20 de lucruri

20 de lucruri învățate pe parcursul vieții mele, care ar fi util să se învețe în școli

Am să vă împărtășesc 20 de lucruri pe care le-am aflat pe parcursul vieții mele (deși nu sunt foarte bătrân, am doar 28 de ani), care m-au ajutat să devin mai energic, sănătos și fericit...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

SfatFarma logo 9/23/2016

Vegetarianismul împotriva consumului de carne - "dar tu de unde îți iei proteinele?"

Vegetarianismul împotriva consumului de carne - "dar tu de unde îți iei proteinele?"


curcubeul sanatatii

    În ultimul timp, tot mai mulți oameni au devenit conștienți de beneficiile vegetarianismului. Pe lângă protejarea mediului și respectarea drepturilor animalelor, un motiv puternic pentru a trece la o dietă vegetariană este menținerea sau recăpătarea sănătății.
    În primul rând, carnea nu este bună pentru că ne afectează comportamentul și gândirea. În al doilea rând, consumul de grăsimi animale ne afectează sănătatea. Cine crede că dacă nu mănâncă carne va fi sfrijit și bolnăvicios se înșală. Vacile, caprele, gorilele, elefanții, rinocerii sunt toate animale vegetariene (erbivore), și uitați-vă ce puternice sunt! În plus, au și o durată de viață mai mare decât carnivorele.
    Exista multe prejudecăți în privința dietei vegetariane. Proteinele sunt unul dintre subiectele principale de dezbatare, pentru că mulți oameni cred că nu poți obține proteine decât din carne. De fapt, vegetarienii obțin multe proteine mâncând o varietate de fructe, legume și cereale. Ce nu obțin ei sunt proteinele nesănătoase și în exces, din dieta pe bază de carne. Acest tip de dietă creează toxicitate în ficat, supraîncarcă rinichii și demineralizează organismul.
    Pericolul principal al cărnii este acidul uric (produsul deșeu rămas din procesul digestiei proteinelor animale). Acesta atacă rinichii și descompune celulele numite nefroni. Acest lucru este numit nefrită; cauza principală a acestei boli este supraîncărcarea rinichilor. Proteine mult mai benefice se găsesc într-o lingură de soia decât în porția de carne!
    Multe persoane cred că o dietă vegetariană este una dezechilibrată. De fapt, dietele vegetariene beneficiază într-o măsură mai mare de trei macronutrienți: carbohidrați complecși, proteine și grăsimi. Totodată, hrana vegetală este mai bogată și în micronutrienți.
    Un alt mit care se cere clarificat este așa-numita lipsă de calciu la vegetarieni. Multe legume – în special cele cu frunze verzi – sunt o sursă foarte bună de calciu. Adevărul este că vegetarienii suferă mai puțin de osteoporoză (o deficiență de calciu care duce la pierderea de masă osoasă). Nu este intenția mea de a determina oamenii să devină vegetarieni, însă vegetarianismul este răspunsul meu pentru o sănătate totală și o stare de bine permanentă.


proteine vegetale

    Cele trei aspecte care trebuie luate în considerare în ceea ce privește vegetarianismul sunt cel spiritual, cel mental și cel fizic (nutrițional). Scopul creșterii spirituale este acela de a ne îndepărta de natura animală și de a ne apropia de cea umană, pe care natura a intenționat s-o avem. Mâncatul cărnii inhibă acest proces. Nivelul de agresivitate este mult mai înalt la cei care mănâncă carne, decât la cei care nu mănâncă! Instinctele animalice devin mai puternice de fiecare dată când mâncăm carne.
    Un alt aspect al mâncatului de carne intervine atunci când trebuie să pui sub semnul întrebării necesitatea și metoda uciderii animalelor [în acest sens, vizionați documentarul Pământeni (Earthlings)]. Însă fiecare are propriile valori, pe care trebuie să și le stabilească pentru sine. Nu este scopul pledoariei mele să impun cuiva un comportament moral.
    Majoritatea persoanelor spirituale știu ce sunt aurele. Fotografiile Kirlian ne arată că un câmp de forță rămâne un timp în jurul cărnii moarte. Noi ne însușim aura animalului omorât atunci când îi mâncăm carnea. Fructele și legumele au o vibrație mult mai înaltă a aurei decât produsele de origine animală.
top 10 surse de proteine vegetale

    „Ești ceea ce mănânci” este un slogan pe care-mi place să-l folosesc pentru a evidenția aspectele morale ale vegetarianismului. Când animalul este măcelărit, în țesutul muscular sunt eliberate enzime ale fricii și agresivității. Acestea rămân în carne până în momentul în care consumatorul o ingerează, adoptând aceleași emoții. Fructele și legumele nu au emoții; când sunt culese, ele nu secretă enzime emoționale. Enzimele din fructe și legume alimentează corpul cu suficienți nutrienți, care vor susține corpul fizic și vor crea o stare mentală sănătoasă. Fructele și legumele sunt bogate în nutrienți, exact lucrul de care are nevoie corpul pentru a trăi o viață fără boli și durere. Nu se poate spune același lucru și despre carne. Nutrițional vorbind, sistemul digestiv alcalin al oamenilor nu poate descompune substanțele acide din carne. Cancerul de colon este violent! Acesta e cauzat de evacuarea înceată și putrezirea cărnii în colon. Vegetarienii de-o viață nu vor suferi niciodată de o astfel de boală.
    Ați observat vreodată ce se întâmplă cu o bucată de carne care a stat în soare timp de 3 zile? Ei bine, carnea poate sta în caldura intestinului și 4-5 zile, până să fie digerată. Nu face nimic altceva decât să aștepte trecerea. Deseori, stă acolo mult mai mult timp. Medicii au găsit resturi de carne nedigerată, rămasă în colon chiar și câteva luni. Terapeuții de colon văd uneori carne nedigerată și neevacuată la persoane care au devenit vegetariene cu mulți ani în urmă. Ocazional, acest lucru a fost documentat la persoane vegetariene de 20 de ani!
    Tigrii și leii, mâncători de carne, au un sistem digestiv acidic. Dar acidul nostru clorhidric nu este la fel de puternic ca al lor, pentru a digera corespunzător carnea. De asemenea, intestinele acestor animale au cca 150 de cm și nu sunt încolăcite și întoarse, strat peste strat, compactate într-o suprafață mică, cum este intestinul uman, care are 6 metri.
    Carnea pentru consum este de obicei înghețată o perioadă destul de lungă de timp. Unele cărnuri (în special cea de pasăre) sunt congelate și 2 ani. Temperaturile înalte ale gătitului nu ucid toate speciile de bacterii. Mai rău de-atât, pe măsură ce este transportată și stocată, carnea înghețată este decongelată și congelată de mai multe ori. Acest lucru este aproape inevitabil. De aceea, consumatorii de carne suferă frecvent de toxinfecții alimentare. Când te-ai simțit rău, ai avut diaree sau ți-a fost greață la stomac, cu siguranță că n-ai avut nici cea mai mică bănuială că ai fost otrăvit de necrofagii rămași pe carcasa moartă pe care tocmai ai mâncat-o.
    Există peste 70.000 de plante comestibile pe pământ. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni vor să mănânce carne de animale moarte.
    Carnea este costisitoare și rispitoare de resurse. Când o persoană înlătură carnea din dieta sa, o nouă lume a alimentelor i se deschide în față. Preparea hranei vegetale nu-i mai consumă atât de mult timp. În plus, costul mâncării se reduce la jumătate, dacă devii vegetarian. Există feluri de mâncare vegetariene excelente, nutritive și mai ușor de preparat decât cele pe bază de carne. În plus, te poți bucura de foarte multe alimente pe care nu le-ai încercat vreodată, din cauza obsesiei cărnii. Majoritatea consumatorilor au mâncat nu mai mult de 5-6 varietăți de boabe sau de legume, adică mai puțin de 10% din ceea ce este disponibil la magazinele alimentare.
    După părerea mea, există mult mai multe beneficii în urma trecerii la vegetarianism decât din a rămâne un mâncător de carne. Eu, deoarece am fost crescut cu carne, am experimentat ambele lumi. Ca mâncător de carne, eram constant bolnav, obosit și supraponderal. Ca vegetarian, sunt sănătos, plin de energie și cu greutate perfectă. Îmi place să fiu vegetarian și asta se vede. Pentru că-mi doresc ce-i mai bun pentru mine, din reflex îmi doresc ce-i mai bun și pentru alții. Din cercetările mele și din propria experiență, a deveni vegetarian este cel mai bun lucru pe care poate să-l facă cineva pentru corpul și spiritul său.
    Puteți citi articolul și pe blogul FrumoasaVerde.




SfatFarma logo 9/20/2016

Combinarea corectă a alimentelor – garanția unei sănătăți de fier

Combinarea corectă a alimentelor – garanția unei sănătăți de fier


combinare alimente

    Dieta corectă este esenţa oricărui tratament naturist. Alimentele pe care le mâncăm pot amplifica, diminua sau chiar anula efectele unor terapii (chiar şi puterea vindecătoare a plantelor medicinale). Pe de altă parte, o dietă incorectă poate fi unul dintre principalii factori cauzatori de boală. Ştiinţa străveche Ayurveda ajută fiecare fiinţă umană să descopere care este regimul alimentar care i se potriveşte cel mai bine, precum şi tot ce este necesar din acest punct de vedere pentru a preveni sau trata eventualele dezechilibre.

    Ești ceea ce mănânci

    Dietoterapia se bazează pe faptul că dobândim calităţile hranei pe care o ingerăm, cu alte cuvinte, suntem ceea ce mâncăm. Într-adevăr, putem observa şi singuri, dacă suntem atenţi, că alimentele ne influenţează starea psiho-mentală din perioada ce urmează mesei respective. Este ştiut că marii consumatori de carne sau cafea sunt predispuşi la manifestări de mânie, agresivitate sau alte emoţii negative „fierbinţi”. Medicina iniţiatică tradiţională Ayurveda cunoaşte de mii de ani faptul că regimul carnivor supraîncălzeşte sângele, în timp ce regimul vegetarian este renumit pentru predispunerea la echilibru, calm şi linişte, manifestate deseori chiar şi în condiţii de stres. Celebrul filozof iniţiat Omraam Mikhael Aivanhov spunea: „Mâncatul cărnii întreţine în corpul persoanei respective o legătură invizibilă cu lumea animală şi cred că individul ar fi înspăimântat dacă şi-ar putea vedea culorile urâţite ale aurei sale (aură invizibilă cu ochiul liber, dar care la ora actuală este pusă în evidenţă graţie fotografiei Kirlian şi ecranelor cu dicianină), însoţit fiind de toate sufletele animalelor pe care le-a mâncat”.

    Consumă mai ales hrană produsă în regiunea în care trăieşti

    Tradiţia milenară ayurvedică ne aduce la cunoştinţă rolul important în menţinerea sănătăţii pe care îl are consumul vegetalelor şi produselor lactate obţinute de la animalele care cresc în zona în care trăim. Este celebru printre gerontologi şi dieteticieni exemplul locuitorilor din zona Hunza din nordul Indiei, care depășesc frecvent vârstă de 100 de ani (putând şi procrea până la 80!) numai datorită consumului preferenţial de cereale nedecorticate, legume, fructe, ouă şi lapte – toate produse în regiunea lor. O dată în plus, a devenit evidentă în lumea medicală importanţa aplicării universale a principiilor acestui sistem multimilenar, care este medicina ayurvedică, la condiţiile de viaţă şi activitate din oricare parte a lumii.

    De ce este important să combini corect alimentele?

    Unul dintre principiile ayurvedice de bază ale dieteticii se referă la combinarea corectă a alimentelor, atât în dieta generală, cât şi în cursul aceleiaşi mese. Valoarea acestui vechi principiu este recunoscută astăzi de nutriţioniştii moderni, care au redescoperit (validând astfel vechile învăţături ayurvedice) existenţa unor compatibilităţi sau incompatibilităţi alimentare. La baza acestora stau două aspecte esenţiale. Primul este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se face în prezenţa unor enzime existente în secreţiile produse de glandele digestive. Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. De pildă, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima ce descompune amidonul). Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate, necesită timpi de digestie diferiţi:

    - Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. În schimb, zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.

    - Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel, digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă muncă din partea organismului.

    - Grăsimile încetinesc digerarea oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele grase (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele slabe (neasociate cu grăsimi): brânza grasă se digeră mai lent ca brânza slabă.

    - Alimentele care conţin acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze. De exemplu, fructele acide (acre) se digeră mai lent decât cele semi-acide sau dulci, iar legumele verzi se digeră mai repede, întrucât nu au o concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi. Iată câteva consideraţii privind unele asocieri alimentare:

    Asocieri indicate şi asocieri nerecomandate

    Amidon + acizi
    Digestia amidonului (pâine, cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală, sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces. Prin urmare, nu se vor combina niciodată amidonoasele cu alimente de origine animală (lactate, carne, ouă), care toate sunt acide.

    Amidon + proteine
    Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest PH acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). Astfel, se va evita asocierea pâinii, cerealelor sau cartofilor cu lapte, brânză, iaurt, carne.

    Amidon + glucoză
    Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi, deci, cerealele cu fructe!

    Amidon + legume verzi
    Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.

    Amidon + apă
    Atenţie! Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui echilibru hidric sănătos (minimum 1,5 litri de lichide pe zi).

    Amidon + lapte
    Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele cu pâine sau fulgi de cereale poate provoca chiar şi o indigestie.

    Proteine + grăsimi
    Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat ouăle prăjite, maionezele, carnea prăjită în ulei sau untură.

    Proteine + legume verzi
    Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz, dovlecei cu ouă (nu maioneză, care are grăsimi provenite din ulei).

    Lipide + amidon  
    Este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierţi amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit. Piureul de cartofi nu se va prepara cu adaos de lapte.

    Lipide + legume verzi
    Este o asociere foarte recomandată. Mâncaţi multe salate din crudităţi cu sos de ulei extravirgin.

    Lipide + glucoză (fructoză)
    Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide (de aici şi folosirea ei ca substituent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu, evitarea smântânii îndulcite sau a îngheţatei pe bază de smântână, cu fructe.





SfatFarma logo 9/15/2016

Diversificarea alimentației bebelușului - câteva reguli de bază

Diversificarea alimentației bebelușului - câteva reguli de bază


diversificare bebelusi

    Bebelușul, până la vârsta de 6 luni, dacă este posibil, trebuie să se hrănească exclusiv cu lapte de mamă (vă recomand să citiți și articolul despre alăptare). Dacă nu îi ajunge cantitatea de lapte, se poate suplimenta (vă recomand să citiți și articolul despre metode de supliementare cu formulă de lapte praf) sau chiar înlocui cu formule de lapte praf.
    După vârsta de şase luni, alimentaţia sugarului, fie naturală, fie artificială, fie mixtă, trebuie diversificată, adică trebuie introduse alte alimente decât laptele. Este perioada care necesită vigilenţă din partea mamei.
    Reguli pentru diversificarea alimentaţiei:

  1. Orice aliment se introduce numai când sugarul e sănătos.
  2. Introducerea oricărui aliment nou se face progresiv, tatonându-se toleranţa digestivă a sugarului. Se începe de la o linguriţă, şi se creşte apoi continuu până se înlocuieşte toată masa de lapte.
  3. Alimentul nou introdus se administrează primul, înaintea celui cu care copilul era deja obişnuit, respectiv laptele de mamă sau formula de lapte de soia. Aceasta pentru că sugarul este flămând şi probilitatea de a-l respinge datorită nefamiliarizării cu gustul este mai mică.
  4. Orice aliment nou introdus se administrează numai cu linguriţa, indiferent dacă este lichid sau solid, aceasta pentru a-l ajuta pe copil să facă deosebirea între ce mănâncă (ce trebuie mestecat) şi ce bea (apă sau ceai).
  5. Se administrează doar câte un singur aliment nou. Nu se introduc simultan două sau mai multe alimente noi.
  6. La primele semne de tulburări digestive se suprimă imediat noul aliment, care nu se readministrează decât o dată cu normalizarea tranzitului intestinal.
  7. Alimentele noi vor fi introduse la distanţă de cel puţin trei zile unul după altul.

    Dacă se respectă aceste reguli, atunci când copilul va fi înţărcat, el va şti să mestece bine mâncarea (nu o va înfuleca, ceea ce ar dăuna extrem de mult digestiei pe tot parcursul vieţii) şi de asemenea va fi obişnuit să bea apă numai între mese. Aceste două obiceiuri alimentare, statornicite încă din primul an de viaţă sunt esenţiale pentru sănătate. De asemenea, gruparea alimentelor într-un mod anume la fiecare masă, aşa cum se va arăta în continuare, va aşeza baza pentru o bună alimentaţie pentru toată viaţa. Rolul mamei este esenţial în această perioadă, iar eforturile depuse vor fi răsplătite pe deplin pe tot parcursul vieţii.
    În continuare voi reda ordinea în care vor fi introduse alimente noi, în afară de lapte, care vor înlocui treptat, parţial sau total, mesele cu lapte de lapte de mamă sau formula de lapte de soia care înlocuieşte laptele de mamă în absenţa acestuia. Vârsta de la care se va începe introducerea de alimente noi va fi de şase luni, în funcţie de cantitatea de lapte de mamă disponibilă. În cazul unui sugar alimentat cu formulă de lapte de soia, atunci noile alimente vor fi introduse mai devreme, chiar de la patru luni, după caz.

    Ordinea în care se introduc alimentele noi pentru sugar
    I. FRUCTE sub formă de sucuri de fructe şi pulpă de fructe
    Fructele care se pot da sugarului: mere, piersici, vişine, afine, piersici, caise, banane. Acestea sunt cele mai indicate. Treptat sucurile se vor înlocui complet cu pulpă din fructul respectiv, ras pe răzătoarea de sticlă. A se evita fructe precum căpşune, portocale, semnalându-se efectul lor alergen atunci când se administrează înainte de vârsta de 1 an. Pot fi încercate şi alte fructe, în funcţie de posibilităţile existente, cu atenţie doar, să fie evitate cele cu sâmburi foarte mici cu care sugarul se poate îneca.Fructele se dau sugarului la a doua masă din zi, respectiv aproximativ la ora 10.
    Mod de preparare:
    Sucul de fructe se poate obţine cu ajutorul unui aparat de făcut suc, sau manual. Întrucât este vorba de cantităţi foarte mici, este de preferat prepararea manuală a sucului. Mama trebuie să fie curată pe mâini, fructul se va rade pe răzătoare şi apoi se va pune într-un tifon storcându-se bine. Sucul se pune într-un castronel şi va fi administrat de îndată sugarului când acesta este flămând. Recomand a se începe cu mărul, soiul Ionatan. Dacă nu este în sezon, atunci piersica este o alternativă potrivită. Fructele din producţia românească sunt mai de dorit, fiind mai proaspete şi, de regulă, mai gustoase şi mai ecologice. Vişinele şi afinele reprezintă o altă opţiune, de asemenea bună, dar pentru a se obţine sucul din acestea trebuie să se recurgă la ajutorul unui storcător de fructe. Caisele se vor folosi doar la sugarii cu tendinţă spre constipaţie. Chiar dacă se strâmbă când i se administrează sucul de fructe – fructele sunt dulci-acrişoare - cu timpul bebeluşul se va obişnui cu gustul fructelor şi chiar îi va plăcea. Se începe cu o linguriţă şi se ajunge treptat la 50-60 ml/zi la o singură masă. Atenţie, este foarte important, fiind primul nou aliment introdus, a se administra neapărat cu linguriţa. Fiind lichid poate exista tentaţia de a se administra cu biberonul. Va fi foarte util, prin efectul pe termen lung, să rezistaţi acestei tentaţii şi să-l administraţi numai cu linguriţa. După două săptămâni, timp în care copilul s-a obişnuit deja cu gustul de fructe, se începe administrarea de pulpă de fructe. Pulpa de fructe se obţine dând pe răzătoarea de sticlă fructul ales: măr, piersică, pară, caisă, etc. Pe lângă fructele amintite, se mai poate da banana, pasată cu furculiţa. Fructele pasate sau rase se dau de îndată sugarului, imediat după ce s-au ras sau pasat. După ce copilul s-a obişnuit cu fructele administrate astfel, cu o consistenţă mai groasă, se pot adăuga în pulpa de fructe şi cereale.
    II. CEREALE sub formă de fiertură din făină integrală din cereale şibiscuiţi din cereale
    Cerealele se introduc, de regulă, după 6 luni. Până la 6 luni se dau doar fructe. Cerealele care se vor administra primele sunt orezul şi ovăzul. Şi meiul, decorticat, poate fi folosit. Grâul se va da doar după vârsta de 8 luni.
    Cel mai bine este ca cerealele să se dea în combinaţie cu fructe. Masa de fructe este cea de-a doua masă din zi a sugarului şi va fi servită în jur de ora 10, în funcţie de ritmul propriu al fiecărui copil. În timp ea ajunge să fie în întregime din fructe şi cereale.
    Voi reveni în curând cu o postare în care voi include rețete de păpică, recomandate pentru bebeluși. O zi frumoasă să aveți!




SfatFarma logo 9/14/2016

Vâscul sau "creanga de aur" - remediul minune, uitat de mii de ani

Vâscul sau "creanga de aur" - remediul minune, uitat de mii de ani


vascul sau creanga de aur

     De toamna târziu și până la mijlocul primăverii, pe crengile arborilor, dar și pe ale pomilor fructiferi se văd niște tufe rotunde, care de la distanță par cuiburi de păsări, lucrate cu măiestrie. Nu sunt cuiburi, ci este vâscul, o plantă parazită, care "urăște singuratatea", căutând apropierea copacilor.
    Extrem de popular datorită presupusei sale virtuți de a aduce noroc, atârnat de lampă sau prins pe ușă în noaptea de Anul Nou, vâscul este un simbol al biruinței vieții. Faptul că, la fel ca și bradul, nu-și leapădă frunzele niciodată, rămânând pururea verde, îl face să fie foarte îndrăgit. Se spune că vâscul aduce sănătate și spor în casă, că asigură stabilitatea cuplurilor care se sărută sub o crenguță de vâsc, că alungă bolile și atrage îngerii. Acum 2000 de ani, vâscului i se atribuiau însușiri magice. La celți, el era adorat ca simbol al feminității. Celții credeau că vâscul a fost creat de un fulger luminos, care a pătruns în stejar, dându-i astfel proprietăți magice. Plantă veșnic verde, el era celebrat ca simbol al vieții eterne; lipsa de rădăcină îl făcea să fie considerat de esență divină, un fiu al cerului. Vâscul juca un rol important în ritualurile celtice. El se tăia numai după solstițiul de iarnă, cu o seceră de aur, purtată de un preot înveșmântat în alb.
    La vikingi, vâscul simboliza pacea, protecția împotriva spiritelor rele. Grecii credeau că acea creangă de aur care i-a deschis lui Eneas drumul spre lumea cealaltă era o mlădiță de vâsc. Românii așezau pe capul zeiței Diana, simbol al fertilității, o coroană de vâsc. În Evul Mediu creștin, se spunea că lemnul crucii pe care a fost sacrificat Iisus era lemn de vâsc, fapt pentru care planta vindecă orice boli. Departe de a fi apus, faima vâscului este astăzi în creștere, o reputație care nu vine însă din mitologie, ci din redutabilele lui virtuți tămăduitoare.
    Dupa cum am mai spus mai sus, vâscul urăște singurătatea și nu trăiește niciodată pe picioarele lui. El se agață de câte un arbore primitor, care îi oferă casă și masă pe gratis: o locuință confortabilă, la aer curat, hrană bogată în substanțe vitale, ferindu-l de vânturi și de furtuni, Are o formă de sferă și tulpinițe scurte și groase; are rădăcini ascuțite, care se înfig în coaja de pe ramurile copacilor, până în locul unde circulă seva; ca să reziste la iernile în care, alături de brad e singurul supraviețuitor al pădurii, are frunze groase, pieloase, străbătute de mai multe nervuri. La subsuoara lor, dar și în vârful rămurelelor fragede se nasc flori galbene, ce se transformă în boabe sferice alb-translucide, care conțin un suc gelatinos, zaharat.
    Din luna noiembrie și până în aprilie, se culeg ramurile tinere, cu o grosime sub jumătate de centimetru, cu frunze cu tot. Totuși, perioada ideală de recoltare este toamna și iarna, până la sfârșitul lui februarie, când planta începe să se preocupe de maturizarea fructelor sale. Din speciile înalte, cum sunt bradul și pinul, recoltarea se face numai în parchetele de tăiere, după doborârea arborelui. Din pomii fructiferi, cum sunt părul, mărul și prunul, recoltarea se face ușor.Frunzele și ramurile tinere de vâsc se pot folosi proaspete sau uscate.
    Atenție! Boabele vâscului sunt otrăvitoare! Uscarea se face în poduri sau în locuri aerisite, dar la adăpost de lumină, pentru că planta să-și păstreze culoarea verzuie. Vâscul uscat se păstrează în pungi sau saci de hârtie, în locuri ferite de umiditate. Termenul său de valabilitate este de maximum doi ani.     Vâscul este și un medicament, dar și o otravă redutabilă. Vâscul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, arțar, paltin, salcâm este foarte toxic, fiind contraindicată utilizarea lui în medicina umană. Vâscul de pe măr, prun, gutui, păr, măr pădureț, pin și brad are o toxicitate mult mai redusă, acesta fiind vâscul bun, medical. Semnele intoxicației cu vâsc sunt:

  • scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune);r
  • rărirea ritmului cardiac;
  • apariția de frisoane;
  • tulburări nervoase cu paralizie și pierderea sensibilității.
     De asemenea, vâscul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone și care suferă de angină pectorala. De la vâsc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decât restul plantei. De aceea, este bine să achiziționam vâscul de la farmaciile autorizate și nu de la negustorii de ocazie din piețe.
    În general, vâscul nu se prepară la temperaturi înalte (peste 60 grade C) din două motive: sunt deteriorate principiile active; se formează substanțe cu un grad de toxicitate ridicat. Din acest motiv, preparatele cele mai folosite sunt cele obținute la rece: pulberea, maceratul în apa și vinul medicinal.
    Pulberea - frunzele și ramurile de vâsc uscate se macină fin cu râșnița de cafea; dacă mai rămân bucăți nemăcinate, se face o cernere. Modul de administrare variază în funcție de cazul tratat. Doza maximă de pulbere este de 2 g pe zi pentru un adult.
     Maceratul la rece - în 200 ml de apă (o cană) se pune o linguriță rasă de pulbere de plantă. Se lasă la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtrează și se consumă în maximum 8 ore (cu condiția să nu fie păstrate la temperaturi mai mari de 21 grade C).
    Bolile care se vindecă cu vasc: din cele mai vechi timpuri, vâscul a fost folosit pentru bolile de inimă și vasculare, fiind un remediu redutabil mai ales în hipertensiune și în ischemia cardiacă în faze incipiente. Tot din bătrâni se știe că vâscul este un leac bun pentru nervi, fiind un remediu subtil și eficient în tratarea epilepsiei, isteriei și a spasmelor. Deși nu s-a putut stabili cu precizie care principii active ale vâscului acționează atât de puternic și nuanțat asupra sistemului nervos, știința a mai adăugat câteva boli pe lista celor vindecate sau ameliorate cu vâsc: astmul pe fond de stres, amețelile (vertijul), tusea spastică și tusea rebelă. Tradițional, vâscul se mai folosea și în bolile respiratorii: bronșită, astm (provocat de cauze diverse) și leziuni pulmonare provocate de infecții. Medicina actuală nu a confirmat întru totul aceste utilizări, însă a scos la iveală un lucru foarte interesant: vâscul stimulează extrem de puternic imunitatea, atât imunitatea locală, cât și pe cea generală. Iată în continuare câteva utilizări ale vâscului:
    Hipertensiune - cea mai eficientă metodă de administrare este 1/2 linguriță rasă de pulbere, luată dimineața, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu puțină apă. Rezultatele tratamentului se simt cel mai bine după două-trei săptămâni.
    În ateroscleroză și arterioscleroză este eficient pentru faptul că asigură o mai bună circulație a sângelui în artere. Se consumă două căni de macerat pe zi, luate în trei-patru reprize, întotdeauna pe stomacul gol. Eficiența tratamentului crește mult dacă se trece la o dietă adecvată, săracă în grăsimi și bogată în fructe și legume proaspete.
    Tusea și tusea convulsivă - se ia un vârf de cuțit de pulbere de vâsc, se ține sub limbă un sfert de oră, apoi se înghite cu jumătate de cană de ceai fierbinte de busuioc, maghiran sau cimbrișor. Se repetă tratamentul de maximum patru ori pe zi.
    Epilepsie - se fac cure de șase săptămâni cu vâsc luat sub formă de macerat: două căni pe zi, dimineața și seara. La copiii între 3-10 ani se va reduce doza la o treime, iar la cei între 10-14 ani se va reduce la jumătate. În popor, macerația se făcea în apa sfințită.
    Nervozitate, isterie - tratamentul clasic este cu pulbere: se ia un vârf de cuțit de pulbere, de patru ori pe zi, cu apă. Tratamentul popular este mai interesant: criza de nervi se potolește cu o ceapă tăiată în două. Ne apropiem nările de mijlocul proaspăt despicat al cepei, închidem ochii și inspirăm cu putere! Aceasta ne calmează instantaneu pentru vreo câteva minute. În acest timp, se ia o frunzuliță de vâsc, se mestecă foarte bine, iar apoi se înghite. Reușita tratamentului este garantată.
    Astm (inclusiv astm convulsiv) - în jumătate de borcan de miere lichidă se pun patru linguri de pulbere de vâsc fin măcinată și cernută, 10-20 de picături de ulei volatil de cimbru, 30 de picături de ulei volatil de mentă și se amestecă foarte bine. Se ia câte o linguriță de patru ori pe zi, timp de minimum o lună.
    Sterilitate sau impotența asociată cu hipertensiune - se ia vâsc plămădit în rachiu sau alcool: o lingură în 100 ml de ceai de păducel - fructe, de două ori pe zi, înainte de masă. Tratamentul se face minimum timp de trei luni.
    Tulburări de menopauză - se combină în proporții egale pulbere de vâsc, talpa-gâștei, crețișoară și sunătoare: se ia de trei ori pe zi câte o linguriță rasă din această combinație de pulberi, cu puțină apă.
    Adjuvant în hemoragie și accident vasculat, mai ales la vârstnici - se face o cură de două săptămâni cu un vârf de cuțit de pulbere de vâsc, de trei ori pe zi. În paralel, este bine să se facă și un tratament cu tinctură de ginkgo biloba, să se bea ceai de rozmarin în loc de apă, să se consume cantități mari de linte, hrișcă, soia (boabe sau germeni), polen de albine (dacă este suportat de ficat și nu sunteți alergic).
    Imunitate scăzută - se face săptămânal o clismă cu jumătate de litru de apă, în care au fost macerate (8-10 ore) două lingurițe rase de vâsc, două lingurițe de semințe de in și două lingurițe de musețel. Apa va fi ținută în colon timp de 15 minute, înainte de a fi evacuată.




SfatFarma logo 9/13/2016

Sunt cosmeticele rele pentru sănătatea noastră? Există o alternativă mai bună?

Sunt cosmeticele rele pentru sănătatea noastră? Există o alternativă mai bună?


cosmeticele bune sau rele

    Supraviețuirea genelor fiecărui dintre noi și totodată și a speciei noastre, depinde doar de reușita în procesul de selecție al unui partener. De aceea, de-a lungul timpului, fiecare din noi, am dezvoltat o modalitate de a atrage sexul opus, în funcție de preferințele acestuia. Femeile, de exemplu, preferă să își evidențieze trăsăturile cu cosmetice.
    Dar ce conțin aceste cosmetice oare? Putem avea încredere în aceste substanțe, pe care ni le aplicăm direct pe piele? Ne pot face cosmeticele vreun rău?
    Încă din antichitate, egiptenii foloseau cosmetice pentru a-și evidenția conturul ochilor (exemplu cunoscut: Cleopatra). În acest scop, ei foloseau o pudră neagră obținută dintr-un minereu care conținea sulfat de plumb. Ei nu știau însă că plumbul este o neurotoxină puternică pentru om. Acesta poate duce la probleme de comportament și dificultăți de învațare la copii și fertilitate scăzută la femei și bărbați. Chiar și în cosmeticele contemporane pot fi detectate cantități foarte mici de plumb. Teoretic, plumbul ajunge în cosmetice ca un contaminant neintenționat, în timpul procesului de producție. Concentrațiile detectate în cosmetice au fost între 0.026ppm (parts per million) și 7.19 ppm (limita oficială de toxicitate este de 10 ppm).
    Un alt exemplu demn de amintit sunt cremele de înfrumusețare, fabricate în jurul anilor 1890 în Europa, care conțineau elementul radioactiv numit radiu. Acestea promiteau o radiere "tinerească".
    Actualmente, un ruj de buze oarecare, conține aproximativ 47% uleiuri, 36% pigmenți, 17% ceară și 5% alte substanțe (în special conservanți). Uleiul cel ami folosit este uleiul de ricin. Pigmenții folosiți sunt în mare parte sintetici, dar, în mod tradițional se folosea pigmentul roșu obținut din zdrobirea coșenilei (o insectă de culoarea roșie).
    În anii trecuți, s-a pus mult accent pe parabeni. Aceștia se găseau în aproape toate produsele cosmetice. Problema cu parabenii este faptul că pot imita estrogenul și se pot lega de receptorii de estrogen din organism, astfel comunicarea în interiorul celulelor să fie deteriorată. În plus, pot cauza dezvoltarea cancerului mamar. Din fericire, în ultima perioadă, aproape toate produsele cosmetice au renunțat la parabenii pe care îi conțineau.
    O recomandare care e bine de urmat: nu folosiți rimel desfăcut de mai mult de 3 luni. Un studiu recent a descoperit specii periculoase de bacterii și fungi în 36.4% din tuburile desfăcute de mai mult de 3 luni. Această recomandare este importantă în special pentru purtăroarele de lentile de contact, deoarece bacteriile se pot infiltra în ochi prin microexcoriațiile cauzate de lentila de contact.
    Înainte să cumpărați un produs cosmetic, vă recomand să îi citiți cu atenție eticheta, să vedeți exact ce conține și ce vă veți pune pe piele. Aplicați pe piele doar produse care nu conțin chimicale toxice. Pielea este ca un burete, poate absorbi cu ușurință substanțele de pe suprafața sa. Cel mai recomandat este să optați pentru cosmeticele naturale - se găsesc o sumedenie deja și în țara noastră.
 




SfatFarma logo 9/11/2016

Berea crește lactația? Este recomandat consumul de alcool în timpul perioadei de alăptare?

Berea crește lactația? Este recomandat consumul de alcool în timpul perioadei de alăptare?


alcoolul si alaptarea

    Știm cu toții că este o idee rea să consumați alcool în timpul sarcinii. Dar în timpul alăptării? Am întâlnit foarte des mămici cărora li s-a recomandat consumul de bere cu sau fără alcool, pentru a ajuta stimularea lactației. Dar există vreun sâmbure de adevăr în aceast lucru?
    Încă nu s-a ajuns la o concluzie finală în legătură cu acest subiect, cel puțin oficial, folosind studiile efectuate până în momentul de față.
    Studiind lactația în detaliu, putem observa că aceasta se bazează, în special pe doi hormoni din corp: prolactina și oxitocina. Prolactina stimulează producerea de lapte în glandele mamare, umplând astfel mici săculeți care stochează laptele, numiți alveole. Pe de altă parte, oxitocina cauzează contracțiile celulelor care înconjoară alveolele, astfel cauzând ejecția laptelui. Așa că, toate studiile care se fac pe acest subiect, studiează nivelele acestor doi hormoni, în combinație cu consumul de bere sau de alcool.
    De mai multe ori s-a demonstrat faptul că, un consum moderat de bere, poate crește nivelele de prolactină, dar nu din cauza alcoolului, ci din din cauza orzului pe care aceasta îl conține. S-a constatat că, un carbohidrat din orz poate avea acest efect. Demn de amintit este și faptul că unele dintre pastilele care se eliberează pentru a ajuta stimularea lactației, au în componență orz. De aici rezultă că, berea cu alcool și berea fără alcool, din acest punct de vedere, pot avea același efect.
    Un alt studiu, a studiat strict consumul de alcool în timpul lactației și a ajuns la concluzii interesante. În acest studiu, participantele au consumat alcool amestecat cu suc de portocale (astfel excluzând efectele orzului). Rezultatele au fost următoarele: dacă concentrația alcoolului din sângele participantelor era în creștere, nivelul de pralactină era mai mare. Iar dacă concentrația alcoolului din sânge era în scădere, nivelul de prolactină era mai mic. Dar, cel mai important este că, în ciuda nivelelor diferite (crescute sau scăzute) de prolactină, toate femeile au constatat nivele scăzute de lactație, după ce au consumat alcool. Așa că, studiile care includ nivelele de prolactină nu ne pot fi de real folos, deoarece nu dau rezultate concludente.
    Alte studii au avut in vizor nivelele de oxitocină din corp. Acestea au arătat că, un consum moderat de alcool, scad nivelele de oxitocină din corp, astfel slăbind reflexul de ejecție a laptelui. De asemenea, bebelușii implicați în acest studiu ai căror mame au consumat alcool, au băut mai puțin lapte decât bebelușii ai căror mame nu au consumat alcool, posibil din cauza unui reflex de ejecție a laptelui inhibat.
    Pe lângă toate acestea, atâta vreme cât o femeie care alăptează are alcool în sânge, o mică parte din acesta îi va ajunge și în lapte, ceea ce nu este deloc bine pentru bebeluș.
    Recomandarea mea este ca în timpul perioadei în care alăptați, să nu consumați alcool sub nici o formă. În schimb, dacă doriți, puteți încerca consumul berii fără alcool. Acesta, din cauza conținutului de orz, la fel ca și pastilele pentru stimularea lactației, vă poate ajuta să vă sporiți lactația.




SfatFarma logo 9/09/2016

Alimente pentru o inimă sănătoasă

Alimente pentru o inimă sănătoasă


alimente pentru o inima sanatoasa

    Alimente obişnuite vă pot ajuta să aveți o inima sănătoasă. Nutriționiștii spun că una dintre cele mai eficiente diete pentru prevenirea bolilor de inimă este cea mediteraneană, compusă preponderent din vegetale, peşte, cereale integrale şi ulei de măsline. Pline de Omega-3, fibre şi grăsimi bune, cele 12 alimente listate mai jos vă vor ajuta să vă menţineţi inima în formă până la o vârstă înaintată.

    1. Avocado aduce grăsimi mononesaturate, foarte sănătoase în dietă. Creşte colesterolul bun şi permite absorbţia carotenoizilor (betacarotenul şi licopenul), esenţiali pentru sănătatea inimii.

    2. Spanacul crud conţine luteină, folaţi, potasiu şi fibre, care ajută inima să rămână sănătoasă.

    3. Uleiul de măsline, bogat în grăsimi mononesaturate, scade colesterolul rău şi reduce riscul de boli de inimă. Alegeţi uleiurile extravirgine sau virgine, pentru că acestea nu sunt procesate.

    4. Migdalele şi nucile sunt o excelentă sursă de acizi graşi esenţiali Omega-3 şi grăsimi mono şi polinesaturate.

    5. Fructele de pădure – afinele, fragii, coacăzele, murele, cătina şi căpşunile – au proprietăţi antiinflamatoare, care reduc riscul de cancer sau de boli de inimă, iar murele şi afinele sunt minunate pentru elasticitatea vaselor de sânge.

    6. Leguminoasele – fasolea, lintea, soia, năutul, mazărea sunt legume cu un conţinut mare de fibre solubile, acizi graşi esenţiali Omega-3 şi calciu.

    7. Seminţele de in şi cânepă conţin fibre şi acizi graşi esenţiali Omega-3 şi Omega-6. Presăraţi peste cerealele integrale de la micul dejun, sau peste salatele de peste zi, un praf din aceste seminţe măcinate.

    8. Soia poate reduce colesterolul şi, deoarece conţine cantităţi reduse de grăsimi saturate, este o importantă sursă de proteină vegetală, necesară mai ales în dietele pentru sănătatea inimii.

    9. Ovăzul este o cereală foarte sănătoasă. Începeţi ziua cu un castron cu terci de ovăz, care este plin de acizi graşi Omega-3, folaţi şi potasiu. Acest super-aliment bogat în fibre reduce nivelul colesterolului rău şi păstrează arterele curate.

    10. Peştele (somon, anşoa, hering, sardină, ton, păstrăv) este bogat în acizi graşi esenţiali Omega-3 şi Omega-6. Reduce tensiunea arterială şi riscul de formare a cheagurilor de sânge. Cel puţin două porţii pe săptămână reduc riscul de infarct cu o treime. Acizii graşi esenţiali conţinuţi de aceşti peşti sunt materii grase pe care organismul uman nu le poate sintetiza singur, de aceea ele trebuie procurate din alimentaţie.

    11. Ardeiul iute previne creşterea zahărului în sânge, fapt foarte important pentru sistemul cardiovascular. În plus, arde grăsimile şi elimină kilogramele nedorite.

    12. Usturoiul este foarte bun pentru inimă, reduce colesterolul şi creşte imunitatea organismului. În plus, ne apără de gripă şi de alte afecţiuni de sezon. Ar trebui consumat zilnic, în mâncăruri, salate sau chiar pe stomacul gol.
    Puteți citi articolul și pe blogul FrumoasaVerde.blogspot.ro.