De ce iubim bebelușii? Hormonii implicați în sentimentul de iubire! ~ SfatFarma - Farmacistul tău online

    Înainte să încep articolul, vă propun un mic experiment. Priviți imaginea de mai sus (cu mouse-ul departe de poză), timp de câteva secunde și examinați în detaliu cum reacționați (poza vă induce o stare de bine, un zâmbet?). Acum plasați mouse-ul asupra imaginii (pe dispozitivele mobile țineți apăsat câteva secunde pe imagine) și priviți din nou imaginea afișată timp de câteva secunde și examinați-vă reacțiile. Ați simțit vreo diferență în starea dumneavoastră interioară? Care poză v-a făcut să zâmbiți?
    Iar acum să trecem la articolul propriu-zis.

    Sosirea unui bebeluș în familie schimbă imens viața cuplurilor. Dacă soții pierdeau nopțile pe la petreceri sau jucând jocuri pe calculator sau la televizor vizionând filme, după sosirea bebelușului în familie, acestea se vor transforma în nopți nedormite petrecute împreună cu bebelușul, deoarece cel mai nou membru al familiei nu permite nimănui din casă să doarmă. Bebelușul poate să plângă din mai multe motive, cum ar fi: pentru ca îi este foame, pentru că are scutecul murdar, dar ce cele mai multe ori, nici el nu știe de ce plânge. Poate că vrea doar să fie ținut în brațe. Nopțile nedormite încep să se adune, părinții încep să devină tot mai obosiți și frustrați, dar când aceștia văd bebelușul cu ochii lui mari și lucioși, mânuțele mici și capuțul mare… se întâmplă ceva magic, toate neplăcerile părinților sunt uitate instant.
    Acel sentiment magic e datorat hormonului numit oxitocină. Acest hormon, numit și hormonul iubirii, dă atașamentul și iubirea necondiționată față de bebeluș, în special în cazul femeilor. Alte scenarii când acest hormon se poate elibera sunt: atunci când suntem îndrăgostiți, după actul sexual sau în timpul alăptării. Printre efectele acestui hormon se numără calmarea și liniștirea, dar și senzația de euforie.
    Pentru tați, acestui hormon i se alătură și prolactina, antagonistul testosteronului. Acest hormon face ca tații de nou născuți să fie gentili și grijulii.

    Nu trebuie să fim față în față cu bebelușul ca să resimțim acest efect, chiar și o poză care conține un bebeluș, poate să creeze un val de oxitocină eliberat în organism, indiferent dacă suntem părinți sau nu.
    Specia umană a evoluat astfel încât să simtă atașament și iubire în mod instant la văzul trăsăturilor specifice bebelușilor. Aceste trăsături sunt:

• capul mare raportat la corp
• ochii mari și plasați în partea inferioară a feței
• fruntea largă și înaltă
• nas, urechi și gură mici
• brațe și piciorușe grosuțe, care se termină cu degețele mici
• burtică rotundă
• corpul în formă de pară
• gât aproape invizibil

    Unele dintre aceste trăsături se întâlnesc chiar și la majoritatea puilor de animale. De aceea majoritatea oamenilor adoră puiuții de animale și animelele de dimensiuni relativ mici, asemenea bebelușilor.
    Bebelușii umani, după naștere, sunt neajutorați. Aceștia, contrar multor specii de animale, ale căror nou născuți sunt apți pentru supraviețuire în lume, de cele mai multe ori instant după naștere (caluții nou născuți pot merge pe propriile picioare după câteva minute după ce au fost aduși pe lume, cangurii nou născuți se pot cățăra în marsupiu singuri, fără să își folosească piciorușele, iar acestea sunt doar câteva exemple de nou născuți năzdrăvani din lumea animală) nu pot nici măcar să se rostogolească fără ajutor timp de câteva luni de zile. Fără ca cel puțin un părinte care să îl îngrijească (care să îl hrănească, să îl curețe și să aibă grijă de integritatea lui corporală extrem de fragilă), bebelușii nu și-ar putea asigura supraviețuirea singuri.
    Curiozitate: Walt Disney a știut de acest efect al bebelușilor asupra noastră și a folosit acest lucru drept ca o armă secretă în crearea personajelor sale, pentru a le face adorate de toată lumea. Această idee, probabil că i-a generat profituri de milioane de dolari. Vă invit să studiați trăsăturile comune ale bebelușilor și personajelor din imaginea de mai jos.

    Curiozitate: 

    La nivel pur biologic și instinctual, tații vor căuta trăsăturile lor proprii printre trăsăturile bebelușului, pentru a se asigura că acesta este într-adevăr copilul lor. Oricât de bună ar fi relația cu persoana iubită, tatăl va face această comparație pur instinctual. Un studiu din anul 1995, a arătat că bebelușii seamănă mai mult cu tații, doar pentru a permite acestora să găsească asemănări cu propria persoană. Pe de altă parte, chiar și mamele vor exagera în mod instinctiv nivelul de asemănare între bebeluș și tatăl acestuia, doar pentru a-și liniști partenerul.
 

 

     

     Vă doresc o zi frumoasă alături de mulți bebeluși!! :)

     Cristina.

---

V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!

E-mail input

---