aici este acidul folic (vitamină B9) - în natură, folatii nu apar sub formă de acid folic, ci sub formă de tetrahidrofolaţi. Acidul folic din suplimente este cu greu convertit în folaţi de către organismul uman. Și chiar dacă acidul folic poate preveni spina bifida la bebeluși, el nu vine cu restul efectelor dezirabile ale hidrofolatilor (1). Suplimentarea cu acid folic poate duce la sau adânci carența de B12 (2). Sunt de asemenea studii care arată că acidul folic (dar nu și folatii) pot duce la apariția cancerului (3).

 Complexele de multivitamine și minerale sunt de evitat, indiferent că sunt sintetitce sau obținute din produse naturale; cele sintetice, din motive lesne de înțeles, evidențiate puțin și mai sus, iar cele obținute din ingrediente naturale pentru că au multe hibe care duc la împiedicarea absorbției. De pildă, unele minerale și vitamine concurează pentru același loc în organism, ceea ce înseamnă că nu vor fi absorbite nicicum în anumite combinații, ba chiar vor duce și la proastă absorbție a unor nutrienți din alimente.

 Anumite vitamine și minerale nu trebuie suplimentate, ele trebuie luate doar din alimente; ce mai putem face, așa cum am amintit și la început, este să avem grijă de sănătatea sistemului digestiv pentru a asigura o cât mai bună absorbție din alimente. Un exemplu aici este fierul, foarte toxic atunci când este în exces și care poate duce la probleme precum constipație, diaree, arsuri la stomac; mai mult decât atât, în exces, el împiedică absorbția zincului - un mineral și așa găsit cu greu în alimente și care este extrem de important în creștere. Este de preferat să ne asigurăm că absorbim fierul din alimente, având destule vitamine liposolubile în alimentație precum și vitamina C (din alimente și/sau suplimente). Sunt și cazuri în care trebuie suplimentat cu fier, însă decizia trebuie luată cu foarte multă grijă.

 Un alt exemplu este manganul, prezent de altfel în multe complexe de multivitamine și minerale și care este neurotoxic atunci când este în exces. Este puțin probabil să avem carențe de mangan pentru că este prezent în multe alimente vegetale și animale.

 Cu ce e indicat să suplimentăm?

 Vitaminele liposolubile A, D3, K2 (4) - ce colaborează în multe funcții ale organismului, printre care imunitate și sănătatea oaselor și a dinților. Stilul de viață (mai ales petrecutul timpului în spații închise), precum și solul sterilizat, fac că cei mai mulți dintre noi să fim deficienți.

 Vitamina A - necesară pentru sănătatea ochilor, pentru sistemul imunitar, pentru sănătatea oaselor și a pielii, pentru crearea de noi celule, pentru protejarea grăsimilor de oxidare etc.

 Se găsește în alimentele de origine animală sub formă de retinol. În vegetale găsim carotenoide, precursori ai vitaminei A.

 Pentru a nu avea carențe de vitamină A, este indicat să consumăm legume colorate (alături de grăsimi, astfel încât carotenoidele să se transforme în vitamina A). Vitamina A sintetică este toxică (din păcate aproape toate complexele de multivitamine o conțin) - singurul supliment acceptabil pentru vitamina A este uleiul de ficat de cod fermentat.

 Vitamina D3 - importantă pentru mineralizarea oaselor, indispensabilă sistemului imunitar. Carența de vitamină D duce la probleme de sănătate precum: cancer, boli cardiovasculare, diabet, boli infecțioase, scleroză multiplă.

 Vitamina D este fabricată de organism în prezența soarelui (în anumite condiții), dar este prezența și în grăsimile animale (dacă animalele respective au stat în aer liber).

 Într-un climat temperat ca al nostru, este indicat să suplimentăm și să ne asigurăm că ajungem până ajungem la un nivel de aproximativ 40 nanograme/ ml (indiferent dacă vom consuma alimente de origine animală sau nu). Poate fi obținută din ulei de ficat de cod, dar se găsesc și suplimente separate de D3.

 Vitamină K2 - o vitamină mai puțin pomenită, însă extrem de importantă, ce se găsește în alimente precum frunzoasele şi în murături, dar şi untul și smântâna, ficatul, gălbenușurile de ou.

 Necesară pentru activarea anumitor proteine, inclusiv a celor care controlează mineralizarea oaselor și prevenirea calcificării țesuturilor moi. Carența de vitamină K2 duce la ateroscleroză, cancer, la creșterea ratei mortalității din multiple cauze etc.

  Și vitamina K2 se poate lua din ulei de ficat de cod în amestec cu unt concentrat (butter oil), dar și din suplimente separate (MK- 7 sau MK- 4). Uleiul de ficat de cod în combinație cu unt concentrat sunt foarte eficiente în tratarea cariilor dentare.

 Vitamina C - Suplimentarea cu vitamina C are o mulțime de beneficii. În cantități mari este eficientă mai ales în infecții virale. Vitamina C este necesară pentru fabricarea de colagen, carnitina, de diferite enzime. Prezența în multe fructe și legume, însă concentrația de vitamina C scade însă din momentul în care sunt culese precum și prin gătire. O sursă foarte bună de vitamina C o reprezintă și legumele fermentate. Căutați suplimente ce conțin Acerola sau Amla.

 Seleniu - un mineral foarte important pentru sănătatea glandei tiroide - mărimea glandei tiroide este invers proporțională cu aportul de seleniu (5) (alături de iod).

 Iodul - un alt mineral neglijat, important pentru sistemul imunitar, carența fiind corelată cu prezența cancerului de stomac (6), dar nu numai. Țările unde consumul de iod este ridicat (în special din alge marine), au speranța de viață mai mare. Carența de iod poate avea efecte devastatoare în sarcină (7).

 Magneziul - mai mult de 300 de enzime au nevoie de magneziu; acest mineral joacă un rol important și în sănătatea oaselor și a membranelor celulelor. Carența de magneziu este foarte răspândită și periculoasă - vorbim din nou de boli cardiovasculare, dar și de osteoporoză, hipotiroidism, migrene, astm. Vitamina D depinde și de aportul de magneziu. Surse de magneziu sunt fructele, algele marine, nucile, semințele, ceaiul, ciocolata. Datorită demineralizarii solului, este indicat să suplimentăm cu magneziu, iar cea mai sigură cale spre un aport optim este uleiul de magneziu aplicat pe piele (spray) (ne asigurăm astfel că nu depinde de sistemul digestiv pentru a fi asimilat).

 Zincul - un mineral al cărui carență duce la probleme precum întârzierea dezvoltării sexuale, piticism, probleme de piele, căderea părului, depresie, probleme comportamentale etc. Suplimentarea în exces poate hrăni patogenii, astfel încât trebuie precauție în privința cantității. Găsim zinc în ficat de vițel (hrănit cu iarbă), fructe de mare, semințe de dovleac, de susan etc.

  Sigur că mai sunt și alte suplimente de vitamine și minerale ce aduc beneficii, aleg însă să mă opresc la cele care mi se par cele mai importante.

 Vreau să amintesc din nou că este foarte important ca alimentele de origine animală (dacă sunt consumate), să provină de la animale hrănite cu hrana lor naturală, ce petrec destul timp în aer liber, iar alimentele de origine vegetală să aibă parte de teren fertil și nu de îngrășăminte chimice şi pesticide - în caz contrar, beneficiile dispar în mare măsură.


(1) http://chriskresser.com/beyond-paleo-5
(2) http://www.youtube.com/watch?v=BvEizypoyO0&feature=player_embedded
(3) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19190501
(4) Perfect Health Diet de Paul Jaminet, Ph.D. si Shou- Ching Jaminet, Ph.D
(5) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12611611?dopt=AbstractPlus
(6) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17497074?dopt=AbstractPlus
(7) http://lpi.oregonstate.edu/infocenter/minerals/iodine/




SfatFarma logo luni, mai 28, 2018

Cum să faci abuz de Sărbători (mâncând de toate) şi totusi să supravieţuieşti?


abuz de sarbatori

  Înainte de orice, trebuie să precizez că "abuzul" mâncărurilor de sărbători nu este deloc în favoarea sănătăţii şi ar trebui evitat pe cât se poate. Dar dacă acest lucru nu este dorit sau posibil, acest articol vă va ajuta să treceţi cu mai puţine efecte negative aduse sănătăţii, peste perioada sărbătorilor.

 Abia aștept sărbătorile (oricare ar fi acestea)! Știu că și voi le așteptați și deja vă gândiți cu drag și poftă la masa plină cu de toate.  Am pentru voi 5 sugestii pentru cei care mănâncă o dietă standard, care să vă ajute să vă bucurați de mâncare, chiar să vă permită să înfulecați din plin, fără să vă simiți rău. 
 Și nu, nu excludem mâncărurile și combinațiile delicioase, nici nu ne silim să ne oprim înainte să ne săturăm pentru a ne ridica de la masă înghițind în sec. 
 1. Dacă folosiţi grăsimi la gătit, alegeți rețete care presupun gătitul cu grăsimi precum ghee sau unt de cocos și untură de palmier. Ce au toate în comun? Grăsimi prietenoase cu orgaismul uman, protejate în fața oxidării. Personal, prefer ghee-ul făcut în casă la majoritatea preparatelor. Uitați de alte restricții, însă evitați cât puteți grăsimile hidrogenate și uleiurile vegetale (margarină, ulei de floarea soarelui, porumb, răpită, de semințe de struguri etc). Dacă grăsimile preponderent saturate protejează, asigură integritatea celulelor, cele vegetale, intens procesate și râncede, vor acționa ca niște torpile asupra acelorași celule. Dacă totuși vă e poftă de un preparat în care e musai să folosiți ulei vegetal, faceți o cantitate mai mică decât de obicei. Uleiul de măsline este în regulă dacă este folosit crud și dacă este organic și de bună calitate.
 2. Mâncați liniștiți carne (dacă neapărat doriţi acest lucru), însă încercați să nu consumați carne macră în exces, ci alegeți părțile mai împănate, cu cartilaje şi oase. În felul acesta veți avea parte de o mâncare mai echilibrată în nutrienți ce vă ajută organismul să asimileze ce-i trebuie și apoi să înlăture toxinele mai lesne. Dacă e să mă întrebați ce carne e de preferat, vă voi spune că cea de vițel și de miel (pentru care măcelăriile arăbești sunt surse decente în orașele mari din țară) pentru că sunt mai bogate în nutrienți și pentru că au grăsimi mai potrivite. Știu însă că toată lumea visează la porc de Crăciun şi la curcan de paşti, așa că vă îndemn să îl marinați bine înainte de gătire, să-l însoțiți cu multe mirodenii și niscaivă murături pentru a-i face față mai ușor. Dacă veți găti pui, străduiți-vă să găsiți de țară. 
 3. Cartofii, orezul, rădacinoasele și legumele în general sunt văzute destul de rar pe masa de sărbători sau în cantități foarte mici. Vă asigur însă că vă veți simți mult mai bine și că veți rămâne cu destulă energie pentru a face alte lucruri plăcute în această perioadă, dacă pe lângă friptură, consumați o porție de piure și o salată de sfeclă roșie cu hrean, murăturile deja menționate și alte variațiuni pe această temă. Iar energia rămasă va fi cu atât mai multă cu cât garnitura depășește porția de friptură. 
 4. La desert vă îndemn să aplicați aceeași regulă cu grăsimile: avem o mulțime de variante delicioase precum frișca din smântâna dulce, mascarpone, creme cu unt, înghețată - sunt atât de multe variante care să ne permită să înlocuim margarina, încât și cei mai puțin pricepuți în ale bucătăriei pot prepara ceva rapid, gustos și sănătos și la fel de prietenos ca felul principal. Amestecați mascarpone cu puțin sirop de arțar sau miere, aruncați deasupra fructe tăiate cubulețe și nuci și veți concura fără probleme cu cele mai elaborate deserturi.  Ananasul e în fruntea listei ca ajutor al digestiei la mesele copioase, dar și fructele de pădure ce se găsesc proaspete sau congelate în multe supermarketuri vă pot veni în sprijin. 
 5. Puține lucruri sunt mai terapeutice pentru organismul nostru decât somnul după o masă bună. Mai ales pentru cei care sunt tot anul pe fugă. Nu vă opresc să vă faceți concediul la munte sau în altă țară, dacă însă vă simțiți stresați și obosiți, cel mai bun cadou pe care vi-l puteți face este o săptămâna de somn. 
 Dacă aveți nevoie de inspirație pentru rețete, îndemnul meu ar fi să evitați cărțile de dietă în vogă; puneți mână pe-un Jamie Oliver și vă veți simți bine cu voi și cu ceilalți!




SfatFarma logo miercuri, mai 02, 2018

Informaţii despre dieta vegană crudă


hrana vie

 Hrană vie! Doar auzind aceste cuvinte încep să zâmbesc! De când am început să adopt acest stil de viață am impresia că am descoperit un mare secret.
 Acum, îmi pare absolut logic, natural și firesc să mă hrănesc astfel. Nu am nevoie de oameni de știință sau cercetări ale specialiștilor pentru a mă convinge că dieta vegană crudă este ceea optimă pentru organismul uman.
 În rândurile ce urmează voi încerca să răspund la câteva întrebări cu care mă confrunt destul de des din partea celora care doresc să afle mai multe despre acest stil de viață sănătos.

 Ce este o dietă vegana crudă? 

 Dietă vegană crudă este un stil de viață ce promovează consumul de alimente neprocesate termic sau chimic. Această se bazează pe crudități precum fructe, legume, verdețuri, alune și semințe, fructe uscate și alge marine.
 Procesând alimentele la peste 42° Celsius, se distrug toate enzimele. Astfel, prin gătire, se diminuează valoarea alimentelor și se distruge "viața" lor.

 Care sunt beneficiile unei dietă vegane crude? 

 * Creșterea energiei
 * Îmbunătățirea aspectului pielii
 * O digestie mai bună
 * Scăderea în greutate
 * Reducerea riscului de boli cardiace
 Este o dietă bogată în potasiu, magneziu, fier, acid folic, fibre și fotochimicale. Aceste proprietăți sunt asociate cu o reducere a risculi de boli grave precum diabetul sau cancerul. De exemplu, un studiu publicat de revista de sănătate "Journal of Nutrition" a concluzionat că un consum crescut de hrană vie scade nivelul colesterolului și concentrația de trigliceride din sânge.

 Ce pot să mănânc? 

 Alimente de origine vegetală, neprocesate, de preferința bio, precum:
 * Fructe și legume proaspete
 * Nuci
 * Alune
 * Semințe
 * Grăunţe
 * Cereale
 * Verdețuri
 * Ierburi
 * Fructe uscate
 * Alge marine
 * Produse apicole (deși există o dezbatere pe tema asta)
 * Sucuri proaspete din fructe și verdețuri
 * Lapte de cocos
 * Apă pură
 Cel puțin 75% din hrană trebuie să fie proaspătă și abia restul de 25% deshidratată la maxim 42° Celsius

 Ce tehnici de gătire se folosesc? 

 Tehnici de gătire specifice pentru hrana vie fac mâncarea mai ușor digerabilă și aduc varietate dietei, precum:
 * încolțirea de semințe și cereale
 * sucuri de fructe și verdețuri
 * nuci și alune imnuiate sau deshidratate
 * mâncare deshidrată
 * ras, pisat sau mărunțit

 Ce echipament este necesar? 

 Chiar dacă la început ți se vor părea destul de scumpe, ustensilele de mai jos sunt vitale în bucătăria unei persoane care decide să urmeze acest stil de viață sănătos. Cu toate acestea, adunate la un loc sunt mai ieftine decât toate oalele și tigăile de care ai nevoie în bucătăria tradițională. Așadar...
 * Un robot de bucătărie de calitate, cu o putere de minim 450 W
 * Blender de minim 700 W (sunt multe variante de robot de bucătărie care includ și blender)
 * Un aparat de mărunțit pentru a economisi timp (opțional)
 * Un storcător de fructe, pe cât posibil fără centrifugă (opțional)
 * Vase și recipiente de sticlă pentru a păstra hrana, a înmuia și a pune la încolțit (probabil le aveti deja prin casă)
 * Un deshidrator de fructe (cuptor special cu ventilator în care se vor deshidrata diferite preparate la temperaturi de maxim 42° Celsius) (opțional).

 La ce efecte secundare să mă aștept? 

 Unele persoane au parte de o dezintoxicare mai agresivă, și vor experimenta diverse reacții din partea organismului atunci când vor începe această "dietă", în special persoanele care au urmat un regim bogat în proteine de origine animală, junk-food, zahăr, cofeină, alcool și tutun. Astel vor avea parte de dureri ușoare de cap până la migrene și senzaţie de foame permanentă, ce va dura până la câteva zile sau chiar săptămâni.


 Atenție!
 Persoanele care vor adopta acest stil de viață vor avea nevoie să își verifice anual nivelul de vitamina B12 și în cazul în care este necesar să consune suplimente de vitamina B12. De asemenea, este foarte importantă expunerea pielii la soare (vara) şi luarea suplimentelor de vitamina D3, iarna.