vaccinurile

Vaccinurile - argumente pro și contra - vă las pe dumneavoastră să hotărâți!

Toți părinții sunt confruntați după nașterea copilului lor cu subiectul vaccinării acestuia. Fiecare din noi suntem puși în postura de a alege ce este bine și ce este rău pentru copilul nostru...

Nutritie echilibrata

Mici secrete ale nutriției echilibrate și sănătoase

Există câteva mici secrete în această complexă zonă a nutriţiei, care dacă ar fi cunoscute şi urmate la scară largă, calitatea vieţii umane s-ar îmbunătăţi rapid...

Mitul copilulu rasfatat

Mitul copilului răsfăţat - când ajunge un bebeluș sau un copil mic să fie răsfățat?

Încă de când sunt gravide viitoarelor mame le este inoculată ideea că ar trebui să aibă grijă din primele zile ca bebelușul să nu devină “răsfățat”, știindu-se că ei, bebelușii, sunt niște “mici santajiști”, niște “pricepuți manipulatori”..

Statistici privind farmaciile din Romania

Statistici privind farmaciile din România - suntem pe locul 5 în Europa, la numărul de farmacii pe cap de locuitor

Numărul de farmacii din România s-a dublat în ultimii zece ani. Distribuirea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare este o afacere de 3,3 miliarde de euro...

Pericolul glutenului

Pericolul pâinii noastre cea de toate zilele. Adevărul despre gluten

În România, unul dintre cei mai consumați factori iritanți ai intestinelor este grâul. Grâul este bogat în gluten. Glutenul este un amestec de fracțiuni proteice, în principal reprezentate de glutelină și prolamină, fiind întâlnit în diverse produse cerealiere...

SfatFarma logo 3/25/2017

Relația dintre psihicul nostru și alimentaţie


psihicul si alimentatia noastra

    Primejdia cea mai mare pentru sănătatea omenirii pornește de la un stil de viață nesănătos și, în primul rând, de la alimentația nepotrivită. Cu toate că, cel puțin în societatea industrializată, există o abundență de alimente valoroase, chiar o supraabundență, cu toate că regulile de bază ale nutriției sănătoase sunt mai cunoscute în prezent decât înainte, tulburările de nutriție legate de alimentație, mai ales obezitatea, hipertensiunea arterială și diabetul, sunt în continuă creștere.
    Chiar dacă, la sondajele efectuate, 80% din populație susține că alimentația sănătoasă și condiția fizică bună constituie o preocupare permanentă, realitatea arată contrariul. Există o discrepanță mare între dorința unei alimentații sănătoase și modul real de hrănire.
    Cercetările arată că, în majoritatea regiunilor globului, modul de alimentație nu e determinat în primul rând de foame, ci de o serie de factori complecși: sociali și psihici. Educația, obiceiurile și tradiția joacă un rol imens, dar și starea psihică individuală. Alimentația face parte din comportamentul nostru social; luarea mesei cu alții ne apropie, creează senzația de „noi” și satisface
nevoia contactului social. Una dintre principalele probleme de sănătate, în Europa, America, țările arabe și multe țări din Asia, este surplusul ponderal, obezitatea. Nu de mult timp, cu ocazia unui congres, echipa de cercetători de la Facultatea de Medicină din Cluj a comunicat că, și în România, 50% din populație este hiperponderală.
    Savanții cercetează semnalele cu acțiune imediată și de lungă durată care dirijează senzațiile de foame, de poftă de mâncare și de sațietate. În acest domeniu, acționează numeroși factori, începând de la digestia gastrică, continuând cu hormonii secretați de aparatul digestiv, insulina și glucagonul, până la mesagerii chimici – leptina, care este secretată de țesutul adipos și frânează ingestia de calorii.
    La obezi, acest semnal nu e înțeles în mod corect, creându-se o rezistență la leptină. Acolo unde, într-adevăr, e vorba de o rezistență la leptină, ea s-ar putea să fie, cel puțin în parte, determinată genetic. Dar nu numai leptina dirijează ingestia de alimente, ci și alți factori: neurohormonii – neuropeptidul Y și melanocortinele, precum și defectele genetice ale homeostaziei energetice și ale reglării greutății corporale. Totuși, numai în extrem de puține cazuri putem arunca vina obezității asupra genelor. Mult mai importante sunt mecanismele dobândite, începând din primele zile de viață. Căci a mânca nu înseamnă doar potolirea senzației de foame, ci în același timp o plăcere, iar atitudinea față de hrană, care începe la sânul mamei, este întotdeauna fixată într-o relație socială și emotivă.
    Temelia atitudinii față de modul de alimentație se așază în prima copilărie. Deoarece hrănirea are loc de mai multe ori pe zi, copiii se obișnuiesc cu anumite gusturi, pe care ajung să le iubească. Prin părinți, frați, surori și copii de aceeași vârstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente și băuturi, se transmite componenta socială a nutriției.
    Mâncăm pentru a sărbători, pentru a ne răsplăti, pentru a ne relaxa sau pentru a ne consola. Problema apare când, în situațiile respective, în locul alimentelor nu dispunem de alternative. În aceste cazuri, consumul crescut de hrană, de exemplu pentru a ne consola, este programat, pregătindu-se apariția obezității. De multe ori, stresul poate anihila controlul asupra consumului de alimente, ducând la o ingestie crescută de alimente.
    Cheia combaterii obezității se găsește în domeniul profilaxiei, iar prevenirea surplusului ponderal trebuie să înceapă deja în copilărie. Părinții trebuie să știe că în această perioadă se fixează gusturile față de alimentele sănătoase, formându-se stilul de viață, care, de obicei, va fi continuat pe tot parcursul vieții. Este extrem de important ca, de la cea mai fragedă vârstă, copiii să consume împreună cu părinții alimentele cele mai sănătoase, oferite în formele adecvate vârstei: salate de roșii, de varză, castraveți, spanac, măcriș, morcovi, gulii; zarzavaturi fierte, fără grăsimi: conopidă, broccoli, mazăre verde; leguminoase: fasole, linte, cereale integrale și tot felul de fructe. Copiii se vor obișnui și vor îndrăgi această hrană.
    Și acum un sfat foarte important: nu forțați copiii să mănânce! Permiteți păstrarea și întărirea senzațiilor de foame și de sațietate. În loc de a-i îndemna pe copii să mănânce mai mult sau să golească farfuria, să ne încredem mai mult în instinctele naturale și în reglarea fiziologică. Îndemnul de a mânca sau chiar obligarea de a consuma întreaga porție diminuează propria senzație de sațietate a copilului, deoarece insistența și autoritatea părinților vor fi considerate mult mai importante decât propriul simț de sațietate. Prin aceste semnale simple, dar repetate, dacă există și o predispoziție genetică, se așază fundamentul viitoarei obezități.
    Aș dori să atrag atenția asupra faptului că fetițelor li se creează viitoare probleme de sănătate, pentru că nu li se oferă ocazia de a fi suficient de active fizic, înainte de a ajunge la vârsta adolescenței. Deja la vârsta de 5-6 ani fetițele sunt mai puțin active fizic decât băieții. Aceasta pentru că, de cele mai multe ori, părinții au o atitudine exagerată de protecție față de fetițe.
    Părinții exagerează când, de teamă, limitează libertatea copiilor. Riscul unei răpiri sau al seducerii e foarte mic, în comparație cu riscul bolilor care se vor instala datorită lipsei de mișcare.
     Pe lângă a le acorda mai multă libertate, pentru a se juca în aer liber, părinții îi pot convinge pe copii să fie mai activi prin exemplul personal. Copiii percep extrem de exact câtă activitate fizică depun părinții. De exemplu, dacă în loc de a urca scările mama ia liftul, copiii vor observa și îi vor urma exemplul.
     Creșterea copiilor este, probabil, cea mai importantă problemă de sănătate publică, cu care e confruntată societatea zilelor noastre. Ea este singura și cea mai importantă variabilă implicată în bolile și în accidentele copilăriei, în folosirea tutunului, a alcoolului și a altor droguri, în părăsirea școlii, în sarcinile la minore, în criminalitatea juvenilă și în bolile psihice. Toate acestea, și încă multe altele, nu numai că sunt extrem de grave prin ele însele, dar devin și mai importante ca precursoare ale nenorocirilor din viața de adult.
    Și dacă cumva am uitat, să ne reamintim că educația = exemplu + iubire.




SfatFarma logo 3/24/2017

Factorul uman în alegerea și consumul de alimente


factorul uman in nutritie

    Dacă oamenii reprezintă cea mai inteligentă formă de viață de pe această planetă, atunci de ce li se pare atât de greu să efectueze mici modificări în stilul de viață, oprind astfel înmulțirea atâtor boli? Un intelect dezvoltat este cu totul nefolositor în prezența unui sistem biologic permisiv și a unui mediu provocator, structurat pe consum. Alimentația satisface nevoi biologice, menținând viața; în același timp, este o sursă de plăcere și de mulțumire, reflectând și exprimând informații privind trăsăturile personale și culturale caracteristice, precum și starea și relațiile sociale.
    Fără îndoială, accesibilitatea e, adesea, principalul determinant al calității și al cantității alimentelor consumate. Însă de multe ori observăm că diferite grupări etnice manifestă obiceiuri alimentare deosebite în prezența acelorași surse de hrană, și aceasta chiar dacă deosebirile culturale și geografice sunt mici – de exemplu, țările din nordul Europei sau cele din Europa de răsărit.
    Cultura este, poate, factorul care influențează cel mai mult preferințele și alegerea hranei, având puternice antecedente istorice, înrădăcinate într-o asociere unică a mediului (geografie, climă, numărul speciilor de plante și de animale autohtone), a sistemului ritual și de credință, a structurilor familiale, a străduințelor umane (inovații, mecanizare, experimentări), a mobilității și a sistemelor economice și politice, care sunt integrate toate într-o secvență particulară de reguli „tradiționale” și acceptate ale bucătăriei considerate a fi ideală.
    Azi se observă că și în cadrul unor unități culturale mai mari există subgrupe care manifestă normele și comportamentele lor proprii. Cel mai bun exemplu este acela al adolescenților și al adulților tineri, care și-au însușit normele difuzate de McDonald’s.
    În sfârșit, fiecare familie își modelează un anumit mod de alimentație, cu preferințe și aversiuni comune. Iar din hrana existentă, fiecare persoană decide ce și cât să consume. De obicei, discuția privind nutriția e dominată de dimensiunile plăcerii, totuși trebuie să recunoaștem că răspunsurile senzorialafective, plăcerile gustative, pot ocupa un loc secundar în preferințele și în aversiunile față de anumite alimente. Foarte des, respingerea sau acceptarea nu este legată de caracteristicile gustativo-senzoriale sau de valoarea nutritivă reală. Motivele pentru care europenii nu consumă zilnic soia, moluște, pisici sau șobolani n-au de-a face cu plăcerea gustativă și nici cu filozofia. Dacă cele amintite s-ar consuma, fără să se știe ce reprezintă, ar fi acceptate fără probleme, însă șansele ca să fie alese în mod voit sunt extrem de mici. Natura oferă hrana, iar oamenii au creat obiceiuri ca, de exemplu, de mai multe ori pe zi să servească ceai sau cafea cu dulciuri sau alte produse cu o densitate energetică mare, în loc de morcovi, salată verde sau floricele. Pentru mulți ar fi greu de imaginat o masă festivă fără carne. Iar însușirea acestor obiceiuri are loc deja în fragedă copilărie, determinând un anumit mod de alimentație, care va fi considerat ca normal și sănătos pentru
tot restul vieții.
    Răspunsul apatic al populației față de sfaturile dietetice poate fi asemănat cu schimbarea direcției unui vapor mare, ce survine mult mai târziu după momentul când căpitanul a cerut modificarea
direcției. Chiar dacă cunoștințele nu sunt suficiente pentru schimbarea modului de alimentație, totuși ele contribuie la formarea unor convingeri, iar convingerile sunt precursorii acțiunilor voluntare.
    Pe lângă schimbarea convingerilor și a obiceiurilor, alimentația poate fi modificată și prin schimbarea compoziției, a prețului și a accesibilității.
    Cercetările au descoperit că volumul de alimente consumate este constant, indiferent de compoziție sau de densitatea energetică. Studiile efectuate pe oameni au arătat că o modalitate de a combate
obezitatea și bolile degenerative legate de un aport energetic mare este de a scoate grăsimile, care au un volum mic, însă un număr mare de calorii. Gospodinele să încerce reducerea treptată a cantității
de ulei care se adaugă de obicei alimentelor. Se va vedea că volumul de hrană consumat va rămâne același, însă aportul de calorii va fi mult mai mic. Iar cele care vor ajunge să gătească fără nici un pic de grăsime vor observa că spălatul vaselor va deveni aproape o plăcere, pe lângă economia de detergenți.

     Câteva cuvinte și despre preferințele gustative cu care ne naștem. Azi se știe că sunt foarte puține și, în afară de gustul pentru dulce, se pare că nu mai există o altă plăcere gustativă determinată genetic. Studii efectuate pe gemeni au dovedit că influențele genetice nu explică decât o parte foarte mică a preferințelor alimentare. În mod incontestabil, obiceiurile părinților sunt preluate și de copii.
    Dar chiar și preferințele și aversiunile prezentate la naștere pot fi ușor modificate. Un exemplu este acceptarea și plăcerea pentru condimentele puternice la unele populații, ca cele din India, sau pentru gustul amar al cafelei sau al berii. Experiența arată că oamenilor începe să le placă ce mănâncă, și nu invers. Alimentele consumate în mod obișnuit vor fi preferate. În decurs de 10-14 zile, papilele gustative se obișnuiesc chiar și cu alimentele la care nu s-a adăugat nici un pic de sare.
    Mamele trebuie să știe că expunerea continuă, contactul repetat constituie un factor important, ce contribuie la acceptarea și la formarea plăcerii pentru alimentele noi. Capacitatea de a dobândi anumite gusturi și preferințe alimentare este evidentă din cea mai fragedă copilărie. Nou-născuții recunosc și răspund preferențial la mirosuri, la arome din mediu și la alimente deja la câteva ore după naștere. Iar cercetările au arătat că aceste răspunsuri pot fi învățate în viața intrauterină, prin expunerea la dieta mamei. Gusturile și mirosurile din alimentația mamei sunt prezente în lichidul amniotic, ducând la obișnuirea cu ele deja în perioada prenatală. Iar răspunsurile inițiale ale nou-născuților se lărgesc foarte repede, datorită stimulilor din laptele de mamă. Aromele și mirosurile alimentelor intră și în laptele matern, având o importanță apreciabilă asupra atitudinilor alimentare ale sugarilor.
    Trebuie să reținem avantajul biologic al capacității de a modifica preferințele, prin consumarea repetată a unui aliment. Gospodinele care vor proceda așa vor determina răspunsul senzorial dorit din
partea copiilor. Desigur, adulții care-și folosesc inteligența la alegerea hranei și a cantității consumate nu se pot separa de influențele cognitive, de informațiile privind calitățile alimentului respectiv. Dar, în această privință, nu toți oamenii sunt la fel.




SfatFarma logo 3/23/2017

Smoothie verde cu spanac proaspăt și măr


smoothie verde cu spanac

    Ingrediente:

  • 1 mână de spanac proaspăt
  • 1 măr
  • 2 căni cu apă
  • 1/2 lingură pudră de lucuma
    Mod de preparare:

    Se pun toate în blender şi se mixează bine. Rezultatul este fenomenal de gustos! Poftă bună! :) 




SfatFarma logo 3/20/2017

Alimente recomandate și interzise celor cu bila leneșă


bila lenesa

    Cunoscută și sub denumirea de colecist sau fiere, vezica biliară este un săculeț în formă de pară, localizat sub ficat. Anumite boli, precum colita sau gastrita, și obiceiurile alimentare greșite pot duce la dischinezie biliară sau la așa-numita bilă leneșă.
    Durerile de cap, amețelile, grețurile, vărsăturile și durerile în regiunea ficatului sunt simptomele prin care se manifestă bila leneșă. Ele apar în special după mesele copioase, care conțin tocături, sosuri și prăjeli.
    Evitaţi excesele alimentare, pentru a nu bloca bila, mâncaţi la intervale regulate, iar pentru un drenaj biliar eficient e indicat ca după masa de prânz să staţi 30 de minute întinşi pe partea dreaptă. Dacă, însă, criza apare, iată câteva remedii naturiste:

  1. Păpădia este una dintre plantele cele mai indicate în această afecţiune. Această plantă este poate cea mai eficientă pentru drenarea hepatică şi eliberarea bilei în circuitul digestiv, fiind un excelent stimulent al activităţii ficatului. Păpădia se poate folosi sub formă de infuzie preparată din două linguriţe de plantă întreagă la o cană de apă. Se vor bea 2-3 căni pe zi.
  2. Porumbul creşte secreţia de bilă şi uşurează evacuarea acesteia, fiind util în dischinezia biliară, dispepsie (tulburare a digestiei manifestată prin dureri şi balonări) şi colecistit, reducând inflamaţia veziculei biliare. De aceea se recomandă să consumaţi mămăligă în loc de pâine şi multe salate de crudităţi, pentru un aport crescut de vitamine.
  3. Rostopasca este utilă contra dischineziei deoarece calmează durerile date de contracţiile vezicii biliare. Se poate folosi infuzia preparată din 3 g de frunze uscate la o cană cu apă (se bea treptat în decursul unei zile) sau un amestec de tincturi de rostopască, anghinare şi şovârf. Puneţi câte jumătate de lingură din fiecare cele 3 tincturi în 500 ml apă. Luaţi jumătate de pahar din acest preparat cu 15 minute înainte de masă. Consumaţi în 48 de ore de la preparare.
  4. Pelinul declanşează secreţia de sucuri digestive şi peristaltismul tubului digestiv (mişcările prin care substanţele nutritive sunt împinse prin tub). Astfel, pelinul nu permite apariţia balonării, ne conferă o digestie bună şi tratează dischinezia biliară. Luaţi înainte de masă 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumătate de linguriţă de tinctură.
  5. Sucul de coacăze roşii este un tonic digestiv care decongestionează ficatul. Acest tratament e eficient în dischinezia biliară mai ales pentru calmarea migrenelor asociate acesteia. Zdrobiţi fructele, stoarceţi-le printr-un tifon şi beţi câte un pahar din sucul obţinut cu un sfert de oră înainte de masă. Preparaţi sucul doar înainte de a-l folosi, pentru a evita oxidezarea acestuia.

    Ce alimente sunt interzise?
    Pentru amelionarea simptomelor, prima măsură este regimul alimentar drastic. Nu aveți voie să mâncați:

  • Supe grase
  • Unele legume: fasole, linte, mazăre, sparanghel, varză, vinete, roșii necojite și în cantități mari, ardei iute, ciuperci, ridichi, ceapă, usturoi, țelină, praz, legume la conservă sau congelate.
  • Murături.
  • Carne: prăjită, de porc, de rață, de gâscă, afumături, mezeluri, șuncă grasă, organe (creier, rinichi, ficat și plămâni).
  • Pește și fructe de mare: somon, hering, morun, icre.
  • Untură și slănină.
  • Lactate: brânză fermentată, smântână, cașcaval, iaurt gras, cremă de brânză, unt, brânză Camembert și Roquefort.
  • Pâine: neagră.
  • Dulciuri: care au în componență ouă, cacao, frișcă, precum și torturi, înghețate și ciocolate.
  • Fructe oleaginoase: nuci, alune, migdale.
  • Semințe: sărate și prăjite.
  • Condimente: boia, muștar, dafin, piper.
  • Băuturi: alcool (bere, vin, țuică etc.), băuturi cofeinizate (cafea etc.)




SfatFarma logo 3/19/2017

Salata de morcovi cu mere - simplă și gustoasă


salata de morcovi

    Ingrediente:

  • 3 morcovi
  • un măr mai mic
  • ulei
  • oțet de fructe sau zeamă de lămâie
  • sare
  • verdeață tocată
    Mod de preparare:

    Se curăță morcovii bine de coajă, se spală, se rad pe răzătoare fină, se amestecă cu merele curățate de coajă și rase, cu oțet sau zeamă de lămâie, untdelemn, puțină sare, verdeață tocată mărunt. Salata se servește imediat.
    Poftă bună!




SfatFarma logo 3/18/2017

Cum arată o dietă recomandată persoanelor cu diabet zaharat?


diabetul zaharat

    Este foarte greu să găseşti un meniu pentru diabetici care să fie şi gustos şi accesibil. În prezent, se recomandă diabeticilor o dietă cât mai apropiată de o alimentaţie echilibrată (dar conţinutul în glucide este cântărit şi calculat). Regimul alimentar este de o importanţă primordială în tratamentul diabetului, ajută nu numai la echilibrarea glicemiei, dar contribuie şi la evitarea complicaţiilor diabetului – hipoglicemia sau hiperglicemia şi, pe termen lung, reduce riscurile de boli renale, neurologice sau cardiovasculare.
    Sfatul medicului este esenţial pentru dumneavoastră! Pentru a fi sigur că respectă regimul alimentar, diabeticul este obligat să cântărească zilnic alimentele care conţin glucide. Orice depăşire a prescripţiei medicului la alimentele din această categorie, duce la decompensarea diabetului. În schimb, respectarea regimului permite diabeticului să-şi continue activitatea normală.
    Şi nu uitaţi: măsuraţi-vă glicemia în fiecare zi!

    Există două tipuri de diabet, tip 1 sau al copilului, datorat unui deficit absolut de insulină - hormonul pancreatic care ajută la metabolizarea glucozei din sânge, şi tip 2 sau al adultului vârstnic, caracterizat prin rezistenţa periferică a ţesuturilor la acţiunea insulinei.
    Pentru ambele forme de boală, dieta este elementul constant alâ tratamentului şi poate reprezenta, cel puţin pentru unele forme de boală, singurul element terapeutic. Dacă devenim doar puţin filozofi, ne amintim de vechii medici chinezi, care spuneau că primele şi adevăratele medicamente sunt alimentele. Cu toate acestea, studiile au arătat că mai mult de jumătate dintre diabetici nu reuşesc să ţină regimul dietetic indicat. În diabet, lucrurile stau tocmai pe dos: elementul terapeutic indispensabil este dieta, alături de care pot sau nu să apară insulina şi antidiabeticele orale.
    Nu există o dietă diabetică în sine! Dieta recomandată diabeticilor pentru a controla glucoza din sânge (sau glicemia) este indicată pentru cei cu diabet dar este recomandată pentru oricine altcineva. Aceasta înseamnă că dumneavoastră şi familia dumneavoastră puteţi mânca aceleaşi alimente sănătoase atunci când este ora mesei. Totuşi, pentru persoanele cu diabet, cantitatea totală de carbohidraţi consumată zilnic trebuie monitorizată cu multă atenţie. Dintre diferitele componente nutritive – carbohidraţi (glucide), lipide şi proteine – carbohidraţii au cea mai mare influenţă asupra nivelului de zahăr în sânge. Cele mai multe persoane cu diabet trebuie, de asemenea, să monitorizeze ingestia zilnică de grăsimi şi proteine.
    Pentru a avea controlul nivelului de zahăr în sânge, trebuie să alegeţi o mâncare sănătoasă, să faceţi zilnic exerciţii fizice şi să vă luaţi medicamentele prescrise de către medicul dumneavoastră. Un nutriţionist vă va ajuta să vă formaţi o educaţie nutriţionistă solidă care să vă susţină în dezvoltarea unui plan personal de dietă care să se potrivească stilului dumneavoastră de viaţă şi nivelului de activitate, satisfăcând totodată şi nevoile medicale ale dumneavoastră.

    Alimentele permise fără restricţii datorită conţinutului scăzut de glucide, sub 10%, sunt: morcovii, ţelina, sfecla, ceapa uscată, usturoiul, legumele verzi, roşiile, salata, varza, ardeiul, prazul și vinetele.

    Alimente interzise
    Datorită conţinutului mare de glucide: zahăr, miere, malţ, biscuiţi, prăjituri de cofetărie, smochine, stafide, curmale uscate, dulceaţă, prune uscate, marmeladă, lapte condensat îndulcit. Aceste alimente au un conţinut glucidic variind între 55% şi 100%.

    Alimente permise, dar limitat
    Pâine albă, pâine graham, cartofi, orez, paste făinoase, fasole boabe, mazăre boabe, fructele proaspete, sucurile din fructe - conţinutul lor glucidic variază între 50% şi10%. Orezul, pastele făinoase, fasolea şi mazărea se vor cântări fierte, deoarece uscate conţinutul lor glucidic creşte la 75-90%.

    Caracteristicile dietei diabeticului
    În alcătuirea oricărei diete trebuie să se ţină seama de câteva elemente de bază: cantitatea de calorii ce urmează a fi consumată zilnic, procentul şi tipul de glucide, proteine, lipide permise, aportul de fibre alimentare, de sare, cantitatea de alcool permisă şi îndulcitorii folosiţi.
    Glucidele recomandate pacientului diabetic sunt glucidele complexe, care se absorb în timp mai îndelungat şi nu cresc brusc glicemia postprandial, cum sunt cele din lactate, pâine, cartof. Glucidele simple, rapid absorbite, cum sunt cele din zahăr, miere, dulciuri concentrate, cresc rapid glicemia şi sunt interzise pacientului diabetic, cu excepţia unor cazuri de diabet zaharat tip 1 bine echilibrate sau în cazurile de hipoglicemie, ce pot apărea în cursul tratamentului sau în urma unor eforturi fizice intense. Astfel, glucidele pot fi împărţite în două categorii mari, glucide interzise şi glucide permise diabeticului.
    Sarea.
    Prezenţa hipertensiunii arteriale asociate diabetului sau a nefropatiei diabetice implică reducerea consumului de sare la mai puţin de 7 g zilnic, ceea ce înseamnă doar sarea conţinută în pâine şi în mod natural în carne şi legume, fără adaos suplimentar la gătit sau la masă. E într-adevăr
nevoie de un exerciţiu de voinţă, apoi totul va decurge mult mai uşor.
    Conţinutul în lipide al dietei diabetice a fost subiectul unor discuţii aprinse în cercurile de specialitate, deoarece s-a propus ca, la diabeticii ce prezintă asociat obezitate, limitarea aportului glucidic să se facă prin înlocuirea acestora cu uleiuri mononesaturate noncolesterolice (uleiul de măsline, de nuci sau avocado). Pe de altă parte, ultimele studii au arătat că diabetul de tip 2 este cauzat de excesul de lipide din dietă (ci nu de excesul de glucide!). Chiar s-a realizat o operație în care s-a extras grăsimea din pancreas, iar drept rezultat a fost vindecarea diabetului.
    Raportul glucide/lipide al pacientului se stabileşte individualizat, în funcţie de răspunsul glicemic, răspunsul terapiei insulinice şi de activitatea fizică. Aportul zilnic de colesterol nu trebuie să depăşească 300mg.
    Fibrele alimentare sunt glucide nedigerabile pentru om, dar a căror importanţă în economia organismului este foarte mare. Ele pot fi solubile - pectine, gume, mucilagii - din boabele leguminoaselor, coaja merelor, boabele de orz sau insolubile - celuloza, lignina - din cereale, tărâţe. Cele solubile scad absorbţia substanţelor nutritive şi, implicit, a glucidelor, împiedicând hiperglicemiile postprandiale, în timp ce fibrele insolubile accelerează tranzitul intestinal, cu efecte benefice asupra colonului. S-a dovedit că un conţinut ridicat de fibre solubile în dietă are efecte
favorabile şi asupra nivelului sangvin al colesterolului. Se recomandă o cantitate de 25-30g/zi de fibre, atât solubile cât şi insolubile.
    Proteinele. Se preferă proteinele vegetale, în scopul menţinerii unui nivel scăzut al grăsimilor animale consumate, deoarece diabetul este o disfuncţie metabolică în care este afectat şi metabolismul lipidic, nu doar cel glucidic.
    În cazul în care diabetul este complicat cu nefropatie diabetică - afectare renală secundară - aportul proteic trebuie să fie <1g corp="" kg="" p="" zi..="">




SfatFarma logo 3/16/2017

Salată de conopidă și broccoli - ingrediente puține, savoare maximă


salata de conopida

    Ingrediente:

  • conopidă
  • porumb (decongelat)
  • broccoli
  • ulei de porumb
  • sare
  • fulgi de drojdie
  • pătrunjel tocat
    Mod de preparare:

    Conopida si broccoli se taie în buchețele cât mai mici și se stropesc cu ulei de porumb (pentru că este dulce, nu de măsline, pentru că este amărui). Se adaugă sare și pătrunjel tocat pentru a rotunji gustul deja dulce cu noi arome.

    A ieșit foarte bună și este gata în doi timpi și trei mișcări (de mărunțire a conopidei și broccoli).
    Poftă bună!