vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

SfatFarma logo 2/18/2018

Tensiunea arterială crescută - câteva cauze neștiute


Deși hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli și una dintre cauzele majore de deces din „lumea civilizată”, nici medicina clasică, nici bolnavii nu știu nimic despre cauza acestei boli. Pentru a arăta acest lucru, am copiat mai jos un articol standard despre hipertensiune pentru a-l analiza. Citiți-l cu atenție! La urmă, vă voi arăta că și la această boală cauza este necunoscută și că tratamentul nu numai că dă dependență, dar aduce și daune masive sănătății.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

Ce este important să cunoaștem despre hipertensiunea arterială?
Creșterea tensiunii arteriale, cunoscută sub numele de hipertensiune este un factor de risc pentru boli de inimă, rinichi sau accidente vasculare cerebrale. Aceasta înseamnă că, având tensiune arterială înaltă, aveți un risc mai mare de a dezvolta boli de inimă sau de rinichi. Acest aspect este foarte important, deoarece bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale sunt printre principalele cauze de deces în lume. Hipertensiunea arterială (HTA) este foarte periculoasă, deoarece adesea nu prezintă niciun simptom alarmant. Din fericire, puteți afla dacă aveți tensiunea crescută controlând valoarea ei regulat. Dacă este mare, puteți lua măsuri pentru a o scădea. La fel de important, dacă tensiunea arterială are valori normale, puteți învăța cum să o împiedicați să crească. Acest articol vă va spune cum să procedați.


Ce se întâmplă când tensiunea arterială este înaltă?
Sângele este transportat de inimă în țesuturi prin vase numite artere, presiunea sângelui reprezentând forța cu care împinge sângele în pereții arterelor. La fiecare bătaie a inimii (60-70 bătăi pe minut în repaus), se pompează sânge în artere. Presiunea arterială este maximă în momentul contracției inimii și pompării sângelui. Aceasta se numește presiune arterială sistolică. Între bătăi, când inima se relaxează, presiunea arterială scade. Aceasta se numește presiune arterială diastolică. Tensiunea este caracterizată de aceste două valori. De regulă, sunt scrise una după alta, de ex. 120/80 mm Hg, prima valoare reprezentând presiunea sistolică, iar a doua, cea diastolică.
Anumite activități fac ca presiunea arterială să crească sau să scadă. De exemplu, dacă alergați după autobuz, presiunea arterială crește. Când dormiți, ea scade. Aceste variații sunt normale. Dar unele persoane au o presiune arterială care stă în majoritatea timpului la valori ridicate. Sângele acestora împinge în pereții arterelor cu o forță mai mare decât în mod normal. În lipsa tratamentului, se poate ajunge la probleme medicale serioase, cum ar fi ateroscleroza (îngroșarea și rigidizarea pereților arterelor). Astfel, se accelerează procesul de depunere de colesterol, ca rugina pe o țeavă, ceea ce, în timp, poate duce la infarct de miocard sau accident vascular cerebral.
Infarctul de miocard (atacul de cord): când arterele ce duc sângele la miocard (mușchiul inimii) se blochează, inima nu mai primește oxigenul necesar. Reducerea fluxului de sânge poate duce la dureri de piept (angină). Când fluxul sanguin este oprit complet se produce infarctul.
Inima mărită. Presiunea arterială crescută obligă inima la un efort suplimentar. În timp, aceasta duce la îngroșarea și la întinderea pereților inimii, până ce aceasta nu mai funcționează normal, instalându-se insuficiența cardiacă. Controlul tensiunii poate preveni acest fenomen.
Suferința rinichilor. Rinichiul funcționează ca un filtru ce curăță organismul de toxine. De-a lungul anilor, presiunea arterială crescută afectează vasele de sânge din rinichi; aceștia filtrează mai puțin lichid, toxinele acumulându-se în sânge. Astfel, rinichii pot ceda, moment în care tratamentul medical (dializa) sau transplantul de organ devin necesare.
Accidentul vascular cerebral. Îngustarea arterelor face ca la creier să ajungă mai puțin sânge. Dacă un cheag de sânge blochează o arteră îngustată, apare un accident vascular trombotic. Tot ca urmare a presiunii arteriale crescute, se poate rupe un vas sanguin, producându-se un accident vascular hemoragic.

Care sunt persoanele cu risc de a dezvolta hipertensiune arterială?
Oricine poate dezvolta hipertensiune arterială, dar unele persoane sunt mai predispuse la această suferință. De pildă, HTA apare mai devreme și se dezvoltă mai sever la populația afro-americană decât la cea albă. La adultul tânăr, bărbații suferă de HTA mai frecvent decât femeile. Pe măsură ce îmbătrânesc, raportul se schimbă. După menopauză, femeile dezvoltă mai frecvent HTA decât bărbații de aceeași vârstă. Pe măsura înaintării în vârstă, numărul bolnavilor de HTA crește rapid la ambele sexe. Factorii ereditari pot fi și ei o cauză: dacă părinții și bunicii suferă de HTA, este foarte probabil ca și dv. să dezvoltați această suferință. Dar, deși este frecventă la adulți, poate apărea și la copii. Chiar dacă toată lumea pare sănătoasă, trebuie ca membrii familiei dv. să se controleze regulat, căci presiunea arterială crescută poate să nu prezinte simptome alarmante.

Ce reprezintă diferitele valori ale tensiunii arteriale?
Tensiunea arterială este expresia a două numere care reprezintă presiunea sistolică și cea diastolică. Valorile sunt notate în milimetri (mm) coloană de mercur (Hg). Prima este presiunea sistolică și apoi cea diastolică. De ex. 120/80 mm Hg, este enunțată verbal ca 120 cu 80 sau 12 cu 8. Dacă presiunea arterială este mai mică de 140 cu 90 mm Hg se consideră normală. Oricum, o tensiune de 120 cu 80 este mai benefică pentru inima dv. Unele studii consideră ca tensiunile arteriale scăzute (de exemplu 105 cu 65 mm Hg) sunt dăunătoare. Cu excepția câtorva rase, acest lucru nu este adevărat. Valorile considerate hipertensiune sunt clasificate pe stadii și sunt cu atât mai periculoase cu cât sunt mai ridicate.

Cauzele care determina apariția hipertensiunii arteriale
La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinantă pentru apariția hipertensiunii arteriale. Acest gen de presiune arterială crescută se numește hipertensiune arterială esențială sau primară. Unele persoane suferă de HTA determinată de o serie de cauze cunoscute cum ar fi: tumori de suprarenală, boli cronice de rinichi, exces de pilule contraceptive, sarcină la femei etc. Aceasta este numită hipertensiune arterială secundară și este în general vindecabilă, dacă sunt corectate cauzele determinante.
http://sanatateverde.blogspot.com/2008_12_15_archive.html

ANALIZA ARTICOLULUI

Medicina nu cunoaște cauza hipertensiunii arteriale, ba chiar mai mult, se consideră că NICI NU EXISTĂ O CAUZĂ! „La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinantă pentru apariția hipertensiunii arteriale”. Boala este descrisă și clasificată în „hipertensiune arterială esențială sau primară”, dar despre cauzele bolii nu se știe o iotă! Ce medicamente se dau în cazul hipertensiunii arteriale de către medicina clasică? Medicamentul standard, pe care îl primesc aproape 100% din pacienți, este unul care conține o substanță numită betablocher și care inhibă bătăile normale ale mușchiului inimii, reducându-i randamentul natural. Prin această metodă, inima nu mai bate cu amplitudinea necesară organismului, ceea ce duce automat la scăderea presiunii sângelui în artere, ca atunci când un robinet la care se află legat un furtun este închis un pic.

Randamentul inimii redus prin betaclocheri cu 20-40% va duce inevitabil la:
- distrugerea sigură a mușchilor inimii și, ca urmare, la boli cronice de inimă;
- lipsă de putere și energie, oboseală cronică;
- infecții în sânge din cauza lipsei de oxigen și de sânge proaspăt în extremități;
- slăbirea sistemului imunitar;
- slăbirea tuturor organelor (organele sunt alimentate și întărite cu sângele pompat de inimă);
- capacitate cerebrală scăzută.
Alte medicamente date împreună cu betablocherii sunt cele care „subțiază” sângele (adică cele care alterează în mod artificial consistența lui) sau medicamente care dilată arterele.

Întrebarea 1: Dacă, după cunoștințele actuale ale medicinii, hipertensiunea n-are nimic de-a face cu inima, de ce se dau medicamente care reduc puterea inimii? Pentru că prin aceste medicamente se obține cea mai rapidă reducere a hipertensiunii, efect dorit și de pacienți. Dar acestea produc efecte nefaste și ireparabile asupra sănătății, de care, până la urmă, tot fabricanții de medicamente vor profita cel mai mult.


Întrebarea 2: Vindecă betablocherii hipertensiunea arterială? Bineînțeles că nu, pentru că inima are de a face cu tensiunea arterială la fel de mult ca și un robinet cu un furtun înfundat, conectat la el. Prin închiderea robinetului nu se curăță furtunul, chiar dacă presiunea din el scade.

Întrebarea 3: Dacă betablocherii nu vindecă nimic, de ce se dau totuși la hipertensiune arterială? Tocmai pentru că nu vindecă! Dacă medicamentele ar vindeca ceva, cine le-ar mai cumpăra decenii întregi? Scopul industriei farmaceutice este profitul. Cu vindecarea nu se fac bani.

Întrebarea 4: De ce doctorii nu caută o alternativă mai bună? Pentru că industria farmaceutică nu produce alte medicamente contra acestei afecțiuni și, ca urmare, doctorii nu au din ce să aleagă. Betablocherii funcționează rapid (deși slăbesc întregul organism și distrug inima) și acest lucru le este mai mult decât suficient celor mai mulți „doctori”. Un doctor adevărat, însă, va căuta cauza bolii și va încerca s-o înlăture, dar un astfel de doctor este mai rar decât cele 6 cifre de la loto.

Întrebarea 5: Care este, de fapt, cauza adevărată a hipertensiunii arteriale? Dacă privim sistemul cardiovascular, îl putem compara cu o pompă de apă care ține apa în circulație într-un lac artificial. Acest sistem este format dintr-o pompă (inima), un furtun (vase sanguine) și un filtru (rinichii). Pompa este aleasă de așa natură, încât să garanteze circulația ideală a apei. Dacă la un moment dat presiunea din furtun crește, există doar două cauze posibile: inundarea furtunului sau înfundarea filtrului. Reducând randamentul pompei de apă, scade tensiunea în furtun, dar acest lucru nu duce la repararea problemei. Un instalator va face în acest caz ce trebuie: el va curăța filtrul înfundat. În cazul organismului uman, cauza hipertensiunii arteriale sunt rinichii. Aceștia filtrează permanent sângele, iar atunci când randamentul lor scade, crește automat tensiunea arterială, căci inima nu-și schimbă randamentul în funcție de cel al rinichilor.
De ce scade randamentul rinichilor? Rinichii omului sunt organele cel mai direct legate de emoții și sunt afectați puternic de supărări și de alte emoții negative, îndeosebi de cele de durată (tristele, depresie, decepții sentimentale, pierderea cuiva drag, singurătate). Cei mai mulți oameni fac hipertensiune arterială după un deces sau o supărare care ține mai mult timp. În acest caz, rinichii nu mai lucrează cum trebuie (se strâng de la tristețe) și, reducându-și capacitatea de filtrare, tensiunea din artere crește automat.
Și conflictele și enervările zilnice ale oamenilor care nu sunt triști sau depresivi duc la hipertensiune arterială, dar acest lucru este cauzat nu atât de randamentul slăbit al rinichilor, cât de ficat, care are o funcție compensatoare la volumul de sânge aflat în circulație în corp. Enervarea afectează ficatul direct. Deci cauzele hipertensiunii sunt conflictele, certurile, care duc la tensiune emoțională și implicit la tensiune sanguină. Ca urmare, voia bună și echilibrul emoțional sunt factorii care vindecă cel mai ușor hipertensiunea arterială. Pentru că pacienții nu știu acest lucru, de îndată ce au aflat că suferă de această afecțiune, ei vor lua medicamentele prescrise de medic ani de zile – chiar dacă necesitatea lor dispare – fiind convinșii că boala este nevindecabilă și că trebuie să ia aceste medicamente o viață întreagă.
Așadar, un alt factor important în hipertensiune este ficatul. Acesta acționează ca un rezervor care menține cantitatea de sânge din organism la nivelul necesar – asemănător rezervoarelor de dilatare de la instalațiile de încălzire. Oricine a văzut un ficat de animal știe că acesta este ca un burete ce conține mult sânge. La mișcare, mușchii trebuie alimentați cu sânge și acesta este eliberat de ficat, care îl adună în timpul repausului. Și la enervare sau emoții puternice ficatul eliberează acest sânge, care se duce în zonele necesare, mai ales la cap, unde se creează o congestie. La un om cu ficatul sănătos, sângele se retrage repede înapoi în ficat după efort sau enervare, pe când la unul cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece rapid.
Din cauza afecțiunilor ficatului sau ale rinichilor, pe care le are aproape orice om din ziua de azi (alimentație nesănătoasă, lipsă de mișcare, toxine acumulate, calculi renali și biliari) ficatul nu mai poate îndeplini aceasta funcție în mod ideal, iar compensarea cantității de sânge din artere nu mai poate fi făcută în timp util, ducând la valori mărite de tensiune. Un ficat bolnav și enervările duc deci la valori mai mari ale tensiunii arteriale decât în cazul unui ficat sănătos. Acest lucru este binecunoscut: bolnavii depresivi și mânioși fac tensiune mai mare decât cei care sunt numai depresivi. Deși cauza primară a hipertensiunii este sistemul renal, ficatul are o influență destul de mare asupra valorilor ei.
Al treilea factor în hipertensiunea arterială, care este însă minor, este pierderea elasticității arterelor. Arterele elastice sunt capabile să compenseze, prin umflare, o parte din tensiunea mărită apărută, în timp ce arterele rigide, cu elasticitatea alterată, vor păstra presiunea arterială la valoarea cauzată de emoție sau enervare, factorii zilnici care duc la variația tensiunii arteriale, așa cum știe orice hipertensiv din proprie experiență.

Întrebarea 6: De ce doctorul meu nu știe toate lucrurile astea? Doctorii au fost învățați la facultate – în mod evident, greșit – că hipertensiunea „nu are cauze” și că se tratează cu betablocheri. Majoritatea doctorilor au rămas la acest stadiu, la care a rămas și „știința” oferită de industria farmaceutică de mai multe decenii. În ultimii 30 de ani nu s-a făcut un singur pas înainte în vindecarea hipertensiunii, căci cine are nevoie, când se câștigă atâția bani cu betablocherii și cu alte medicamente similare? Timp de cercetare proprie și mai ales de gândire doctorii din ziua de azi nu au, și ei, ca și cei mai mulți „oameni de știință”, se mulțumesc cu ceea ce știu deja.

Cum se poate vindeca cu adevărat hipertensiunea? Există un singur mod real și eficient: trebuie vindecată sau eliminată depresia, supărarea sau tristețea pacientului! Acest lucru se poate face cu ajutorul homeopatiei sau prin schimbarea modului de viață. Cei mai mulți oameni fac hipertensiune la scurt timp după decesul partenerului sau al unui membru din familie. O soluție ar fi găsirea unui nou partener, a unui nou punct de sprijin în viață. Astfel de pierderi nu pot fi înlocuite, dar există metode de a face față mai ușor problemelor sufletești. Oamenii rămași singuri trebuie să-și găsească pe cineva. Singurătatea și tristețea duc la hipertensiune. Cei care se enervează ușor trebuie să înlăture sursele de conflict.

În cazul hipertensiunii, rinichii și ficatul trebuie tratați cu remedii naturiste, iar cauzele psihice care duc la dereglarea acestor organe cu remedii naturale. Tratamentul cu betablocheri și subțietori de sânge aduce daune întregului organism și nu vizează cauza adevărată a bolii, făcându-i pe bolnavi dependenți de aceste medicamente pentru decenii întregi. În plus, doctorii dau la hipertensiune un medicament pentru inimă, când de fapt cauza bolii nu este cunoscută și în niciun caz atribuită inimii! Acest tratament este o prostie la fel de mare ca aceea a unui instalator care ar reduce randamentul pompei în loc să desfunde filtrul. Dacă un instalator ar face așa ceva, ar fi concediat imediat. Doctorii fac acest lucru de decenii...

Mulți bolnavi care au reușit să depășească stadiul depresiv nu mai au hipertensiune și deci nu mai au nevoie de medicamente, dar le iau în continuare, din obișnuință sau pentru că doctorii lor nu le spun nimic. Frica de „a nu se întâmpla ceva” este menținută și inoculată de sistemul medical și acești betablocheri se prescriu în continuare, deși necesitatea lor a dispărut. Mult mai eficiente în vindecarea hipertensiunii ar fi drenoarele renale și hepatice (care înlătură depunerile), împreună cu remedii naturale contra depresiei sau a irascibilității.




SfatFarma logo 2/13/2018

Aluminiul, câteva dintre efectele sale secundare neglijate


Prezent în alimente, aer şi apă, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de apariţia multor boli. Prima măsură: aruncaţi vasele din aluminiu!

La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenţa în exces a aluminiului în alimentaţie. Acest element se află peste tot: în aer, apă, sol. În anumite cantităţi, nu este dăunător organismului. În ultima vreme însă, produsele pe care le consumăm, de la alimente la apă, medicamente, vaccinuri şi chiar obiectele înconjurătoare, ne pun în contact cu o supradoză din acest metal toxic. Efectele sunt devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care şi Alzheimer.


Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, folosit în industria alimentară ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat) și în produsele de larg consum. El există şi în aer şi în apă. Este inevitabil. Dar, în ultima vreme, specialiştii au constatat o concentraţie crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kg/corp, în condiţiile în care cantitatea tolerabilă este de cel mult un miligram. În timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demenţă. Alerta la aluminiu s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Aceasta, până în 1940, când o renumită doctoriţă a descris cazul căţeluşului ei care era pe moarte şi niciun veterinar nu reuşise să-i afle diagnosticul. Ea obişnuia să-i pregătească mâncarea în cele mai bune tigăi de aluminiu. Câinele începuse să vomite după mese şi după o lună era atât de slăbit, încât nu se mai putea ţine pe picioare. Stăpâna a schimbat tigaia cu unaemailată, constatând imediat îmbunătăţirea sănătăţii câinelui, până la refacerea totală. Deşi pare greu de crezut, aluminiul este responsabil de multe dereglări şi în organismul uman, cea mai cumplită fiind demenţa, afecţiune de care suferă milioane de persoane.

Apa noastră cea de toate zilele conţine aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă utilizează sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule şi care pot fi uşor distruse prin sedimentare şi filtrare. Pentru că sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentraţia de aluminiu a apei tratate este mai ridicată decât în cea netratată. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia, în funcţie de regiune şi de râuri, care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede, în general, că aluminiul de origine naturală, provenit din apă netratată, se află într-o formă care este greu asimilată de organism şi care nu are efecte negative asupra sănătăţii. Dar apa tratată conţine aluminiu uşor asimilabil, de aceea, atenţie!, apa poate fi o sursă mai riscantă de aluminiu decât hrana. Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază şi ea, după cum producătorii utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenţie eticheta sticlei de apă minerală sau plată şi să o alegem pe cea care conţine cel mai puţin aluminiu. Riscul de apariţie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care beau ape bogate în aluminiu monomeric.

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puţin 4 micrograme/zi. Dar unde mai există aer nepoluat? În zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creşte la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi. În afară de aer şi apă, oamenii absorb aluminiu, şi încă în doza maximă, din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici şi care se vând la cerere în farmacii, precum: antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat şi unele vitamine pentru copii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate creşte până la 5g/zi. Toţi aceşti factori care conţin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului, în funcţie de vârstă şi grad de sănătate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, folii care au la bază acest metal. Un studiu publicat de o revistă medicală din Australia a arătat că doza de aluminiu care se găseşte în cutiile metalice de băuturi şi sucuri o depăşeşte cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienţi au aluminiu în corp. Efectele imediate sunt următoarele: omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea şi-şi pierde pofta de mâncare. Pacienţii care suferă de afecţiuni renale şi primesc tratamente de dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă. Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism şi prin cereale, prăjituri, biscuiţi, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, lăptuci), dar şi prin ceaiuri sau băuturi care conţin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creşte peste cota admisă şi atunci când peştele şi carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toţi suntem expuşi mai mult sau mai puţin riscului de a absorbi aluminiu, dacă nu în bucătăria proprie, atunci când bem o Coca Cola în oraş, o cafea preparată cu apă contaminată, sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sănătate îl reprezintă şi radiatoarele confecţionate din aluminiu, responsabile pentru simptome ca: ameţeală, tulburări de vedere şi chiar începutul unor paralizii.

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demenţă caracterizată de convulsii, tremurături, psihoză şi diferite schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneşte mai ales la bolnavii care fac dializă. Absorbţia mare de aluminiu poate provoca anemie, infarct sau osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din masa osoasă). Aluminiul este asociat şi cu alte boli serioase, care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demenţa senilă, tulburările mentale, îmbătrânirea precoce şi Alzheimer. Deşi industria farmaceutică a mediatizat progresul înregistrat în prevenirea şi tratarea acestei boli, în realitate, acesta este nesemnificativ. Primele simptome care indică începutul unei deteriorări mintale sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia. În aceste cazuri, celulele creierului pot conţine de 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Toxicitatea acestui metal a fost descrisă în Science et vie, unde s-a arătat că efecte secundare ale aluminiului apar chiar şi când este ingerat în cantităţi mici. Un caz de intoxicaţie cu aluminiu este descris într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului, care s-a retras atunci când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu? În primul rând, trebuie să scăpăm de toate ustensilele, tacâmurile şi recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apă cu conţinut scăzut din acest metal, să renunţăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol şi folii de aluminiu, să evităm aspirina, să nu mai cumpărăm conserve, bere şi răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veţi vedea că aceleaşi alimente se vând şi în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminaţi-le. Doar de termopane şi uşi de aluminiu n-aveţi cum scăpa.

Ambalajele produselor cosmetice (spray-uri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belşug. Aluminiul din deodorante (20% clorură de aluminiu) pătrunde mai uşor prin piele decât pe cale digestivă. În plus, inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauză a fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor. Antiperspirantele conţin şi ele săruri de aluminiu şi zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea porilor. Un studiu făcut la Universitatea Reading, Marea Britanie, acuză deodorantele şi antiperspirantele că favorizează apariţia tumorilor mamare prin absorbţia prin piele a unei cantităţi de aluminiu. Asimilarea pe termen lung a unor concentraţii mari de aluminiu prin deodorante duce la serioase probleme de sănătate. Persoanele cu aşa-zisa aluminofobie pot folosi antiperspirante sau deodorante fără aluminiu, disponibile în farmacii.

În produsele alimentare provenite din Uniunea Europeană, aluminiul este întâlnit sub codul E-173, responsabil de apariţia unor afecţiuni ca Alzheimer, Parkinson, boli cardiovasculare, osteoporoză. Fiind neurotoxic, Comisia Europeană dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentaţie, mai ales a copiilor. E-173 este un colorant întâlnit mai ales în produsele bazate pe cereale ca pâine, prăjituri şi biscuiţi.

Înainte de a ajunge pe piață, orice ambalaj este testat în laborator. Aici, recipientele sunt ținute în contact cu substanțe cu proprietăți asemănătoare alimentelor. Dacă după 10 zile, aceste substanțe nu se modifică, atunci ambalajul este autorizat. Specialiștii spun însă că nici ambalajele autorizate nu sunt sută la sută sigure. Lumina, căldura, sau umiditatea favorizează migrarea compușilor toxici din ambalaje în mâncare. Și niciodată nu poți ști prin câte a trecut produsul, până să ajungă la tine în frigider. În consecință, cele mai sigure ambalaje rămân cele din sticlă sau hârtie.




SfatFarma logo 2/10/2018

Remedii naturale împotriva insomniei


Insomnia este o tulburare a somnului care se caracterizează prin dificultatea de a adormi. Ea poate fi de două feluri: persistentă (durează săptămâni sau luni în șir și este cauzată de anumite boli sau un program de viață greșit) sau trecătoare (durează câteva nopți și este cauzată de o supărare sau un eveniment îngrijorător). Prin urmare, insomnia nu este boală în sine, ci doar un simptom al unei cauze ce trebuie îndepărtată. Dacă nu încercăm să identificăm această cauză și să o înlăturăm, sănătatea noastră va avea de suferit, deoarece sistemul imunitar va fi slăbit.


Principalele cauze care ne pot priva de un somn odihnitor și binefăcător sunt:
- O stare psihică proastă: neliniște, îngrijorare, supărare, frică, furie;
- O schimbare radicală în viață: mutarea într-o altă locuință sau localitate, schimbarea serviciului;
- Mediul ambiant: un pat incomod, zgomote, lumină, prea cald sau prea frig;
- Probleme de sănătate: hipertensiune, artrită, reumatism, boli de inimă, probleme digestive;
- Stil de viață dăunător: lipsă de mișcare, alimentație nesănătoasă, consum de cafea, alcool, fumat;
- Alte cauze: pastilele contraceptive și cele de slăbit.

Există însă și oameni care se plâng de insomnie acuzând faptul că nu pot dormi mai mult de 5 ore pe noapte. E adevărat că cei mai mulți dintre noi avem nevoie de 7-8 ore de somn pe noapte, dar să nu uităm că durata somnului este legată atât de propriul nostru bioritm, cât și de alimentație. Astfel, dacă ducem o viață sedentară, am înaintat în vârstă sau suntem vegetarieni, nevoia noastră de somn este mai mică (5-6 ore). Prin urmare, nu avem de ce să dăm fuga la doctor și să solicităm somnifere. Dacă însă nu ne încadrăm în niciuna dintre aceste categorii, e cazul să ne îngrijorăm și să ne luăm propriile măsuri, deoarece efectele somniferelor ne pot reduce drastic calitatea vieții: oboseală cronică, nervozitate, lipsa concentrării, randament slab la serviciu, pierderea memoriei, risc de accidente.

Așadar, ce putem face dacă nu ne putem odihni bine toată noaptea? În primul rând, să ne scoatem din cap ideea că altcineva ne poate rezolva problema. Medicii vor scăpa foarte ușor de noi – ne vor prescrie un somnifer sau un calmant. Acestea însă dau dependență, iar în timp, vom avea nevoie de doze tot mai mari pentru a-şi face efectul. Știind acest lucru, trebuie să ne rezolvăm singuri problema. Iată câteva sfaturi ușor de urmat, care ne vor ajuta să nu mai numărăm oi toată noaptea:

Să ne trezim întotdeauna la aceeași oră. Este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem, de luni până duminică. Dacă, de pildă, avem o viață socială intensă și în week-end petrecem până târziu cu prietenii, este foarte important să ne sculăm tot la ora noastră obișnuită, chiar dacă am dormit mai puține ore în noaptea respectivă. Acesta este primul secret de a combate insomnia.

Să facem mișcare 30 de minute pe zi. Ca să primim energie, trebuie să cheltuim energie. Oricât de obosiți ne-am simți după 8 ore de stat la birou, trebuie să punem corpul în mișcare. Totuși, nu trebuie să facem exerciții fizice seara târziu, pentru că temperatura corpului va fi prea mare pentru un somn de noapte bun.

- Să stăm la soare cel puțin 15 minute zilnic. Dacă plecăm dintr-un birou ca să intrăm într-o mașină sau o gură de metrou, și ne încheiem ziua în propria sufragerie, să nu ne mai mirăm că nu dormim bine toată noaptea. Ceasul nostru intern se folosește de lumina soarelui pentru a ne regla nivelul de energie. Lumina ne ține treji, în timp ce întunericul declanșează secreția de melatonină și ne induce starea de somn. Pentru un somn bun, trebuie să ieșim afară, la soare, sau măcar să tragem perdelele și să deschidem fereastra, ca să absorbim lumină solară.

- Să nu bem cafea, alcool sau ceai verde (conține cofeină) cu 6 ore înainte de culcare. Aceste băuturi întrerup ciclul normal al somnului. De asemenea, orice aliment sau băutură îndulcite cu zahăr trebuie evitate seara. În schimb, un pahar de suc de mere proaspăt stors ne va ajuta să adormim mai repede și să visăm frumos. Este un secret pe care puțini îl cunosc și care funcționează.

Să ne lăsăm de fumat. Nicotina este un stimulent. Dependenții înrăiți pot chiar experimenta o scădere a nivelului de nicotină în organism, care le întrerupe somnul. Cartea lui Allen Carr,  În sfârșit, nefumător!,  i-a ajutat pe mulți să scape de acest obicei nociv.

Să închidem televizorul sau calculatorul cu cel puțin o oră înainte de culcare. Dacă nu ținem cont de acest sfat, ne vom petrece cel puțin o oră răsucindu-ne în pat de pe o parte pe alta, în încercarea de a adormi.

Să ne cumpărăm o saltea confortabilă. Ne petrecem o treime din viață în pat, așa că o saltea de calitate ar trebui să fie ultimul lucru la care să ne zgârcim.


Să eliminăm din dormitor orice senzori care ne-ar putea perturba somnul. Camera de dormit trebuie să fie cufundată într-un întuneric total și ferită de orice zgomote (ticăitul ceasului, traficul de afară etc.). Dacă nu putem îndeplini aceste condiții, o mască de dormit și niște dopuri antifonare în urechi sunt soluții bune.

Să ne aerisim dormitorul și să-l menținem la o temperatură potrivită. Un dormitor supraîncălzit și prost ventilat este rețeta sigură a stării de insomnie. Corpul adoarme cel mai repede și mai bine într-o cameră răcoroasă. Înainte de culcare, trebuie să deschidem fereastra și să lăsăm să intre aerul rece și oxigenul. Dacă simțim că ne e frig, e mai bine să punem încă o pătură pe noi, decât să dăm drumul la calorifer.

Înainte de a adormi, să ne gândim la ceva plăcut și relaxant. Putem vizualiza un loc încântător în care am vrea să fim sau compania cuiva drag. În nici un caz nu e momentul să ne frământăm în legătură cu o situație dificilă, din care vrem să ieșim. Avem timp a doua zi.

Dacă somnul nu vine, să facem ceva. Uneori, ni se poate întâmpla să nu adormim nici după o jumătate de oră. Poate fi vorba de gânduri negre care nu ne dau pace sau de o senzație ușoară de foame. În aceste cazuri, soluția este să citim dintr-o carte, să bem un pahar cu apă sau să mâncăm ceva ușor. Somnul va veni negreșit și ne vom scula a doua zi plini de energie, pregătiți să ne creăm realitatea pe care o dorim.

Iată și cinci alimente recomandate de Mike Adams pe site-ul său, Natural News care, mâncate în partea a doua a zilei, ne vor ajuta să dormim bine toată noaptea:

1. Migdalele - sunt una dintre cele mai bune alegeri pentru a trata insomnia, deoarece sunt o sursă excelentă de magneziu, un relaxant natural, cu proprietăți antistres.
2Cireșele - stimulează secreția de melatonină, hormonul produs de glanda pineală implicat în reglarea ritmului circadian (zi - noapte) al mamiferelor.
3Bananele - sunt bogate în magneziu, potasiu și triptofan, magicul trio care îmbunătățește calitatea somnului. Triptofanul este precursorul celor doi neurotransmițători, serotonina și melatonina, care modulează somnul.
4Valeriana - rădăcina acestei plante, sub formă de ceai sau tinctură, era folosită în Antichitate de către greci și romani pentru a induce somnul. Proprietățile ei sedative și anxiolitice (care înlătură anxietatea - starea de neliniște) au fost dovedite prin numeroase studii.
5Ovăzul - sub formă de fulgi, germeni, tărâțe sau terci, este bogat în magneziu și potasiu, minerale cu proprietăți relaxante. Deși asociat de obicei cu micul dejun, ovăzul este un aliment foarte potrivit și pentru masa de seară.

Somn ușor!




SfatFarma logo 1/31/2018

ADN-ul nostru este influențat nu doar de stilul nostru de viață ci și de cuvintele noastre


adn

Cercetări ruseşti recente au găsit explicaţia unor fenomene ca intuiţie, clarviziune, autovindecări, vindecări spontane, influenţa mentalului asupra vremii etc. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf demonstrează că ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte, gânduri şi anumite frecvenţe. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicină, în care ADN-ul poate fi reprogramat fără a-l secţiona şi fără a înlocui anumite gene. Chirurgia genetică are deci un concurent redutabil! Se ştie că doar 10% din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar această mică parte a făcut obiectul cercetărilor occidentale, deja cunoscute şi popularizate. Restul de 90% a fost considerat „material de balast”, adică fără importanţă. Cei doi cercetători ruşi au pornit însă de la ideea că natura nu este niciodată risipitoare. Ei s-au alăturat unor lingvişti şi geneticieni hotărâţi să descopere rolul celei mai mari părţi din adenomul uman. Rezultatele şi concluziile lor sunt extraordinare pentru umanitate!

Cuvintele care vindecă

Graznya Fosar a studiat astrofizica, iar Franz Bludorf matematica şi fizica. Ulterior, ei şi-au extins cercetările în domeniul hipnozei. Cercetările lor se axează în principal pe fizica post-cuantică, geomanţie şi influenţa mediului asupra câmpurilor electromagnetice. Sunt autorii mai multor cărţi de ştiinţă popularizată şi de ştiinţe de graniţă. Rezultatele experimentelor celor doi confirmă faptul că ADN-ul uman nu este doar responsabil de alcătuirea corpului nostru, ci serveşte şi ca depozit de informaţii şi cale de comunicare. Adică un alt fel de Internet. Exact ca Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Lingviştii ruşi au descoperit că întregul cod genetic, îndeosebi partea de 90% declarată inutilă de occidentali, respectă aceleaşi reguli folosite în toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul în care cuvintele formează fraze şi propoziţii), semantice (sensul cuvintelor) şi cele gramaticale de bază. Ei au descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale obişnuite folosite în toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbile nu au apărut la întâmplare, ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul şi biologul rus Piotr Gariaev şi colegii săi au explorat și comportamentul vibraţional al ADN-ului, adică efectul anumitor frecvenţe asupra acestuia. Concluzia lor este stupefiantă: cromozomii vii funcţionează exact ca şi calculatoarele holografice/solitonice, folosind radiaţie laser generată endogen chiar în interiorul ADN-ului! Cu alte cuvinte, grupul de cercetători a reuşit să moduleze anumite vibraţii pe o rază laser, cu care au influenţat ADN-ul şi informaţia genetică. Şi, din moment ce structura ADN-ului este aceeaşi cu cea a limbajului uman, se pot folosi direct cuvinte şi propoziţii pentru a influenţa ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru a fost demonstrat experimental! ADN-ul viu (din ţesuturi, nu in vitro) reacţionează prompt la razele laser modulate prin cuvinte şi propoziţii şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele corespunzătoare. În acest fel, se explică ştiinţific de ce afirmaţiile, hipnoza şi gândirea pozitivă pot avea efecte atât de puternice asupra omului. Este deci normal şi natural ca ADN-ul să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag „chirurgical” anumite gene din lanţul ADN şi le introduc în altă parte pentru a corecta un defect genetic, ruşii lucrează entuziaşti la dispozitive care le permit să influenţeze metabolismul celular prin frecvenţe radio şi luminoase corespunzătoare, şi astfel să repare defecte genetice şi să vindece anumite boli.

Grupul de cercetători al lui Gariaev a reuşit să demonstreze că, folosind această metodă, pot fi reparaţi cromozomii afectaţi de razele X. Mai mult, ei au captat modele informaţionale dintr-un ADN şi le-au transmis altuia, în acest fel reprogramând celulele pentru un alt genom. Au transformat embrioni de broască în embrioni de salamandră, doar prin transmiterea modelului informaţional corespunzător! În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără vreun efect secundar de tipul celor întâlnite în practicile occidentale. Aceasta reprezintă una dintre cele mai mari revoluţii în ştiinţa medicală, care va duce cu siguranţă la transformări uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obţinute doar prin folosirea vibraţiilor şi a limbajului în locul tehnicilor oarecum barbare de chirurgie moleculară. Aceste experimente arată imensul potenţial al geneticii vibraţionale, care are, evident, o mai mare influenţă în formarea organismelor, faţă de procesele biochimice ale secvenţelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Învăţătorii spirituali şi ezoterici cunosc de mii de ani faptul că corpul uman este programabil prin limbaj, cuvinte şi gând. Acum s-a demonstrat şi explicat ştiinţific acest lucru. Desigur, frecvenţa folosită trebuie să fie cea corespunzătoare. De aceea, nu oricine are întotdeauna succes sau obţine rezultate de aceeaşi anvergură. Omul trebuie să lucreze asupra proceselor interioare şi să obţină o anumită maturitate spirituală pentru a putea stabili o comunicare directă şi conştientă cu ADN-ul. Cercetătorii ruşi lucrează la un dispozitiv care va asigura succesul, cu condiţia folosirii frecvenţei corecte.

Fiecare îşi face propria revoluţie interioară

Un om cu o conştiinţă spirituală înaltă nu are nevoie de niciun fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-şi reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem face asta, iar ştiinţa o confirmă! Cercetătorii ruşi au descoperit că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid şi produce aşa-numitele „găuri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor „poduri” Einstein-Rosen, care se găsesc în apropierea găurilor negre cosmice şi care fac legătura între două puncte foarte îndepărtate, un fel de scurtătură. Ele sunt ca nişte tuneluri, având capetele în diverse zone din cosmos, prin care informaţia poate fi transmisă în afara legilor spaţiului şi timpului. ADN-ul atrage astfel de informaţii din macrocosmos şi le transmite conştiinţei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat radio capabil să recepţioneze mai multe posturi diferite, în funcţie de frecvenţa pe care ele emit. Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient în starea de relaxare profundă. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstrucţionează procesul, iar informaţiile primite sunt distorsionate sau inutile. Natura foloseşte hipercomunicarea de milioane de ani. Dar omul modern cunoaşte doar o mică parte, numită intuiţie.

Un exemplu din natură: în cadrul unui muşuroi de furnici, dacă regina este separată spaţial de colonie, furnicile continuă să construiască muşuroiul conform planului iniţial. Dacă însă regina e omorâtă, întreaga activitate din colonie se opreşte. Nicio furnică nu ştie ce să mai facă. Se pare că regina transmite furnicilor ce şi cum să facă prin intermediul conştiinţei de grup, iar furnicile o ascultă orbeşte, ca şi cum n-ar avea conştiinţă proprie. Omul experimentează acest fel de hipercomunicare atunci când are o intuiţie sau o inspiraţie. Timp de mai multe zeci de luni, un bărbat de 42 de ani visa noaptea că este conectat la un sistem de informaţii de tip CD-ROM. În acest mod, i-au fost transmise cunoştinţe verificabile din diverse domenii, iar el le verifica dimineaţa. O adevărată cascadă de informaţii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei lui de cunoaştere şi atingeau detalii tehnice despre care el nu ştia nimic.

Efectul de ADN fantomă

Hipercomunicarea generează efecte spectaculoase atât în ADN, cât şi în fiinţa umană. Cercetătorii ruşi au iradiat o mostră de ADN cu lumină laser, şi pe ecranul aparatului a apărut modelul de undă care era de aşteptat. Atunci când au scos mostra de ADN, forma undei nu a dispărut, ci a continuat să existe! Mai multe experimente de acest fel au arătat că forma de undă este generată de mostra îndepărtată, al cărei câmp energetic rămâne. Acest efect a fost numit „ADN fantomă”.

„Găuri de vierme” microscopice

Cercetătorii au descoperit că energia din afara spaţiului şi timpului obişnuit continuă să „curgă” prin „găurile de vierme” activate, chiar şi după ce ADN-ul este îndepărtat din experiment. Şi în jurul oamenilor capabili de hipercomunicare s-au detectat câmpuri electromagnetice inexplicabile. Dispozitive electronice ca CD playere pot înceta să funcţioneze timp de câteva ore. Pe măsură ce câmpul electromagnetic dispare, dispozitivele revin la funcţionarea normală. Terapeuţii cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cât atmosfera este mai încărcată iar energia mai mare, cu atât şansele ca aparatul de înregistrat să se oprească devin mai mari, iar butonarea aparatului nu-l va repune în funcţiune decât după câteva ore, atunci când energia a dispărut.

În cartea lor, Inteligenţa conectatăGrazyna Gosar şi Franz Bludorf explică aceste fenomene clar şi precis. Ei citează surse care afirmă că în trecut, umanitatea era conectată foarte strâns, la fel ca şi celelalte forme de viaţă, având o conştiinţă de grup şi acţionând ca un organism unitar. Însă, deoarece în timp au experimentat şi conştiinţa individuală, oamenii au uitat aproape total de hipercomunicare.

Conştiinţa de grup superioară

În acest moment, la nivel de umanitate, conştiinţa individuală este relativ stabilă şi se poate crea o nouă formă de conştiinţă de grup, cu adevărat superioară, în care putem avea acces la întreaga informaţie prin intermediul rezonatorului biologic prezent în fiecare celulă din corpul nostru - ADN-ul - fără să fim forţaţi sau manipulaţi de la distanţă în ceea ce priveşte informaţia în sine. Ca şi în internet, ADN-ul nostru poate să-şi transmită propriile informaţii în această vastă reţea care este VIAȚA, poate să primească informaţii din această reţea şi poate chiar să stabilească contacte directe cu alţi participanţi la reţea.

Vindecările miraculoase de la distanţă, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu uşurinţă şi în mod natural. De exemplu, unele animale de companie cunosc dinainte când se vor întoarce acasă stăpânii lor. Faptul poate fi interpretat prin prisma hipercomunicării şi a conştiinţei de grup. Nicio conştiinţă colectivă nu poate fi folosită la nesfârşit fără o conştiinţă individuală. Altfel, ne-am întoarce la o stare primitivă, în care instinctul de turmă ar putea fi extrem de uşor manipulat.

În acest moment, hipercomunicarea înseamnă ceva cu totul diferit: cercetătorii spun că, dacă oamenii (care dispun de o conştiinţă individuală) îşi vor regăsi accesul la conştiinţa de grup, vor avea puteri de creaţie supraumane, cu care vor putea modela întreaga viaţă de pe planetă. Cert este că umanitatea se îndreaptă spre o astfel de conştiinţa de grup superioară. Se estimează că 50% dintre copiii care se nasc au mari probleme la şcoală. Ei sunt cunoscuţi sub numele de „copii indigo” datorită aurei lor de această culoare, ce indică o înaltă conştiinţă şi o puritate exemplară.

În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii cu puteri de clarviziune (conform cărţii Copiii indigo din China de Paul Dong). Aceşti copii ne învaţă pe noi, adulţii, ce înseamnă conştiinţa de grup superioară, prin exemplul personal. De pildă, de regulă, fenomenele atmosferice nu pot fi influenţate de un singur om, dar de o conştiinţă de grup, da! Nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului, aşa-numitele frecvenţe Schumann. Acestea sunt exact aceleaşi frecvenţe produse în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni acţionează în sincronicitate, la unison, se formează un efect similar luminii laser, acela de manifestare „în aceeaşi fază”. Aşa se explică în termeni ştiinţifici cum poate fi influenţată vremea!

Cercetătorii conştiinţei de grup au formulat teoria „civilizaţiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul conştiinţei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu şi nici nu ar duce lipsă de energie, pentru că ar avea un control natural şi firesc asupra tuturor energiilor şi proceselor de pe planetă. Aceasta include şi un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o „civilizaţie de tip II” ar putea avea control asupra energiilor din întreaga lor galaxie.

Conştiinţa de grup superioară creează ordine

Şi acum, o adevărată bombă: atunci când un număr foarte mare de oameni se concentrează asupra unui scop comun, de pildă un meci de fotbal, Crăciunul sau alte evenimente de anvergură, s-a demonstrat experimental că generatoarele de numere aleatoare încep să ofere numere ordonate. Cu alte cuvinte, o conştiinţă de grup ordonată creează ordine în întreg mediul! Experienţe făcute în universităţi au demonstrat că lumea fizică şi cea mentală sunt conectate şi interdependente! ADN-ul este, practic, un superconductor organic, care funcţionează la temperatura corpului, spre deosebire de super-conductoarele artificiale, care necesită temperaturi foarte joase, între -200 şi -400°C. Superconductoarele sunt capabile să stocheze lumină şi deci informaţie. În acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate reţine şi transmite informaţie atât de bine. În ceea ce priveşte aşa-numitele „găuri de vierme” (wormholes) acestea sunt în mod normal foarte instabile şi dispar într-o o fracţiune de secundă. În anumite condiţii însă, găurile de vierme se pot organiza de la sine, formând zone de vid în care, de pildă, gravitatea se poate transforma în electricitate. Astfel de zone sunt ca nişte mingi radiante de gaz ionizat, care dispun de o energie imensă.

Puterea conştiinţei

Există anumite zone în Rusia unde aceste mingi radiante apar foarte des. Ruşii au început programe masive de cercetare, care au dus la câteva concluzii uimitoare. Foarte mulţi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingi strălucitoare, care apar pe cer. Le privesc şi se întreabă ce-ar putea fi. „Odată, am gândit: Salut! Dacă sunteţi OZN-auţi, zburaţi în triunghi. Şi, dintr-o dată, sferele au format un triunghi. Cu altă ocazie, le-am spus să accelereze de la zero la viteza infinită, şi aşa au făcut. Evident, am crezut că sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au făcut ce le-am rugat eu, ca să-mi facă pe plac”. Acum, ruşii au aflat că aceste mingi pot fi ghidate prin gând, deoarece s-au detectat frecvenţe foarte joase în jurul lor, similare cu cele produse de creierul nostru. Datorită acestei similitudini, sferele reacţionează la gândurile noastre!

Trebuie să vă avertizez că nu-i o idee prea bună să sari pe una dintre aceste mingi, dacă e aşezată pe sol, pentru că energia pe care o deţine este aşa de mare, încât ar putea să-ți provoace mutaţii genetice. Se ştie de pildă, că mulţi învăţători spirituali produc sfere vizibile de energie atunci când se află în stări adânci de meditaţie, declanşând stări plăcute şi înălţătoare spiritual. Este deja celebru cazului unui învăţător spiritual care medita pe scaunul lui. Când cineva l-a fotografiat, în poză nu s-a văzut decât un nor alb, strălucitor, ca o ceaţă. Pur şi simplu, aceste fenomene trebuie să fie în legătură cu gravitaţia şi antigravitaţia, cu acele găuri de vierme care sunt stabilizate prin gând, şi cu hipercomunicarea, adică legătura cu energii din afara structurii noastre spaţio-temporale obişnuite. Generaţiile anterioare, care au avut astfel de experienţe de contact prin hipercomunicare şi sfere luminoase, le numeau experienţe cu îngeri, deşi se crede că multe din aceste interacţiuni au fost doar transferuri de energie spirituală dinspre sfere înspre om.

Ştiinţa oficială cunoaşte deja zone pe planetă cu anomalii gravitaţionale (ce contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Până acum, devierea gravitaţională era de sub 1% din valoarea totală a câmpului. Recent, s-au descoperit alte zone, care au o anomalie gravitaţională de 3-4%. Una dintre acestea este Rocca di Papa, la sud de Roma. Acolo, obiecte de diferite forme, de la sfere până la autobuze (da, nu e o greşeală de tipar), se înalţă spre cer.