vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stil de viață. Afișați toate postările
SfatFarma logo marți, decembrie 04, 2018

Alimente recomandate pentru o sănătate optimă (partea a doua)


sanatatea optima

 Știu, știu, sună tare a clișeu titlul ăsta. Am vrut doar să-i ușurez munca prietenului Google în a face cunoscute informațiile astea cât mai multor persoane. Vedeți și prima parte a acestui articol, aici.

 Tot mai mulți oameni se preocupă de a se hrăni sănătos, ceea ce este îmbucurător. Nu mulți au însă răbdare să sape prin sute de surse și nici să-și însușească o grămadă de termeni științifici, ci vor pur și simplu să știe ce să mănânce pe parcursul unei săptămâni, cât de rar sau de des ar trebui să consume un aliment sau altul.

 De asemenea, un motiv important pentru care renunțăm la o dietă sănătoasă este confuzia. Este evident de ce: specialiștii în nutriție vin adeseori cu idei care se bat cap în cap.

 După ce am ascultat și citit zeci de păreri în privința alimentelor pe care ar trebui să le consumăm și modul cum ar trebui să le preparăm, pot să vă spun că cele mai importante aspecte sunt comune majorității greilor în nutriție. Unii ne sfătuiesc să mâncăm soia, iar alții să fugim de ea cât vedem cu ochii. Să consumăm 10% din alimentația zilnică nuci/semințe potrivit unora sau chiar 25% potrivit altora. Într-un final toți cad de acord că, dacă vrem să trăim mult și sănătos, trebuie să introducem obligatoriu în alimentație frunze verzi, legume, leguminoase, fructe, nuci/semințe ORGANICE (ori de câte ori este posibil), să mâncăm cât mai mult LOCAL, să mâncăm neprocesat (decât, în câteva cazuri, prin fierbere în apă sau la aburi), fără aditivi, conservanți și coloranți. Nu în ultimul rând, să renunțăm de tot sau să consumăm foarte puține produse de origine animală, dar numai organice și acestea. Cu cât vor încerca mai mulți oameni să mănânce sănătos, local, organic, cu atât astfel de produse se vor găsi mai ușor pe piață și cu atât vor deveni mai ieftine.
 
 Un alt aspect important: a mânca sănătos nu trebuie să fie scump, nu trebuie să gândim că ne trebuie neapărat superalimente (ele sunt peste tot, în orice țară… doar că unele sunt promovate mai bine decât altele). Putem face în așa fel încât să găsim o sursă de frunze, legume, fructe, undeva la țară, chiar și prin simpla abordare a unei babuțe din preajma vreunei piețe. Putem lua un congelator mai mare și să facem provizii pentru anotimpul rece sau apelăm la băbuța de mai sus să ne țină și nouă la beci mere, pere și alte produse puțin perisabile. Nu trebuie să uită că nu e greu deloc să punem murături (simplu, apă cu sare). Și desigur că acestea nu sunt toate variantele. E adevărat că e nevoie de un pic de voință pentru a ieși din confortul de a cumpăra produsele care ne sunt la îndemână, de a cumpăra produse cool din supermarketuri (valabil și pentru mine).

 Să începem cu alimentele dezirabile:

frunze verzi

 1. Frunze verzi trebuie să mâncăm cel puțin o dată pe zi, chiar de dimineață. Cel mai ușor, după cum v-ați obișnuit deja, e să le amestecăm în blender cu fructe și puțină apă, sub formă de smoothie. O altă variantă este să le combinăm cu legume precum roșii, castraveți, țelină, ardei, ceapă, ustoroi, puțină sare, chiar lămâie, un pic de ulei de măsline/cânepă/in și să le consumăm ca pe o supă. Mai mult, putem adaugă apă încălzită puțin în prealabil, pentru ca supa să fie călduță.

 Este foarte important să mestecam bine, chiar dacă blenderul va mărunți mâncarea. Pentru a facilita acest lucru, presărăm câteva semințe, lucru ce ne va forța să formăm bolul alimentar cât mai bine și să începem astfel digestia încă din gură, prin amestecarea cu salivă. Putem găti frunzele și la aburi pentru scurt timp și să le asezonam cu un sos raw delicios. În felul ăsta vom putea mânca mai multe odată și compensa în mare măsură ceea ce se pierde prin gătire.
 Frunzele trebuie să fie cât mai variate. La noi în țară putem opta pentru: pătrunjel, lobodă, spanac, salată verde, frunze de morcov, frunze de ridiche, frunze de sfeclă roșie, ștevie, untișor (primăvara), leurdă (mai ales pentru supe, primăvara), păpădie, andive, susai, rucola, varză roșie și verde, frunze de gulie (sigur nu sunt toate, așa că va rog să completați).
 
fructe

 2. O salată de fructe în fiecare zi sau câteva fructe diferite mâncate pe parcursul zilei. Trebuie să consumăm fructe cât mai colorate, care să ne aducă nutrienți diferiți, dar toți la fel de importanți. Putem arunca în castron un măr, o mână de zmeură, un kiwi, o banană; într-o altă zi punem o gutuie, boabe de strugure, cubulețe de ananas etc. Combinațiile sunt nenumărate (dar totuși, vezi combinațiile nerecomandata aici). Că să fie și mai apetisantă salata, putem pune câteva nuci sau un sos făcut din fructe uscate, lăsate la hidratat și apoi zdrobite bine în blender.

broccoli

 3. Plante crucifere, tot în fiecare zi, mai ales dacă locuim într-un mediu poluat, pentru că sunt extrem de importante pentru detoxifierea organismului, în special a ficatului. Ne putem bucura de: varză roșie și albă, varză creață, broccoli,conopidă, varză de Bruxelles. Este indicat să ingeram mărimea a doi pumni pe zi și din acestea. Pot fi introduse crude, în salate, sau pot fi gătite la aburi. Le putem adăuga sosuri simple din lămâie, nuci hidratate și apoi blenduite etc. Chiar făcute la aburi, aceste plante sunt extrem de nutritive. Important e să alternăm 6-7 varietăți precum cele de mai sus.

alune

 4. Zilnic să se regasesca în dietă până la patru linguri de nuci și semințe. Dacă deja consumăm alimentele de la 1 la 3, putem mânca ce nuci și semințe ne poftește inima. Dacă însă suntem departe de acel echilibru, este indicat să mâncăm în special nuci și semințe bogate în omega 3 precum: semințe de in, semințe de cânepă, semințe de chia, nuci clasice. Totodată, e bine să alternăm una-două tipuri de nuci/semințe pe zi precum: migdale, alune de pădure, semințe de dovleac, floarea soarelui, caju, pecan, nuci de macadamia, semințe de susan etc – să le folosim însă în cantități mai mici. Sunt ușor de presărat peste smoothie, supe, salate, chiar și legume la aburi, mai pot fi amestecate cu apă și multe altele în blender și transformate în sosuri sau pateuri. Uleiurile din semințe și nuci ajută la dizolvarea și eliminarea pesticidelor din organism.
 
legume

 5. În fiecare zi, o salată mare de legume. Nu doar de roșii și castraveți, ci un castron cât mai colorat, care poate să cuprindă: frunze verzi tinere (baby greens) precum cele de spanac; ridiche roșie, ridiche albă, gulie, boabe de mazăre sau mazăre cu păstăi comestibile, napi, fasole verde, germeni de tot felul; morcov, păstârnac, sfeclă roșie date pe răzătoare. Apoi putem adăuga ceapă verde, chives, pătrunjel sau mărar tocat, diverse condimente precum oregano, coriandru măcinat sau multe altele.
 Putem adăuga suc de lămâie, ulei de măsline, in, cânepă, chiar stafide ori cubulețe de fructe pentru   savoare.

 Să vă fie de folos!




SfatFarma logo duminică, decembrie 02, 2018

Combinații de fructe incompatibile, care vă pot chiar îmbolnăvi


combinatii de fructe

    Știu că este greu de crezut, dar mâncând combinații de fructe incompatibile vă pot face să vă îmbolnăviţi. Deci, dacă acesta este cazul, cum puteți consuma fructele fără să vă îmbolnăviți? Pentru că atunci când mâncați anumite fructe în combinație cu alte alimente, corpul dumneavoastră produce toxine și reacții chimice dăunătoare organismului. Aceste toxine pot duce la boli serioase.

Astfel, prima regulă este de a acorda atenție diferitelor combinații pe care le puteți suporta atunci când consumați fructe; Combinațiile corecte vor promova sănătatea, în timp ce combinațiile greșite vor genera boală. Aceasta se datorează anumitor incompatibilități între proprietăţile alimentelor, care pot fi clasificate ca fiind chimice și fizice:

* Incompatibilitatea chimică : Unul în care se formează elemente toxice în timpul procesului de digestie, o parte din substanțele nutritive găsite în alimentele, sunt incompatibile chimic între ele

* Incompatibilitate fizică : Unul în care unele alimente încetinesc digestia altora, determinând amestecul să rămână mai mult decât este necesar în tractul digestiv, adică în stomac și intestine. Un exemplu ar fi alimentele făinoase și acide la aceeași masă.

Clasificarea fructelor

Este important să cunoașteți diferitele grupuri în care sunt clasificate fructele, deoarece această clasificare vă va ajuta să le combinați în mod corespunzător. Fructele sunt în general clasificate ca:

Fructele acide : Aceste fructe sunt bogate în acizi. Nu toate fructele acide conțin acid citric, ca în cazul ananasului. Fructele acide includ portocale, grapefruit, ananas, mandarine, lămâi, roșii, kiwi și căpșuni.

Fructe acide slabe: Acizii din aceste fructe nu sunt la fel de puternici ca fructele acide . Fructele acide slabe includ caise, prune, struguri, mere verzi, pere, nectarine, piersici, cireșe și mango.

Fructe dulci : Aceste fructe nu conțin acizi. Printre ele găsim banane coapte, toate fructele uscate, mango copt, cherimoya, strugurii dulci și smochine.

Fructe neutre : Sunt cele mai bogate în proteine, vitamine, săruri minerale și uleiuri. Fructele neutre sunt avocado, papaya și fructe cu coajă lemnoasă.

Fii conștient de anumite amestecuri între fructe

Fructele proaspete sunt ușor digerate, deoarece au un conținut scăzut de proteine, amidon și grăsime, în timp ce conținutul mare de apă, enzime și vitamine, caracteristici care le fac să se absoarbă rapid prin intestin. Datorită absorbției lor rapide, fructele nu ar trebui să fie consumate imediat după mese, deoarece acestea vor sta pe partea superioară a celorlalte alimente din stomac și vor fermenta.

Deși este mai bine să se mănânce fructele singure, ele pot fi tolerate atunci când sunt ingerate cu alte alimente care prezintă condiții digestive similare. Următoarele sunt câteva reguli pe care le puteți urma, atunci când mâncați fructe pentru a preveni formarea toxinelor:

Fructele acide și acide slabe: Este cel mai bine să nu le combinați cu alte alimente. În special, nu le combinați cu fructe dulci sau alimente cu amidon, cum ar fi cartofi, pâine, orez, porumb, biscuiți, cereale, dovleac, linte sau grâu. Le puteți combina, totuși, cu proteine ​​animale cum ar fi carnea roșie, carnea de pui, pește, ouă, brânză și nuci.

Fructe dulci: Pot fi combinate între ele. Fructele dulci nu sunt compatibile cu fructele acide; Când acizii se amestecă cu zaharurile, ele rămân mai lung în intestin și are loc fermentarea toxică. În plus, formarea de glucoză durează mai mult.

Nu amestecați fructele dulci cu brânză, iaurt, nuci, semințe, fasole, carne de pui, pește, carne roșie, ouă și nucă de cocos!

Fructe neutre, alune, migdale, arahide și fructele dulci la aceeași masă vor provoca întotdeauna indigestie care poate dăuna ficatului. Atunci când uleiurile din fructele neutre se combină cu zaharurile de fructe dulci, ele produc compuși toxici dăunători celulelor corpului. Fructele neutre pot fi combinate între ele.

Combinații pe care ar trebui să le eviți:

1. Portocale și morcovi : pot provoca funcționarea defectuoasă a ficatului. Acestea cresc producția de bilă, cresc substanțele care dăunează rinichilor și pot provoca arsuri la stomac.

2. Ananas și produse lactate : Această combinație este destul de toxică pentru organism.

3. Papaya și lămâi : Poate genera probleme cu hemoglobina, provocând anemie.

Recomandări generale de urmat când se mănâncă fructe la o masă:

1. Mănâncă fructe înainte de masă, nu după

2. Nu vă răsfățați cu sucuri din fructele acide

3. Nu luați suc de fructe după o masă. Puteți bea cu o oră înainte de masă.

4. Nu amestecați fructe și legume la aceeași masă.

5. Nu amestecați portocalele cu alte fructe.

6. Fructele citrice ar trebui să fie consumate dimineața.

7. Fructele dulci pot fi consumate în orice moment al zilei.

8. Fructele ar trebui să fie mâncate coapte.

Pentru o salată de fructe nutritivă și gustoasă, puteți amesteca următoarele fructe: papaya, mango copt, pere, smochine, măr roșu, piersici, banane, nectarine și cireșe proaspete

Gânduri finale:

Multe studii științifice au arătat că, atunci când oamenii consumă cantități adecvate de fructe, se produce o scădere substanțială a numeroaselor afecțiuni cronice comune. Rețineți însă că combinațiile de fructe incompatibile pot duce la boală.

Să aveţi o zi minunată și sănătosă!





SfatFarma logo marți, noiembrie 27, 2018

Cosmeticele - semnificațiile din spatele termenilor: Natural, Organic, Bio, Vegan, Handmade


cosmetice

 Pentru consumatorul de rând, acești termeni sunt interschimbabili, sau, cel puțin, simbolizează același lucru: un produs SIGUR.
 
 Pentru producător, sunt tot atâtea modalități de a rezuma într-un cuvânt valorile brandului, de a asigura consumatorul că produsele sale sunt lipsite de ingrediente care le-ar putea pune sănătatea în pericol.
 
 Ce se ascunde însă în spatele acestor denumiri? 
 
 În industria produselor cosmetice, termenul de “NATURAL” nu este, în general, supus unor standarde sau reglementat de vreun fel. Există organisme ce oferă certificarea “Produs cosmetic natural” (cum ar fi NaTrue) care acceptă în produsele cosmetice, în funcție de tipul certificării (în cadrul unui sistem bazat pe număr de stele), între 5-95% ingrediente naturale.
 
 Totuși, denumirea de “natural” poate fi folosită fără restricții de către orice producător de cosmetice, indiferent de proporția de ingrediente naturale aflate în produsele sale.
 
 Există pe piață produse cosmetice cu adevărat naturale pe care le putem împarți în două categorii:
 

  • Produse anhidre (produse de tip ulei, cremă, balsam, unguent) bazate pe unturi, uleiuri, uleiuri esențiale, extracte de plante, vitamine liposolubile, antioxidanți etc. Aceste produse sunt 100% naturale. 
  • Emulsii (produse de tip cremă lejera, gel, cleanser, șampon, balsam de păr) bazate pe apă ( sau apă florală, suc de aloe vera), unturi și uleuiri vegetale, extracte vegetale și ingrediente de origine vegetale / minerală (derivate). Acest tip de produse conțin obligatoriu un emulsifiant (de origine vegetală, fără de care nu este posibilă combinarea apei cu unturile, uleiurile sau ceara), un surfactant (dacă vorbim de produse de curățare) și un conservant natural, care poate fi extract vegetal (sâmburi de grepfruit, caprifoi japonez, etc.) sau alcool (derivat din cereale). 

 (Atunci când alcoolul este folosit într-un produs cosmetic pe post de conservant – deși poate îndeplini, în paralel, și alte funcții – el va apărea în lista de ingrediente printre primele 5-6, fiind necesar într-o proporție de 4,5-15% pentru a îndeplini cu succes această funcție.)
 În cazul acestui tip de produse, vorbim de 100% ingrediente de origine naturală.
 
 Totuși, majoritatea produselor cosmetice “naturale” sunt departe de cele de mai sus (toate cele care nu se includ în cele două categorii de mai sus).
 
 “ORGANIC / BIO” simbolizează același lucru (în funcție de zona geografică).
 Există numeroase organisme de certificare atât în Europa cât și în Statele Unite, dintre care cele mai cunoscute sunt USDA (SUA), Soil Association (UK), BDIH (Germania) și Ecocert (Franța).
 Criteriile de certificare diferă de la un organism la altul. În general însă, produsele certificate bio / organic trebuie să conțină minim 95% ingrediente naturale (sau de origine naturală). Toate organismele de certificare permit un procent minim de 3-5% ingrediente sintetice în produsele certificate, însă există o serie întreagă de ingrediente care nu sunt premise, cum ar fi parabenii, EDTA, formaldehidele, SLS (sodium lauryl sulfate), colorantii artificiali, parfumurile artificiale, uleiurile minerale, ingredientele pe bază de petrol (vaselină, parafină), siliconii. De asemenea, ambalajele trebuie să fie reciclabile, iar fabricarea lor să nu aibă impact negativ asupra mediului.
 
 Un produs cosmetic “VEGAN” este un produs care nu conține niciun fel de ingrediente (sau derivate) de origine animală și care nu a fost testat pe animale. Cele mai des folosite în industia cosmetică sunt untura de porc, seul de vită, mierea, ceara de albine și lanolina.
 
 De pildă, produsele certificate “Vegan&cruelty free” de către PETA trebuie să îndeplinească anumite standarde legate de ingredientele de origine animală sau testele ingredientelor / produselor pe animale (lucru asumat prin semnarea unor declarații pe proprie răspundere). PETA nu testează produsele și nu analizează compoziția lor. Un produs cosmetic certificat “vegan & cruelty free” poate conține atât ingrediente naturale cât și derivați chimici ai acestora, dar și ingrediente sintetice (de pildă siliconi, conservanți).

 Un produs “HANDMADE” este un produs cosmetic realizat și ambalat manual.
 Nu există organisme care să certifice acest procedeu de fabricație și nici reglementări privind conținutul acestor produse. Un produs cosmetic handmade poate fi 100% natural sau poate conține ingrediente sintetice, inclusiv unele interzise de organismele de certificare bio (parabeni).
 
 Eu personal, am găsit produse “handmade” ce conțin chiar și parabeni!

 Concluzia? Vă rog să rețineți că cel mai important amănunt de care trebuie să țineți seamă în momentul în care doriți să achiziționați un produs cosmetic este LISTA INGREDIENTELOR. Căutați informații despre fiecare ingredient în parte și hotărâți abia apoi dacă produsul respectiv (indiferent de marca sau certificări) va respecta standardele și filosofia cu privire la siguranță unui produs cosmetic (pe care o enunță pe ambalaj).
 
 
 




SfatFarma logo duminică, noiembrie 25, 2018

În sfârșit, lapte de cocos ieftin și bun (de casă)!


lapte de cocos de casa

 Vă prezint cel mai decent lapte de cocos pe care îl putem obține la noi în țară. Este ușor de făcut, este absolut delicios, nu vine în cutii de metal, nici în cutii de carton însoțit de nenumărate E-uri și nu costă mult deloc.
 
 Avem nevoie doar de fulgi organici de cocos, blender (de preferat cu vasul din sticlă), apă foarte fierbinte, tifon, strecurătoare și un castron.
 
 Am făcut cu ceva timp în urmă lapte de cocos din nucă de cocos, folosind storcatorul de fructe, însă mi s-a părut complicat și nu am fost chiar mulțumită de rezultat, iar de atunci mi-am luat gândul de la asta.
 
 Zilele astea însă m-am hotărât să încerc din nou, de data asta folosind fulgi de cocos organic și apă aproape fiartă. Am obținut un lapte gras și foarte aromat așa că m-am hotărât să vă povestesc și vouă.
 
 De ce perseverență? Pentru varietate, pentru proprietățile grozave și rare ale cocosului și pentru versatilitatea unui astfel de lapte -  poate fi ușor combinat cu fructe precum căpșuni, banane, zmeură și transformat într-un shake delicios pe care cei mici îl pot lua oriunde, la pachet.
 
 Vor beneficia mult mai mult de pe urma acestui lapte decât de pe urma laptelui pasteurizat din comerț.

   Ingrediente:
 - 80 de grame de fulgi organici de cocos* (cam o cană);
 - 400 ml apă aproape fiartă (chiar mai multă dacă vreți un lapte mai puțin gras);
 
   Preparare: 
 Puneți fulgii în blender, înfierbântați apa până aproape de punctul de fierbere, apoi adăugați cam 250 ml de apă în blender și mixați 2-3 minute. Între timp puneți o strecurătoare mai mare peste un castron și o bucată mare de tifon peste strecurătoare. Turnați tot lichidul din blender peste tifon și stoarceți bine (având grijă să nu vă ardeți degetele).
 
 Puneți din nou fulgii în blender, adăugați restul de apă și mixați din nou 2-3 minute. Turnați iarăși tot conținutul blenderului peste tifon și stoarceți până scoateți și ultima picătură de lapte. Fulgii îi puteți folosi imediat la alte preparate (biscuiți, prăjiturele), îi puteți usca în cuptor/deshidrator la o temperatură mică sau îi puteți congela pentru a-i folosi altădată.

 Serviți cald sau rece, simplu sau cu tot felul de arome (vanilie, scorțișoară, cardamom, nucșoară) și/sau fructe moi. Poate fi folosit la multe rețete în locul laptelui provenit de la animale.

 Enjoy!
 
 PS: O cutie de lapte de cocos organic de 400 ml (pentru care tot nucă de cocos și apă se folosesc) costă în general între 12-15 lei. Lapte de cocos convențional veți găsi în supermarket la prețuri mai mici, însă va fi întotdeauna însoțit de alte ingrediente periculoase și nu merită luat în seamă. 
  
 Prețul mediul al unei pungi standard de 250 g de fulgi organici de cocos este de 10 lei. Dintr-o astfel de pungă facem de 3 ori cantitatea sugerată de mine azi, ceea ce înseamnă un preț de aproximativ 3,5 lei pentru 400 ml de lapte de cocos. 
  
 * Fulgii de cocos organici sunt obținuți prin fărâmițarea și deshidratarea nucii de cocoș; fulgii de cocos convenționali trec prin tot felul de procese care-i scapă de toți nutrienții și de orice urmă de grăsime, de aceea recomand fulgi organici. 




SfatFarma logo sâmbătă, noiembrie 24, 2018

Cânepa - un superaliment de zi cu zi


canepa

 Cânepa a devenit în ultimele luni superalimentul meu favorit. Ador aroma și gustul semințelor decorticate (seamănă la gust și miros cu semințele crude de floarea soarelui), versatilitatea și calitățile nutritive minunate și mă încântă faptul că este atât de la îndemână și acceptabilă ca preț mai ales dacă este achiziționată direct de la producător. La noi există o fabrică la Salonta, în județul Bihor, de unde se pot cumpăra produse din cânepă online (www.canah.ro/), la prețuri rezonabile față de magazinele naturiste (diferențele de preț pot ajunge până în jur de 30% în favoarea  magazinului online). Iar dacă vă adunați 2-3 și dați o comandă, ieșiți foarte ieftin și cu transportul. Dau toate aceste detalii pentru a determina cât mai multă lume să consume cât mai des cânepă, pentru că este extrem de importantă pentru sănătate. Chiar dacă nu faceți nimic altceva din cele sugerate de mine în postările anterioare, dar consumați semințe sau ulei de cânepă, tot vă veți face un mare serviciu.
 
 În ultimii ani s-au descoperit tot mai multe calități ale acestei plante extraordinare și este considerată ca fiind de real ajutor pentru menținerea sănătății. Se consumă în special sub formă de semințe decorticate și ulei, dar găsiți și produse precum pudra proteică, fibre din semințe de cânepă, făină de cânepă etc.
 
 Poate vă întrebați una din următoarele întrebări:
 
 Hmm… să fie oare cânepa (Cannabis sativa L.) atât de importantă?
 
 Da. 

- pentru că este o proteină completă, din care 65% edestina (cel mai mare procent din lumea vegetală), foarte asemănătoare cu globulina din plasmă sanguină umană, ceea ce înseamnă că este foarte ușor digerată, absorbită și utilizată de organismul uman. Unde mai pui că are și toți aminoacizii esențiali.
 
- are un conținut mare de antioxidanți, fiind practic o barieră împotrivă stresului și a îmbătrânirii.
 
- raportul acizilor grași esențiali omega 6 – omega 3 din uleiul de cânepă este ideal pentru om. Spre deosebire de alte surse de acizi grași esențiali, precum uleiul de in, cel de cânepă poate fi folosit continuu, fără să producă dezechilibre sau carențe (susține și Udos Erasmus, autorul Fats that Heal, Fats that Kill).
 
- reduce colesterolul rău, tensiunea arterială, reglează glicemia, ne scapă de constipație, depresie, oboseală, este folosită cu succes în tratamentul artritei, al diabetului, alergiilor alimentare.
 
- ajută la slăbit și în acest sens este recomandat a fi mâncată mai ales la micul dejun pentru că oferă sațietate pentru mult timp și ne scapă de poftele de dulce și sărat.
 
 Joan Toth (fitoterapeut canadian) susține că persoanele care suferă de afecțiuni precum cele enumerate mai sus vor scăpa de problemele respective dacă mănâncă 3-4 linguri de semințe decorticate de cânepă pe zi.
 
 Cum pot introduce cânepa în alimentație? 
 
 Semințele decorticate (numite atât de fumos în engleză – hemp hearts – inimioare de cânepă) merg foarte bine în smoothies, batoane raw de “cereale”, diverse combinații gen muesli, pot fi presărate peste sandvișuri, supe, salate.
 
 Uleiul de cânepă poate fi folosit în special în salate. Eu îl folosesc și în smoothies și shake-uri raw.
 
 Pudra proteică poate fi folosită de asemenea în smoothies, prăjiturele raw.
 
 Puteți face o cură cu fibre din semințe de cânepă pentru detoxifierea colonului.
 
 La Canah găsiți până și cosmetice pe bază de cânepă (recuosc că nu le-am încercat încă).
 
 Dar în privința bebelușilor și copiilor? 
 
 Majoritatea surselor consultate spun că bebelușii de sub 1 an pot consuma 1-2 lingurițe de semințe decorticate pe zi, iar după 1,5 ani  chiar 2-4 lingurițe pe zi. Cânepa nu dă alergii, însă este bine să fim precauți și să începem cu cantități mici pentru a observa eventuale reacții nedorite, așa cum e bine să facem cu orice aliment nou introdus în alimentația celor mici.
 
 Fetița mea consumă cânepă împreună cu noi, în fiecare dimineață, în smoothie.
 
 Cu drag!




SfatFarma logo miercuri, noiembrie 21, 2018

Cum păstrăm fructele de pădure peste iarnă?


fructe de padure

 Delicioase și acrișoare,  doldora de antioxidanți și totuși nu apreciate pe cât ar trebui. Da, e vorba de întunecatele fructe de pădure precum afine, zmeură și mure.
 
 Vara trecută m-am decis să profit cât pot de mult de tot ce pot găsi delicios și nutritiv în perioada când natura e la apogeul generozității, anul ăsta m-am pus serios pe conservat prin congelare. Decât să mănânc toată iarna numai mere și fructe exotice, prefer să am la congelator fructe de pădure organice, locale care mai de care mai închise la culoare (pe lângă o mulțime de alte fructe și legume, tot de la noi).
 
 Și uite așa am făcut pasul către ladă frigorifică, ba chiar mă întreb cum de am supraviețuit până acum fără ea :) Lăzile frigorifice pornesc de la 1000 lei, însă consumă foarte puțin curent și, pe ansamblu înseamnă multă economie prin faptul că vom cumpăra fructele în sezon, când  sunt mult mai bune ca preț, dar și prin faptul că nu încurajăm consumul de alimente de import. Vom avea parte de alimente nutritive și le vom evita pe cele fade, crescute în pământ steril și stropite, pe care le găsim iarna la tarabe și în supermarket-uri.
 
 Prin congelare se diminuează foarte puțin din valoarea nutritivă a fructelor și legumelor, iar în cazul fructelor de pădure, se menține aproape toată capacitatea lor antioxidantă pentru o perioadă de până la 6 luni la -18 grade C.
 
 De ce aleg să conserv în special fructe de pădure? 
 
 Așa cum am sugerat și mai sus, sunt fructele cel mai bogate în antioxidanți. Antocianina (ce dă culoarea vișinie, neagră sau bleumarin) este cea care ne ține la adăpost de multe forme de cancer, fie direct, fie prin reciclarea glutationului - cel mai puternic antioxidant al organismului. Este foarte important să consumăm organic și bine copt, pentru că atunci capacitatea antioxidantă este maximă (au cele mai mari concentrații de antocianină și fenoli). Ideal este să avem pe masă fructe de pădure de 3-4 ori pe săptămâna pentru a ne asigura de protecția lor. Să nu uităm că resveratrolul (cel de care vă povesteam cu altă ocazie că este prezent în fructele închise la culoare) are efect antiinflamator și că e foarte eficient și în caz de răceli și gripe. Ce mai fac fructele de pădure?  Ne protejează ochii, reglează glicemia și ne promit protecție în fața declinului cognitiv.

 Cum spălam/depozitam în ladă frigorifică/congelator 
 
 E bine să cumpărăm fructele de pădure în ziua în care le vom pune la congelat, pentru a evita formarea de mucegai și pentru a păstra cât mai multe întregi și frumoase.
 
 Pe cele sălbatice le putem spăla doar cu apă, dar eu mă simt mai bine dacă adaug câteva linguri de oțet la fiecare lighean de apă, după care clătesc fructele în 2-3 ape. Le scurg cât pot de bine, apoi le pun în cutii de plastic de unică folosință, cu capac (se găsesc în toate supermarket-uri). La fel de bine pot fi depozitate în pungi cu fermoar.
 
 Zmeura este cea mai moale și se sfărâmă destul de ușor, astfel încât o clătesc doar în 2 ape și o mânuiesc cu mare atenție. Murele și afinele de pădure sunt însă mult mai rezistente și mai ușor de spălat, scurs și depozitat.

 Cum mâncăm fructele congelate? 

   Nu ne oprește nimeni să le consumăm de îndată ce le-am scos de la congelator, reci și crocante, însă majoritatea preferă să le dezghețe mai întâi. Atunci când le decongelam, fructele de pădure lasă destul de multă zeamă și sunt în mare măsură fărâmițate. Eu dezgheț de regulă cantitatea pe care o consum într-o zi, lăsând peste noapte în frigider într-un castronel. După ce se dezgheață adaug câteva linguri de smântâna sau unt de cocos peste ele și le mănânc cu linguriță. Pot fi de asemenea puse în blender alături de banane și băute imediat sau puse la congelator în forme de înghețată.
 




SfatFarma logo marți, noiembrie 20, 2018

Alimente recomandate pentru o sănătate optimă


cereale

 Vreau să fac articolul de față atât de complet și de comprehensibil încât să vă doriți să-l printati și să-l țineți mereu la îndemână în bucătărie.

 N-o să vă las să vă luptați de unii singuri cu alimentele de top, ci voi reveni, treptat, cu rețete simple pentru fiecare categorie.

 1. Este recomandat să consumăm în fiecare zi o porție de leguminoase – dacă nu, măcar de 3-4 ori pe săptămână.
 Știu că mulți raw foodisti susțin că leguminoasele, de vreme ce nu pot fi mâncate așa cum se găsesc în natură, nu ar trebui consumate de om. Să încercam totuși să fim realiști dacă vrem să avem un meniu cât mai diversificat și cât mai tangibil/sustenabil, mai ales într-un climat rece, unde o supă cremă de linte sau un pate de năut fac zilele de iarnă mai ușoare.
 Dăm liber astfel la alimente precum linte, năut, fasole, mazăre de toate mărimile și culorile. Ideal e să le consumăm încolțite, dar sunt în regulă și gătite cu apă. Atâta vreme cât nu le prăjim, nu le coacem, ci doar le fierbem în apă, sunt ok. Leguminoasele conțin nutrienți pe care nu-i regăsim în alte alimente și care sunt necesari pentru susținerea sistemului imunitar și pentru detoxificarea organismului.
 În perioada de tranziție către o alimentație predominant raw, acest tip de hrană ajută teribil de mult.

 2. În fiecare zi este bine să consumăm, mai bine zis să presărăm peste salate, supe (macro)alge marine crude precum kelp, nori, dulse întrucât conțin iod, greu de găsit în ziua de azi pe uscat din cauza sterilizării solului. Cu nori putem face și sushi raw.
 Algele marine sunt aproape la fel de nutritive precum frunzele de culoare verde închis și, chiar dacă le consumăm deshidratate și transportate de la distante considerabile, mineralele extrem de valoroase cu care vin, rămân intacte.

 3. Cereale – în special încolțite și mai ales dintre cele fără gluten – e bine să se regăsească pe masă de câteva ori pe săptămâna. Vorbim aici și de acele semințe care sunt mâncate precum cerealele (quinoa, amaranth, hrișcă). Mai sărace în gluten dintre cerealele clasice sunt ovăzul și secara. În privință glutenului, se pare că foarte multe persoane au intoleranță, chiar dacă de cele mai multe ori nu știu asta. Persoanele care știu sigur că au un tract digestiv sănătos și niciun fel de predispoziție genetică spre intoleranță la gluten, pot să consume (ocazional chiar gătit) și cereale ce conțin gluten.
 Precum leguminoasele, ele ajută organismul într-un mediu poluat. Este drept că nu sunt nici pe departe atât de nutritive precum frunzele  frunzele verzi sau legumele, însă avem nevoie și de ele.
 Cerealele pot fi introduse în alimentație sub formă de crackers raw, pot fi presărate peste salate, supe (mai ales fulgii).
 Nu este indicat să fie mâncate coapte, gătite la temperaturi foarte mari, ci, dacă se preferă varianta gătită, se vor fierbe în apă.
 Regula alternanței se aplică și acestui tip de aliment – dacă azi mâncăm ovăz, mâine punem fulgi de secară peste supă, poimâine facem un pilaf cu amaranth și tot așa.

 4. Rădăcinoase, dovleci și alte legume de păstrat la rece. În special în zonele cu climat rece, trebuie să ne bazăm și pe rădăcinoase și dovleci atunci când legumele și fructele de calitate (și mai ales variate) nu sunt mereu la îndemână.
 Includem aici păstârnac, ridiche neagră, gulie, hrean, ridiche albă, dovleac plăcintar, bostan alb, portocaliu, chiar și vânată iar dacă vrem să vizităm magazine (de preferat cu produse organice) mai găsim pe ici pe colo zucchini, dovlecel clasic, cartof dulce.
 Cele care nu pot fi consumate crude, pot fi făcute la aburi sau fierte în puțină apă. Mai sărace în nutrienți, aceste alimente nu sunt de ignorat mai ales iarna, când ne ajută să adunăm caloriile de care avem nevoie.

 5. Uleiuri din fructe precum măsline sau avocado.
 Știu că nici unul dintre aceste alimente nu este local și că sunt destul de scumpe. Cât îi invidiez pe cei din zonele mediteraneene și tropicale pentru abundenda de astfel de bunătăți!
 Pentru că cei mai mulți dintre noi trăim într-un mediu poluat, avem nevoie, pe lângă uleiurile din nuci/semințe (care sunt instabile) și de aceste uleiuri stabile din fructe, care diluează sau stabilizează grăsimile din organism.
 Este bine să le mâncăm în mod frecvent, chiar zilnic, pentru a dilua toxinele. De cel puțin de 3 ori pe săptămâna este dezirabil să consumăm 1-2 lingurițe de ulei de avocado sau ulei de măsline (ambele putând fi adăugate cu ușurință în smoothies sau supe crude ori gătite, la salate). Nu uitați, porțiile de ulei să fie cât mai mici posibile!

 Dacă v-a plăcut articolul, citiți și partea a doua.

 Spor!




SfatFarma logo miercuri, octombrie 31, 2018

Cum să ajutăm copiii să mănânce sănătos?


alimentatia copiilor

 Intenționat am scris “ajutăm” în titlu. Pentru că nu e vina copiilor atunci când fac alegeri nesănătoase. Sunt pur și simplu copleșiți de reclame din toate părțile, văd la școală colegi care vin cu tot felul de biscuti și caramele, în casă găsesc covrigei și bombonele, iar la mall toate fast-food-urile le fac cu ochiul.
 
 Tot mai multe studii arată cu degetul către dieta nepotrivită a prea multor copii și atrag atenția asupra riscurilor la care sunt ei supuși în ceea ce privește dezvoltarea de boli grave la maturitate sau chiar mai devreme.
 
 Este de datoria noatră, ca părinți, să ne informăm în legătură cu alimentația, să ne punem la punct un plan care să ne ajute să mâncăm sănătos și să transmitem asta și copiilor. Să ne asigurăm de asemenea că mănâncă în primul rând acasă, astfel încât să limităm ocaziile în care vor mânca alimente total nesănătoase. Evident că nu vom putea controla în totalitate ce mănâncă ei și nici nu trebuie obligați, certați, amenințați și astfel traumatizați în privință alimentației – trebuie să le spunem adevărul despre alimente și să îi ajutăm să-și însușească obiceiuri sănătoase .
 
 Dr. Joel Fuhrman, nutriționist foarte apreciat în SUA și tata a 4 copii, povestește în cartea lui 'Disease Proof Your Child', cât de dornici sunt copiii să cunoască detalii despre valoarea nutritivă a alimentelor, mai ales dacă sunt implicați în pregătirea mâncării. Cu cât li se explică cât de bine le fac fructele, legumele nucile și cât  rău provoacă alimentele ultraprocesate, cu atât se vor strădui să facă alegeri mai sănătoase și se vor simți mândri de asta. Tot dr. Fuhrman dă câteva reguli de bază pentru a elimina, măcar din casă, tentațiile alimentare nesănătoase.
 
 1. Să avem mereu în casă, la îndemână, fructe, legume, nuci/semințe (și să le consumăm în special crude) și leguminoase (consumate încolțite sau gătite prin fierbere doar în apă).
 
 2. Să înlocuim alimentele de origine animală cu cele vegetale. Dacă vrem neapărat să mâncăm carne, să limităm consumul  la 1-2 ori/săptămâna și atunci să fie vorba de cantități foarte mici de carne albă, de la care a fost înlăturată pielea, iar carne roșie doar ocazional.
 
 3.  Să înlăturăm zahărul, sarea și făina albă din casă. Dacă nu se poate renunța de tot la pâine, este indicat a se consumă numai pâine din cereale integrale și, preferabil, făcută în casă. Tot aici intră și pastele - ce pot fi înlocuite cu paste de hrișcă etc. (Noi facem acasă paste din făină de hrișcă, in măcinat și apă și sunt delicioase – metoda este identică cu cea folosită la prepararea tăițeilor clasici de casă sau folosind un aparat special pentru tăiței).
 
 4.  Să folosim cantități mici de ulei și, în niciun caz, să nu prăjim, ci să adăugăm la sfârșit. De asemenea, în locul dressing-urilor cu mult ulei, să folosim semințe, nuci și avocado (acesta din urmă amestecat cu muștar bate de departe maioneza cu ou și ulei de floarea soarelui).
 
 5. Să înlăturăm din frigider brânza și untul. Dacă totuși ne plac mult produsele lactate, este indicat a fi alese cele cu conținut cât mai scăzut de grăsime sau fără grăsime și să se consume cât mai rar (o porție mică, o data sau de 2 ori pe săptămână). Lactatele se pot înlocui cu laptele de nuci/semințe, branzici din nuci/semințe, iar adepții produselor din soia, pot consuma lapte de soia și tofu.
 
 6. E bine să evităm fructele de mare și peștele, adică să le punem pe masă rar sau deloc. Motivul: metalele grele pe care le pot conține (mai ales peștele oceanic).

 7. Să spunem NU alimentelor prăjite sau făcute la grătar, întrucât temperaturile mari la care sunt gătite duc la formarea de substanțe cancerigene.
 
 8. Să eliminăm toate sucurile artificiale din casă, fie ele carbogazoase sau nu. Singurele benefice sunt cele proaspăt stoarse (și diluate cu apă) sau sucul de citrice.
 
 9. Să avem la dispoziție tot felul de gustări sănătoase precum: morcovi spălați, curățați și tăiați, roșii cherry, boabe de mazăre, nuci/semințe, fructe frumos aranjate pe platou sau într-un castronel, fructe deshidratate (curmale, caise, smochine, merișor, afine) etc. (mare grijă la copiii sub 2 ani pentru că se pot îneca).

 Dr. Fuhrman este adeptul unei diete predominant crude, însă crede în același timp că pentru a mânca destule alimente vegetale, este important să le consumăm și fierte în apă sau la aburi. În acest fel vom consuma destule calorii și vom fi mai puțin tentați să consumăm mâncăruri grele, procesate la temperaturi foarte mari.
 
 Toate schimbările alimentare trebuie făcute treptat, iar atunci când eliminăm ceva animal de pildă, ideal este să înlocuim  cu ceva vegetal care ne satisface, cum ar fi să înlocuim untul sau maioneza clasică cu rețete ce au la bază avocado.

 Să auzim de (schimbări) de bine!




SfatFarma logo miercuri, septembrie 26, 2018

Acid sau alcalin? Care este alegerea optimă?


acid sau alcalin?

 Cu mult înainte de a afla de stilul raw, știam că e bine să consumăm alimente cât mai alcaline pentru a ușura munca întregului organism. Știam asta, însă nu-mi era foarte clar care alimente sunt alcaline și care sunt cele mai acide.

 Una din principalele sarcini ale rinichilor și ale plămânilor este aceea de a menține PH-ul fluidelor din corpul nostru undeva între 7.35 și 7.45. Un PH între 0 și  7 este acid, iar valorile de peste 7 arată un PH tot mai alcalin. Logic, dieta are foarte mare importanță în păstrarea unui PH cât mai alcalin. Carnea, lactatele și cerealele sunt acide, ceea ce înseamnă că fluidele corpului, inclusiv urina, sunt acide după consumul lor. Legumele și fructele sunt alcaline și contrabalansează efectele primelor. Deși multe fructe sunt acide, aciditatea lor dispare repede în timpul digestiei. Calciul, magneziul și potasiul din fructe și legume sunt cele care vin cu efectul alcalin asupra organismului uman.

 Deși strămoșii noștri mâncau vânat, se estimează că cel puțin 2/3 din alimentația lor consta în frunze verzi, fructe, nuci, semințe și alte plante necultivate. Fructele sălbatice consumate de primii oameni erau mai bogate în minerale și proteine și mai sărace în zahăr decât fructele cultivate din ziua de azi. Oamenii au evoluat cu o dietă mult mai alcalină decât cea răspândită astăzi. Când au trecut de la vânători- culegători la cultivatori de cereale și consumatori de mari cantități de produse de origine animală, rinichilor și altor organe le-a revenit o sarcină tot mai greu de dus, aceea de a procesa mai multe alimente acide decât este normal pentru ele.

 Estimare a efectului alcalin/acid a diferitelor grupe de alimente în funcție de nutrienții cheie care afectează aciditatea și anume proteinele, potasiul, magneziul și fosforul (estimarea este pentru 100 g din fiecare aliment prezentat în tabel). Cifrele negative arată alimente alcaline care ușurează munca rinichilor prin cantitatea mai mică de acid de care trebuie să scape, iar cifrele pozitive arată alimente care îngreunează munca rinichilor:

Valori:

 Brânză tare și organe de animale gătite, între 16 și 29

 Carne (vită, miel, porc, vânat, pui) gătită, între 10 și 20

 Pește și ouă gătite, între 5 și 15

 Caju, nuci braziliene, nuci, alune de pământ, între 5 și 9

 Cereale integrale, între 0.5 și 9

 Semințe de floarea soarelui și de susan, între 3 și 8

 Fasole mung și linte încolțite, între 1 și 3

 Migdale, alune de pădure, nuci de macadamia, nuci pecan, fistic, quinoa, între -2 și 2

 Leguminoase gătite, între 0 și -6

 Fructe proaspete între -1 și -10

 Legume proaspete, între -2 și -11

 Ideea nu este să evităm complet alimentele ce crează aciditate, ci să avem grijă să consumăm o varietate de alimente care să ne ajute să avem un PH cât de cât alcalin, între 7.35 - 7.45. Organismul uman se simte cel mai bine atunci când consumăm preponderent fructe și legume puternic alcalinizante, care să neutralizeze din efectul acid al celorlalte alimente precum nuci, semințe, leguminoase, cereale, produse de origine animală. Pseudo cerealele precum hrișca, quinoa, amaranth sunt mai puțin acide față de cerealele clasice.

 În ziua de azi, majoritatea oamenilor consumă mult prea multe alimente puternic acidifiante, ceea ce solicită în mod excesiv rinichii și duce la formarea de pietre la rinichi, precum și la pierderea de masa musculară și osoasă.

 Să fie întru sănătatea  noastră!




SfatFarma logo vineri, iulie 27, 2018

Cât timp trebuie să hidratăm semințele?


hrisca

 Întrucât de-a lungul timpului mai multe mămici m-au întrebat cât trebuie hidratate anumite nuci sau semințe, vin cu câteva detalii care să lămurească problema pentru cele mai consumate oleaginoase. Articolul vizează strict durata de hidratare înainte de a fi imediat consumate în diverse rețete, nu voi aduce în discuție încolțitul (asta va fi făcută în altă postare, în care voi cuprinde mai multe semințe și cereale).
 
 1. alune de pădure – 2 ore;
 2. caju – nu trebuie puse în apă, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le hidratați 2 ore;
 3. cânepă (semințe decorticate) – nu au nevoie de hidratare, deși unele persoane le digera mai bine după ce sunt scufundate în apă câteva ore;
 4. chia (semințe) – 6-8 ore la frigider; eu le folosesc râșnite, fără să le mai hidratez/deshidratez, pe post de liant în grisine/pâinici crude (caz în care bem multă apă, pentru că absorb în lichid până la de 12 ori greutatea lor). Apa în care stau devine gelatioasa.
 5. dovleac (semințe) – 4-6 ore;
 6. floarea soarelui (semințe) – 4-6 ore;
 7. fistic – nu trebuie hidratat;
 8. hrișcă – 6-8 ore; trec și hrișca aici pentru că o folosesc des în rețetele mele. De obicei cumpăr 1 kg, las la hidratat, la încolțit 2 zile, apoi o deshidratez, însă se întâmplă să o folosesc și așa cum o cumpăr;
 9. in (semințe) – la fel ca și chia, se folosesc râșnite drept liant pentru ronțăieli crude (fie râșnite și amestecate în aluaturi, fie hidratate întregi circa 20 minute și amestecate). Pot fi presărate întregi (uscate) sau râșnite peste salate etc. Apa în care stau devine gelationoasă.
 10. migdale – 8-12 ore; dacă aveți răbdare, curățați-le și de coajă după ce le-ați hidratat – laptele/brânzica/diversele creme ies mai albe și mai delicate astfel;
 11. nuci de Brazilia – nu trebuie hidratate, dar dacă le folosiți pentru dressing-uri, vă vor ieși mai cremoase dacă le lăsați în apă 2 ore;
 12. nuci clasice – 6-8 ore; sunt delicioase hidratate și apoi deshidratate, mai ales proaspăt sparte – noi pe acestea le folosim cel mai mult (sunt de două ori mai antioxidante decât alte oleaginoase);
 13. nuci pecan – 2-4 ore;
 14. susan (semințe)- 4-6  (de regulă nu le hidratez, mai ales dacă sunt decorticate);
 Acestea sunt intervalele acceptate în general, deși o să găsiți și alte variante pe net.
 
 Aș vrea să precizez că, deși este ideal să hidratam nucile și semințele  înainte de utilizare, acest pas nu trebuie să împiedice persoanele care nu găsesc timp să le hidrateze, să le consume. Oricum ele trebuie mâncate în cantități mici și, hidratate sau nu, vor aduce beneficii sănătății.
 
 Diferența constă în faptul că, odată hidratate, inhibatorii de enzime sunt neutralizați,  iar vitaminele și mineralele vor fi asimilate mai ușor. Practic, în apă, semințele prind viață, ele primind semnalul că trebuie să înceapă dezvoltarea.
 
 Există și un dezavantaj în privință hidratării, nu de ordin nutrițional, ci practic – și anume acela că atunci când sunt umede, oleaginoasele nu pot fi folosite în blaturi raw pentru prăjituri, ci trebuie (de regulă) deshidratate; în acest caz, dacă nu aveți deshidrator, folosiți-le pur și simplu, fără să le țineți în apă. După hidratare pot fi folosite pentru a fi consumate ca atare, ciopârțite și folosite că topping-uri pentru salate sau la prepararea de dressinguri și a laptelui/brânzei  raw.
 
 Dacă se întâmplă să hidratați o cantitate mai mare decât vă trebuie, puteți să le țineți câteva zile la frigider într-un borcan cu capac, plin cu apă. Clătiți și schimabati apa zilnic pentru a păstra prospețimea.
 
 P.S.: Vă rog să-mi atrageți atenția dacă n-am trecut în listă ceva ce vă interesează.




SfatFarma logo vineri, iulie 20, 2018

Totul despre antioxidanţi


antioxidanti

 Toată lumea vorbește de antioxidanți. Cu toții știm că sunt “buni”, însă ne lipsesc adesea detaliile care să ne încurajeze să nu ocolim alimentele care îi conțin. Și cu cât îi conțin în proporție mai mare, cu atât mai bine.
 Ce sunt antioxidanții? 
 Sunt substanțe care neutralizează radicalii liberi (molecule extrem de distructive formate din cauza poluării, expunerii prelungite la soare, fumului de țigară, pesticidelor, radiațiilor). 
 În mod  normal, organismul face față radicalilor liberi, dacă însă nu are la îndemână antioxidanți sau dacă radicalii liberi sunt în exces, celulele încep să fie distruse și chiar să moară. Acolo unde radicalii liberi își fac de cap în lipsă antioxidanților, apăr îmbătrânirea precoce, probleme ale creierului și ochilor, numeroase boli cronice precum cancer, diabet, boli de inimă. 
 Cei mai importanți antioxidanți sunt: 
 CAROTENOIDELE – care pot fi convertite în vitamina A (vitamina A din carne și lactate nu are capacitate antioxidantă). Se găsesc în legumele și fructele de culoare galbenă, portocalie, roșie și verde. Pentru a fi absorbite foarte bine, vegetalele care conțin carotenoide trebuie însoțite de câteva nuci sau semințe (ele fiind liposolubile). 
 VITAMINA C – este solubilă în apă, iar organismul uman nu poate face cine știe ce provizii. Cele mai importante surse de vitamina C sunt fructele și legumele, în special ardeii, broccoli, varza de Bruxelles, citricele, căpșunele, frunzele verzi. Această vitamină este ușor distrusă de lumină, căldură și oxigen. Gătitul reduce conținutul de vitamina C cu cel puțin 50%. Fructele și legumele încep să-și piardă din conţinutul de vitamina C de îndată ce au fost culese, astfel încât, pentru a evita deficiente, este bine a se consuma fructe proaspete de sezon. De asemenea este indicat să păstrăm vegetalele bogate în vitamina C la frigider netăiate, să bem sucurile de fructe/legume cât mai repede după preparare. Atunci când gătim cu foc astfel de alimente trebuie, de asemenea, să le consumăm cât mai repede – să scurtăm cât mai mult timpul în care sunt expuse la aer, apă, căldură. 
 VITAMINA E – se referă la o familie de 8 antioxidanți. Alfa-tocoferol este forma vitaminei E cea mai de folos organismului uman, este cea mai bio-disponibilă. Vitamina E este liposolubilă și un antioxidant foarte eficient întrucât protejează membrana celulelor. Atunci când vitamina E neutralizează un radical liber, își pierde statutul antioxidant. Cu toate acestea, alți antioxidanți, precum vitamina C, au capacitatea de a o repune în acțiune. Majoritatea oamenilor consumă circa jumătate din doza zilnică recomandată; adepții dietei vegane crude consumă însă cantități mult mai mari de vitamina E decât cei care preferă dietă clasică. Cele mai importante surse sunt nucile, semințele, cerealele integrale, frunzele verzi și uleiurile vegetale. Aproape orice formă de gătit duce la reducerea vitaminei E (între 20-70%), ca rezultat direct al oxidării. Foarte interesant – se pare că vitamina E scade mai mult atunci când pentru gătit se folosesc vase din metal. De exemplu mazărea gătită la aburi într-un vas de metal pierde până la 70% din vitamina E, pe când atunci când un vas de ceramică este utilizat, nu se pierde aproape deloc din această valoroasă vitamină. 
 Tabel cu valoarea antioxidantă a diferitelor vegetale
(in funcţie de TAC –  total antioxidant capacity – capacitatea antioxidantă pe ansamblu) 
1Fasole mică roşie, uscată (92 g)13727
2Afine sălbatice (144 g)13427
3Fasole pestriţă (96 g)11864
4Afine de cultură (144 g)9019
5Merişoare (95 g)8983
6Anghinare, gătită (84 g)7904
7Mure (144 g)7701
8Prune (85 g)7291
9Zmeură (123 g)6058
10Măr bot de iepure (138 g / 1 măr)5900
11Nuci pecan (28 g)5095
12Cireşe dulci (145 g)4873
13Fasole neagră, uscată (52 g)4181
14Prună rosie (66 g)4118
15Nuci clasice (28.4 g)3846
16Măr bot de iepure, curăţat (128 g / 1 măr)3758
17Măr Golden (128 g / 1 măr)3685
18Curmale (89 g)3467
19Avocado (173 g)3344
20Pară verde (166 g / 1 pară)3172
21Pară roşie (166 g / 1 pară)2943
22Măr Golden, curăţat (128 g / 1 măr)2829
23Alune de pădure (28,4 g)2739
24Fasole albă, uscată (104 g)2573
25Portocală (140 g / 1 portocală)2540
26Smochine (75 g)2537
27Stafide (82 g)2490
28Varză roşie, gătită (75 g)2359
29Cartof roşu, gătit (173 g / 1 cartof)2294
30Fistic (28,4 g)2267
31Curmale Medjool (89 g)2124
32Sparanghel, crud (67 g)2021
33Struguri roşii (160 g)2016
34Ardei gras galben, crud (186 g / 1 ardei)1905
35Grapefruit roşu (123 g / ½ grapefruit)1904
36Sfeclă roşie, crudă (68 g )1886
37Cartof alb, gătit (173 g / 1 cartof)1870
38Ardei gras portocaliu, crud (186 g /1 ardei)1830

   Tabel preluat din  ”
Lipophilic and hydrophilic antioxidant capacities of common foods în the United States” (Capacitatea lipofilică și hidrofilică a unor alimente comune în SUA), Wu X, Beecher GR, Holden JM, Haytowitz DB, Gebhardt SE, Prior RL. 
 Aș fi vrut să existe mai multe vegetale pe listă, însă e bun și atât pentru orientare. Eu am făcut o selecție la selecția lor și am scos ce nu mi s-a părut relevant. Valorile din tabelul original sunt în cups și grame, de aceea veți observa diferențe mari de gramaj. 
 Să ne hrănim bine! 





SfatFarma logo marți, iulie 17, 2018

Rolul condimentelor în alimentaţia copiilor


condimentele

 Știu sigur că una din întrebările pe care și le pun mămicile atunci când ajung la etapa diversificării (după minim 6 luni de lăptic exclusiv) este dacă au sau nu voie să condimenteze mâncarea bebelușilor. Ei bine, nu numai că au voie, ci este chiar dezirabil să facă acest lucru, mai ales că unele condimente au calități protectoare excelente.
 
 Copilașii cunosc gusturile de bază precum dulce, acru, sărat, amar și umami (în japoneză “aroma delicioasă”) cu mult înainte să se nască. Primele patru gusturi menționate mai sus sunt cunoscute de mii de ani; abia în 2002 a fost recunoscut și umami drept al cincilea gust.
 
 Milioanele de arome pe care le simțim sunt combinații ale celor cinci gusturi amintite mai sus.  Dulce pur sau sărat pur nu se găsesc în natură și nu sunt percepute ca firești de către organismul uman. De exemplu zahărul rafinat, atunci când este dat bebelușilor, acționează ca un narcotic puternic. Producătorii de alimente aplică de mult tactica adăugării de zahăr și sare pentru a ne face dependenți de ele.
 
 Bebelușii, dar și copiii mai mari simt mai bine decât adulții gustul mâncării – se pare că pierdem câte puțin din această abilitate odată cu înaintarea în vârstă.
 
 Primele experiențe cu mâncarea au un impact semnificativ asupra preferințelor alimentare de mai târziu. Și asta pentru că unul din secretele obișnuirii copiilor cu anumite gusturi este expunerea în mod RELAXAT și REPETAT la anumite combinații de gusturi, LA MOMENTUL POTRIVIT. Știu că am mai spus asta, însă merită să insistăm să convingem copiii să încerce un aliment și să nu renunțăm cu ușurință (mai târziu ne vor fi recunoscători :) ).
 
 Revenind la condimente, nu avem de ce să ne fie teamă să le folosim, pentru că aroma acestora va trezi  toată viața amintiri plăcute iar micuții vor face cunoștință de timpuriu cu toate colțurile lumii.
 
 Dr. Alan Green recomandă în cartea sa Feeding Baby Green, utilizarea de condimente precum busuioc, chimen, cimbru, coriandru, fenicul, ghimbir, mărar, oregano, rozmarin, tarhon, turmeric, cardamom, cuișoare, scorțișoară, iar eu aș adauga și vanilie.
 
 Atunci când de la o vârstă cât mai fragedă, în momentele potrivite, relaxante pentru copii, introducem astfel de arome atât de diferite și fiecare în felul ei atât de îmbietoare, ei vor învăța cu ușurință să le îndrăgească. Astfel părinții nu vor trebui să lupte mai târziu să-i determine să accepte arome noi sau să ajungă în situația în care cei mici nu vor decât alimente anoste și fără valoare nutritivă precum pâinea albă sau macaroanele cu brânză.
 
 Ca să fiu și mai convingătoare, iată câteva dintre proprietățile condimentelor indicate:

 Busuiocul – bun în caz de indigestie, febră, răceală, dureri de cap, greață, vomă și crampe;
 Chimenul – ajută la prevenirea și tratarea indigestiei, balonării, greței (inclusiv grețurilor din timpul sarcinii); ajută și la eliminarea simptomelor de răceală;
 Cimbrul – util în eliminarea viermilor intestinali, problemelor respiratorii, gastritei cronice și a lipsei de poftă de mâncare;
 Coriandrul – tonic și antioxidant, reduce febra și ajută la eliminarea mucusului, ajută digestia;
 Feniculul – ajută în caz de colici, crampe, balonare; ajută la eliminarea mucusului;
 Ghimbirul – util pentru circulație, ajută în caz de indigestie, crampe, greață;
 Mărarul – de ajutor în caz de dureri abdominale, crampe, indigestie, răceli, gripe;
 Oregano – are puternice proprietăți antibacteriene și antioxidante;
 Rozmarinul – tratează durerile de cap, indigestia, colicii, greața, balonarea, febră;
 Tarhonul – ajută la dispariția crampelor, îmbunătățește apetitul, ajută digestia;
 Turmericul – poate cel mai important dintre aceste condimente - purifică sângele, ajută circulația, reduce febra, este un puternic antioxidant și luptă împotrivă cancerului;
 Cardamomul – util în caz de dureri de cap, indigestie, balonare; ajută circulația;
 Cuișoarele – îmbunătățesc digestia, circulația, tratează greața;
 Scorțișoară – reglează nivelul zahărului din sânge, tratează crampele și durerile abdominale, diareea, tusea;
 Vanilia – puternic antioxidant, se îngrijește de sănătatea celulelor creierului și previne boli grave precum Alzheimer.
 
 Să nu uităm cât de importante sunt, de asemenea, ceapa și usturoiul atunci când preparăm mâncare atât pentru bebeluși, cât și pentru ceilalți membri ai familiei. Consumate crude sunt extrem de protectoare prin prezența aliinazei, o enzimă cu efect antibiotic, însă și gătite ușor aduc beneficii sănătății. Usturoiul susține sistemul imunitar, ajută la eliminarea paraziților și infecțiilor, reglează tensiunea arterială, ajută atunci când există probleme cu plămânii sau dureri de cap.
 Ceapa, nu la fel de potentă precum usturoiul, dar este eficientă împotrivă multor bacterii periculoase precum Bacillus subtilis, Salmonella și E. coli.
 




SfatFarma logo luni, iulie 02, 2018

Alimentele fermentate - partea III-a - două reţete de varză murată


alimentele fermentate varza murata

 Voi scrie astăzi despre (aparent) banalele legume murate (în special varza murată), despre care lumea încă vorbește, însă pe care tot mai puțină lume le prepară acasă și le consumă în mod frecvent.

 Voi încerca să scot în evidență de ce alimentele fermentate (crude, nu pasteurizate și nu cu oțet) reprezintă veriga lipsă din dieta modernă și cât de important (și de ușor) este să întărim sistemul imunitar prin consumul de legume fermentate.

 Ce lucruri minunate fac legumele fermentate: 
 1. Cresc longevitatea. Putem să ne gândim la bacteriile prietenoase din legumele fermentate ca la mici fabrici de enzime. Consumându-le, economisim din enzimele organismului și le folosim pe acestea din urmă pentru a elimina toxine, pentru a întineri celulele și pentru a întări sistemul imunitar - toate acestea duc la o viață mai lungă și un organism mai sănătos.

 2.  Sunt alcalinizante și foarte detoxifiante. Ele ajută la restabilirea echilibrului organismului când acesta este toxic și acid. Microflora este extrem de eficientă în a se asigura că minerale precum calciul și magneziul sunt absorbite din colon, de unde sângele le ia ușor și le transportă către celule. Având un echilibru optim de minerale, organismului îi este ușor să se mențină alcalin. Cancerul, diabetul, paraziții și virușii nu se pot dezvolta într-un mediu alcalin.

 3. Cu fiecare masă care conține legume fermentate reînnoim grădina interioară de bacterii prietenoase.

 4. Bacteriile prietenoase din legumele fermentate ne apăra de agenții patogeni.

 5. Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul imunitar devine tot mai puțin eficient, făcându-ne mai vulnerabili în fața bolilor- cu atât mai mult avem deci nevoie de alimente fermentate care să ne asigure o microfloră sănătoasă și deci un sistem imunitar puternic pe termen lung.

 6. Legumele fermentate  joacă și rol de alchimiști prin faptul că fabrică vitaminele B acolo unde sunt foarte ușor de absorbit, precum și vitamina K2, care joacă un rol foarte important în protecția sistemului cardiovascular și a oaselor (dar și în reducerea simptomelor de diabet).

 7. Alimentele fermentate sunt chiar mai potente decât suplimentele probiotice. Microflora obținută de la legumele organice crescute în sol formează puternice relații sinergetice pentru a se asigura că (se) vor prolifera. Ele sunt echipate pentru a supraviețui în natură și nu în laborator, așa cum se întâmplă în cazul suplimentelor.  Mie îmi place mult ideea de a combina ceea ce oferă alimentele fermentate cu suplimente probiotice pentru un efect maxim, prin adăugarea conținutului câtorva capsule probiotice atunci când punem la fermentat varză și alte legume.

 8. Chiar și atunci când legumele fermentate nu sunt organice, bacteriile prietenoase vor distruge din pesticide și alte substanțe nocive și le vor elimina prin colon; chiar și mercurul din peşte poate fi distrus prin fermentare (și adăugarea de anumite condimente);

 9. Murăturile ajută și la absorbția eficientă a nutrienților din mâncărurile împreună cu care sunt consumate, prin creșterea biodisponibilității nutrienților și corectează astfel deficiențele.

 10. Am mai spus și confirm pentru că simt pe pielea mea: alimentele fermentate ajută la controlarea poftelor de dulce. Zahărul și alcoolul spală mineralele din oase, făcând sângele acid. Deși știm cu toții cât de important este să le evităm, ele provoacă dependență și celor mai multora dintre noi ne este aproape imposibil să le rezistăm. Alimentele fermentate fac o treabă nemaipomenită și în această privință, dar și în privința controlării apetitului în general.

 11. Zahărul din anumite legume (morcov, sfeclă) este o problemă pentru unele persoane întrucât poate crea dezechilibre la nivelul florei benefice; acest lucru se schimbă însă atunci când acele vegetale sunt fermentate; bacteriile vor consuma zahărul, iar noi ne vom bucura și de acele legume care altfel nu sunt optime pentru unii dintre noi;

 12.  Alimentele fermentate ajută digestia și prin gustul lor acru dat de acidul lactic. Gustul acru stimulează mișcarea peristaltica, astfel încât intestinele vor avea parte de o eliminare mai ușoară. Un rol important joacă aici și prezența fibrelor (băuturilor probiotice din postarea anterioară le lipsesc fibrele, însă în rest aduc același set de beneficii precum legumele fermentate).

 13. Nu degeaba este bine ca legumele din familia crucifere să predomine atunci când punem la murat. Ele sunt extrem de eficiente în lupta cu boli grave precum cancerul. Cruciferele ajută la schimbarea tendinței estrogenului de a se detoxifica în ficat, în schimb îl fac să găsească alte căi de eliminare și astfel scade riscul de cancer ovarian, uterin, de sân precum și de boli inflamatorii precum sindromul premenstrual.

 Ar mai fi și alte lucruri de spus, însă vreau să am loc și pentru 2 rețete ușoare.

 1.  Rețeta mea rapidă de varză murată 
 Ingrediente:

- 1 căpățână medie de varză;
- 1-2 morcovi medii;
- 1 linguriță sare de Himalaya;
- 1 legătură mărar;
- 1 borcan de 1 l cu capac.

 Preparare:
 Se curaţă varza și morcovul și se taie bucăți mari. Se spală și mărarul, apoi se pun toate în robotul de bucătărie (dacă morcovii sunt prea tari, pot fi mărunțiți primii în robot, apoi se mărunţesc restul legumelor). Pulsăm până când toate legumele sunt mărunțite bine. Transferăm amestecul într-un castron din ceramică sau din inox, adăugăm sarea și frământăm bine 2-3 minute până începe să iasă zeama din legume. Se pune totul în borcan, se presează bine ca să iasă lichidul deasupra și se pune capacul. Eu nu închid borcanul etanș dacă nu pun capsule probiotice, ci îl pun cu totul într-un castron mai mare pentru 2-3 zile, până îmi place gustul, apoi pun borcanul închis bine în frigider.

 Un astfel de borcan îmi ajunge pentru o săptămâna (în paralel consum borș, alte murături și, mai nou, Kvass).

 2. Rețetă preluată din The Body Ecology Diet de Donna Gates și Linda Schatz (va ieși o cantitate mult mai mare decât la prima rețetă)
  Ingrediente:

- 3 căpățâni de varză mărunțite în robot;
- 6 morcovi mari mărunțiți în robot;
- 4 cm de rădăcină de ghimbir, curățată și tocată mărunt;
- 6 căței de usturoi, curățați și tocați.

 Preparare:
 Se pun toate legumele într-un castron mare de ceramică sau de inox. Se iau câteva căni din amestec și se pun în blender, apoi se adaugă apă filtrată și se mixează până când obținem un suc gros. Sucul obținut se pune în castronul cu legume tocate, unde amestecăm totul bine. Se pune amestecul într-un borcan mare și se presează cu pumnul sau cu un făcăleț. Se umple borcanul până aproape de gură lui, lăsând doar 2-3 cm liberi. Se rulează câteva frunze de varză și se pun peste legume, în spațiul rămas. Se închide bine borcanul și se lasă la temperatura camerei (ideal, 21 de grade Celsius) pentru cel puțin 3 zile. O săptămâna e chiar mai bine.

 La oricare din aceste rețete se pot adăuga 1-2 capsule probiotice, caz în care este bine să se țină borcanul închis etanș de la început. Ideal este că la fiecare masă la care se consumă proteine sau amidon, să se adauge și 4-5 linguri pline de varză murată. Legumele fermentate nu trebuie gătite, altfel se distrug enzimele și bacteriile prietenoase.

 Stră-stră-stră bunicii noștri nu aveau nevoie să știe cum se absorb mineralele cu ajutorul alimentelor fermentate, ei nu trebuiau să știe nici în ce fel microflora  le stimulează  funcționare  sistemului imunitar pentru  învățau să mănânce sănătos, local, sezonier de la părinții lor. Învățau de asemenea cum să păstreze alimentele pentru iarnă.

 De câteva zeci de ani încoace însă am încetat a mai transmite din generație în generație cum trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoși și iată-ne cu tot felul de dezechilibre pe care încercăm să le corectăm prin medicamente sau pe care le ignorăm și, deși trăim mai mult, trăim vieți chinuite de tot felul de boli, mai ales după vârsta de 40-50 de ani. De ce să nu ne străduim să facem câteva schimbări care să ne îmbunătățească calitatea vieții și de ce să nu facem un efort pentru copiii noștri, pentru a-i vedea crescând frumoși și sănătoși. Ține doar de noi! Consumul de alimente fermentate nu este singurul pas necesar, este însă printre cele mai importante lucruri ce ar trebui să ocupe agenda mamelor și bunicilor. Dați-vă timp, va trece poate jumătate de an, poate un an sau poate mai mult până vă va intra în reflex să faceți alte lucruri decât cele cu care sunteți obișnuiţi în bucătărie. Efortul merită însă cu prisosință!




SfatFarma logo duminică, iunie 24, 2018

Cum preparăm pseudocerealele - totul despre quinoa, amaranth, hrişcă şi mei


pseudocerealele

 Dacă e să consumăm cereale în mod frecvent, măcar să consumăm unele de calitate și să le gătim în așa fel încât să obținem maximum de nutriție și minimum de antinutrienţi.

 Postarea asemănătoare, în care subiectul principal sunt leguminoasele, o puteţi citi aici.

 Cerealele clasice, cu gluten (grâu, secară, ovăz, etc), vor face obiectul unei alte postări. Și acelea pot deveni mai nutritive atunci când sunt preparate corect.

 Astăzi vreau să scriu despre cum este indicat să preparăm pseudocerealele pe care le tot încerc și recomand de ceva vreme încoace: quinoa, amaranth, hrișcă și mei. Cele patru sunt de fapt semințe, însă se comportă și se gătesc asemănător cu cerealele. Preparate corect sunt foarte nutritive, mult mai nutritive decât cerealele cu gluten, și tare la îndemână, mai ales când avem copilași prin preajmă. Poate dura un timp până când ne obișnuim cu noile gusturi aduse de pseudocereale, însă vă promit că merită efortul. Sunt extrem de versatile și deci pot fi combinate în fel și chip.

 În primul rând este bine să ne înarmăm cu o strecurătoare fină pentru că va trebui să clătim bine de tot pseudocerealele înainte de a le prepara.

 Să le luăm pe rând!

 Quinoa - Trebuie spălată bine pentru că are un strat de saponină care o face amăruie. O cană de quinoa va fi fermentata în 3 căni de apă călduță la care adăugăm 1 lingură de zeamă de lămâie sau oțet (doar una din ele). Se lasă la fermentat într-un borcan acoperit cu capac sau într-un castron acoperit cu un prosop de bucătărie, pentru cel puțin 12 ore. După ce a fermentat, se fierbe în apa în care a stat la fermentat  sau supă de legume, pentru 1-1.5 ore la foc mic. De îndată ce dă în clocot, este bine să îndepărtați spuma, pentru că acolo se adună multe impurități. Eu o las mai mult la fermentat și o fierb ceva mai puțin. Se poate folosi în aceleași rețete în care în mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactație. 

 Amaranth - Se fermentează precum quinoa, doar că 2 căni de apă călduță în loc de 3 îi sunt de ajuns și se fierbe ceva mai puțin. Are textură oarecum asemănătoare cu grişul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar și pentru îngroșarea supelor cremă, drept cereale pentru micul dejun.

 Hrișcă - Se fermentează precum quinoa, însă eu prefer să încolțesc și să deshidratez o cantitate mai mare, caz în care nu mai este nevoie să o fermentez. Pentru a o încolți se clăteşte bine, apoi se pune într-o sită mai mare deasupra unui castron (sau chiar pe un platou mai mare, într-un singur strat). O lăsăm așa 2 zile, clătind de 2-3 ori pe zi. La final clătim bine de tot și apoi deshidratăm între 47-65 de grade Celsius până când devine crocantă (încolțită și deshidratată astfel capătă numele de Kasha).

 Mei - Pentru a-l hidrata și fermenta, la o cană de mei, adăugăm 2 căni apă călduță și 2 linguri de zeamă de lămâie sau oțet. Îl lăsăm într-un borcan închis cu capac cel puțin 7 ore. Pentru a-l găti, punem amestecul într-o oală pe foc, dăm în clocot, luăm spuma, apoi fierbem acoperit, la foc foarte mic pentru 45 de minute. Eu îl las uneori mai mult la fermentat (1-2 zile), îl clătesc și-l fierb mai puțin (15-20 de minute). Din meiul astfel gătit se pot face pilafuri, budinci, 1-2 linguri se pot presara peste salate, se poate adăuga la ciorbe.

 Meiul și hrișca pot fi rumenite puțin într-o tigaie încinsă (fără ulei) înainte de a pregăti pilaf, ceea ce le va da o aromă excelentă.

 De ce este atât de important să fermentăm pseudocerealele? Pentru că ele, ca și toate cerealele clasice, leguminoasele, semințele și nucile conțin anumiți antinutrienţi (în special acid fitic) care îngreunează digestia și împiedică absorbția de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier și zinc, ducând astfel la carențe periculoase. Enzimele neutralizează acidul fitic. Simpla înmuiere în apă cu lămâie peste noapte crește foarte mult valoarea lor nutritivă. De asemenea, în timpul fermentării, proteinele existențe în pseudocereale devin mai ușor de digerat și de absorbit.

 Personal nu aș da niciodată cereale din comerț bebelușilor/copiilor, în niciun caz din cele instant și în niciun caz de la 4-6 luni. Aș prefera să aștept până pe la 8-12 luni și aș folosi în special pseudocereale bio integrale, corect preparate.





SfatFarma logo marți, iunie 12, 2018

Grăsimile periculoase cotidiene


grasimile periculoase

 În foarte multe produse procesate există câteva tipuri de grăsimi incredibil de nocive, de care ar trebui să ne ferim cu orice preț.
 
 Vestea proastă este că fac foarte rău tuturor, inclusiv copiilor, că lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente și ignoranța și că este foarte greu să ne fermim de ele.
 
 Vestea bună este că aflați acum mai în detaliu de ele, vă veți speria și veți lua treptat măsuri. Mizez în special pe mame, care, motivate de sănătatea copilașilor lor, vor lua aminte și vor transmite aceste informații mai departe.
 
 Vorbim de grăsimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o moleculă distanță de plastic”,  și parțial hidrogenate (trans) și de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, semințe de struguri, semințe de bumbac), adică obținute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transformă într-o substanță foarte asemănătoare cu trinitrotoluenul (TNT).
 
 Grăsimile hidrogenate 
 
 Majoritatea uleiurilor vegetale folosite în alimentele procesate din comerț conțin în special grăsimi polinesaturate ce oxidează ușor.
 
 Când sunt încălzite ele se transformă în substanțe toxice, inclusiv în grăsimi trans. 
 
 Hidrogenarea transformă grăsimile polinesaturate, care în mod normal sunt lichide la temperatură camerei, într-o substanță solidă (margarină). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapiţă, râncede deja din urma procesului de extracție la temperaturi extrem de mari) ce se amestecă cu particule mici de metal (de regulă oxid de nichel). Substanță astfel obținută este prelucrată din nou la temperaturi foarte mari, i se adaugă apoi substanțe emulsionante (asemănătoare prin compoziție cu săpunul) și amidon pentru a căpăta o consistență mai plăcută. Substanța rezultată este supusă iarăși la temperaturi mari pentru a fi curățată și pentru a scăpa de mirosul neplăcut. Culoarea naturală a margarinei este gri, ea ajungând la culoarea pe care o știm cu toții, după ce este trecută și printr-un proces de albire.
 
 Cum a apărut margarina?  
 
 Pe la sfârșitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obținerea unui substitut pentru unt, cu care avea să hrănească armata și clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin și care să nu râncezească în timpul călătoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege-Mourie a descoperit că prin stoarcerea grăsimii de vită sub presiune obținea o substanță care devenea solidă atunci când era amestecată (bătută) cu lapte fără grăsime. Produsul gri, neapetisant obținut avea o strălucire perlată, astfel încât chimistul i-a dat numele de "margarine" - din grecescul margarites (perlă). Nu avea gust bun, însă era ieftin.
 
 Nu mult după aceste întâmplări, chimiștii americani au găsit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftină materie primă cu putință. Obținerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a părut prea scump și astfel au început să folosească semințe de bumbac. Micuțele semințe negre erau greu de depozitat pentru că fermentau ușor și începeau să miroase oribil. Datorită mirosului urât, chimiștii și-au dat seama că uleiul reacționa cu oxigenul și asta însemna că putea fi modificat chimic pentru nenumărate folosințe. Nu le-a luat mult timp să găsească modalitatea prin care să transforme deșeurile industriei textile în "hrană" pentru oameni.

 Grăsimile parțial hidrogenate (trans): 
 
 Grăsimi ce sunt chiar mai periculoase decât cele hidrogenate, din cauza reacțiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare.
 
 La temperaturi mari, oxidul de nichel determină atomii de hidrogen să schimbe poziția acizilor grași din lanț. În mod normal (în natură) acizii grași conțin legături într-o configurație cis (cu atomii de hidrogen de aceeași parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi.
 
 Hidrogenarea parțială în schimb face două lucruri:

1. determină unele legături cis să devină complet plate și
2. schimbă locul altor legături transformându-le în trans (cu atomii de hidrogen pe ambele părți ale moleculei).
 
 Transformarea din cis în trans înseamnă o moleculă mai țeapănă. De aceea grăsimile hidrogenate parțial devin solide precum untul.
 
 Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (gândiți-vă la veșnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi)
 
 Mă amuză și mă întristează cum descrie dr. Catherine Shanahan în cartea Deep Nutrition probabilă reacție a semințelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriți presă! Mă strângeți prea tareeee!”
 
 În loc să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le pot aduce semințele și nucile, le transformăm în uleiuri periculoase, dar le consumăm convinși fiind că sunt produse “naturiste”.
 
 Și aceste uleiuri trec prin nenumărate faze de dezodorizare și de înălbire.
 
 Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pildă sunt ușor de extras la  temperaturi mici, pe când cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grăsimile din ele au astfel toate condițiile să se transforme în mutanți periculoși.
 
 Chiar și unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” conțin lipide periculoase.
 
 Cel mai sigur este că oleaginoasele care conțin în primul rând grăsimi polinesaturate să fie consumate integrale, crude (ideal, după ce au fost hidratate și apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scăpa de anumite toxine - inhibatorii de enzime).
 
 Ce se întâmplă cu grăsimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci când ajung în organism (putem să ne uităm la ele ca la niște bande mafiote foarte eficiente):
 
- enzimele din organism adună acizii grași modificați (pentru că ele asta fac - încep un proces de absorbție a hranei de îndată ce am început să mestecam) și nu mai pot scăpa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; dacă mâncăm multe grăsimi trans disfuncția celulară va fi cea care ne va omorî;
 
- întrerup metabolismul normal la copii într-o asemenea măsură încât simetria dinamică le este distrusă și devin disproporționați (oasele nu li se va dezvolta normal);
 
-  afectează dezvoltarea sexuală la copii;
 
- odată ajunse în organism, grăsimile trans se pot reproduce; mai mult decât atât, transformă acizii grași normali în acizi grași modificați periculoși, astfel încât celulele noastre devin parțial hidrogenate;
 
- uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt și mai eficiente decât grăsimile trans la a transforma acizii grași normali în frați de-ai lor - de aceea li se mai spune și Mega Trans;
 
- femeile gravide și cele care alăptează trebuie să evite cu orice preț grăsimile periculoase, tocmai pentru că ele transformă și eventualele grăsimi bune consumate în produși periculoși - afectând astfel și mama și copilul;
 
- grăsimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar că tranformă acizii grași polinesaturati normali în mutanți, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc;
 
- există o legătură clară între grăsimile alterate și cancer (și multe alte boli grave ale generației noastre);
 
- MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe lângă grăsimile vegetale hidrogenate și trans. Niciun alt aliment din dieta modernă nu a fost modificat în asemenea măsură încât să fie atât de periculos, precum grăsimile de acest fel.
 
 Să vedem pe unde găsim grăsimi nocive:  
 
 Margarina și alte creme tartinabile: untul făcut în casă și brânza de vaci de țară au fost uitate, pe nedrept, în favoarea acestora; încercați să lăsați o cutie de margarină undeva la aer și veți vedea că rezistă mult și bine în aceeași formă și că nu se va apropia nicio insectă de ea - o jucărie de plastic ar fi tratată la fel;
 
 Dressingurile pentru salată din comerț:  pe lângă apă și oțet, în majoritatea găsim ulei vegetal (oxidat), zahăr și arome sintetice - o lingură de ulei de măsline și puțin oțet balsamic reprezintă  o alternativă incomparabil mai bună;
 
 Câteva varieţăţi de lapte de orez din comerț: poate conține ulei vegetal (oxidat) în proporție foarte mare - există rețete delicioase și sănătoase de lapte de orez de casă, sau variante bio;
 
 Unele dintre produse de post din supermarketuri: salată de vinete, iahnie de fasole, zacuscă (atenție cu ce ulei faceți zacuscă și alte conserve),  chifteluțe. Conțin uleiuri vegetale (oxidate) - ele pot fi făcute acasă cu uleiuri presate la rece;
 
 Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obținute prin extrudare, expandare și alte procedee asemănătoare. Pasta care rezultă este apoi întărită prin învelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine și râncede) care le va păstra forma și le va feri de umezeală.
 
 Oleaginoasele prăjite (indicate sunt doar cele crude sau călite la temperaturi mici, fără adaos de grăsime): cele din comerț sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin și rânced;
 
 Biscuiții pentru bebeluși: nu cumpărați dacă sunt trecute la ingrediente “gr Laptele, brânză, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semințelor de soia și astfel acizii grași polinesaturati se oxidează rapid și se transformă în Mega Trans;
 
 Chiar astăzi am intrat într-o farmacie să citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachețele de biscuiți bio pentru bebeluși. Pe unul scria "untură de palmier", pe unul scria "nu conține grăsimi trans" - ceea ce nu înseamnă că nu poate conține alte grăsimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic" - adică potențial mutant organic.
 
 Alte alimente care conțin grăsimi periculoase:
 
 Produsele de patiserie (conțin margarină și multe E-uri periculoase);
 
 Prăjiturelele, brioșele și biscuiții din supermarket;
 
 Pateurile vegetale;
 
 Gogoaşele de la colțul străzii prăjite la nesfârșit în același ulei nociv;
 
 Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prăjiți sunt folosite de nenumărate ori și devin atât de toxice și de degradate încât nu mai pot fi folosite nici măcar drept combustibil;
 
 Crackersii și chipsurile de tot felul, acceptate doar dacă se specifică: ulei de măsline, cocos, untură de palmier, unt, din lista grăsimilor permise; în orice caz, biscuiții făcuți în casă sunt de preferat, pentru că astfel controlați și restul ingredientelor precum îndulcitorii, aromele etc.
 
 Nu se includ la grăsimi periculoase: 
 
 Grăsimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura. Datorită formei lor, oxigenul nu are pe unde să intre nici măcar la temperaturi mari.
 
 Grăsimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de măsline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia - doar o singură moleculă de oxigen se poate strecura în ele, însă nu cu ușurință, ceea ce face aceste grăsimi potrivite pentru gătit și la temperaturi mai mari.
 
 Până de curând, grăsimile saturate (în special de la animale), erau băgate în aceeași oală cu grăsimile trans în baze de date pe care cercetătorii americani le foloseau pentru a face legătura între trendurile alimentare și boli. Acesta va fi însă un subiect abordat separat.

 Sursa principală: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan