Recordul mondial pentru cele mai multe donări de sânge a fost realizat de către un cetățean australian numit James Harrison, care a donat sânge, de mai mult de 1000 de ori, în ultimii 60 de ani și este acreditat pentru salvarea a mai mult de 2 milioane de vieți - în special nou-născuți!
Dar cum poate sângele cuiva salva viața unui bebeluș?
Uneori, fetusul poate avea RH-ul sanguin diferit față de cel al mamei sale. Când acest lucru se întâmplă, pot apărea probleme serioase pentru făt.Sistemul RH cuprinde două grupe de sânge diferențiate prin prezența sau absența unor antigene specifice ce constituie "factorul RH" (cel mai important este antigenul D). Prezența pe suprafața eritrocitelor a antigenului D determină RH-ul pozitiv, iar absența sa determină RH-ul negativ.
Când mama are RH negativ și fetusul RH pozitiv, anticorpii din sângele mamei detectează globulele roșii din sângele fetusului ca și agenți necunoscuți, posibil patogeni (din cauza antigenului D) și le atacă, ceea ce poate duce la anemie sau chiar insuficiență cardiacă la fetus.
Interesant este faptul că, prima sarcină de acest fel, în general, nu este problematică, deoarece mama încă nu a dezvoltat un răspuns imunitar puternic față de globulele roșii cu RH pozitiv, iar sistemul ei imunitar nu poate cauza daune care să pericliteze viața fetusului. După prima sarcină însă, sistemul imunitar al mamei va recunoaște globulele roșii cu RH pozitiv, iar în cazul unei a doua sarcini cu fetus cu RH pozitiv, se poate ajunge la o condiție medicală patologică numită boala hemolitică a nou-născutului.
În cazul acestei boli, sistemul imunitar al mamei atacă globulele roșii cu RH pozitiv ale fetusului, iar ca urmare a distrugerii acestora, rezultă o substanță numită bilirubină. Bilirubina este eliminată prin ficat, dar de cele mai multe ori, ficatul fetusului nu poate elimina cantitatea imensă de bilirubină rezultată, fapt care duce la icter. Icterul, atunci când este sever, poate duce chiar și la lezionarea severă a creierului fetusului.
Dar, din fericire, sângele unui donator, precum domnul James Harrison, este capabil să oprească acest proces, deoarece conține cantități mari de imunoglobulina anti-D. Atunci când acest anticorp este injectat în corpul unei femei însărcinate, acesta poate opri atacul asupra hematiilor din sângele fetusului. Acești anticorpi distrug orice globulă roșie a fetus, ajunsă în sângele mamei, înainte ca mama să poată să dezvolte un răspuns imun. Dar, acest anticorp nu ajunge în sângele fetusului, acestuia nefăcându-i nici un rău.
Injecțiile cu imunoglobulina anti-D, provin din sângele celor cu nivele neobișnuit de mari din acest anticorp, cum este și James Harrison.
Aceste injecții sunt tratamentul obișnuit pentru femeile însărcinate având RH negativ, aflându-se în săptămâna 28 a sarcinii, înainte ca prea mult din sângele fetusului să ajungă în contact cu sângele mamei.
De obicei medicii nu știu cu exactitate grupa de sânge a fetusului și nici RH-ul acestuia, din acest motiv, toate femeile însărcinate având RH negativ trebuie să primească aceste injecții. Dacă rămân însărcinate din nou, s-ar putea ca acestea să salveze viața celui de al doilea bebeluș!
Acest articol a fost o continuare pentru articolul meu precedent despre donarea de sânge. Recomand să îl citiți și pe acela, dacă sunteți interesat de acest subiect!
Sănătate multă vă doresc!
V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu