Deformările patologice ale coloanei vertebrale (scolioza, cifoza sau lordoza), nediagnosticate și netratate la timp, pot genera complicații grave mai târziu ce, de multe ori, vor mai putea fi soluționate doar prin intervenție chirurgicală. Modificările coloanei vertebrale conduc, în timp, la alterarea activitătii întregului aparat locomotor, a miscărilor respiratorii și pot determina și alte modificări, în special la nivelul sistemului nervos.
Coloana vertebrală se prezintă ca un stâlp osos, format din 33-34 de vertebre, dintre care: 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale și 4-5 coccigiene. Curburile normale, fiziologice dau coloanei o mare elasticitate și sunt 4 în plan sagital și 3 în plan frontal. Curburile sagitale au rol în mărirea rezistenței coloanei vertebrale și sunt orientate cu convexitatea înainte (lordoze) și cu convexitatea înapoi (cifoze). Acestea sunt: lordoză cervicală, cifoză toracică, lordoză lombară și cifoză sacro-coccigiană. Când curburile naturale sunt exagerate sau, în mod anormal, reduse, tind să aibă semnificație patologică. Curburile în plan frontal (mai puțin pronunțate decât primele) sunt în număr de trei și au rol compensator stabilind echilibrul corporal. La persoanele „stangâce”, aceste curburi sunt orientate în sens invers.
Scolioza, cifoza și lordoza sunt afecțiuni care reprezintă modificări patologice de ax ale coloanei vertebrale. Frecvența deviațiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil este foarte ridicată, estimările specialiștilor fiind de peste 50% din totalul copiilor evaluați în colectivităti. Însă, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de semnificație patologică (atitudinile scoliotice reprezentând 2-3% din totalul copiilor examinați).
Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital (vertical), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică în față, provocând cocoașa, compensată fiind printr-o hiperlordoză (încovoiere înainte) în zonele cervicală și lombară, pentru echilibrarea coloanei. La sugar, cifoză este normală pană reușește să stea în șezut, iar pe măsură ce crește, spatele lui se va îndrepta.
Scoliozele sunt deviații ale coloanei vertebrale în plan frontal, caracterizate prin rotirea corpurilor vertebrale de partea convexă, rotiri care antrenează și coastele, determinând o gibozitate (cocoașă) de partea convexă. Această nouă poziție a coloanei vertebrale produce asimetrii ale umerilor și omoplaților. Vorbim de o atitudine scoliotică când curburile se pot redresa ușor și de scolioză adevărată când s-au produs modificări osoase. Scolioză se constată la examinarea copilului, folosind aplecarea trunchiului înainte, poziție în care apare gibozitatea de partea scoliozei. Incidența scoliozei la nivel mondial este relativ constantă, de 2 cazuri la 1000 de locuitori și mai frecventă în rândul sexului feminin. Scolioza poate fi cu o singură curbură (majoritatea) - în forma literei „C” - și cu 2 sau 3 curburi - în formă literei „S”.
În cazul scoliozei, curbarea coloanei vertebrale poate să apară în zona toracică, lombară sau toraco-lombară. Această nouă poziție a coloanei produce asimetrii ale umerilor și omoplaților. În fazele incipiente, curburile se pot redresa ușor, însă în fazele mai avansate se produc modificări osoase. Scolioza cu o singură curbură este cea în formă literei C, iar la cea cu două-trei curburi (sub formă literei S), curburile alternează de o parte și de alta a coloanei. În aproape 90 % dintre cazuri, motivele apariției scoliozei nu sunt cunoscute (acestea se numesc scolioze idiopatice), apărând în cazul unor copii ale căror coloane vertebrale fuseseră anterior drepte.
Lordozele sunt deviații ale coloanei vertebrale cu convexitate anterioară apărute prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Datorită tonusului crescut al mușchiului psoas și slăbirii tonusului mușchilor abdominali, bazinul este împins înainte exagerând, astfel, curbură lombară.
Cauze şi factori favorizanţi
În 90% din cazurile de scolioză, originea bolii este necunoscută (scolioză idiopatică), iar în procent de 10%, scoliozele pot apărea din cauza:- malformațiilor vertebrale
- fracturilor vertebrale
- bolilor neuromusculare
- maladiei Recklinghausen
- inegalitatea membrelor inferioare
Scolioza se dezvoltă, de obicei, în copilărie sau adolescentă.
Atitudinea cifotică apare fie datorită unei debilităti generale sau poziții greșite, dar mai poate fi favorizată dezvoltarea ei și în prezența miopiei. Cifozele adevărate au la bază un traumatism cu turtirea unei vertebre în unghi ascuțit spre înainte (în pană), ceea ce determină așezarea coloanei în unghi deasupra și sub vertebră lezată.
O cauză favorizantă de lordoză la femei este purtarea incăltămintei cu tocuri înalte, care determină înclinarea bazinului înainte și a trunchiului înapoi, cu apariția lordozei. Mai este prezentă și în luxația congenitală de șold bilaterală, în spondilolistezis. Alte cauze medicale: rahitismul, miopia, modificări ale auzului care obligă copilul să ia atitudini asimetrice sau incorecte, pentru a corectă defectul, în detrimentul poziției normale a corpului.
Ce putem face?
Prezentarea copilului sau a adolescentului la examene medicale periodice este importantă, astfel putând fi prevenite progresia bolii și apariția complicațiilor. Ori de câte ori se observă modificări ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze, lordoze) sau ale membrelor inferioare (genunchi în “X”, picior plat), mergeți la un consult de specialitate. Atenție, scolioza nu doare! Copilul cifotic are poziția capului și jumătatea superioară a trunchiului mult aplecate în fată, manifestând și o proeminentă a bazinului. Toate aceste modificări trebuie comunicate medicului specialist. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic complet și a examenului radiologic. Uneori mai pot fi cerute examen RMN și examene de laborator. Cel mai frecvent tratament este cel nechirurgical și constă, în funcție de tipul deformării, în: gimnastică medicală fiecărei deformări, purtarea unui corset pentru oprirea accentuării curburii, masaj. Tratamentul chirurgical se practică în cazul deviațiilor mari scoliotice.V-a plăcut articolul? Nu uitați să vă abonați la noutăți!
0 comentarii până acum
Trimiteți un comentariu